Sunteți pe pagina 1din 95

Florina BALCU

Note de curs

-2010-
Obiectivele cursului

1. Abordarea conceptelor privind globalizarea, apariŃia şi dezvoltarea grupurilor


de societăŃi
2. Capacitatea de delimitare a perimetrului de consolidare şi recunoaşterea
tipurilor de control existent la nivelul unui grup de societăŃi
3. Îmbinarea noŃiunilor cu caracter teoretic cu aspecte practice urmărind
aplicarea metodelor de consolidare în funcŃie de tipul de control existent
4. Cunoaşterea componentelor situaŃiilor financiare consolidate, precum şi a
etapelor specifice procesului de consolidare
5. Stăpânirea informaŃiilor privind cadrul legislativ în vigoare în domeniul
grupurilor de societăŃi, inclusiv asimilarea standardelor de contabilitate
specifice

2
CUPRINS

CAPITOLUL 1 – GLOBALIZAREA ACTIVITĂłII ECONOMICE ŞI


DEZVOLTAREA GRUPURILOR DE SOCIETĂłI..................................................................... 5
1.1. Delimitări conceptuale privind procesul globalizării............................................................... 5
1.2 ApariŃia şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi – principalul motor al globalizării
activităŃii economice .............................................................................................................................. 7
1.3 Grupurile de societăŃi: tipuri şi structură. Necesitatea consolidării financiar –
contabile ................................................................................................................................................ 12
1.4. Verificarea cunoştinŃelor ............................................................................................................ 16
CAPITOLUL 2 – CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND CONSOLIDAREA
INFORMAłIEI FINANCIAR-CONTABILE............................................................................. 20
2.1 Consolidarea conturilor: definiŃie şi obiective ......................................................................... 20
2.2 Câmpul de aplicare a consolidării conturilor. Perimetrul de consolidare şi
structura ansamblului consolidat ..................................................................................................... 22
2.2.1 Aspecte teoretice privind determinarea perimetrului de consolidare ...................................25
2.2.2 Controlul exclusiv .................................................................................................................................27
2.2.3 Controlul comun ...................................................................................................................................28
2.2.4 InfluenŃa semnificativă (notabilă) ....................................................................................................29
2.2.5 Procentul de control, procentajul de interes şi tipuri de autorităŃi în cadrul
grupului ..............................................................................................................................................................31
2.3 Metode de consolidare. Analiză teoretică şi tratamente specifice ........................................ 35
2.3.1 Optici privind consolidarea conturilor şi influenŃa acestora în alegerea
metodei de consolidare ..................................................................................................................................36
2.3.2 Consolidarea prin integrarea globală ............................................................................................38
2.3.3 Consolidarea prin metoda integrării proporŃionale ..................................................................42
2.3.4 Consolidarea prin punerea în echivalenŃă ....................................................................................45
2.4 Etapele procesului de consolidare .............................................................................................. 48
2.5 Avantaje şi inconveniente privind utilizarea conturilor consolidate în
informarea financiară......................................................................................................................... 51
2.5.1 Conturile consolidate – instrument de gestiune internă............................................................52
2.5.2 Conturile consolidate – instrument de informare externă ........................................................53
2.5.3 Conturile consolidate şi conceptul de imagine fidelă în contabilitate ..................................53
2.5.4 Limite ale utilizării conturilor consolidate ...................................................................................54
2.6 Verificarea cunoştinŃelor ............................................................................................................. 55
CAPITOLUL 3 - SITUAłIILE FINANCIARE CONSOLIDATE - INSTRUMENT DE
GESTIUNE A GRUPURILOR DE SOCIETĂłI ŞI DE INFORMARE A TERłILOR........... 59
3.1 Caracteristicile calitative ale situaŃiilor financiare consolidate în condiŃiile
internaŃionalizării contabilităŃii ........................................................................................................ 59
3.2 ParticularităŃi privind întocmirea situaŃiilor financiare la nivelul grupurilor ................ 63
3.2.1 Conversia tranzacŃiilor efectuate în monedă străină .................................................................66
3.2.2 Conversia situaŃiilor financiare exprimate în monedă străină ...............................................68

3
3.2.3 DificultăŃi specifice consolidării situaŃiilor financiare convertite ale filialelor
străine.......................................................................................................................70
3.2.4 Conversia conturilor filialelor ce-şi desfăşoară activitatea într-o Ńară cu
economie hiperinflaŃionistă......................................................................................72
3.2.5 Trecerea la moneda unică………………………………………………………………74
3.2.6 OperaŃiile de acoperire a riscurilor…………………………………………………..75
3.3 SituaŃiile financiare consolidate ale grupurilor de societăŃi ……………………78
3.3.1 BilanŃul contabil consolidat……………………………………………………………..81
3.3.2 Contul de profit şi pierdere consolidat………………………………………………..82
3.3.3 SituaŃia consolidată a variaŃiei capitalurilor proprii………………………………83
3.3.4 Tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat…………………………………………..83
3.3.5 Notele explicative la situaŃiile financiare anuale consolidate……………………87
3.4. Verificarea cunoştinŃelor......................................................................................91
Bibliografie selectivă…………………………………………………………………..93

4
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
,,Nimic nu este mai puternic decît
o idee al cărei timp a sosit”
Victor Hugo
CAPITOLUL 1 – GLOBALIZAREA ACTIVITĂłII
ECONOMICE ŞI DEZVOLTAREA GRUPURILOR DE
SOCIETĂłI
Globalizarea ca fenomen a devenit o forŃă motrice a creşterii economice, un
proces care dinamizează atât mediul economic internaŃional şi naŃional, cât şi actorii din
întreaga lume şi competiŃia dintre ei. Ea înseamnă circulaŃia liberă a capitalului,
mărfurilor, tehnologiei, informaŃiei şi, desigur, într-o măsură mai mică a forŃei de
muncă.
CorporaŃia transnaŃională este un fenomen economic aflat în plină dinamică,
datorită internaŃionalizării producŃiei şi dispunerii de un bazin internaŃional de resurse
umane, materiale şi financiare. Acestea sunt elementele de bază care conferă putere
corporaŃiei.
SocietăŃile transnaŃionale reprezintă astăzi cei mai importanŃi agenŃi economici
de pe glob care duc o luptă acerbă pentru ocuparea unor segmente cât mai importante
din piaŃa globală.
În opinia noastră globalizarea a devenit problema cea mai arzătoare a epocii în
care trăim, constituind nu doar un fenomen, ci un proces de tranziŃie continuă spre un
nou model de dezvoltare, bazat pe o nouă structură a economiei. Îndelung discutată şi
analizată, globalizarea a devenit astăzi, indiscutabil, un fenomen fără precedent în istoria
universală, prin amploarea şi evoluŃia sa. Criticată de unii, slăvită de alŃii, globalizarea
pare că îşi urmează cursul.

1.1. Delimitări conceptuale privind procesul globalizării

Globalizarea, concept la modă în ştiinŃele sociale, a devenit în prezent dictonul


principal al specialiştilor în management, lozinca jurnaliştilor şi a politicienilor de orice
fel. Trăim într-o eră în care cea mai mare parte a vieŃii noastre sociale este determinată
de procesele globale, în care culturile, economiile şi graniŃele naŃionale tind să dispară.
Termenul de globalizare, cunoscut iniŃial sub denumirea de mondializare,
reprezenta tema principală a discursurilor politice privind noua ordine mondială şi s-a
impus în jurul anului 1990. Este vorba despre o perioadă în care se configura o nouă
ordine a economiei mondiale şi a relaŃiilor internaŃionale, caracterizată prin eliminarea
ideologiei comuniste care împînzise lumea.
Conceptul de globalizare îşi găseşte astăzi expresia în toate limbile de circulaŃie
ale lumii şi este în pericol de a deveni clişeul timpurilor noastre.
În literatura de specialitate, pentru globalizare se utilizează şi un alt termen care
are o semnificaŃie aproape identică – mondializarea economică. În ceea ce priveşte
originea acestor două concepte (globalizare şi mondializare), putem afirma cu
certitudine că mondializarea este un concept de provenienŃă lingvistică francofonă, iar
conceptul de globalizare este de origine anglofonă.
Conform opiniei Băncii Mondiale, pe masură ce specialiştii au început să
adâncească studiul procesului de globalizare, s-a ajuns la concluzia că acesta este un
proces cu două sensuri: lumea se integrează, devine din ce în ce mai unitară (se
globalizează), dar în acelaşi timp se diferenŃiază din ce în ce mai mult (se
regionalizează). Cercetările tot mai numeroase din domeniu argumentează faptul că
5
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
lumea tinde să devină o singură civilizaŃie, dar în acelaşi timp să-şi păstreze şi chiar să-şi
diversifice expresia culturală.
Globalizarea reprezintă procesul prin care distanŃa geografică devine un factor
tot mai puŃin important în stabilirea şi dezvoltarea relaŃiilor transfrontaliere de natură
economică, politică şi socio-culturală.
Există o multitudine de aspecte ale vieŃii social-economice actuale care reflectă
procesul globalizării:
- natura globală a ştiinŃei şi tehnologiei: deşi sursele principale ale progresului tehnic
sunt concentrate în lumea dezvoltată, cercetarea ştiinŃifică se bazează pe resurse globale,
iar punerea în aplicare a tehnologiei are în vedere scopuri globale;
- marketingul global: strategia de marketing a firmelor răspunde cerinŃelor globalizării
şi promovează acest proces;
- sistemul financiar mondial: economia mondială se bazează pe o reŃea care implică, la
scară globală, instituŃiile bancare şi agenŃii pieŃei de capital, organisme de reglementare
naŃionale, organismele financiare internaŃionale etc.
- infrastructura de comunicaŃii: progresul tehnic a permis perfecŃionarea sistemelor de
comunicaŃii materiale (transporturi), realizarea unei acoperiri mass-media la scară
mondială (CNN) şi, mai ales, instituirea unei reŃele globale de transmitere/recepŃie a
informaŃiilor (INTERNET-ul);
-cadrul instituŃional mondial: o serie de organizaŃii de natură guvernamentală
(sistemul ONU) sau neguvernamentală (ONG) promovează dezbaterile şi acŃiunile care
privesc problematica globală: poluarea, criminalitatea, subdezvoltarea etc.
Dacă în privinŃa definirii au existat numeroase abordări şi controverse, putem
afirma cu certitudine ceea ce nu reprezintă globalizarea1:
1. un nou imperialism;
2. o americanizare a lumii;
3. mondializarea societăŃii;
4. o sublimare a internaŃionalelor de ieri şi de azi;
5. doar internaŃionalizare;
6. doar efectul creşterii interdependenŃelor;
7. doar răspunsul la problemele globale cu care se confruntă omenirea;
8. numai produsul nevoii de unificare a pieŃelor;
9. factor (cauză) a oricărui fenomen transnaŃional;
10. triumful formelor deviante de liberalism;
11. doar libertate transfrontalieră;
12. o nouă socializare la scară planetară;
13. ,,o construcŃie’’ pentru a fi salvată vocaŃia comunismului;
14. răspunsul strategic la criza de identitate a postcapitalismului;
15. produsul nevrozelor istoriei neconsumate deplin.
Din maniera de tratare a autorului rezultă că procesele puse sub semnul negaŃiei
sunt şi pot fi elemente (subprocese) ale globalizării activităŃii economice, dar nu se
identifică cu aceasta. Ele pot deveni probleme globale ale omenirii fără să derive din
procesul nou al globalizării.
Globalizarea reprezintă procesul de intensificare a conectării pieŃelor şi
afacerilor mondiale, proces dramatic accelerat în ultimele două decenii pe măsură ce
progresul tehnologic uşurează oamenilor deplasarea, comunicarea şi afacerile
internaŃionale. Cele două forŃe călăuzitoare majore ale globalizării sunt progresele

1
Marin Dinu, Economie şi globalizare, apărut în manualul de ,,Economie”, EdiŃia a şaptea, Editura
Economică, Bucureşti, 2005, p.357
6
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
înregistrate de comunicaŃiile de orice fel (dezvoltarea Internetului etc.) Globalizarea
reduce relevanŃa graniŃelor dintre state, cel puŃin din punct de vedere al proceselor
economice sau, în particular, al comerŃului.
Globalizarea ca fenomen, a luat un avânt deosebit după încheierea războiului
rece, producând o mai mare standardizare pe glob. Astfel, începând cu mijlocul anilor
70, statele lumii şi-au condus economiile conform unui sistem de guvernanŃă globală
bazat pe ideea conform căreia capitalul internaŃional poate şi trebuie să se mişte liber.
Acest sistem de guvernanŃă a fost construit pe bazele unui nou liberalism adoptat de
multe naŃiuni şi pe dominaŃia devizei SUA şi a puterii Wall Street-ului.
Având în vedere că are în spate mai ales Ńările vestice dezvoltate şi bogate,
globalizarea este acum asociată cu predominanŃa culturii vestice şi influenŃa mijloacelor
media internaŃionale şi a tehnologiei informaŃionale. În general, pe măsură ce economiile
(sau diferitele Ńări sau regiuni) devin tot mai legate între ele, a crescut şi numărul de
oportunităŃi, dar a crescut şi concurenŃa. Drept urmare, s-au dezvoltat activităŃile de
lobby, puternice în favoarea globalizării şi destul de slabe împotriva globalizării.
Mişcarea de susŃinere a globalizării argumentează că mărirea concurenŃei determinată de
globalizare este pozitivă pentru eficienŃa afacerilor şi ca urmare permite, de exemplu,
oamenilor din lumea întreagă să achiziŃioneze bunuri la preŃurile cele mai scăzute. De
asemenea, o altă motivaŃie este aceea că globalizarea sporeşte afacerile, munca, educaŃia
şi oportunităŃile de cumpărare pentru aproape toată lumea, inclusiv pentru oamenii mai
săraci.
Cele mai proeminente organizaŃii în favoarea globalizării sunt OrganizaŃia
Mondială a ComerŃului şi Forumul Economic Mondial. Rolul cel mai important în
globalizare, îl au însă companiile multinaŃionale sau transnaŃionale.
În concluzie, globalizarea economiei mondiale poatea fi definită ca fiind un
proces deosebit de dinamic al creşterii interdependenŃelor dintre statele naŃionale, ca
urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaŃionale tot mai largi şi mai variate
în diferite sfere ale vieŃii economice, politice, sociale, culturale şi având drept
implicaŃie faptul că problemele devin mai curând globale decât naŃionale, cerând, la
rândul lor, o soluŃionare mai curând globală decât naŃională.

1.2 ApariŃia şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi – principalul motor


al globalizării activităŃii economice

În perioada contemporană, societăŃile transnaŃionale au devenit ceva obişnuit


pentru marea majoritate a cetăŃenilor lumii. Există cu siguranŃă extrem de puŃini oameni
din lumea civilizată care să nu fi auzit de Coca-Cola sau Pepsi-Cola, de Mc. Donald’s
sau Nestlé, de Ford, Renault, Daewoo sau de Honda, de Porsche sau de Mercedes, de
Siemens sau General Electric, de IBM sau Microsoft, de Sony sau Panasonic ori de
multe alte zeci de companii care s-au extins la scară planetară.
Din punct de vedere istoric se pot distinge mai multe etape în apariŃia şi
dezvoltarea spectaculoasă a companiilor transnaŃionale2:
 înainte de 1945: primele extinderi internaŃionale
În primele decenii ale secolului XX, numărul întreprinderilor industriale
moderne din SUA era considerabil mai mare decât cel din Marea Britanie sau Germania,

2
Marinescu Nicolae, EvoluŃia companiilor transnaŃionale, Revista Convorbiri Economice, nr 21, 2002, p.
16-18
7
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
celelalte puteri industriale ale lumii. Încă dinaintea primului război mondial, anumite
companii americane realizaseră investiŃii directe în afara graniŃelor naŃionale.
Una dintre primele companii americane ce s-a extins pe plan internaŃional a fost
Standard Oil Trust, urmată de Ford , care şi-a deschis câteva filiale străine înainte de
1914. Alte companii care au efectuat investiŃii extinse în străinătate au fost General
Electric şi Vacuum Oil (predecesoarea firmei Mobil).
După 1914 acest proces s-a accelerat mărindu-se influenŃa companiilor
transnaŃionale americane. Acest proces se explică prin dimensiunea mare a pieŃei locale
şi în creşterea standardului de viaŃă în SUA, care au dus la proliferarea companiilor
moderne, integrate. Pe măsură ce firmele americane adoptau o organizare bazată pe
divizii operaŃionale multifuncŃionale autonome înfiinŃau şi o filială sau o divizie
internaŃională care se ocupa cu managementul şi dezvoltarea activităŃilor externe. Marile
firme americane s-au transnaŃionalizat datorită multiplicării pieŃelor de desfacere interne
şi internaŃionale impuse de primul război mondial, inclusiv sub influenŃa tehnicii
militare. Firmele americane şi-au perfecŃionat totodată managementul internaŃional,
organizând ceea ce s-au numit " divizii operaŃionale'' în filialele create. Refacerea
economică la care a trecut Germania, descompunerea Imperiului Austro-Ungar,
necesitatea satisfacerii nevoilor (cerere amânată) în Ńările combatante, au dat un nou
impuls economiei americane şi procesului de transnaŃionalizare, un mare număr de firme
americane şi apoi şi vest-europene creându-şi filiale în străinătate.
General Electric a creat o divizie internaŃională în 1919, Standard Oil în 1927,
iar General Motors (care înfiinŃase o companie de export încă în 1911) şi-a consolidat
operaŃiunile pe piaŃa europeană prin achiziŃia firmelor Vauxhall din Anglia (1925) şi
Adam Opel din Germania (1929), precum şi pe piaŃa Americii Latine prin crearea unei
filiale General Motors în Brazilia (1925). La nivelul anului 1939, filialele străine ale
companiei IBM realizau deja cca 12,5% din vânzările sale totale. Aceste filiale înfiinŃate
de companiile americane în străinătate înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial au
constituit baza de dezvoltare a operaŃiunilor internaŃionale în perioada postbelică.
În ceea ce priveşte companiile europene condiŃiile specifice ale pieŃei le-au
permis extinderea pe pieŃe apropiate din punct de vedere geografic prin înfiinŃarea de
filiale cu o autonomie considerabilă, bazate pe asociaŃi de încredere. Firma - mamă
împreună cu filialele sale constituiau un grup în cadrul căruia prima exercita controlul
strategic.
Nestlé începuse formarea imperiului său transnaŃional încă dinaintea primului
război mondial. Philips a înfiinŃat în perioada 1919-1930 optsprezece filiale în Europa ,
iar în 1933 a pus bazele unei filiale în SUA care în preajma anului 1945 devenise deja a
doua ca dimensiune în grupul Philips după firma-mamă. Compania Anglo-Persian Oil
(în prezent British Petroleum) a deschis filiale în Europa în perioada interbelică, parŃial
prin achiziŃionarea unor filiale ale companiilor petrolifere germane.
Extinderea internaŃională a companiilor japoneze se limita în schimb la
activităŃile de marketing desfăşurate de firmele de comerŃ aparŃinând grupurilor
Zaibatsu.
 1945-1959: perioada dominaŃiei companiilor americane
Pătrunderea masivă a firmelor americane în Europa la sfârşitul anului 1950 se
datorează reconstrucŃiei europene3.
În perioada postbelică, firmele americane şi-au continuat expansiunea
internaŃională, bazându-se pe o piaŃă locală bine dezvoltată, pe marea lor capacitate

3
Michalet Charles Albert, Le capitalisme mondial, Quadrige/ PUF, 1998, p. 49

8
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
productivă şi pe structuri solide de management. La fel ca şi înainte de 1945, majoritatea
companiilor care înfiinŃau filiale în străinătate aparŃineau unor domenii precum industria
petrolieră, chimică, alimentară, construcŃiile de maşini şi echipamentele electrice.
DominaŃia americană din anii '50 este demonstrată de faptul că în 1959 între
primele 50 de companii transnaŃionale ale lumii figurau 44 americane şi numai 6
europene: Royal Dutch/ Shell şi Unilever (ambele de provenienta anglo-olandeză),
British Petrolium şi Imperial Chemical Industries (Marea Britanie), Nestle (ElveŃia) şi
Philips (Olanda). Aceste şase companii europene şi-au revenit repede după război şi au
reuşit să se dezvolte într-un ritm mai accelerat decât multe din firmele americane.
 1960-1974: perioada dezvoltării europene
Principalele companii transnaŃionale europene au crescut spectaculos în această
perioadă, astfel încât în 1974 în clasamentul celor mai importante 50 de companii
transnaŃionale din lume se aflau 20 de firme europene. Celor şase deja existente li s-au
adăugat firme precum Siemens, Daimler-Benz,Volkswagen, Fiat, BASF, Hoechst,
Bayer, Renault, British-American Tobacco.
Această creştere în dimensiune a firmelor europene a fost însoŃită de o
diversificare a activităŃii lor, multe companii extinzându-şi gama de producŃie şi
acoperirea internaŃională. Philips a început restructurarea activităŃilor sale productive,
Bayer a trecut printr-o reorganizare transformându-se într-o companie multidivizională,
iar Fiat, beneficiind de un sprijin guvernamental substanŃial s-a extins rapid, devenind un
conglomerat cu divizii autonome.
Companiile americane şi-au intensificat la rândul lor eforturile de extindere
internaŃională. Procter & Gamble de exemplu a înfiinŃat în 1963 Centrul Tehnic
European cu scopul de a sprijini şi coordona activităŃile sale pe piaŃa europeană. Totuşi,
numărul firmelor americane aflate în topul primelor 50 de transnaŃionale din lume a
scăzut de la 44 (în etapa anterioară) la 24, declin explicat prin expansiunea accelerată a
firmelor europene, dar şi prin recesiunea din anii '70 care a determinat restrângerea
operaŃiunilor internaŃionale ale multor companii puternice cu baza în SUA. Structura
multidivizională a companiilor americane a suferit modificări, departamentele
internaŃionale care până atunci coordonau şi monitorizau activităŃile internaŃionale fiind
înlocuite cu divizii constituite pe criterii geografice sau pe produs.
Totodată în rândul primelor 50 de companii transnaŃionale din lume îşi fac
simŃită prezenŃa şi câteva firme japoneze care începuseră să-şi asigure o bază
internaŃională solidă, mai întâi Hitachi ( înainte de 1969) şi apoi Toyota, Mitsubishi,
Heavy Industry.
 1975-1989: perioada expansiunii companiilor asiatice
Anii '70-'80 au constituit o etapă în care companiile europene şi-au diversificat
activitatea, transformându-se în companii transnaŃionale organizate pe produs, în timp ce
companiile americane au trecut printr-un proces de restructurare a producŃiei şi a
marketingului prin intermediul diviziilor internaŃionale, iar firmele japoneze şi - mai
târziu- cele sud-coreene, s-au extins cu rapiditate pe plan internaŃional. Astfel, în 1989
structura primelor 50 de companii transnaŃionale ale lumii cuprindea 21 de companii
europene, 17 americane si 12 asiatice.
În special anii '80 au adus cu sine schimbări organizatorice majore, accelerate
de tendinŃele integraŃioniste ce se manifestau în comerŃul internaŃional. Marile companii
americane şi-au întărit poziŃia internaŃională prin restructurarea producŃiei şi activităŃilor
de vânzare la nivel regional, iar firmele europene şi-au intensificat eforturile de
diversificare (unele ca Philips sau Imperial Chemical Industries, care operau ca grupuri
constituite pe criterii geografice au început să se transforme treptat în transnaŃionale
organizate pe produs).
9
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
Cele mai mari companii transnaŃionale japoneze şi-au dezvoltat reŃele
funcŃionale globale organizate iniŃial pe filiale de marketing, apoi de producŃie, ele fiind
urmate la sfârşitul anilor '80 de dezvoltarea Chaebol-urilor4 coreene, organizate sub
forma de conglomerate de produs. Primele patru Chaebol-uri (Daewoo, Hyundai ,
Lucky-Goldstar şi Samsung) realizau în 1990 peste 30% din exporturile Coreei.
Activitatea lor se evidenŃiază printr-o puternică tentă patriotică (ca exemplu, deviza
Samsung este ''Facem afaceri pentru dezvoltarea Ńării"). Deceniul 1970- 1980 a constituit
perioada care a urmat după boom-ul postbelic prelungit. În noua perioadă s-a revenit la o
dezvoltare economică ciclică şi la înlocuirea sistemului monetar internaŃional bazat pe
aur - devize cu fluctuaŃia liberă, necontrolată a monedelor în funcŃie de factori
conjuncturali, fluctuaŃie avantajoasă pentru dolarul american. Tot în acest deceniu s-a
declanşat criza petrolieră când OPEC a ridicat excesiv preŃul ŃiŃeiului. Între 1973-1975 a
avut loc o puternică recesiune a cărei caracteristică principală a fost fenomenul de
stagflaŃie. Această criză a generat probleme dificile corporaŃiilor transnaŃionale atât celor
energetice, de producŃie, de desfacere cât şi celor financiare.
 1990 -până în prezent : explozia fuziunilor si achiziŃiilor
Începutul ultimului deceniu al secolului XX pentru firmele Caterpillar, Du
Pont, Xerox, General Motors, IBM, Philips, Matsushita, se caracterizează printr-un val
de fuziuni şi achiziŃii internaŃionale ( pe orizontală, pe verticală şi conglomerate).
Majoritatea acestor operaŃiuni au avut loc în sectorul bancar, cel de asigurări, în
industria chimică, farmaceutică, de automobile şi de telecomunicaŃii şi au avut ca obiect
restructurarea globală sau poziŃionarea strategică a firmelor implicate pe piaŃă. Multe din
fuziunile realizate au dus însă mai mult la o creştere a dimensiunii pieŃei şi mai puŃin la
efecte de sinergie sau la eficientizarea activităŃii, fiind confruntate cu divergenŃe
organizatorice interne sau cu dificultăŃi financiare (cazul firmei Rover achiziŃionată de
BMW sau al firmei Chrysler intrată în fuziune cu Daimler-Benz).
Conform UNCTAD, instituŃia cea mai specializată în domeniul cercetării
tranzacŃiilor internaŃionale şi a impactului acestora pentru diferite grupuri de Ńări,
corporaŃiile transnaŃionale nonfinanciare cele mai mari din lume sunt clasificate având în
vedere unul dintre cele mai semnificative instrumente de reprezentare a gradului de
transnaŃionalizare al unei entităŃi, respectiv: indicele de internaŃionalizare (indicele
transnaŃionalităŃii). Folosit de către ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi
Dezvoltare (UNCTAD), acesta este obŃinut luând în considerare trei elemente şi
calculând media lor aritmetică astfel: activele deŃinute în străinătate faŃă de activele
totale ale firmei, vânzările efectuate în străinătate în comparaŃie cu vânzările totale şi
forŃa de muncă utilizată în străinătate faŃă de forŃa de muncă totală.
RelaŃia de calcul a indicelui transnaŃionalităŃii se prezintă astfel:
 Astr Vstr FMstr 
 + + 
ITN =  At Vt FMt 
3

unde:
ITN = indicele transnaŃionalităŃii;
Astr = activele deŃinute în străinătate;
At = activele totale;
Vstr = vânzările înregistrate în străinătate;
Vt = vânzări totale;

4
Marinescu Nicolae, op.cit., p. 17
10
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
FMstr = forŃa de muncă angajată în străinătate;
FMt = forŃa de muncă totală.

Principalele elemente care au condus la apariŃia grupurilor vizează următoarele


aspecte:
- dezvoltarea economică a Ńărilor industrializate, care a dus la apariŃia şi
expansiunea întreprinderilor, acestea dominând piaŃa şi extinzându-şi sfera de acŃiune
dincolo de frontierele Ńării lor de origine;
- existenŃa şi dezvoltarea pieŃei financiare, ce au permis cumpărarea titlurilor
de participare de către diverse societăŃi, asigurându-le acestora un anumit tip de control
sau o influenŃă semnificativă asupra entităŃilor emitente.
CorporaŃiile transnaŃionale (CTN) reprezintă principalii subiecŃi ai procesului
de globalizare la nivel planetar a activităŃii economice, în special a relaŃiilor comerciale
şi financiar-monetare. CorporaŃiile transnaŃionale sunt definite5 ca fiind o întreprindere
mare, privată sau publică, care are sediul central într-o Ńară şi operează prin mai multe
sucursale aflate în proprietatea totală sau parŃială a altei Ńări. CTN se extind pe scară
internaŃională pentru a profita de avantajele economice de scară, orizontale şi verticale,
ca şi de cele ale unui statut de cvasimonopol. Orice CTN posedă participaŃiuni, filiale şi
sucursale implantate în diferite regiuni ale lumii, bazate pe o strategie gândită la scară
mondială. TransnaŃionalele îşi desfăşoară activitatea în toate sectoarele de activitate, o
pondere mai mare având în: industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate şi turism.
Pentru multe întreprinderi multinaŃionale, activităŃile de producŃie la nivel
internaŃional sunt asociate cu prezenŃa lor pe pieŃele străine de capitaluri. O întreprindere
care decide să se instaleze sau să-şi întărească prezenŃa pe o piaŃă străină de capitaluri îşi
amplifică dimensiunea internaŃională6.
Examinând tendinŃele concentrării activităŃii CTN putem defini elementele
distinctive ale acestui proces:
a) expansiunea continuă a CTN, ale căror active totale au înregistrat un ritm superior
dinamicii PIB mondial şi comerŃului internaŃional.
b) extinderea geografică şi schimbarea raporturilor de putere dintre Ńările ce
iniŃiază activităŃi transfrontaliere. Triada: SUA, Japonia şi Uniunea Europeană,
continuă să ocupe un loc de frunte, din care provin cele mai multe societăŃi
transnaŃionale. Lor li s-au adăugat în ultimele decenii Ńările în dezvoltare: Brazilia,
Mexic, Rusia, China, Venezuela, Africa de Sud.
c) reprezentarea CTN în ramurile cheie ale industriei - automobile, produse
electrotehnice şi electronice, dar ultimele decenii marchează pătrunderea lor masivă în
sfera serviciilor prin achiziŃionarea şi dezvoltarea unor reŃele hoteliere şi restaurante,
telecomunicaŃii, comerŃ.
Se poate spune că scopul final al concentrării activităŃilor CTN este cel ce
caracterizează orice afacere: creşterea profitului şi a rentabilităŃii. CTN obŃin profituri
mai mari decât celelalte firme deoarece, pe de o parte transferă producŃia în Ńările în care
costul forŃei de muncă este mic, iar pe de altă parte datorită scăderii pe plan mondial a
cheltuielilor de transport şi de comunicaŃii.
Globalizarea nu este un scop în sine, ci un mijloc de dezvoltare a societăŃii la
nivel local, naŃional, regional şi mondial. Ca atare, corporaŃiile transnaŃionale sunt

5
,,DicŃionar de Economie”, EdiŃia a II-a, Editura Economică, 2001, p. 129
6
Tabără Neculai, Horomnea Emil, InformaŃia contabil-financiară a întreprinderilor multinaŃionale,
Revista FinanŃe, Credit, Contabilitate nr. 7-8/2000, p. 16
11
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
recunoscute ca fiind firme cu capacităŃi competiŃionale verificate, ce pot să facă faŃă
concurenŃei la scară globală, pe care, de fapt, tot ele o declanşează.
În acest context economic mondial şi global tendinŃele actuale au impus
dezvoltarea unui sistem informaŃional bine clădit, care să faciliteze acŃiunile de decizie
ale investitorilor. Discutăm astfel despre activitatea, la nivel contabil, de necesitatea
consolidării informaŃiilor produse şi furnizate de societăŃile de grup.

1.3 Grupurile de societăŃi: tipuri şi structură. Necesitatea consolidării


financiar – contabile

Grupurile de societăŃi reprezintă astăzi o realitate din ce în ce mai pregnantă a


lumii afacerilor. Fenomenele de constituire a grupurilor au luat o mare amploare şi au
cuprins, încet-încet toate sectoarele de activitate.
Având în vedere criteriul orientării investiŃiilor străine directe, se pot distinge
două tipuri de structuri transnaŃionale7:
a) structura introvertită – care presupune o activitate orientată prioritar spre interior.
Pe termen lung, investiŃiile efectuate în Ńara de origine le depăşesc ca volum pe cele
externe; Este cazul societăŃilor transnaŃionale cu sediul în Ńări dezvoltate mari. În 1996,
General Electric posedă active interne de circa 190 de miliarde de dolari şi active
externe de 79 miliarde de dolari. O asemenea structură caracterizează şi alte societăŃi
transnaŃionale din Ńări dezvoltate mari: Toyota, Fujitsu, Hitachi, Renault, Fiat. Conform
calculelor UNCTAD aceste companii au cel mai scăzut indice de transnaŃionalitate: de la
30.7% (General Electric) la 20% (Hitachi)
b) structura extrovertită – care se formează în condiŃiile unui accent sporit pus pe
activitatea externă. Acest tip de structură este caracteristic în special societăŃilor
transnaŃionale (STN) cu sediul în Ńări dezvoltate mici. Nestlé (ElveŃia) avea în 1996
active externe de aproape 31 de miliarde de dolari, faŃă de numai 3,1miliarde de dolari în
Ńara de origine. Indicele de transnaŃionalitate al acestor societăŃi transnaŃionale este cel
mai ridicat: Nestlé 95,3%, Electrolux (Suedia) 88,7%, Philips 84,9%.
Ambele structuri transnaŃionale presupun o diviziune a muncii în interior, adică
între unităŃile componente ale societăŃilor transnaŃionale. Această diviziune se produce
fie pe orizontală (ca în cazul industriei de automobile), fie pe verticală (cum se întâmplă,
de exemplu, cu industria petrolului). Rezultatul final îl reprezintă dezvoltarea unor reŃele
de tip matriceal, care implică nu numai compartimentele societăŃilor transnaŃionale
(firmă mamă, filiale), ci şi firme exterioare, independente, nelegate prin raportul de
proprietate. Este vorba de aşa numitele alianŃe strategice interfirme, tot mai numeroase
în ultimii ani (Renault – Volvo, Apple – Sony).
Creşterile întreprinderilor pot fi asigurate pe două căi:
- achiziŃionarea de noi imobilizări corporale şi necorporale, proces ce
corespunde unei creşteri interne şi
- preluarea controlului asupra altor societăŃi care deŃin deja imobilizările
necesare, proces ce corespunde unei creşteri externe.
Dezvoltarea internă, caracteristică societăŃilor care deŃin o poziŃie
concurenŃială solidă, prezintă unele avantaje dintre care amintim8:

7
UNCTC, ,,Transnational Corporations in World Development : Trends and Prospects”, New York,
United Nations, 2005.
8
Săcărin Marian, Grupurile de societăŃi şi repere ale interpretării conturilor consolidate, Editura
Economică, Bucureşti, 2002, p. 16
12
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
- ritmul de creştere se caracterizează, de cele mai multe ori, prin regularitate,
ceea ce permite o gestionare facilă a dezvoltării întreprinderii;
- adaptarea la noile structuri generate de creştere se face foarte uşor, deoarece
nu există „elemente străine” care să fie incluse în organizaŃie.
În acelaşi timp însă, nu trebuie ignorate dezavantajele dezvoltării interne:
- atunci când se urmăreşte o strategie de diversificare, aceasta se poate
desfăşura lent, din cauza faptului că întreprinderea trebuie să abordeze produse şi pieŃe
noi în cadrul cărora are o experienŃă limitată;
- uneori creşterea internă poate genera riscul unui gigantism inoperant şi dificil
de controlat.
Spre deosebire de creşterea internă, prin creşterea externă, întreprinderea are ca
obiectiv obŃinerea controlului asupra altei societăŃi şi nu achiziŃionarea directă a
activelor necesare desfăşurării propriei activităŃi.
De fapt, creşterea externă este preferată creşterii interne, datorită costului
inferior şi avantajelor pe care le conferă preluarea controlului în termeni de portofoliu de
activităŃi şi know-how (savoir-faire).
Din punct de vedere al modului de organizare şi al strategiei adoptate,
creşterea externă se poate realiza în mod orizontal, vertical şi conglomerat:
- creşterea pe orizontală are loc atunci când o întreprindere preia controlul
asupra alteia din acelaşi sector de activitate;
- creşterea pe verticală presupune ca o întreprindere să preia controlul unui
furnizor cu scopul de a controla sursa de aprovizionare (integrare în amonte) sau al unui
client pentru a avea asigurată piaŃa de desfacere (integrare în aval);
- creşterea este conglomerată atunci când se reunesc două sau mai multe
societăŃi din domenii diferite de activitate; interesul acestei structuri îl reprezintă
reducerea riscului economic prin diversificarea portofoliului de activităŃi.
Creşterea pe orizontală are în vedere o regrupare a entităŃilor care fabrică
acelaşi tip de produs sau desfăşoară activitate în acelaşi domeniu, grupul urmărind să-şi
majoreze partea sa din piaŃa bunurilor şi a serviciilor, ceea ce îi va permite optimizarea
producŃiei sau a distribuŃiei şi, în consecinŃă, diminuarea costului unitar.
Creşterea pe verticală are drept scop regruparea entităŃilor cliente unele faŃă
de altele sau ale căror produse sunt complementare, urmărindu-se astfel un control total
al ciclului de producŃie, de la materia primă până la produsul finit.
Creşterea de tip conglomerat vizează entităŃile care, deşi nu au neapărat
legături economice între ele, au ca obiectiv politica de diversificare a riscurilor şi de
optimizare a profiturilor, protejându-se astfel în faŃa crizelor economice.
În plan economic, modalitatea aceasta de creştere externă mai poartă şi
denumirea de concentrare.
Concentrarea9 la nivelul unui grup reprezintă procesul de întărire a
controlului, a informării, a puterii şi a comasării patrimoniului în mâinile câtorva
persoane fizice şi/sau juridice, ce va permite acestora să utilizeze un volum important de
mijloace financiare şi de producŃie pentru realizarea unei politici coerente cu privire la
dezvoltarea şi funcŃionarea unităŃilor care formează grupul. Entitatea care asigură
controlul şi centralizează deciziile strategice în scopul optimizării rentabilităŃii
capitalului investit este societatea mamă. Aceasta poate avea propria activitate
industrială sau comercială ori nu are activităŃi operaŃionale, ci doar gestionează titlurile
de participare pe care le deŃine, coordonând activitatea diverselor întreprinderi din grup
şi satisfăcând nevoile de finanŃare de ansamblu.

9
ScorŃescu Florin Ioan, SocietăŃile de grup, Editura Junimea, Iaşi, 2005, p. 11
13
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
De asemenea creşterea externă poate avea loc prin diferite operaŃiuni:
- achiziŃionarea directă de titluri (preluări de participaŃii);
- achiziŃionarea de titluri prin intermediul ofertelor publice;
- achiziŃionarea de titluri prin intermediul operaŃiunii de fuziune-absorbŃie;
această operaŃiune nu generează plăŃi (spre deosebire de celelalte două), ci acŃionarii
societăŃii absorbite sunt remuneraŃi prin acŃiuni ale societăŃii absorbante.
Trebuie menŃionat faptul că această creştere externă a fost un fenomen care a
caracterizat economia Ńărilor industrializate începând cu anul ’80 al secolului XX.
Amploarea acestui fenomen s-a datorat în special acŃiunii conjugate a mai multor
factori10:
- concurenŃa tot mai accentuată care a impus o restructurare a grupurilor;
- mondializarea schimburilor, care a obligat întreprinderile să caute o mărime
suficientă pentru a profita de piaŃa unică mondială;
- dezvoltarea pieŃei bursiere a acŃiunilor şi crahul bursier din 1987, care,
datorită subevaluării anumitor întreprinderi de către piaŃă, au oferit noi oportunităŃi
financiare.
În concluzie, grupul este rezultatul creşterii externe şi se bazează pe ideea
esenŃială a dependenŃei unui ansamblu de societăŃi, independente juridic, faŃă de o
unitate de decizie comună.
DependenŃa faŃă de unitatea de decizie poate fi de natură financiară,
directorială, contractuală sau economică.
DependenŃa financiară rezultă din deŃinerea majorităŃii drepturilor de vot în
adunarea generală, aceasta putând fi obŃinută prin deŃinerea a mai mult de 50% din
drepturile de vot sau indirect prin intermediul unei societăŃi sau mai multe cu drept de
control asupra altei societăŃi.
DependenŃa de natură directorială rezultă din deŃinerea majorităŃii locurilor
(posturilor) în organul de conducere (consiliul de administraŃie, comitetul de direcŃie
etc.). Această dependenŃă presupune, spre exemplu, în absenŃa puterii de control
financiar, fie distribuirea majorităŃii acŃiunilor, fie acordul unui partener care doreşte să
nu-şi asume responsabilitatea gestiunii.
DependenŃa contractuală rezultă din acordul cu o societate (contract de
exclusivitate, de concesiune sau de subpreluare) sau cu câŃiva din acŃionarii săi (acordul
votului, de desemnare a administratorilor etc.). Acest tip de dependenŃă este foarte
răspândită în Germania unde câmpul său de aplicare este mai extins.
DependeŃa economică este generată de legăturile economice ce se derulează
între societăŃile din cadrul grupului.
În acest context, putem afirma că grupul este în primul rând o realitate
economică şi mai puŃin sau în al doilea rând o realitate juridică.
Cu toate că existenŃa grupului de societăŃi are la bază, de cele mai multe ori
legături de capital, acesta poate exista şi în absenŃa acestora. Spre exemplu:
- acŃionarul principal al fiecărei societăŃi este aceeaşi persoană fizică sau
acŃionarii principali sunt mai multe persoane fizice care aparŃin aceleiaşi familii;
- societăŃile grupului sunt plasate sub o direcŃie comună, chiar în prezenŃa unei
multitudini de proprietari sau acŃionari;
- societăŃile au relaŃii contractuale foarte strânse între ele, relaŃii care generează
comportamente de întreprinderi integrate;
- societăŃile sunt legate între ele prin acorduri restrictive de împărŃire a
rezultatului.

10
Idem, ibidem, p. 16
14
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
Managementul unitar al societăŃii-mamă faŃă de filialele sale are drept scop
stabilirea şi fructificarea unor strategii de dezvoltare comune pentru toate entităŃile care
alcătuiesc grupul.
În funcŃie de activităŃile pe care le desfăşoară societatea-mamă pentru gestiunea
grupului şi de instrumentele de control utilizate, grupul se poate comporta diferit,
astfel11:
 grup patrimonial – caracterizat de o influenŃă nesemnificativă a societăŃii-
mamă în gestiunea filialelor. Aceasta nu acŃionează decât ca un simplu investitor, rolul
ei în cadrul grupului fiind de a administra portofoliul de investiŃii al acestuia, efectuând
operaŃii de vânzare – cumpărare de titluri, prin modalităŃi specifice tranzacŃiilor bursiere.
 grup financiar – caracterizat de o influenŃă accentuată a societăŃii-mamă
asupra filialelor, influenŃă cu caracter financiar. Ea se manifestă sub forma participărilor
la majorările de capital social, a activităŃilor de creditare a filialelor, a stabilirii politicii
de dividend, a numirii organelor de conducere. Instrumentele de control sunt indicatorii
financiari pe care societatea-mamă îi calculează, interpretează şi preconizează pentru
fiecare din filialele sale.
 grup industrial – societatea-mamă nu decide doar în domeniul financiar, ci
îşi extinde competenŃele şi asupra activităŃii de exploatare a filialelor. Ea elaborează
strategii de dezvoltare a activităŃilor industriale ale societăŃilor grupului, studii de
marketing (privind cota de piaŃă, cererea pentru un anumit produs, segmentele de piaŃă
neacoperite etc.), coordonează restructurările şi cesiunile, extinderea internaŃională etc.
Astfel, instrumentele de control se diversifică, pe lângă cele financiare făcându-şi
apariŃia şi cele de analiză strategică.
 grup strategic – societatea-mamă nu mai reprezintă unicul factor de stabilire
a direcŃiilor de acŃiune ale grupului. SocietăŃile implicate împreună cu societatea mamă
alcătuiesc un sistem integrat de coordonare şi decizie cu privire la strategiile viitoare ale
ansamblului.
NoŃiunea de grup poate fi abordată din mai multe puncte de vedere: economic,
juridic şi contabil.
La nivel economic, grupul apare, în esenŃă, ca un ansamblu de mijloace utilizate
pentru a realiza cu succes o strategie financiară, industrială sau comercială. Această
dimensiune de natură strategică se concretizează într-un fenomen de concentrare a
resurselor în corelaŃie cu o logică de integrare verticală sau orizontală. Astfel, grupul
apare ca o reŃea de relaŃii de dependenŃă, relaŃii ce pot fi susŃinute de:
- existenŃa unei legături juridice ce se bazează pe participaŃii de capital sau de;
- legături economice de dependenŃă ce evidenŃiează o mare varietate de
acorduri de cooperare (fabricarea în comun, acordarea de licenŃă etc.).
În sinteză putem afirma că grupul este, din acest punct de vedere, un sistem de
relaŃii economice, asupra cărora se exercită o putere centralizată.
Conform abordării juridice, societăŃile care constituie grupul sunt independente.
Totuşi, această independenŃă juridică vine în contradicŃie cu realitatea economică
caracterizată prin controlul exercitat de societatea-mamă şi convergenŃa de interese ce
solidarizează societăŃile din cadrul grupului. Apreciem că a ignora această realitate şi a
trata fiecare societate din cadrul grupului ca o societate obişnuită, atât din din punctul de
vedere al dreptului societăŃilor, în particular, cât şi al dreptului, în general, înseamnă a

11
Pitulice Cosmina, Teorie şi practică privind grupurile de societăŃi şi situaŃiile financiare consolidate,
Editura Contaplus, Ploieşti, 2007, p. 18, preluare din Nişulescu Ileana, FinanŃarea şi reorganizarea
întreprinderii, Editura Infomedica, 1999

15
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
fonda un regim juridic bazat pe ficŃiune.
Aplicarea regulilor majorităŃii în luarea deciziilor permite să se exercite puterea
în mod plenar, fără să se deŃină însă totalitatea drepturilor de vot. Prin crearea de filiale
se realizează o divizare a puterii în raport doar de capitalul investit şi efectiv deŃinut12.
Astfel, existenŃa grupurilor de societăŃi reprezintă o situaŃie particulară ce
presupune reglementări juridice care să vizeze:
- protecŃia acŃionarilor, creditorilor şi a salariaŃilor diferitelor societăŃi din cadrul
grupului;
- aspectele fiscale cu privire la impozitarea rezultatului societăŃilor din cadrul grupului;
- aspectele legate de concurenŃă.
În Ńara noastră, în ciuda apariŃiei grupurilor de societăŃi, nu există un cadru
juridic dezvoltat cu privire la acestea, ci doar câteva texte legislative separate ce cuprind
câteva referiri destul de sumare13.
În ceea ce priveşte însă aspectele legislative de ordin contabil şi financiar,
acestea au evoluat în sensul armonizării cu tendinŃele europene, elemente ce vor fi
detaliate în capitolele ce urmează.
Indiferent de unele dificultăŃi conceptuale, tehnica de consolidare a conturilor
are ca finalitate producerea de informaŃii utilizatorilor externi, dar, de asemenea, este şi
un instrument de gestiune, deoarece permite să se clarifice relaŃiile complexe dintre
filiale şi societatea-mamă.

1.4. Verificarea cunoştinŃelor

1. Unul dintre cele mai semnificative instrumente de reprezentare a gradului de


transnaŃionalizare al unei entităŃi este:
a. indicele de transnaŃionalizare;
b. indicele de internaŃionalizare;
c. gradul de transnaŃionalizare.

2. Având în vedere criteriul orientării investiŃiilor străine directe, se pot distinge două
tipuri de structuri transnaŃionale:
a. structura introvertită şi structura extrovertită;
b. structura intravertită şi structura extrovertită;
c. structura introvertită şi structura extravertită.

3. Creşterile întreprinderilor pot fi asigurate pe următoarele căi:


a. achiziŃionarea de imobilizări corporale şi necorporale, proces ce corespunde unei
creşteri interne şi preluarea controlului asupra unor societăŃi care deŃin deja
imobilizările necesare, proces ce corespunde tot unei creşteri interne.
b. achiziŃionarea de noi imobilizări corporale şi necorporale, proces ce corespunde
unei creşteri interne şi preluarea controlului asupra altor societăŃi care deŃin deja
imobilizările necesare, proces ce corespunde unei creşteri externe.

12
Feleagă Nicolae, Ionaşcu Ion, Tratat de contabilitate financiară, vol. II, Editura Economică, Bucureşti,
1998, p. 674
13
Vezi Legea 31/1990, republicată, art. 42, referitor la filiale
16
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
c. achiziŃionarea de imobilizări corporale şi necorporale vechi, proces ce
corespunde unei creşteri externe şi preluarea controlului asupra altor societăŃi
care deŃin deja imobilizările necesare, proces ce corespunde unei creşteri interne.

4. Creşterile întreprinderilor pot fi asigurate prin:


a. creşteri interne şi externe;
b. creşteri interne;
c. creşteri externe.

5. Dezvoltarea internă este caracteristică societăŃilor care:


a. nu deŃin o poziŃie concurenŃială solidă;
b. deŃin o poziŃie concurenŃială solidă;
c. doresc o expansiune imediată.

6. Dezvoltarea internă prezintă:


a. avantaje, dar şi dezavantaje;
b. numai avantaje în sprijinul expansiunii grupului;
c. avantaje considerabile.

7. Avantajele dezvoltării interne sunt:


a. ritmul de creştere care permite o gestionare facilă a dezvoltării entităŃii şi
adaptarea la noile structuri generate de creştere care se face foarte uşor,
deoarece nu există „elemente străine” care să fie incluse în organizaŃie.
b. ritmul de creştere care se caracterizează, de cele mai multe ori, printr-o
lipsă de regularitate, ceea ce permite o gestionare facilă a dezvoltării
întreprinderii, precum şi adaptarea la noile structuri generate de creştere
care se face foarte uşor, deoarece nu există „elemente străine” care să fie
incluse în organizaŃie;
c. ritmul de descreştere care permite o gestionare facilă a dezvoltării
întreprinderii, dar şi adaptarea la noile structuri generate de creştere se
face foarte uşor, deoarece nu există „elemente străine” care să fie incluse
în organizaŃie.

8. Dezavantajele dezvoltării interne sunt:


a. atunci când se urmăreşte o strategie de diversificare, aceasta se poate
desfăşura lent, din cauza faptului că întreprinderea trebuie să abordeze
produse şi pieŃe noi în cadrul cărora are o experienŃă limitată;
b. uneori creşterea internă poate genera riscul unui gigantism inoperant şi
dificil de controlat;
c. a+b.

9. Din punct de vedere al modului de organizare şi al strategiei adoptate, creşterea


externă se poate realiza în mod:
a. orizontal, vertical şi aglomerat;
b. orizontal şi vertical;
c. orizontal, vertical şi conglomerat.

10. Creşterea pe orizontală are loc atunci când:


a. o întreprindere preia controlul asupra alteia din acelaşi sector de
17
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
activitate;
b. o întreprindere să preia controlul unui furnizor cu scopul de a controla
sursa de aprovizionare (integrare în amonte) sau al unui client pentru a
avea asigurată piaŃa de desfacere (integrare în aval);
c. se reunesc două sau mai multe societăŃi din domenii diferite de activitate;
interesul acestei structuri îl reprezintă reducerea riscului economic prin
diversificarea portofoliului de activităŃi.

11. Creşterea pe verticală are loc atunci când:


a. o întreprindere preia controlul asupra alteia din acelaşi sector de
activitate;
b. o întreprindere să preia controlul unui furnizor cu scopul de a controla
sursa de aprovizionare (integrare în amonte) sau al unui client pentru a
avea asigurată piaŃa de desfacere (integrare în aval);
c. se reunesc două sau mai multe societăŃi din domenii diferite de activitate;
interesul acestei structuri îl reprezintă reducerea riscului economic prin
diversificarea portofoliului de activităŃi.

12. Creşterea este conglomerată atunci când:


a. o întreprindere preia controlul asupra alteia din acelaşi sector de
activitate;
b. o întreprindere să preia controlul unui furnizor cu scopul de a controla
sursa de aprovizionare (integrare în amonte) sau al unui client pentru a
avea asigurată piaŃa de desfacere (integrare în aval);
c. se reunesc două sau mai multe societăŃi din domenii diferite de activitate;
interesul acestei structuri îl reprezintă reducerea riscului economic prin
diversificarea portofoliului de activităŃi.

13. Concentrarea la nivelul unui grup reprezintă:


a. procesul de întărire a controlului, a informării, a puterii şi a comasării
patrimoniului în mâinile câtorva persoane fizice şi/sau juridice, ce va
permite acestora să utilizeze un volum important de mijloace financiare şi
de producŃie pentru realizarea unei politici coerente cu privire la
dezvoltarea şi funcŃionarea unităŃilor care formează grupul;
b. procesul de slăbire a controlului şi a comasării patrimoniului în mâinile
câtorva persoane juridice, ce va permite acestora să utilizeze un volum
important de mijloace financiare şi de producŃie pentru realizarea unei
politici coerente cu privire la dezvoltarea şi funcŃionarea unităŃilor care
formează grupul;
c. procesul de întărire a controlului, a informării şi a puterii patrimoniului în
mâinile câtorva persoane fizice, lucru ce va permite acestora să utilizeze
un volum important de mijloace financiare şi de producŃie pentru
realizarea unei politici coerente cu privire la dezvoltarea şi funcŃionarea
unităŃilor care formează grupul.

14. Creşterea externă poate avea loc prin operaŃiuni ca:


a. achiziŃionarea indirectă de titluri;
b. achiziŃionarea de titluri prin intermediul ofertelor publice;
c. achiziŃionarea de titluri prin intermediul operaŃiunii de divizare.

18
Globalizarea activităŃii economice şi dezvoltarea grupurilor de societăŃi
15. În funcŃie de activităŃile pe care le desfăşoară societatea-mamă pentru gestiunea
grupului şi de instrumentele de control utilizate, grupul se poate comporta diferit
ca un grup:
a. patrimonial, financiar, industrial sau strategic;
b. financiar, industrial sau strategic;
c. patrimonial, financiar sau industrial.

16. Grupul patrimonial este caracterizat de:


a. o influenŃă accentuată a societăŃii-mamă asupra filialelor, influenŃă cu
caracter financiar;
b. o influenŃă nesemnificativă a societăŃii-mamă în gestiunea filialelor;
c. faptul că societatea-mamă nu mai reprezintă unicul factor de stabilire a
direcŃiilor de acŃiune ale grupului.

17. Grupul financiar este caracterizat de:


a. o influenŃă accentuată a societăŃii-mamă asupra filialelor, influenŃă ce se
manifestă sub forma participărilor la majorările de capital social, a
activităŃilor de creditare a filialelor, a stabilirii politicii de dividend, a
numirii organelor de conducere;
b. o influenŃă nesemnificativă a societăŃii-mamă în gestiunea filialelor;
societatea-mamă nu acŃionează decât ca un simplu investitor, rolul ei în
cadrul grupului fiind de a administra portofoliul de investiŃii al acestuia,
efectuând operaŃii de vânzare – cumpărare de titluri, prin modalităŃi
specifice tranzacŃiilor bursiere;
c. faptul că societatea-mamă nu decide doar în domeniul financiar, ci îşi
extinde competenŃele şi asupra activităŃii de exploatare a filialelor.

18. NoŃiunea de grup poate fi abordată din mai multe puncte de vedere:
a. contabil şi juridic;
b. economic şi contabil;
c. economic, juridic şi contabil.

19. În cadrul grupului strategic:


a. societatea-mamă nu mai reprezintă unicul factor de stabilire a direcŃiilor
de acŃiune ale grupului, societăŃile implicate împreună cu societatea
mamă alcătuind un sistem integrat de coordonare şi decizie cu privire la
strategiile viitoare ale ansamblului;
b. societatea-mamă nu decide doar în domeniul financiar, ci îşi extinde
competenŃele şi asupra activităŃii de exploatare a filialelor;
c. societatea-mamă are o influenŃă accentuată asupra filialelor, influenŃă cu
caracter financiar.

19
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
“InformaŃia înseamnă putere”
Alvin Toffler

CAPITOLUL 2 – CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND


CONSOLIDAREA INFORMAłIEI FINANCIAR-
CONTABILE

InformaŃiile furnizate de contabilitatea financiară la nivelul unei entităŃi


individuale care face parte dintr-un grup se dovedesc a fi insuficiente, atât pentru
utilizatorii interni, cât şi pentru cei externi. Companiile care compun grupul Ńin fiecare
contabilitatea proprie şi prezintă propriile conturi anuale, însă din analizarea individuală
a acestora nu se poate aprecia corect situaŃia economică şi financiară de ansamblu. În
aceste condiŃii a apărut şi s-a dezvoltat conceptul de consolidare a informaŃiei financiar-
contabile.

2.1 Consolidarea conturilor: definiŃie şi obiective

ApariŃia grupurilor de societăŃi şi amploarea procesului globalizării a


determinat importante mutaŃii ce au avut loc pe plan economic, juridic, social, fiscal, şi,
nu în ultimul rând, contabil.
PrezenŃa mai multor entităŃi juridice în cadrul aceluiaşi grup, antrenează
existenŃa atâtor contabilităŃi independente câte societăŃi există. Documentele contabile şi
financiare ale fiecărei societăŃi în parte nu pot furniza o imagine globală asupra grupului.
În numeroase situaŃii societatea-mamă este de tip holding, care nu exercită nici
o activitate industrială sau comercială. BilanŃul acesteia este constituit în marea lui
majoritate fie din imobilizări financiare (sub forma titlurilor de participare care permit
exercitarea unui control sau a unei influenŃe asupra altor societăŃi), fie din împrumuturi
acordate întreprinderilor din grup.
Conturile societăŃii-mamă vor apare în acest caz numai ca un mijloc de
reflectare a participaŃiilor înregistrate sau al dividendelor pe care ea le primeşte sau pe
care le-a înscris în contul de profit şi pierdere.
Aici intervine necesitatea consolidării şi a întocmirii situaŃiilor financiare
consolidate la nivelul societăŃilor de grup.
Structura de grup oferă întreprinderilor avantaje considerabile în raport cu alte
structuri. Profesorul Jacques Richard, de la Universitatea Paris Dauphine identifică o
serie de avantaje printre care14:
1. structura de grup permite societăŃii-mamă un control asupra unui capital mai
mare decât cel investit de ea;
2. structura de grup facilitează accesul la împrumuturi mai mari;
3. se realizează o mai bună circulaŃie a capitalurilor;
4. prin structura sa, grupul plăteşte, în general, mai puŃine impozite;
5. structura de grup oferă posibilităŃi mai bune de organizare.
Am putea afirma că două dintre avantajele grupurilor par a avea o importanŃă
cu totul specială: supleŃea şi controlul.
SupleŃea se probează în cadrul operaŃiilor financiare de restructurare a
activităŃilor. DiferenŃierea acestora în sânul unor entităŃi juridice distincte permite o

14
Richard Jaques, Analyse financiere et gestion des groupes, Editura Economica, Paris, 2000, p. 10-16
20
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
definire mai clară a responsabilităŃilor, micşorându-se riscurile la nivelul grupului,
atunci când una dintre filiale traversează o perioadă de dificultăŃi economice şi
financiare. În acest context, operaŃiile de cesiune sau de schimburi de acŃiuni sunt mai
simple şi mai puŃin costisitoare decât vânzările diferitelor componente ale activului.
Aplicarea regulilor majorităŃii în luarea deciziilor permite să se exercite puterea
în mod plenar, fără să se deŃină totalitatea acŃiunilor. Crearea de filiale şi subfiliale
conduce în aceste situaŃii la o de multiplicare a puterii în raport cu capitalul efectiv
deŃinut.
Activitatea societăŃilor multinaŃionale a generat pe plan contabil, o insuficienŃă
a informaŃiile oferite de contabilitatea financiară, determinând astfel apariŃia unei “noi
contabilităŃi”, contabilitatea consolidată, ce are drept obiectiv o cât mai bună informare a
utilizatorilor prin intermediul situaŃiilor financiare consolidate.
În acest context, consolidarea conturilor apare ca obiectiv primar, iar întocmirea
şi interpretarea situaŃiilor financiare consolidate ca o consecinŃă şi un deziderat în
vederea unei gestionări cât mai bune a grupului, precum şi a diferitelor categorii de
interese din cadrul acestuia.
Consolidarea este o tehnică sau un procedeu ce permite realizarea conturilor
unice pentru un ansamblu de societăŃi independente, cu personalitate juridică, şi care
depind din punct de vedere financiar de un centru de decizie comun. Ea permite
prezentarea situaŃiilor financiare, a bilanŃului contabil şi a rezultatului ansamblului de
societăŃi ca şi când ar fi al unei singure entităŃi.
Obiectivul consolidării conturilor „este de a furniza o imagine fidelă asupra
patrimoniului şi situaŃiei financiare în ceea ce priveşte rezultatul ansamblului consolidat
constituit din întreprinderile cuprinse în perimetrul de consolidare”.15
Scopul consolidării conturilor este „de a prezenta rezultatul operaŃiunilor şi
situaŃia financiară a societăŃii-mamă şi a filialelor sale, ca şi când grupul ar fi o singură
societate cu mai multe sucursale sau diviziuni”.16
Rezultatul procesului de consolidare îl reprezintă conturile consolidate. Scopul
acestora este prezentarea situaŃiei şi poziŃiei financiare, precum şi a rezultatelor
entităŃilor cuprinse în perimetrul de consolidare ca şi cum ar fi vorba de o singură
întreprindere. Am putea afirma astfel despre conturile consolidate că reprezintă
documentele financiare de sinteză ale unui grup, întocmite şi prezentate ca şi cum ar fi
întocmite de o singură entitate economică.
Conturile consolidate au o istorie destul de recentă, primele fiind publicate la
sfârşitul secolului al XIX-lea, în Statele Unite ale Americii.
Textele de referinŃă privind conturile consolidate sunt concretizate în:
- Directiva a VII-a a ComunităŃilor Economice Europene 83/349/EEC din data
de 13 iunie 1983 privind conturile consolidate, publicată în Monitorul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 193 din data de 18 iulie 1983, cu modificările şi completările ulterioare;
- IAS 27 „SituaŃiile financiare consolidate şi contabilizarea participaŃiilor în
societăŃile controlate”, modificat în 2008 sub denumirea de „SituaŃii financiare
consolidate şi individuale”;
- IAS 28 „Contabilizarea participaŃiilor în întreprinderile asociate”;
- IAS 31 „Informarea financiară relativă la participaŃiile în întreprinderile de
tip joint-venture”;
- IAS 21 „Efectele variaŃiilor de curs ale monedelor străine”;

15
Bărbăcioru Victoria, Iacob ConstanŃa, Contabilitate aprofundată, Editura Sitech, Craiova, 1996, p. 117
16
Capron Michel, Contabilitatea în perspectivă, traducere, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 61
21
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
- IFRS 3 „Combinări de întreprinderi” care, începând din 2005, înlocuieşte
vechiul standard IAS 22, cu aceeaşi denumire şi următoarele interpretări:
• SIC 9 Grupări de întreprinderi – Clasificarea în achiziŃii şi uniuni de
interese
• SIC 22 Grupări de întreprinderi – Ajustări ulterioare ale valorii juste şi
fondului comercial iniŃial raportate
• SIC 28 Grupări de întreprinderi – Data schimbului şi valoarea justă a
instrumentelor de capital
IFRS 3 a fost modificat de IFRS 5 Active imobilizate deŃinute pentru vânzare şi
activităŃi întrerupte, care a fost publicat în martie 2004. De asemenea, în ianuarie 2008,
IASB a emis un IFRS 3 revizuit. Următoarele interpretări se referă la IFRS 3:
• SIC 32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de website-uri
(publicat în martie 2002 şi modificat de IFRS 3 în martie 2004);
• IFRIC 9 Reevaluarea instrumentelor derivate încorporate (publicat în martie
2006)
În Ńara noastră, cadrul juridic de organizare şi funcŃionare a grupurilor de
societăŃi îl reprezintă Ordinul nr. 3055/2009, care abrogă ordinul 1.752 din 17 noiembrie
2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, emis
de Ministerul FinanŃelor Publice şi publicat în Monitorul Oficial nr. 1.080 din 30
noiembrie 2005, care, la rândul lui abrogă totodată vechiul Ordin al Ministerului
FinanŃelor nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor.
În conformitate cu aceste norme, grupul este un ansamblu de societăŃi, format
din societatea care consolidează (persoana juridică română) şi filialele acesteia, societăŃi
române şi străine (consolidate).
Ca şi în cazul situaŃiilor financiare întocmite de agenŃii economici, şi la nivelul
grupului se poate vorbi de existenŃa unor utilizatori interni şi externi ai informaŃiilor
furnizate de conturile consolidate. Beneficiarii activităŃii de consolidare pot fi enumeraŃi
astfel a fi, în principal, formaŃi din:
- conducerea întreprinderii mamă – ce are drept scop utilizarea conturilor
consolidate drept izvor de date pentru luarea deciziilor în ceea ce priveşte întreprinderile
din cadrul perimetrului;
- acŃionarii grupului de întreprinderi – doresc o mai bună cunoaştere a modului
în care le sunt gestionate resursele financiare investite, precum şi interesele lor
patrimoniale;
- viitorii investitori – care vor putea face astfel evaluări privind viitorul
grupului;
- angajaŃii şi oricine mai doreşte să cunoască situaŃia reală a grupului;
- statul – în nevoia sa de a-şi exercita prin intermediul organismelor specifice
activitatea de control şi aspecte legate de fiscalitate.

2.2 Câmpul de aplicare a consolidării conturilor. Perimetrul de


consolidare şi structura ansamblului consolidat

Un grup de societăŃi se poate caracteriza prin unele trăsături, cum ar fi:


a) grupul de societăŃi este o realitate de fapt, neavând personalitate juridică,
atribute de identificare sau patrimoniu;
b) toate societăŃile componente ale grupului au personalitate juridică;
c) societatea dominantă îşi exercită influenŃa şi controlul fie direct, fie
indirect;
22
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
d) unitatea grupului este clădită şi pe unitatea de interese comune ale
societăŃilor componente.
Se disting, în general, trei tipuri de grupuri, în funcŃie de tipul de combinaŃie
posibilă: grupuri financiare, grupuri personale şi grupuri contractuale. Doar grupurile
financiare sunt recunoscute în mod explicit de normele în vigoare.
Grupurile financiare se bazează pe controlul generat de deŃinerea de acŃiuni.
Aceste grupuri se caracterizează prin existenŃa unei societăŃi mamă, obligată să
întocmească şi să publice conturi consolidate.
Grupurile financiare presupun două condiŃii fundamentale:
- pe de o parte – unitate de conducere şi
- pe de altă parte – deŃinerea unui anumit număr de procentaj de acŃiuni.
Astfel, chiar dacă societatea-mamă exercită puterea în virtutea unui contract sau
a unor clauze statutare, ea trebuie să fie şi asociat sau acŃionar în filială, oricât de mică i-
ar fi partea.
Grupurile financiare apar, de regulă, pe următoarele căi17:
- prin constituirea de societăŃi: atunci când societatea-mamă creează o filială,
respectându-se toate formalităŃile de constituire proprii tipului respectiv de societate;
- aport parŃial de active: este cazul când societatea-mamă aduce ca aport la
capitalul altei societăŃi active, în schimbul cărora primeşte acŃiuni sau părŃi sociale;
- subscrierea la o creştere de capital: este vorba de procurarea acelei părŃi din
creşterea de capital care asigură controlul asupra societăŃii care face emisiunea;
societatea care achiziŃionează astfel de titluri devine societate-mamă;
- cumpărări de acŃiuni sau părŃi sociale: dacă achiziŃia se face pe piaŃa
financiară (la bursă) trebuie respectată procedura prevăzută în cazurile de negociere a
blocurilor de control; această procedură vizează, în special, protejarea acŃionarilor
minoritari şi a salariaŃilor, ale căror interese pot fi ameninŃate dacă întreprinderea trece
sub control de grup. Dacă societatea nu-i cotată la bursă, acŃiunile se cumpără prin
înŃelegere între părŃi.
Mai există încă o variantă a obŃinerii controlului, prin ofertele publice de
cumpărare sau de schimb. Este vorba despre o ofertă făcută în mod public de către o
persoană fizică sau juridică, persoană care intenŃionează să cumpere titluri deŃinute de
către acŃionari la un preŃ superior cotării acestora la bursă. Dacă titlurile sunt plătite în
numerar, atunci discutăm despre o ofertă publică de cumpărare. Dacă plata se face prin
remiterea unor alte titluri de valoare, atunci este vorba despre o ofertă publică de
schimb.
Pierderea controlului unei societăŃi mamă asupra unei filiale, cu sau fără o
modificare a nivelurilor proprietăŃii absolute sau relative poate să apară, de exemplu,
atunci când o filială devine obiectul de control al guvernului, al justiŃiei, al unui
administrator sau al unui organism de reglementare. De asemenea această pierdere de
control poate să apară şi ca urmare a unui acord contractual.
În cazul în care o societate-mamă pierde controlul asupra unei filiale, atunci
18
aceasta :
a. derecunoaşte activele (inclusiv orice fond comercial) şi datoriile filialei la valorile
lor contabile de la data pierderii contorlului;

17
Petriş Rusalim, Istrate Costel, Analize contabile şi tehnici de consolidare, Editura Gorun, Iaşi, 2003, p.
11
18
În conformitate cu IAS 27 revizuit în 2008, paragraful 34
23
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
b. derecunoaşte valoarea contabilă a oricăror interese care nu controlează deŃinerile în
fosta filială de la data pierderii controlului (inclusiv orice componente ale altor elemente
ale rezultatului global care li se pot atribui);
c. recunoaşte:
i. valoarea justă a contravalorii primite, dacă există, din tranzacŃia, evenimentul
sau circumstanŃa care a avut drept rezultat pierderea controlului şi
ii. acea distribuire, dacă tranzacŃia care a avut drepr rezultat pierderea controlului
implică o distribuire a acŃiunilor filialei către proprietari, în calitatea lor de
proprietari;
d. recunoaşte orice investiŃie reŃinută în fosta filială la valoarea justă de la data pierderii
controlului;
e. reclasifică la profit sau pierdere sau transferă direct la rezultate reportate, dacă acest
lucru se impune în conformitate cu alte IFRS-uri şi
f. recunoaşte orice diferenŃă care rezultă drept câştig sau pierdere în profitul sau
pierderea care se poate atribui societăŃii-mamă.
Filialele şi celelalte entităŃi ale grupului sunt persoane juridice, adică au un
nume, sediu, naŃionalitate şi organe proprii de conducere.
Grupurile personale se caracterizează prin unitate de conducere, urmare a
faptului că aceleaşi persoane asigură conducerea mai multor societăŃi diferite, fără însă
ca între acestea să existe legături de capital. Ca atare, în cadrul acestor tipuri de grupuri
nu se pune problema consolidării.
Grupurile contractuale se constituie ca urmare a unor acorduri fixate, de regulă
prin contracte de exclusivitate, de concesiune, cu alŃi acŃionari, privind drepturile de vot
în desemnarea administratorilor. Aceste grupuri pot fi supuse obligaŃiei de consolidare a
conturilor, dar nu sunt prevăzute în legislaŃia noastră.
Într-un grup se pot distinge două mari categorii de asociaŃi sau acŃionari:
- asociaŃi majoritari care controlează şi desemnează conducerea;
- asociaŃi minoritari care nu au puterea de a administra grupul sau societăŃile
individuale, luate în parte.
LegislaŃia în domeniul grupurilor reglementează raporturile dintre diferitele
categorii de acŃionari, pentru a se evita abuzurile ce pot apare din partea majoritarilor,
care să fie contrare interesului general al grupului. Tocmai în acest sens, pentru a se
asigura egalitatea de tratament între categoriile de asociaŃi, grupul este obligat la
furnizarea de informatii, adică la publicarea de conturi consolidate certificate de către un
auditor.
Un alt aspect demn de luat în seamă la nivelul grupului este autonomia juridică
a fiecărei societăŃi. Această autonomie are drept principală consecinŃă, în principiu,
absenŃa răspunderii solidare în interiorul grupului. Societatea-mamă nu este obligată să
se substituie filialei atunci când aceasta nu-i în măsură să-şi onoreze obligaŃiile faŃă de
terŃi şi, de asemenea, preşedintele condiliului de administraŃie al al societăŃii-mamă nu
poate angaja în mod valabil o filială dacă nu este în acelaşi timp şi conducătorul
acesteia. De aceea, creditorii avizaŃi cer filialelor să prezinte şi garantarea acestora de
către societatea-mamă.
La nivelul grupului trebuie determinate câteva elemente importante cum ar fi:
perimetrul de consolidare şi tipul de control existent.

24
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile

2.2.1 Aspecte teoretice privind determinarea perimetrului de


consolidare

Una dintre problemele majore care vizează consolidarea grupurilor de societăŃi


este delimitarea corectă a ariei de aplicabilitate a acesteia. În fapt, acest lucru constă în
determinarea riguroasă a perimetrului de consolidare. Apare astfel problema dacă
ansamblul consolidat trebuie să reŃină doar acele entităŃi în care societatea dominantă
deŃine sau doreşte controlul gestiunii ori să se extindă perimetrul de aplicabilitate asupra
tuturor entităŃilor în care se manifestă o influenŃă ce nu asigură însă şi exercitarea unei
poziŃii dominante.
Răspunsul la această problemă vizează criteriile ce trebuie avute în vedere în
momentul în care se determină dacă o entitate poate controla o altă entitate şi anume:
criteriul juridic (deŃinerea majorităŃii drepturilor de vot) sau criteriul economic.
Din cercetările efectuate am constatat că primul care trebuie reŃinut este
criteriul economic, deoarece însăşi factorii economici contribuie la apariŃia şi
dezvoltarea grupurilor. Trebuie să Ńinem totuşi seama şi de legăturile de dependenŃă
concrete care se stabilesc între societăŃi, aplicând criteriul juridic. Acesta este mai
simplu de pus în funcŃiune deoarece el nu Ńine cont de realităŃile economice existente.
Se numeşte perimetru de consolidare ansamblul întreprinderilor ale căror
conturi anuale intră în compoziŃia conturilor grupului. Se poate aprecia că perimetrul de
consolidare reprezintă un ansamblu de consolidat format din societatea consolidantă şi
societăŃile consolidabile, respectiv societăŃile asupra cărora societatea consolidantă
deŃine în mod direct sau indirect un control exclusiv, un control comun sau/şi o influenŃă
semnificativă. În măsura în care dobîndirea de participaŃii în capitalul unei societăŃi
conduce la exercitarea vreunui tip de control sau de influenŃă asupra acesteia, ea devine
componentă a perimetrului de consolidare. Dacă însă, în urma cedărilor de titluri sau a
altor operaŃiuni, procentajul de control asupra unei întreprinderi scade sub 20%, atunci
aceasta iese din perimetrul de consolidare.
EvoluŃia perimetrului de consolidare este influenŃată de intrările şi ieşirile
firmelor din cadrul grupului ca rezultat al strategiei acestuia.
Pentru a determina care este momentul intrării în perimetrul de consolidare,
norma contabilă internaŃională IFRS 3 Combinări de întreprinderi defineşte noŃiunile de
data schimbului şi data achiziŃiei. Dacă preluarea titlurilor de participare care permit
exercitarea controlului sau a influenŃei se realizează într-o singură tranzacŃie, atunci data
schimbului şi data achiziŃiei sînt aceleaşi. Cînd o achiziŃie este realizată prin mai multe
tranzacŃii succesive, distincŃia dintre data achiziŃiei şi data schimbului devine
importantă. Datele schimbului reprezintă datele la care au loc tranzacŃiile individuale.
Data achiziŃiei este data la care investitorul dobândeşte în mod nemijlocit controlul sau
influenŃa semnificativă asupra întreprinderii devenită filială sau asociată. Pentru a se
stabili dacă influenŃa sau controlul devine efectiv, este necesar să se ia în considerare
fondul economic al tranzacŃiei.
Se observă că aici intervine, din punct de vedere contabil, influenŃa principiului
prevalenŃei economicului asupra juridicului. Fondul economic – afacerile se află sub o
conducere unică – prevalează faŃă de forma juridică – personalitatea juridică distinctă a
fiecărei filiale.
Perimetrul cuprinde toate firmele care fac din partea întreprinderii mamă,

25
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
obiectul unui control şi a unei influenŃe notabile, cu excepŃia19:
• acelora care luate împreună sau separat nu prezintă decât un interes neglijabil
în privinŃa obiectivului de imagine fidelă;
• acelora ale căror titluri nu sunt deŃinute decât în vederea revânzării într-un
timp scurt;
• acelora care funcŃionează sub influenŃa unor dificultăŃi permanente care
limitează într-o manieră importantă capacitatea lor de a transfera fonduri spre
întreprinderea mamă;
• acelora pentru care obŃinerea informaŃiilor necesare consolidării unei
întreprinderi ar antrena cheltuieli disproporŃionate sau un termen nejustificat.
Deoarece directiva nu explică noŃiunile de interes neglijabil, cheltuieli
disproporŃionate şi termene nejustificate, se creează posibilitatea de manipulare a
informaŃiilor oferite prin conturile consolidate. În practică este suficient să se invoce
aceste clauze pentru a exclude din consolidare o filială ce are rezultat deficitar sau care
este puternic îndatorată.
Excluderea întreprinderilor care au activităŃi diferite de cele ale grupului, se
referă, în principal, la băncile şi societăŃile financiare membre ale unui grup industrial
sau comercial.
În Japonia şi SUA, se consideră normal ca grupurile să-şi creeze propriile bănci
care să le permită accesul pe piaŃa financiară fără să plătească cheltuieli în exterior. În
acelaşi timp, aceste bănci pot fi utilizate pentru a oferi facilităŃi de credit propriilor
clienŃi. Aşa se întâmplă în cazul grupurilor General Electric şi General Motors.
Deşi practica de excludere din perimetrul de consolidare a întreprinderilor cu
activităŃi diferite de cele ale grupului este admisă în foarte multe Ńări (FranŃa, Olanda,
Spania, Italia, Germania etc.), ea este foarte criticată deoarece unele grupuri profită de
această dispoziŃie pentru a ascunde propriul grad de îndatorare.
De asemenea, IAS 27 menŃionează că excluderile din perimetrul de consolidare
au loc în cazul filialelor susceptibile să fie integrate global în următoarele cazuri:
- controlul exclusiv este provizoriu, filiala fiind achiziŃionată în vederea unei
cesiuni ulterioare;
- filiala face obiectul unor restricŃii severe şi durabile ce afectează semnificativ
posibilităŃile de transferare a fondurilor către societatea-mamă.
În acelaşi timp, o întreprindere nu poate fi lăsată în afara perimetrului de
consolidare din motivele20:
• activitatea sa este deosebită de cea a altor întreprinderi ale grupului;
• este de o naŃionalitate diferită de aceea a întreprinderii mamă.
Conform normelor româneşti în vigoare, ieşirea din perimetrul de consolidare a
unei societăŃi, ca urmare a cedării titlurilor, se efectuează fie la data transferului sau a
influenŃei semnificative către societatea care a achiziŃionat titlurile, fie în vederea
simplificării, la începutul exerciŃiului în cursul căruia s-a produs cedarea.
Valoarea corespunzătoare titlurilor cedate, reprezentată de cota-parte din
capitalurile proprii, va fi diminuată sau majorată cu fondul comercial sau fondul
comercial negativ rămas neamortizat.
DiferenŃa dintre suma obŃinută din înstrăinarea filialei şi valoarea contabilă a
activelor nete ale acesteia de la data vânzării este recunoscută în contul de profit şi
pierdere consolidat, ca profit sau pierdere din înstrăinarea filialei.

19
Ristea Mihai, Dumitru Corina-Graziella, Contabilitate aprofundată, Editura Lucman, Bucureşti, 2002,
p. 283
20
Idem, ibidem, p. 283
26
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Dacă cheltuielile şi veniturile aferente societăŃii ale cărei titluri au fost cedate
sunt semnificative faŃă de rezultatul consolidat, acestea trebuie incluse în rezultatul
consolidat înregistrat până la data cedării titlurilor.
La nivel internaŃional exisă mai multe viziuni cu privire la perimetrul de
consolidare, acestea diferenŃiindu-se între ele în funcŃie de întreprinderile ce por fi
incluse în perimetrul de consolidare şi modul de exercitare a controlului21.
Astfel, în SUA, perimetrul de consolidare este asimilat cu societatea-mamă şi
filialele ce sunt consolidate prin metoda integrării globale. Această viziune restrictivă
privind conŃinutul perimetrului de consolidare are la bază principiul conform căruia,
conturile consolidate trebuie să cuprindă numai activele, datoriile şi capitalurile proprii
ale societăŃilor asupra cărora societatea-mamă deŃine controlul exclusiv.
În Ńările în care sunt recunoscute ca metode de consolidare integrarea
proporŃională şi punerea în echivalenŃă, perimetrul de consolidare cuprinde, pe lângă
grupul propriu-zis format din societatea-mamă şi filiale şi societăŃile asupra cărora se
exercită un control concomitent şi o influenŃă notabilă. Această viziune mai largă în ceea
ce priveşte conŃinutul perimetrului de consolidare se regăseşte în Ńările din Europa
Continentală.

2.2.2 Controlul exclusiv

Conform IAS 27 SituaŃii financiare consolidate şi individuale, controlul


reprezintă capacitatea de a guverna politicile financiare şi de exploatare ale unei
entităŃi pentru a obŃine beneficii din activităŃile sale.
Controlul exclusiv înseamnă puterea de a dirija politicile financiare şi
operaŃionale ale unei întreprinderi ca să tragă avantaje din aceste activităŃi.
Acest tip de control constă în capacitatea societăŃii consolidante de a conduce
direct sau indirect întreprinderea consolidată prin personae împuternicite.
Controlul exclusiv exercitat de societatea-mamă rezultă22:
- fie din deŃinerea directă sau indirectă a majorităŃii drepturilor de vot într-o
altă întreprindere (control de drept);
- fie din desemnarea, în două exerciŃii succesive anterioare, a majorităŃii
membrilor organelor de administraŃie, de conducere sau de supraveghere ale altei
întreprinderi. Societatea dominantă efectuează această desemnare atunci când dispune,
în perioada respectivă, direct sau indirect, de mai mult de 40% din drepturile de vot şi
nici un alt acŃionar sau asociat nu deŃine, direct sau indirect, mai mult (control de fapt);
- fie din dreptul de a exercita o influenŃă dominantă asupra unei întreprinderi,
în virtutea unui contract sau a unor clauze statutare, atunci când legislaŃia o permite şi
când societatea dominantă este acŃionar sau asociat la societatea dominată (control
contractual).
Controlul exclusiv de drept presupune deŃinerea, direct sau indirect, prin
intermediul filialelor a mai mult de 50% din drepturile de vot ale unei entităŃi, cu
excepŃia faptului când poate fi clar demonstrat că o astfel de relaŃie de proprietate nu
poate constitui un control.
Controlul exclusiv de fapt apare în cazul în care societatea-mamă deŃine mai

21
Săcărin Marian, Grupurile de societăŃi şi repere ale interpretării conturilor consolidate, Editura
Economică, Bucureşti, 2002, p. 63
22
Petriş Rusalim, Istrate Costel, op.cit., p. 9
27
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
puŃin de 50% din drepturile de vot şi este împlinită una dintre următoarele condiŃii23:
 societatea-mamă ajunge să aibă mai mult de jumătate din drepturile de vot în
virtutea unui acord cu alŃi investitori;
 ea are autoritatea de a conduce politicile financiare şi operaŃionale ale unităŃii
graŃie unei dispoziŃii statutare sau a unui acord;
 entitatea consolidantă poate numi sau revoca majoritatea memebrilor
consiliului de administraŃie sau a organelor de conducere echivalente;
 ea deŃine majoritatea voturilor în acest consiliu sau a acestor organe.
De asemenea, în situaŃia în care societatea-mamă beneficiază de peste 40% din
drepturile de vot şi nici un alt acŃionar ori asociat nu dispune de o fracŃiune mai mare
decât a sa, poate exista un control exclusiv de fapt. Putem vorbi despre acest tip de
control şi dacă, pentru două exerciŃii consecutive, conducătorii desemnaŃi ai entităŃii
consolidate sunt reprezentanŃii societăŃii consolidante24. Totodată, dacă o filială este
deŃinută în procent de 44%, iar grupul participă la deciziile strategice ale acesteia, fără a
fi însă preponderent, asupra societăŃii respective se poate exercita doar o influenŃă
semnificativă.
Controlul exclusiv contractual sau statutar se manifestă atunci când, în
virtutea unui acord cu alŃi investitori, societatea-mamă ajunge să aibă mai mult de
jumătate din drepturile de vot existente sau dacă aceasta are autoritatea să conducă
politicile financiare şi operaŃionale ale entităŃii deŃinute prin lege ori prin contract.
Pentru a putea determina entităŃile asupra cărora societatea-mamă exercită un
control exclusiv trebuie ca primă etapă să se calculeze procentajul drepturilor de vot
deŃinute direct de către aceasta şi, Ńinând cont şi de deŃinerile indirecte, să se stabilească
una dintre următoarele situaŃii posibile:
- drepturi de vot peste 50% şi până la 100% - reprezintă un control exclusiv;
- drepturi de vot peste 40% şi până la 50% - reprezintă o prezumŃie de control
exclusiv;
- drepturi de vot peste 40% în virtutea unui acord contractual cu alŃi investitori
- reprezintă tot prezumŃie de control exclusiv
Atunci când societatea-mamă nu exercită nici o activitate industrială sau
comercială, singurul său obiectiv fiind deŃinerea de titluri de participare, suntem în
prezenŃa unei societăŃi cunoscute sub numele de holding.
Norma contabilă internaŃională IAS 27 “SituaŃii financiare consolidate şi
individuale” face referire numai la primele două tipuri de control exclusiv de drept şi de
fapt.
La rândul său, Directiva a VII-a europeană face referire la situaŃiile în care
operează controlul exclusiv de fapt, dar lasă la latitudinea Ńărilor membre ale
comunităŃii, posibilitatea de includere în cadrul juridic naŃional a dispoziŃiilor referitoare
la acest tip de control.

2.2.3 Controlul comun

Controlul conjugat (sau comun) constă în împărŃirea puterii de decizie de la o


societate exploatată în comun, pe baza unui acord intervenit între asociaŃi sau acŃionari.
SocietăŃile controlate în comun (sau co-întreprinderi sau joint-venture) se
constituie în baza unui acord contractual în vitutea căruia două sau mai multe părŃi

23
Raffournier Bernard, Les norms comptable internationales, 2e édition, Economica, Paris, 2005, p. 246-
247
24
Colinet François, Pratique des comptes consolides, 3e édition, Dunod, Paris, 2001, p. 52
28
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
convin asupra desfăşurării unei activităŃi economice supuse unui control comun. IAS 31
defineşte controlul comun ca o “împărŃire, convenită prin contract, a controlului asupra
unei activităŃi economice”25.
Controlul comun este reprezentat de capacitatea de a determina, în mod
colegial, în virtutea unui acord, politicile de finanŃare ale unei întreprinderi.
Sub numele de societăŃi controlate în comun (sau asocieri în participaŃie) sunt
grupate26:
• activităŃile controlate în comun;
• activele aflate sub control în comun;
• entităŃile controlate în comun.
Co-întreprinzătorii sunt, deci, legaŃi printr-un acord contractualce permite să se
distingă participaŃiile care dau naştere la controlul în comun, de cele specifice
întreprinzătorilor asociaŃi şi în baza cărora investitorul exercită o influenŃă notabilă.
Acordul contractual poate îmbrăca forma contractului încheiat între
întreprinzători sau al procesului verbal al discuŃiilor dintre aceştia. Uneori acordul este
încorporat în statut sau în regulamentele co-întreprinderii. El se referă la:
- activitatea, durata şi obligaŃiile de a furniza informaŃii ale co-întreprinderii;
- numirea consiliului de administraŃie sau a altui organ de conducere similar ca
şi la drepturile de vot ale co-întreprinzătorilor;
- raporturile de capital ale co-întreprinzătorilor;
- împărŃirea între co-întreprinzători a producŃiei, veniturilor, cheltuielilor sau
rezultatelor co-întreprinderii.
De regulă, nici una dintre părŃi nu este în drept să controleze unilateral
activitatea co-întreprinderii. Tot prin acordul contractual se stabilesc acele decizii
considerate esenŃiale pentru realizarea obiectivelor co-întreprinderii şi care necesită
consimŃământul tuturor co-întreprinzătorilor şi deciziile care necesită doar
consimŃământul majorităŃii acestora. Prin acord se poate desemna un co-întreprinzător ca
administrator sau gestionar al co-întreprinderii. Acesta nu controlează co-întreprinderea,
ci acŃionează în virtutea puterii ce i-a fost delegată, conform politicilor de finanŃare şi de
exploatare ce s-au convenit de către părŃi prin acordul contractual.
Controlul conjugat apare în cadrul societăŃilor multigrup (joint ventures),
societăŃi ce au o personalitate juridică proprie, posedă un număr mic de participanŃi şi
care sunt constituitecu scopul de a împărŃi riscurile şi profiturile aferente unei activităŃi
sau proiect.

2.2.4 InfluenŃa semnificativă (notabilă)

Paragraful 2 din IAS 28 defineşte influenŃa semnificativă drept capacitatea de


a participa la luarea deciziilor privind politicile financiare şi de exploatare ale entităŃii
în care s-a investit, dar care nu deŃine controlul asupra acelei politici.
InfluenŃa notabilă asupra politicii financiare şi gestiunii unei întreprinderi
înseamnă dreptul de a participa, direct sau indirect, la politica operaŃională şi financiară
a acesteia, dar fără a deŃine un control exclusiv sau conjugat.
EntităŃile la care apare noŃiunea de influenŃă notabilă sunt societăŃile asociate.
Sub această denumire se cuprind întreprinderile în care investitorul are o anumită
influenŃă şi care nu reprezintă pentru acesta nici filială şi nici întreprindere controlată în

25
Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară incluzând Standardele InternaŃionale de
Contabilitate şi Interpretările lor la 1 ianuarie 2007, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007, IAS 31, pct.2
26
Idem, IAS 31
29
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
comun. Dacă un investitor deŃine direct sau indirect, prin filiale, între 20% şi 50% din
drepturile de vot la întreprinderea deŃinută, el este considerat ca exercitând o influenŃă
notabilă, cu excepŃia situaŃiei în care se dovedeşte contrariul. ExistenŃa unei participaŃii
importante sau majoritare a unui alt asociat nu exclude neapărat influenŃa notabilă a
investitorului.
Dacă, de exemplu, o entitate este deŃinută în proporŃie de 30%, fără a se avea
însă nici o influenŃă cu privire la funcŃionarea acesteia, asupra societăŃii respective nu se
poate exercita o influenŃă semnificativă şi, prin urmare, ea va fi exclusă din perimetrul
de consolidare
Atunci când investitorul deŃine direct sau indirect mai puŃin de 20% din voturi,
se presupune că aceasta nu este o influenŃă semnificativă, dacă nu poate fi clar
demonstrată o astfel de influenŃă.
InfluenŃa notabilă a investitorului este pusă în evidenŃă de următoarele
aspecte27:
- reprezentarea în consiliul de administratie sau în organul de conducere echivalent al
întreprinderii deŃinute;
- participarea la procesul de luare a deciziilor politice;
- existenŃa unor tranzacŃii importante între investitor şi întreprinderea dominată;
- schimburi de cadre şi persoane de conducere;
- furnizarea de infomaŃii tehnice esenŃiale.
SocietăŃile aflate sub influenŃa notabilă a societăŃii-mamă poartă denumirea de
societăŃi asociate.
Ca atare, o entitate deŃine controlul comun sau influenŃa semnificativă atunci
când aceasta are abilitatea în mod curent de a exercita această capacitate, indiferent dacă
controlul în comun sau influenŃa semnificativă este demonstrată în mod activ sau pasiv
prin natura ei.
ComponenŃa unui grup este determinată direct de cele trei modalităŃi de control
şi influenŃă definite mai sus.
În consecinŃă, controlul şi influenŃa semnificativă apar în situaŃiile descrise la
paragraful 13 din IAS 27, respectiv la paragrafele 6 şi 7 din IAS 28, care includ
contravaloarea drepturilor de proprietate relativă a drepturilor de vot.
Un alt aspect care trebuie precizat este cel referitor la interesele de participare.
Acestea reprezintă drepturi în capitalul altei societăŃi deŃinute pe termen lung, care,
realizând o legătură durabilă cu entitatea, sunt destinate să contribuie la garantarea
participării la activităŃile unităŃii respective. În această categorie se includ investiŃiile în
întreprinderile asociate şi investiŃiile strategice28.
Indiferent de natura sa, controlul se bazează, în general, pe legătura de
dependenŃă între două societăŃi. DeŃinerea controlului, deci a unui anumit număr de
drepturi de vot, dau posibilitatea măsurării puterii conferite cu ajutorul procentajului de
control. Această noŃiune nu trebuie însă confundată cu dependenŃa financiară care
rezultă din deŃinerea unei fracŃiuni din capitalul unei societăŃi, dependenŃă măsurată prin
intermediul procentajului de interes.

27
Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRSs) incluzând Standardele InternaŃionale de
Contabilitate (IASs) şi Interpretările lor la 1 ianuarie 2006, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006, IAS 28, p.
1306
28
O participare de 10% sau mai mare în capitalul unei societăŃi, dar nu mai mult de 20% reprezintă o
investiŃie strategică, cu excepŃia cazului în care se poate demonstra în mod clar contrariul
30
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
2.2.5 Procentul de control, procentajul de interes şi tipuri de autorităŃi
în cadrul grupului

Procentajul de control exprimă legătura de dependenŃă, directă sau indirectă,


între societatea-mamă şi o altă societate. DeŃinerea unei fracŃiuni de drepturi de vot nu
trebuie confundată cu deŃinerea unei fracŃiuni de capital deoarece, de cele mai multe ori,
între acestea pot să existe diferenŃe generate de existenŃa acŃiunilor cu dividend prioritar
fără drept de vot, a certificatelor de investiŃii, a acŃiunilor cu drept de vot dublu etc.
Totuşi, când acŃiunile care compun capitalul conferă aceleaşi drepturi de vot, procentajul
de control este egal cu procentajul de capital.
Procentul de control se determină pornindu-se de la drepturile de vot şi este
egal cu raportul dintre drepturile de vot deŃinute într-o societate şi numărul total al
drepturilor de vot ale acesteia.
Când o societate este deŃinută direct sau indirect de societatea-mamă şi de alte
societăŃi din cadrul grupului, procentul de control al societăŃii-mamă în această societate
se obŃine adunând procentele de control corespunzătoare fiecărui deŃinător de titluri ale
acesteia. Adunarea se referă doar la procentele de control relative la societăŃile
deŃinătoare care sunt controlate exclusiv de societatea-mamă. În caz contrar are loc o
ruptură a lanŃului de control.
Având în vedere faptul că legislaŃia tratează grupurile financiare, care au la
bază deŃinerea de acŃiuni în capitalul altei societăŃi, controlul se poate efectua în două
moduri principale: control exclusiv şi control în comun. La acestea se adaugă şi
influenŃa notabilă.
Prin procentajul de control se înŃelege cota parte a drepturilor de vot deŃinute de
societatea dominantă în fiecare din societăŃile grupului.
Procentajul de control permite definirea perimetrului de consolidare şi
determină utilizarea unei anumite metode de consolidare, conform datelor din tabelul
2.1:
Tabelul 2.1 Alegerea metodei de consolidare în funcŃie de natura controlului
Natura controlului Societatea consolidată Metoda de consolidare reŃinută
Exclusiv Filială Integrare globală
Conjugat Societate multigrup (joint venture) Integrare proporŃională
InfluenŃa notabilă Societate asociată Punere în echivalenŃă
Procentajul de interes exprimă cota parte deŃinută de către societatea-mamă în
fiecare dintre societăŃile grupului în legătură cu distribuirea capitalului, rezervelor şi
rezultatelor. Este vorba despre aprecierea drepturilor financiare, apreciere utilă în cazul
repartizării capitalurilor proprii şi rezultatului între societatea-mamă şi asociaŃii
minoritari.
DiferenŃa între conceptele de procentaj de control şi procentaj de interes poate
fi rezumată ca în tabelul 2.229:
Tabelul 2.2 DiferenŃa dintre procentajul de control şi procentajul de interes
NoŃiune Natură Utilizare
Procentajul de Exprimă puterea - definirea perimetrului de consolidare (societăŃile care fac
control (drepturile de vot) parte din ansamblul consolidat);
- alegerea metodei de utilizare
Procentajul de Exprimă dependenŃa Mijloc de punere în practică a tehnicilor de consolidare:
interes financiară - cumulul conturilor;
- eliminarea operaŃiunilor reciproce;
- repartizarea capitalurilor proprii şi a rezultatului între
societatea-mamă şi minoritari

29
Săcărin Marian, op.cit., p. 29
31
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Pentru determinarea numărului de voturi în vederea stabilirii procentajului de
control trebuie să se adune: numărul de voturi deŃinute direct de către societatea
dominantă, cu numărul de voturi posedate de către o societate dominată din grup, pentru
societatea dominantă. Dacă există persoane care acŃionează în nume propriu, dar în
contul unei societăŃi din grup, se adaugă şi voturile deŃinute de aceste persoane. Astfel,
determinarea drepturilor de vot ale societăŃii dominante într-o societate dependentă se
face ca în tabelul 2.330:

Tabelul 2.3 Determinarea drepturilor de vot ale societăŃii dominante într-o entitate dependentă
Număr de voturi
Voturi directe ale societăŃii dominante
Voturi indirecte (ale celorlalte societăŃi dependente din grup)
Voturi ale altor persoane care acŃionează direct sau indirect pentru dominantă
Total voturi

În scopul determinării procentului de control al societăŃii-mamă, drepturile sale


vor fi reduse cu:
- drepturile aferente acŃiunilor deŃinute în numele unei persoane care nu este
nici societatea-mamă şi nici filiala sa;
- drepturile aferente acŃiunilor deŃinute drept garanŃie de persoana care acordă
garanŃia, cu condiŃia ca drepturile respective să fie exercitate în conformitate cu
instrucŃiunile primite sau deŃinute în legătură cu acordarea unor credite ca parte a
activităŃilor curente, cu condiŃia ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul
persoanei care acordă garanŃia.
DominaŃia societăŃii-mamă asupra celorlalte societăŃi ale grupului poate
îmbrăca diferite tipuri de autorităŃi: directă, indirectă, reciprocă, triunghiulară, circulară,
complexă, în comun.
Autoritatea directă apare atunci când societatea dominantă posedă acŃiuni la
alte societăŃi, denumite dependente sau filiale. Diagrama corespunzătoare autorităŃii
directe este reprezentată în figura 2.1:

Societatea dependentă
Societatea dominantă

Figura 2.1. Autoritatea directă


Autoritatea este directă şi totală când societatea dominantă deŃine în întregime
acŃiunile (drepturile de vot) sau desemnează totalitatea membrilor consiliului de
administraŃie al societăŃii dependente.
Autoritatea este directă, dar parŃială, atunci când societatea dominantă posedă
doar o parte din capitalul societăŃii dominate, deci va avea doar o parte din drepturile de
vot şi va numi o parte din membrii consiliului de administraŃie al acesteia. Pentru a putea
vorbi totuşi despre existenŃa acestei autorităŃi, trebuie să se dispună , de regulă, de
majoritatea drepturilor de vor (mai mult de 50%) sau să se numească majoritatea
membrilor consiliului de administraŃie.
Autoritatea indirectă apare atunci când o societate aflată în raporturi de
dependenŃă faŃă de societatea dominantă este la rândul ei dominantă faŃă de o a treia
societate. Diagrama corespunzătoare autorităŃii indirecte se prezintă în figura 2.2:

30
Sursă tabel: Petriş Rusalim, Istrate Costel, Analize contabile şi tehnici de consolidare, Editura Gorun,
Iaşi, 2003, p. 21
32
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile

Societatea A Societatea B Societatea C


dominantă Dependentă faŃă de A Dependentă direct faŃă
Dominantă faŃă de C de B şi indirect faŃă de A

Figura 2.2 Autoritatea indirectă


Societatea A controlează în mod direct societatea B, care în raport cu A este
dependentă. La rândul ei, societatea B controlează societatea C, fiind ân raport cu
aceasta societate dominantă. Dacă avem în vedere raporturile dintre A şi C, remarcăm
că A exercită un control direct asupra lui B şi prin acesta unul indirect asupra societăŃii
C.
Autoritatea reciprocă apare atunci când o societate dependentă controlată
majoritar de către o societate dominantă, deŃine la rândul ei participaŃii în capitalul
societăŃii dominante sau când două societăŃi schimbă participaŃii între ele.
Acest tip de relaŃie este reprezentată în figura 2.3:

Societatea A Societatea B

Figura 2.3 Autoritatea (legătura) reciprocă


Autoritatea triunghiulară este aceea în care întâlnim ăn acelaşi timp relaŃii
specifice atât tipului de autoritate directă, cât şi tipului de autoritate indirectă. Diagrama
acestui tip de autoritate se prezintă în figura 2.4:
Dominantă A

Dependentă B Dependentă C

Figura 2.4 Autoritatea (legătura) triunghiulară


Se observă că societatea A exercită un cotrol direct asupra societăŃii C, dar şi
unul indirect prin intermediul lui B.
Autoritatea circulară apre când există mai multe societăŃi între care se
întâlnesc relaŃii reciproce, adică urmând o singură linie de dependenŃă între societăŃile
componente ale grupului. Putem reprezenta acest tip de legătură prin următoarele
variante de diagrame (figura 2.5 a,b): Figura 2.5 Autoritatea circulară (a),(b)

Dominanta A Dominanta A Dependenta D

Dependenta Dependenta Dependenta Dependenta


B C B C

33
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile

În prima diagramă apare o societate intermediară, societatea B. A doua


diagramă, este un de autoritate circulară în care apar două societăŃi intermediare: B şi C.
Autoritatea complexă denumită şi radială sau arborescentă constă într-o
combinaŃie de relaŃii liniare care au ca punct de pornire comun societatea dominantă.
Diagrama corespunzătoare s-ar putea prezenta ca în figura 2.6:

Societatea dominantă

Filiala B1 Filiala B2 Filiala B3

Subfiliala Sufiliala Subfiliala Subfiliala Subfiliala Subfiliala


C1 C2 C3 C4 C5 C6

Figura 2.6 Autoritatea complexă

Societatea dominantă exercită o autoritate directă asupra societăŃilor din linia B


şi, în acelaşi timp, o autoritate indirectă asupra celor din linia C. Această combinaŃie
poate fi proprie unui holding în care activitatea de bază a societăŃii dominante constă din
exercitarea controlului prin intermediul deŃinerii de participaŃii majoritare în capitalul
celorlalte societăŃi.
Autoritatea în comun este întâlnită în situaŃia în care două sau mai multe entităŃi
au legături de tip direct cu o altă societate. Acest lucru înseamnă că asupra ultimei
societăŃi se stabileşte din partea celorlalte o legătură în comun. Diagrama aferentă
acestui tip de autoritate este prezentată în figura 2.7.

Societatea “A1”

Societatea “A2” Societatea “B”

Societatea ”A3”

Figura 2.7 Autoritatea în comun

În concluzie, determinarea perimetrului de consolidare, a procentajelor de


control, de interes şi a tipului de control existent reprezintă aspecte deosebit de
importante şi utile în alegerea metodei de consolidare a conturilor.

34
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
2.3 Metode de consolidare. Analiză teoretică şi tratamente
specifice
Dacă avem în vedere definiŃia din Planul de conturi general francez, “a
consolida înseamnă a înlocui în totalul titlurilor de participaŃie care figurează în bilanŃul
unei întreprinderi, partea din capitalurile proprii eventual retrase din întreprinderea
emitentă deŃinute de întreprinderea consolidantă, inclusiv cota parte a rezultatului
exerciŃiului, ce corespunde acestor titluri”31.
Conform normelor româneşti în vigoare, consolidarea conturilor se efectuează
prin integrare globală, prin integrare proporŃională sau prin punere în echivalenŃă, după
eventuale retratări, pentru a le armoniza cu principiile şi regulile de consolidare.
Aplicarea celor trei metode de consolidare se poate realiza pe nivele de
dependenŃă sau global, cele două posibilităŃi fiind cunoscute sub denumirea de
consolidare pe paliere şi consolidare directă.
Consolidarea pe paliere presupune aplicarea metodelor de consolidare mai
întâi la nivelul subgrupurilor, situaŃiile intermediare urmând a fi consolidate apoi cu cele
ale societăŃii-mamă.
Consolidarea directă presupune realizarea consolidării de către societatea-
mamă pentru toate entităŃile incluse în perimetru, indiferent de complexitatea structurii
grupului.
Metoda de consolidare se alege în funcŃie de procentul de control, acesta
condiŃionând tipul de control.
O entitate economică supusă unui control exclusiv este consolidată după
metoda integrării globale. O întreprindere controlată concomitent este consolidată după
metoda integrării proporŃionale. O entitate aflată sub influenŃă notabilă este numită
întreprindere asociată şi este consolidată după metoda punerii în echivalenŃă.
Metoda punerii în echivalenŃă este considerată în Ńări ca SUA, Marea Britanie,
Danemarca o metodă de evaluare în conturile individuale care poate fi folosită şi pentru
întocmirea documentelor contabile ale grupului. Standardul internaŃional de contabilitate
28 (IAS 28) Contabilitatea investiŃiilor în întreprinderile asociate încadrează totuşi
punerea în echivalenŃă în rândul metodelor de consolidare, arătând în acelaşi timp că
aceasta poate fi utilizată şi pentru evaluarea investiŃiei financiare în conturile individuale
ale societăŃii dominante.
Punerea în evhivalenŃă este o metodă care intervine numai atunci când
societatea dominantă exercită asupra societăŃilor dependente o influenŃă notabilă, adică
deŃine doar între 20 şi 50% din drepturile de vot.
Consolidarea conturilor este un proces pe care fiecare grup de societăŃi îl
organizează în funcŃie de structura sa, de numărul filialelor, de fluxul de informaŃii şi
tranzacŃii dintre entităŃile sale, de raŃionamentul profesional exercitat de preparatorii de
conturi consolidate etc.
Astfel, procesul de consolidare poate fi organizat în două modalităŃi: contabil
sau extracontabil.
Organizarea contabilă presupune existenŃa unui jurnal de consolidare în
cadrul căruia, respectând principiul partidei duble, sunt înregistrate toate operaŃiile
cerute de întocmirea situaŃiilor financiare consolidate: retratări, ajustări, cumulul

31
Colasse Bernard, Contabilitate generală, EdiŃia a IV-a, Traducere de Tabără Neculai, Editura Moldova,
Iaşi, 1995, p. 347 (vezi PCG, p. II, 141)

35
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
conturilor, eliminarea operaŃiilor reciproce, eliminarea titlurilor de participare. De
asemenea ulterior jurnalului de consolidare, pentru sistematizarea operaŃiilor de
consolidare se poate întocmi registrul Cartea mare. Următorul pas îl constituie preluarea
soldurilor calculate într-o balanŃă de verificare consolidată, care va servi ulterior la
întocmirea bilanŃului şi contului de profit şi pierdere consolidat. Organizarea contabilă a
procesului de consolidare este specific pentru consolidarea directă. Rigurozitatea acestui
tip de organizare serveşte grupurilor de dimensiuni mari, cu multe ramificaŃii. Mai mult,
infomatizarea operaŃiunilor contabile uşurează munca personalului care operează în
cadrul procesului de consolidare, diminuând astfel atât timpul de lucru, cât şi numărul
erorilor.
Organizarea extracontabilă a consolidării presupune întocmirea unui tablou
de consolidare, pe care fiecare grup de societăŃi îl construieşte în funcŃie de necesităŃile
proprii de informare. Se pretează grupurilor mai mici, cu mai puŃine filiale sau
grupurilor care utilizează consolidarea pe paliere.
De asemenea, cele două tipuri de organizare se pot combina, transformându-se
într-o schemă mixtă, în care alături de jurnalul de consolidare se utilizează şi tabloul de
consolidare.

2.3.1 Optici privind consolidarea conturilor şi influenŃa acestora în


alegerea metodei de consolidare

În teoria contabilă există mai multe concepŃii cu privire la consolidare. Aceste


concepŃii sunt diferenŃiate între ele în funcŃie de informaŃiile ce se doresc a fi obŃinute şi
de persoanele interesate de informaŃii furnizate de conturile consolidate.
În articolul “A closer look to a consolidated financial statements theory”
publicat de Baxter şi Spinney, în revista canadiană “CA Magazine” din ianuarie-
februarie 1975 sunt evocate patru tipuri de teorii ale consolidării conturilor32:
- optica proprietarului (property concept);
- optica financiară (parent company concept);
- optica mixtă: financiară şi economică (parent company extension concept);
- optica entităŃii economice (entity concept).
Optica proprietarului
În viziunea acestei optici, obiectivul principal al conturilor consolidate este de a
prezenta proprietarilor societăŃii-mamă ceea ce posedă şi datorează. Aplicarea acestui
concept presupune să se reŃină în consolidare numai partea ce revine acŃionarilor
principali din activele şi datoriile filialei. Astfel, în cadrul unei filiale ce nu este
controlată în proporŃie de 100%, activele şi datoriile acesteia sunt preluate în conturile
consolidate consolidate proporŃional cu cota de participare. În schimb, partea ce revine
acŃionarilor (interesele minoritarilor33) este ignorată atât la nivelul bilanŃului, cât şi în
contul de profit şi pierdere.
Utilizarea acestei optici respectă strict principiul proprietăŃii, dar ignoră
realitatea controlului. De asemenea informaŃia contabilă este trunchiată, atât din punctul
de vedere al resurselor disponibile, cât şi din cel al randamentului capitalurilor proprii.

32
Săcărin Marian, Grupurile de societăŃi şi repere ale interpretării conturilor consolidate, Editura
Economică, Bucureşti, 2002, p. 50
33
În anul 2008, prin revizuirea IAS 27, termenul de interes minoritar a fost înlocuit cu termenul de
interes care nu controlează, cu o definiŃie nouă: „interesele care nu controlează sunt capitalurile proprii
dintr-o filială care nu se pot atribui, direct sau indirect, unei societăŃi mamă”.
36
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Analiza atentă a acestei optici ne sugerează faptul că integrarea proporŃională
este consecinŃa logică a acestui concept. Totuşi, trebuie menŃionat că utilizarea integrării
proporŃionale nu este fondată pe proprietatea patrimoniului societăŃii consolidate, ci pe
partajul finanŃării şi exploatării acesteia de către societăŃile asociate. Astfel, se poate
aprecia că integrarea proporŃională nu este o consecinŃă a teoriei generale a
proprietarului, ci, mai degrabă, o metodă particulară de consolidare adaptată unui tip
particular de societate, respectiv societatea aflată sub controlul conjugat.
Optica financiară
Mai este denumită şi “conceptul societăŃii-mamă” şi are în vedere necesităŃile
de informare ale acŃionarilor majoritari. Astfel, conturile consolidate sunt întocmite cu
scopul de a prezenta adevărata valoare a titlurilor deŃinute de aceştia, Ńinându-se cont
atât de activitatea directă efectuată de societatea-mamă, cât şi de cea efectuată prin
intermediul propriilor filiale. Această optică este mult mai adecvată decât cea
precedentă, deoarece:
- Ńine cont de faptul că proprietatea unei filiale este indivizibilă;
- consideră artificială disocierea între partea investitorului principal şi cea care
revine minoritarilor.
În consecinŃă, interesele minoritare sunt prezentate în situaŃiile financiare
consolidate, dar sunt considerate exterioare grupului. Astfel, în bilanŃ, interesele
minoritare sunt considerate datorii, în timp ce în contul de rezultate, partea minoritarilor
face obiectul unei deduceri, în vederea determinării rezultatului net consolidat.
Această optică, ce este explicată istoric prin apariŃia societăŃilor de tip holding,
reprezintă un compromis între consideraŃiile financiare, care sunt predominante din
punctul de vedere al prezentării intereselor minoritare în categoria resurselor externe, şi
cele economice, care justifică prezentarea în bilanŃul consolidat a tuturor activelor şi
datoriilor filialei.
Optica mixtă: financiară şi economică
Această optică încearcă să realizeze un compromis între primele două, între
aspectele economice şi cele financiare. Destinatarii privilegiaŃi ai situaŃiilor financiare
consolidate sunt tot acŃionarii societăŃii-mamă, dar principiile ce se aplică investitorului
majoritar se extind şi la nivelul acŃionarilor minoritari, care nu mai trebuie să fie
ignoraŃi.
În ceea ce priveşte situarea intereselor minoritare în contul de rezultate, optica
mixtă nu diferă de cea a societăŃii-mamă. Astfel, rezultatul net consolidat este cel al
investitorului principal şi, pentru determinarea sa, partea minoritarilor face obiectul unei
deduceri, similară cu cea efectuată pentru cheltuieli.
Optica entităŃii economice
Spre deosebire de teoriile precedente, care conservă, într-o măsură mai mare
sau mai mică o viziune patrimonială, optica economică consideră grupul, o entitate
operaŃională. Astfel, toate activele şi pasivele societăŃii consolidate sunt bunurile şi
datoriile entităŃii constituite din societatea-mamă şi toate filialele ce intră în perimetrul
de consolidare.
Aplicarea acestui concept face ca interesele celor două categorii de proprietari,
majoritari şi minoritari, să fie tratate de o manieră identică. De asemenea, această optică
consideră conturile consolidate ca fiind cele ale unei entităŃi cu două categorii de
acŃionari: majoritari şi minoritari.
În consecinŃă, în bilanŃ, interesele minoritare sunt prezentate ca o componentă a
capitalurilor proprii. Pe de altă parte, în contul de profit şi pierdere, beneficiul sau
pierderea consolidată este descompusă în două părŃi: una ce revine societăŃii-mamă, alta
ce revine minoritarilor.
37
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile

2.3.2 Consolidarea prin integrarea globală

Integrarea globală este o metodă de consolidare recunoscută de toate


reglementările contabile referitoare la consolidarea conturilor. Din punct de vedere
istoric este cel mai vechi procedeu de consolidare.
Această metodă presupune integrarea în conturile consolidate, după eventuale
retratări şi eliminarea conturilor reciproce şi a rezultatelor interne, a totalităŃii bilanŃului
şi contului de profit şi pierdere aparŃinând filialei. În mod concret, societatea mamă preia
în bilanŃul consolidat toate activele şi pasivele filialei, cu excepŃia capitalurilor proprii.
Aceste elemente se substituie titlurilor de participare care justifică deŃinerea controlului.
În cazul în care filiala nu este deŃinută în proporŃie de 100%, echilibrul se stabileşte prin
înscrierea în pasivul consolidat a drepturilor acŃionarilor minoritari în capitalurile
proprii. Similar, pentru contul de profit şi pierdere consolidat se preiau toate veniturile şi
cheltuielile filialei, punându-se totodată în evidenŃă drepturile acŃionarilor minoritari în
rezultat.
Ca etape, metoda integrării globale constă în:
• integrarea în conturile întreprinderii consolidante a elementelor bilanŃurilor şi
conturilor de rezultate ale societăŃilor consolidabile după eventuale prelucrări pentru a le
armoniza cu principiile şi politicile contabile ale grupului;
• eliminarea operaŃiilor şi conturilor reciproce;
• eliminarea titlurilor de participare deŃinute de societatea consolidantă în
societăŃile consolidate, reducând cu aceeaşi sumă capitalurile proprii consolidate;
• repartizarea în funcŃie de procentul de interes a capitalurilor proprii şi a
rezultatului grupului între societatea consolidantă şi celelalte societăŃi care deŃin titluri
de participare în filială, dar care nu fac parte din grup, denumite interese minoritare.
În cazul acestei metode, elementele bilanŃului şi ale contului de rezultate ale
societăŃii consolidate sunt adunate linie cu linie la cele ale societăŃii-mamă.
Ca atare, în bilanŃul consolidat vor apare următoarele elemente noi:
• rezerve consolidate;
• rezultatul consolidat;
• interese minoritare;
• datorii consolidate.
Rezervele consolidate sunt formate din rezervele societăŃii consolidate şi cota-
parte din rezervele accumulate de societatea supusă integrării ce revin grupului din
momentul în care societatea a intrat în perimetrul de consolidare.
Rezultatul consolidat este format din rezultatul societăŃii consolidante şi cota-
parte din rezultatul filialei.
Interesele minoritare reprezintă cota-parte din rezultat şi capitalurile proprii
ale filialei ce revin acŃionarilor din afara grupului.
Datoriile consolidate sunt formate din datoriile societăŃii consolidante şi
datoriile societăŃii consolidate.
Contul de rezultat după această metodă va cuprinde în plus rezultatul aferent
intereselor minoritare care reflectă cota-parte din rezultatul filialelor ce revine
intereselor minoritare.
De exemplu luăm în considerare bilanŃurile simplificate şi conturile de rezultate
ale unei societăŃi-mamă M şi a filialei sale F1 prezentate conform tabelelelor 2.4, 2.5,
2.6 şi 2.7:
38
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile

Tabelul 2.4 BilanŃul societăŃii-mamă M


ACTIV mil.lei PASIV mil. lei
Imobilizări corporale 9.600 Capital social 8.000
Imobilizări financiare 5.400 Rezerve 3.000
CreanŃe din împrumuturi acordate filialei F1 900 Rezultatul exerciŃiului 1.000
Stocuri de mărfuri 2.300 Stare netă (Activ net) 12.000
CreanŃe clienŃi 1.800 Împrumuturi 7.200
Mijloace băneşti 3.000 Furnizori 3.800
Total ACTIV 23.000 Total PASIV 23.000

Tabelul 2.5 BilanŃul filialei F1


ACTIV mil. lei PASIV mil. lei
Imobilizări corporale 3.000 Capital social 2.400
Stocuri de mărfuri 2.400 Rezerve 400
CreanŃe clienŃi 1.600 Rezultatul exerciŃiului 200
Mijloace băneşti 1.400 Stare netă (Activ net) 3.000
Împrumuturi 1500
Împrumuturi de la S1 900
Furnizori 3.000
Total ACTIV 8.400 Total PASIV 8.400

Tabelul 2.6 Cont de profit şi pierdere M


Debit mil. lei Credit mil. lei
Cheltuieli privind mărfurile cumpărate de 2.000 Venituri din exploatare 15.012
la F1
Alte cheltuieli de exploatare 10.000 Venituri extraordinare 400
Cheltuieli financiare 1.800
Impozit pe profit 612
Rezultatul exerciŃiului 1.000
TOTAL 15.412 TOTAL 15.412

Tabelul 2.7 Cont de profit şi pierdere F1


Debit mil. lei Credit mil. lei
Cheltuieli de exploatare 4.000 Venituri din vânzarea mărfurilor către 2.000
F1
Cheltuieli financiare 800 Alte venituri din exploatare 3.022
Cheltuieli extraordinare 200 Venituri financiare 300
Impozit pe profit 122
Rezultatul exerciŃiului 200
TOTAL 5.322 TOTAL 5.322

Trebuie meŃionat faptul că societatea-mamă M deŃine 75% din capitalul filialei


F1.
În vederea consolidării se însumează valorile bunurilor şi datoriilor societăŃii-
mamă cu cele ale filialei.
Pentru consolidarea bilanŃului se impune figura 2.834:

34
Luca Iamandi, Contabilitatea grupurilor de societăŃi comerciale, Editura fundaŃiei universitare
„Dunărea de Jos” GalaŃi, 2004, p. 51
39
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile

BilanŃ M BilanŃ F1

Titluri F1 Capital + rezerve Capital + rezerve


Active
Alte active Rezultat Rezultat
Pasive externe Pasive externe

Consolidare

BilanŃ grup consolidat M

Capital şi rezerve M + F1 – Costul titlurilor F1


Active M + F1 Rezultat M + F1
Pasive externe M + F1

Figura 2.8 Etapele procesului de consolidare prin metoda globală

BilanŃurile M şi F1 servesc la întocmirea bilanŃului consolidat al grupului M


prin intermediul tabloului de consolidare (tabelul 2.9).
ExplicaŃii privind calculele şi ajustările:
- pentru elementele de Activ:
- din valoarea imobilizărilor financiare s-a scăzut suma de 1.800 milioane lei,
care reprezintă costul de achiziŃie al titlurilor F1 deŃinute de M (s-a considerat
că valoarea nominală corespunde cu costul de achiziŃie);
- suma de 900 milioane lei, reprezentând creanŃe din împrumuturi acordate de
societatea-mamă filialei a fost scăzută din activul bilanŃului consolidat.
- pentru elementele de Pasiv:
- activul net al filialei, în sumă de 3.000 milioane lei (capital social + rezerve +
rezultat = 2.400 milioane + 400 milioane + 200 milioane = 3.000 milioane lei) s-a scăzut
prin înlocuirea lui cu:
a) activul net ce revine acŃionarilor societăŃii-mamă: 3.000 * 75% = 2.250
milioane lei;
b) activul net ce revine acŃionarilor minoritari: 3.000 milioane * 75% = 750
milioane lei;
SituaŃia dintre active şi pasive se echilibrează scăzându-se din activul net
cuvenit societăŃii-mamă, costul de achiziŃie al titlurilor de 1.800 milioane lei, adică:
2.250 milioane – 1.800 milioane = 450 milioane lei
- împrumuturile primite de F1 de la M, în sumă de 900 milioane lei au fost
scăzute.
Trebuie menŃionat că interesele minoritare reprezintă cota parte deŃinută în
capitalurile proprii filialei prin asociaŃi ce nu aparŃin grupului.
Prezentăm în tabelul 2.8 Tabloul de consolidare aferent grupului format din
societatea-mamă M şi filiala F.

40
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Tabelul 2.8 Tablou de consolidare
Posturi bilanŃiere M F1 Total Calcule şi ajustări BilanŃ consolidat
Imobilizări corporale 9.600 3.000 12.600 - 12.600
Imobilizări financiare 5.400 - 5.400 2.400*75%=1.800 3.600
– 1.800
CreanŃe din 900 - 900 -900 -
împrumuturi acordate
societăŃii F1
Stocuri de mărfuri 2.300 2.400 4.700 4.700
CreanŃe-clienŃi 1.800 1.600 3.400 3.400
Mijloace băneşti 3.000 1.400 4.400 4.400
Total Activ 23.000 8.400 31.400 -2.700 28.700
Capital social 8.000 2.400 10.400 -2.400 M 8.000
Rezerve 3.000 400 3.400 -400 F1 3.000
Rezultat 1.000 200 1.200 -200 F1 1.000
Interesele societăŃii- (2.400+400+200)*75% 450
mamă =2.250
2.250-1.800=450
Interesele minoritare 3.000-2.250=750 750
Împrumuturi 7.200 1.500 8.700 8.700
Împrumuturi de la M - 900 900 -900 -
Furnizori 3.800 3.000 6.800 6.800
Total pasiv 23.000 8.400 31.400 - 28.700
(2.400+400+200+900)
+
+(450+750)=-
3.900+1.200=-2.700

După această operaŃiune, bilanŃul consolidat al societăŃii-mamă arată ca în


tabelul 2.9:
Tabelul 2.9 BilanŃul consolidat al grupului M
Activ mil. lei Pasiv mil. lei
Activ imobilizat – total 16.200 Capitaluri proprii – total 13.200
Imobilizări corporale 12.600 Interesele societăŃii-mamă în capital, 12.450
rezerve şi rezultat
(8.000+9.000+1.000+450)
Imobilizări financiare 3.600 Interese minoritare în capital, rezerve şi 750
rezultat
Activ circulant-total 12.500 Datorii – total 15.500
Stocuri de mărfuri 4.700 Împrumuturi 8.700
CreanŃe-clienŃi 3.400 Furnizori 6.800
Mijloace băneşti 4.400
Total Activ 28.700 Total Pasiv 28.700

DiferenŃa dintre valoarea activului net al filialei, care aparŃine societăŃii-mamă


(3.000 milioane * 75% = 2.250 milioane lei) şi costul de achiziŃie al titlurilor F1 deŃinute
de societatea-mamă (1.800 milioane lei) constituie diferenŃa de consolidare.
Această diferenŃă de 450 milioane lei (2.250 milioane – 1.800 milioane)
figurează în rezultat şi în capital şi rezerve.
Integrarea globală a conturilor de profit şi pierdere se realizează prin însumarea
cheltuielilor şi veniturilor soicetăŃii-mamă cu cele ale filialei. Concomitent se elimină
operaŃiile şi conturile reciproce (în cazul de faŃă cheltuielile şi veniturile generate de
vânzarea de mărfuri realizată de F1 pentru M).
În continuare se repartizează rezultatul global între grup şi interesele minoritare.

41
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Dată fiind structura simplificată a contului de rezultat, nu se impune întocmirea
unui tablou de finanŃare.
Datele consolidate sunt determinate în tabelul 2.10:
Tabelul 2.10 Determinarea datelor consolidate
Venituri din exploatare 15.012+(2.000-2.000)+3.022= 18.034
Venituri financiare 0+300= 300
Venituri extraordinare 400+0= 400
Total venituri 18.734
Cheltuieli de exploatare (2.000-2.000)+10.000+4.000= 14.000
Cheltuieli financiare 1.800+800 2.600
Cheltuieli extraordinare 0+200= 200
Impozit pe profit 612+122= 734
17.534
Rezultat global consolidat 18.734-17.534= 1.200
Repartizarea rezultatului consolidat:
Rezultatul obŃinut de societatea-mamă = 1.000
Rezultatul filialei care aparŃine de societatea- 200*75%= 150
mamă 1.150
Rezultatul total cuvenit societăŃii-mamă = 200*25%= 50
Rezultatul cuvenit intereselor minoritare 1.200

După consolidare, contul de profit şi pierdere va avea structura ca în tabelul


2.11:
Tabelul 2.11 Contul de profit şi pierdere consolidat al grupului M
Debit mil. lei Credit mil. lei
Cheltuieli privind mărfurile 14.000 Venituri din exploatare 18.034
(de exploatare)
Cheltuieli financiare 2.600 Venituri financiare 300
Cheltuieli extraordinare 200 Venituri extraordinare 400
Impozit pe profit 734
Beneficiu consolidat, din care: 1.200
- societatea-mamă 1.150
- minoritari 50
Total 18.734 Total 18.734

În concluzie, se poate spune despre metoda integrării globale că presupune ca


titlurile de participare deŃinute de societatea-mamă să fie înlocuite cu activele şi datoriile
filialei, partea corespunzătoare asociaŃilor sau acŃionarilor minoritari în activele nete
fiind pusă în evidenŃă ca o datorie a grupului.

2.3.3 Consolidarea prin metoda integrării proporŃionale

Integrarea proporŃională reprezintă o metodă de consolidare specifică


asocierilor în participaŃie numite şi joint-ventures, cu toate că în cadrul referenŃialelor
contabile de origine anglo-saxonă nu este recunoscută. Aplicarea metodei este generată
de existenŃa unui control în comun al unei entităŃi de către doi sau mai mulŃi investitori.
Metoda este recomandată ca tratament contabil de bază pentru entităŃile
controlate în comun de către IAS 31 “Raportarea financiară a intereselor în asocierile în
participaŃie”. Metoda integrării proporŃionale, aşa cum prevăd şi normalizatorii IASB în
cadrul standardului, respectă în mare măsură etapele integrării globale.
Această metodă de integrare presupune integrarea în conturile consolidate a
valorilor ce corespund cotei părŃi deŃinute de societatea mamă în elementele din bilanŃul
42
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
şi contul de profit şi pierdereaparŃinând filialei. Integrarea proporŃională se supune
aceloraşi reguli ca şi integrarea globală singura diferenŃă constituind-o absenŃa
intereselor minoritare.
Metoda integrării proporŃionale constă în:
• integrarea în conturile consolidate a cotei-părŃi corespunzătoare participării
întreprinderilor deŃinătoare de titluri a elementelor de bilanŃ şi ale contului de rezultate
ale societăŃii consolidate;
• eliminarea operaŃiilor şi conturilor reciproce între cele două societăŃi;
• determinarea rezervelor consolidate şi a rezultatului consolidat;
• eliminarea titlurilor societăŃii consolidate deŃinute de societatea consolidantă,
reducând cu aceeaşi valoare capitalurile proprii consolidate.
Luând în considerare aceleaşi date ca la metoda integrării globale, presupunem
că societatea-mamă M deŃine 50% din societatea F1, care este controlată concomitent
pentru 50% de societatea S1. Titlurile deŃinute de M au fost achiziŃionate la un cost de
achiziŃie de 1.200 milioane lei.
Consolidarea bilanŃului impune următoarea schemă35 (figura 2.9):
BilanŃ M BilanŃ F1

Titluri F1 Capital + rezerve Capital + rezerve


Alte active Rezultat Active Rezultat
Pasive externe Pasive externe

Consolidare

BilanŃ consolidat grup M

Capitaluri M + 50% capitaluri F1 – Costul


Active M + 50% Active F1 titlurilor F1
Pasive externe M + 50% Pasive
externe F1

Figura 2.9 Etapele procesului de consolidare prin metoda integrării proporŃionale

Pe baza datelor furnizate se întocmeşte tabloul de consolidare ca în tabelul 2.12.


Tabelul 2.12 Tablou de consolidare
Posturi bilanŃiere M F1 Total Calcule şi ajustări BilanŃ consolidat
Imobilizări corporale 9.600 1.500 11.100 - 11.100
Imobilizări financiare 5.400 - 5.400 2.400*50%=1.200 4.200
- 1.200
CreanŃe din 900 - 900 900*50%=450 450
împrumuturi acordate - 450
societăŃii F1
Stocuri de mărfuri 2.300 1.200 3.500 - 3.500
CreanŃe-clienŃi 1.800 800 2.600 - 2.600

35
Luca Iamandi, op. cit., p. 56
43
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Mijloace băneşti 3.000 700 3.700 - 3.700
Total Activ 23.000 4.200 27.200 -1.650 25.550
Capital social 8.000 1.200 9.200 -1.200 8.000
Rezerve 3.000 200 3.200 -200 3.000
Rezultat 1.000 100 1.100 -100 1.000
DiferenŃa de (2.400+400+200)* 300
consolidare 50%-200=1.500-
200=300
Împrumuturi 7.200 750 7.950 7.950
Împrumuturi de la M - 450 450 -450 -
Furnizori 3.800 1.500 5.300 5.300
Total pasiv 23.000 4.200 27.200 -(1.200+200+100+450) 25.550
+300-1.950+300 = -
1.650

Detalii privind determinarea diferenŃei de consolidare sunt prezentate în cele ce


urmează.
DiferenŃa de consolidare este cea dintre 50% din valoarea activului net al
filialei (50% din 2.400 milioane + 400 milioane + 200 milioane) şi costul de achiziŃie al
titlurilor deŃinute de M şi achiziŃionate de la F1 la un cost de 1.200 milioane lei:
(2.400 mil.+ 400 mil. + 200 mil.)*50% - 1.200 mil. = 300 mil. Lei
DiferenŃa de consolidare se repartizează proporŃional între posturile capital şi
rezerve, pe de o parte şi rezultat, pe de altă parte, posturi aferente bilanŃului consolidat:
- în capital şi rezerve: 200 milioane lei, adică 2 părŃi;
- în rezultat: 100 milioane lei, adică o parte.
Rezultă că în bilanŃul consolidat, capitalul şi rezervele vor fi evaluate la
11.200 milioane lei (8.000 mil. + 3.000 mil. + 200 mil.), în timp ce rezultatul va fi
evaluat la 1.100 milioane lei (1.000 mil. + 100 mil.) (tabelul 2.14).
Următoarea etapă este cea a întocmirii bilanŃului consolidat al grupului M ca în
tabelul 2.13.
Tabelul 2.13 BilanŃul consolidat al grupului M
Activ mil. lei Pasiv mil. lei
Activ imobilizat – total 15.750 Capitaluri proprii (numai interesele 12.300
societăŃii-mamă)
Imobilizări corporale 11.100 În capital şi rezerve 11.200
Imobilizări financiare 4.650 În rezultat 1.100
(4.200+450)
Activ circulant-total 9.800 Datorii – total 13.250
Stocuri de mărfuri 3.500 Împrumuturi 7.950
CreanŃe-clienŃi 2.600 Furnizori 5.300
Mijloace băneşti 3.700
Total Activ 25.550 Total Pasiv 25.550

Integrarea proporŃională a conturilor de profit şi pierdere se realizează


totalizând cheltuielile şi veniturile societăŃii-mamă cu 50% din cheltuielile şi veniturile
filialei, eliminându-se, totodată, operaŃiile reciproce.
În datele considerate, cheltuielile societăŃii-mamă generate de cumpărările de
mărfuri de la filială erau de 2.000 milioane lei.
Contul de rezultat consolidat va arăta ca în tabelul 2.14:

44
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Tabelul 2.14 Contul de profit şi pierdere consolidat al grupului M
Debit mil. lei Credit mil. lei
Cheltuieli de exploatare 12.000 Venituri din exploatare 15.523
(10.000+4.000*50%) (15.012+50%*(2.000+3.022)-2.000)
Cheltuieli financiare 2.200 Venituri financiare 150
(0+200*50%) (0+300*50%)
Cheltuieli extraordinare 100 Venituri extraordinare 400
(0+200*50%) (400+0)
Impozit pe profit 673
(612+122*50%)
Beneficiul consolidat, din care: 1.100
- beneficiul M = 1.000
- beneficiul F1, aferent grupului =
100
Total 16.073 Total 16.073

2.3.4 Consolidarea prin punerea în echivalenŃă

Metoda punerii în echivalenŃă are în vedere parcurgerea unui număr mai mic de
etape faŃă de integrarea globală şi cea proporŃională. Astfel nivelul iniŃial al costului la
care este recunoscută participaŃia trebuie ajustat la sfârşitul fiecărui exerciŃiu financiar în
funcŃie de modificările survenite în capitalurile proprii post-achiziŃie ale entităŃii
asociate.
Consolidarea se realizează prin metoda punerii în echivalenŃă în cazul în care o
societate se află sub influenŃa notabilă (semnificativă) a altei societăŃi din grup, fiind
asociată grupului. Această metodă presupune substituirea, în bilanŃul societăŃii, a
costului de achiziŃie a titlurilor deŃinute direct sau indirect de societatea consolidantă cu
valoarea care le corespunde din situaŃia netă a societăŃii consolidate. Partea ce revine
societăŃii consolidante în rezultatul societăŃii aflate sub influenŃa notabilă se prezintă
distinct în contul de profit şi pierdere sub denumirea „Cota parte în rezultatul societăŃilor
puse în echivalenŃă”.
Metoda se recomandă a se aplica în situaŃia în care structura conturilor
societăŃilor aflate sub control exclusiv sau concomitent face imposibilă aplicarea uneia
din celelalte două metode de consolidare globală sau proporŃională.
Etapele ce trebuie avute în vedere în situaŃia metodei punerii în echivalenŃă
sunt:
• înlocuirea în activul societăŃii consolidate a valorii contabile a titlurilor de
participare deŃinute în societatea consolidată cu cota-parte ce-i revine societăŃii
consolidante din capitalurile proprii ale societăŃii puse în echivalenŃă;
• evidenŃierea diferenŃei dintre partea cuvenită din capitalurile proprii ale
societăŃii puse în echivalenŃă şi valoarea contabilă a titlurilor asupra drepturilor grupului
în rezervele şi rezultatul consolidat.
Se consideră că punerea în echivalenŃă nu constituie realmente o metodă de
consolidare, deoarece societăŃile asociate (aflate sub influenŃa notabilă) nu fac parte din
grup. Ea este mai degrabă o metodă particulară de reevaluare a portofoliului de titluri de
participare.
În ipoteza punerii în echivalenŃă, în societatea care face obiectul operaŃiei,
costul de achiziŃie al titlurilor este înlocuit cu valoarea lor intrinsecă (reală).
DiferenŃa între costul de achiziŃie al titlurilor şi valoarea lor intrinsecă
generează o diferenŃă de consolidare pozitivă sau negativă.

45
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Metoda punerii în echivalenŃă are efecte limitate, întrucât este suficient să se
substituie în bilanŃul societăŃii-mamă costul de achiziŃie al titlurilor deŃinute în societatea
pusă în echivalenŃă, cu valoarea lor reală, Ńinând seama de procentul de participare.
Echilibrarea situaŃiei, sub aspect bilanŃier, se realizează prin trecerea în pasiv, în
rezerve şi rezultate consolidate, a diferenŃei dintre valoarea reală şi costul de achiziŃie al
titlurilor.
Cu alte cuvinte, în bilanŃul consolidat:
- postul „Titluri de participare” reflectă valoarea reală a titlurilor;
- posturile „Rezerve” şi „Rezultate” sunt majorate cu diferenŃele de
consolidare.
Reluând exemplul anterior, presupunem că societatea M posedă 25% din
capitalul societăŃii F1.
Consolidarea bilanŃului impune schema (figura 2.10):

BilanŃ M BilanŃ F1
Costul de
Capital proprii M Active F1 Capitaluri proprii F1
achiziŃie al
Pasive externe M Pasive externe F1
titlurilor

Consolidare

BilanŃ consolidat grup M

Capitaluri proprii M
Valoarea reală a titlurilor F1 Diferente de consolidare
Alte active M Pasive externe M

Figura 2.10 Etapele procesului de consolidare prin metoda punerii în echivalenŃă

DiferenŃa de consolidare = Valoarea reală a titlurilor F1 (deŃinute de M) –


Costul de achiziŃie a titlurilor F1 (deŃinute de M) = 750 milioane – 600 milioane = 15
milioane
Repartizarea diferenŃei de consolidare la rezerve şi rezultat se face în proporŃia
volumurilor calorice al acestora, în bilanŃul iniŃial al societăŃii F1, respectiv 400 milioane
lei şi 200 milioane lei.
Raportul privind rezervele: 400 mil./(400 mil.+200 mil.)=400 mil./600 mil.=2/3
Raportul privind rezultatul: 200 mil./(400 mil.+200 mil.)=200 mil./600 mil.=1/3
Partea repartizată la rezerve: 150.000.000*(2/3) = 100.000.000 lei
Partea repartizată la rezultat: 150.000.000*(1/3) = 50.000.000 lei
Punerea în echivalenŃă generează, înainte de întocmirea situaŃiilor financiare
consolidate, formula:

46
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
750.000.000 Titluri puse în echivalenŃă = %
Titluri de participare 600.000.000
(deŃinute în F1)
Rezerve consolidate 100.000.000
Rezultat consolidat 50.000.000
Plecând de la bilanŃul iniŃial al societăŃii M, se obŃine bilanŃul consolidat din
tabelul 2.15:
Tabelul 2.15 BilanŃul consolidat al grupului M
Activ mil. lei Pasiv mil. lei
Activ imobilizat – total 16.050 Capitaluri proprii - total 12.150
Imobilizări corporale 9.600 Capital social 8.000
Imobilizări financiare 5.700 Rezerve consolidate 3.100
(5.400+600+900) (3.000+100)
Titluri puse în echivalenŃă 750 Rezultat consolidat 1.050
(1.000+50)
Activ circulant-total 7.100 Datorii – total 11.000
Stocuri de mărfuri 2.300 Împrumuturi 7.200
CreanŃe-clienŃi 1.800 Furnizori 3.800
Mijloace băneşti 3.000
Total Activ 23.150 Total Pasiv 23.150

Din valoarea imobilizărilor financiare dinaintea consolidării de 5.400 milioane


lei, se scade costul de achiziŃie al titlurilor F1, obŃinute de M, de 600 milioane lei şi se
adaugă creanŃele din împrumuturi acordate societăŃii F1 de 900 milioane lei.
În practică, se elimină conturile reciproce.
Punerea în echivalenŃă a contului de profit şi pierdere se realizează prin
însumarea rezultatului de 1.000 milioane lei, cu rezultatul consolidat de 50 milioane lei
(în debit), în timp ce în credit va apare un post specific acestei metode: „Cota parte a
rezultatelor societăŃii puse în echivalenŃă”, cotă egală cu 50 milioane lei.
De asemenea, în debit, cheltuielile privind mărfurile cumpărate de la F1 de
2.000 milioane lei, se adaugă la alte cheltuieli de exploatare, de 10.000 milioane lei.
Contul de profit şi pierdere consolidat al grupului M se prezintă ca în tabelul
2.16:
Tabelul 2.16 Contul de profit şi pierdere consolidat al grupului M
Debit mil. lei Credit mil. lei
Cheltuieli de exploatare 12.000 Venituri din exploatare 15.012
(2.000+10.000)
Cheltuieli financiare 1.800 Venituri extraordinare 400
Impozit pe profit 612 Cota parte a rezultatelor 50
societăŃii puse în echivalenŃă
Rezultat consolidat 1.050
Total 15.462 Total 15.462

Întregul proces de consolidare, indiferent de metoda aplicată are un singur scop


obŃinerea şi prezentarea situaŃiilor financiare consolidate care, la rândul lor, au drept
obiectiv informarea corectă şi oportună a utilizatorilor, astfel încât aceştia, pe baza
datelor furnizate, să poată lua decizii economice adecvate.
În vederea pregătirii situaŃiilor financiare consolidate trebuie avute în vedere
etapele procesului de consolidare.

47
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile

2.4 Etapele procesului de consolidare

Conform Ordinului 772 din 2 iunie 2000 de aprobare a Normelor privind


consolidarea conturilor etapele procesului de consolidării se prezintă astfel:
a) determinarea perimetrului de consolidare;
b) stabilirea metodelor de consolidare;
c) retratarea conturilor anuale individuale ale societăŃilor de consolidat,
prealabil consolidării lor, pentru a le face conforme cu metodele de evaluare reŃinute în
conturile consolidate;
d) omogenizarea prezentării conturilor individuale ale societăŃilor de
consolidate;
e) ajustarea conturilor reciproce;
f) conversia conturilor societăŃilor străine ce vor fi consolidate;
g) cumulul conturilor individuale retratate convertite;
h) eliminarea efectelor tranzacŃiilor dintre societăŃile din cadrul grupului, a
dividendelor intragrup, a provizioanelor pentru depreciere şi a provizioanelor pentru
riscuri şi cheltuieli legate de societăŃile consolidate;
i) eliminarea incidenŃei înregistrărilor efectuate pentru aplicarea legislaŃiei
fiscale, legate de amortizări derogatorii, subvenŃii pentru investiŃii;
j) eliminarea titlurilor de participare şi a capitalurilor proprii ale societăŃilor
consolidate;
k) elaborarea conturilor consolidate.
a) Determinarea perimetrului de consolidare presupune stabilirea organigramei
grupului de consolidat, calculul procentajului de control şi a procentajului de interes.
b) Stabilirea metodelor de consolidare se face în funcŃie de procentul de control.
DeŃinerea unui procent mai mare de 50% solicită utilizarea metodei de integrare globală.
Aceeaşi metodă se aplică şi în cazul unui procent de minimum 40%, în situaŃia în care
nu există un alt acŃionar sau grup care să deŃină un procent mai mare.
Dacă însă există procente egale de control între 20 – 50% deŃinute de un număr
de până la 5 acŃionari, se va utiliza în consolidarea conturilor metoda integrării
proporŃionale. Aceasta se aplică pentru societăŃile la care deciziile se iau numai cu
acordul comun al tuturor acŃionarilor.
Cea de a treia metodă, a punerii în echivalenŃă, se va aplica în situaŃia deŃinerii
unui procent de control situat între 20 şi 40% şi care asigură exercitarea unei influenŃe
semnificative în procesul decizional.
c) Retratarea conturilor anuale individuale ale societăŃilor de consolidat,
prealabil consolidării lor, pentru a le face conforme cu metodele de evaluare reŃinute în
conturile consolidate constituie a treia etapă a procesului.
În acest moment fiecare societate din grup trebuie să compare propriile sale
metode cu cele prevăzute a fi folosite de către grup, înainte de a evidenŃia divergenŃele şi
de a estima impactul. Dacă impactul acestor divergenŃe este superior pragului de
semnificaŃie fixat, se vor efectua operaŃii de retratare.
d) Omogenizarea prezentării conturilor individuale ale societăŃilor de
consolidate este etapa imediat următoare celei de retratare.
Această operaŃiune are loc doar în cazul grupurilor cu filiale în străinătate.
DiferenŃele care apar sunt mai ales la nivelul contului de rezultate, la care veniturile şi
cheltuielile pot fi prezentate diferit, după destinaŃie sau după natură.
48
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Reclasarea conturilor individuale prin eliminarea sau reducerea diferenŃelor
privind prezentarea conturilor nu este necesară la societăŃile-mamă care au filiale în
aceeaşi Ńară şi operează, în consecinŃă, cu aceleaşi reguli de prezentare a situaŃiilor
financiare anuale.
e) Ajustarea conturilor reciproce – pentru a putea realiza această etapă este
nevoie de inventarierea conturilor intragrup, verificarea reciprocităŃii lor şi ajustarea
conturilor intragrup.
Cauzele care conduc la apariŃia unor diferenŃe între conturile reciproce sunt36:
• bunuri aflate în tranzit;
• plăŃi în curs de derulare;
• efecte comerciale scontate şi nescadente;
• erori de înregistrare contabilă;
• datorii şi creanŃe în valută în cadrul unui grup internaŃional;
• litigii între societăŃile din cadrul grupului.
f) Conversia conturilor societăŃilor străine ce vor fi consolidate – se efectuează
în cazul existenŃei în perimetrul de consolidare a unor societăŃi străine de societatea
consolidantă şi atunci este necesară conversia în moneda de referinŃă a grupului, înainte
de a efectua consolidarea.
În bilanŃ, pentru elementele nemonetare (imobilizări, stocuri, capital) ale
societăŃii străine se va face o reevaluare. În contul de rezultate, cheltuielile şi veniturile,
vor fi actualizate având în vedere evoluŃia pe întreaga perioadă a cursului valutar.
Pentru conversia conturilor societăŃilor străine se pot utiliza două metode:
1. metoda cursului istoric;
2. metoda cursului de închidere.
h) eliminarea efectelor tranzacŃiilor dintre societăŃile din cadrul grupului, a
dividendelor intragrup, a provizioanelor pentru depreciere şi a
provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli legate de societăŃile consolidate;
i) eliminarea incidenŃei înregistrărilor efectuate pentru aplicarea legislaŃiei
fiscale, legate de amortizări derogatorii, provizioane reglementate, subvenŃii
pentru investiŃii;
j) eliminarea titlurilor de participare şi a capitalurilor proprii ale societăŃilor
consolidate;
După etapa de omogenizare se pot realiza eliminările efective care sunt
prezentate schematic în figura 2.11.
k) elaborarea conturilor consolidate presupune întocmirea ca documente
obligatorii a bilanŃului consolidat, a contului de profit şi pierdere consolidat, a politicilor
contabile şi notelor explicative consolidate şi a raportului de gestiune a grupului. De
asemenea aceste documente se vor completa cu situaŃia modificărilor capitalului propriu
şi situaŃia fluxurilor de trezorerie, în conformitate cu OMFP nr. 3055/2009.
După cum am menŃionat anterior, societatea care trebuie să elaboreze conturi
consolidate poate utiliza, ca procedee de consolidare, consolidarea directă sau
consolidarea pe paliere, astfel:
- consolidarea directă constă în determinarea, pentru fiecare societate inclusă în
perimetrul de consolidare, a drepturilor grupului în capitalurile proprii ale acesteia,
această tehnică permiŃând calculul contribuŃiei fiecărei societăŃi consolidate la rezervele
şi rezultatele grupului;
- consolidarea pe paliere constă în efectuarea consolidării Ńinându-se seama de
subgrupurile consolidate care, la rândul lor, vor fi integrate în ansamblul grupului.
36
Matiş Dumitru, Contabilitatea operaŃiunlor speciale, Editura Intelcredo, Deva, 2003, p. 321
49
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
Această tehnică de consolidare conduce la efectuarea consolidării subgrupurilor, apoi la
introducerea în consolidarea principală a conturilor consolidate ale acestor subgrupuri şi
ale altor filiale ale societăŃii mamă. Ca urmare, se consolidează succesiv subgrupuri în
ansambluri mai mari. Subconsolidările trebuie efectuate după aceleaşi reguli ca şi
consolidarea principală. Rezervele consolidate, rezultatul consolidat, diferenŃele de
achiziŃie şi interesele minoritare, determinate în cadrul unei consolidări directe, trebuie
să fie aceleaşi cu cele care ar fi obŃinute dacă consolidarea s-ar realiza pe paliere.

Dividende
Rezultate din vanzari de stocuri
Eliminarea rezultatelor Rezultate din cesiunea activelor imobilizate
interne(intragrup) Restructurarea titlurilor si a activelor interne
grupului

Eliminarea
provizioanelor Pentru deprecierea titlurilor
interne grupului Pentru deprecierea creantelor
Pentru riscuri si cheltuieli

Eliminarea Clienti-furnizori
conturilor reciproce Creante-datorii finaciare
Venituri-cheltuieli

Eliminarea titlurilor

Figura 2.11 Lista principalelor eliminări în procesul de consolidare

50
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
2.5 Avantaje şi inconveniente privind utilizarea conturilor
consolidate în informarea financiară
Procedura de consolidare a conturilor are drept rezultat situaŃiile financiare
consolidate. Scopul acestora este de a asigura o cât mai bună informare diferitelor tipuri
de utilizatori. Ceea ce trebuie neapărat menŃionat este faptul că această metodologie de
consolidare a conturilor prezintă numeroase avantaje, dar are şi anumite limite.
Dintre avantajele consolidării conturilor amintim:
• asigurarea unui instrument de gestiune util pentru conducerea şi administrarea
societăŃilor care fac parte din grup printr-o activitate de omogenizare a principiilor,
convenŃiilor şi procedurilor contabile folosite în elaborarea situaŃiilor financiare ale
grupului;
• realizarea unui control intern al gestiunii filialelor din cadrul grupului;
• stabilirea obiectivelor şi efectuarea de previziuni cu privire la viitorul grupului,
având la bază un circuit informaŃional pertinent (controlabil, dar, în acelaşi timp,
normalizat);
• realizarea unei mai bune informări pentru utilizatorii externi, având în vedere
insuficientele informaŃii oferite de conturile individuale ale societăŃilor ce fac parte
integrantă a grupului.
Considerentele privind limitele se referă la:
• realizarea unor situaŃii financiare consolidate care se sprijină pe baze omogene şi nu
Ńine neapărat cont de acele elemente care individualizează fiecare societate în parte.
Consolidarea conturilor presupune astfel aplicarea aceloraşi reguli, respectiv, procedee,
principii şi practici pentru toate societăŃile cuprinse în perimetrul de consolidare, ducând
în ultimă instanŃă la o omogenizare artificială;
• activitatea relativ dificilă de comparare a conturilor consolidate ale unui grup de
societăŃi cu altul, dată fiind diversitatea activităŃilor şi a metodelor de consolidare
utilizate;
• comparaŃiile în timp între conturile consolidate sunt relative greu de realizat din
cauza dinamicii grupurilor care se referă la creşterea sau restrângerea perimetrului de
consolidare de la un an la altul. În aceste condiŃii, pentru a putea realiza totuşi analize
comparative, este nevoie de luarea în considerare a unor informaŃii suplimentare ce
privesc activitatea grupului cu tot ce implică aceasta;
• determinarea perimetrului de consolidare trebuie să Ńină cont de procentajul de
control al societăŃii-mamă, care indică legătura de dependenŃă. Există cazuri în care
pragul procentajului poate să excludă societăŃi realmente dependente sau asupra cărora
societatea-mamă exercită o influenŃă semnificativă;
• conversia situaŃiilor financiare elaborate în diferite monede poate genera dificultăŃi,
dată fiind complexitatea problemelor legate de paritatea monetară;
• complexitatea situaŃiilor financiare consolidate, care oferă o imagine de ansamblu a
grupului, ca o consecinŃă a asamblării unor componente multiple cu rezultate diferite.
Astfel interpretarea ansamblului poate deveni destul de dificilă.
Documentele rezultate din procedura de consolidare trebuie să respecte
principiile contabilităŃii generale. Definirea principiilor contabile şi a metodelor de
evaluare specifice grupului trebuie să aibă în vedere următoarele:
• reglementările legale care impun un anumit număr de principii;
• reglementările legate de principiile contabile aplicate de fiecare întreprindere din
cadrul grupului;
51
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
• elemente legate de principiile reŃinute pentru comunicare a grupului cu exteriorul şi
cu organele de conducere a politicii grupului;
• reglementări legate de noŃiunea de imagine fidelă.
De asemenea trebuie reŃinută obligaŃia de omogenizare privind regulilor de
evaluare a conturilor anuale ale societăŃilor consolidate (retratări) şi regulile de
prezentare a acestora (reclasări).
Omogenizarea regulilor de evaluare îşi atinge limitele în situaŃia în care
anumite întreprinderi exercită activităŃi în sectoare sau zone geografice care prezintă
caracteristici economice proprii.
Sintetizând, conturile consolidate au două obiective strâns legate între ele:
- pe de o parte, reprezintă un element indispensabil pentru informarea internă a
grupului, adica un instrument de gestiune;
- pe de altă parte, sunt un element foarte util pentru informarea externă a terŃilor.

2.5.1 Conturile consolidate – instrument de gestiune internă

La începutul existenŃei lor, unele din grupurile de societăŃi îşi întocmeau conturi
consolidate pentru nevoile proprii de gestiune sau la cererea societăŃilor mamă străine.
Ulterior, obligaŃia publicării acestora a condus la dezvoltarea informaŃiei financiare
consolidate. De la aceasta obligaŃie juridică, a apărut şi interesul pentru conturile
consolidate şi pentru informaŃia internă ce o conŃin.
Prin intermediul conturilor consolidate, managerii societăŃii-mamă dispun de
elemente omogene pentru aprecierea gestiunii filialelor, indiferent de locul de implantare
a acestora (Ńară sau străinătate), a reglementărilor naŃionale şi a sectorului de activitate.
De asemenea, existenŃa unor situaŃii financiare de grup întocmite pe baza unor principii
identice permite:
- stabilirea unui diagnostic, prin intermediul utilizării unor informaŃii fiabile;
- întocmirea de previziuni pe baze normalizate;
- controlul la nivelul societăŃii-mamă pe baza unor documente fiabile.
Răspândirea şi diversitatea activităŃilor unui grup uşurează sinteza informaŃiilor
la nivelul direcŃiei generale a grupului, iar punerea în evidenŃă a unor proceduri de
consolidare duce la crearea unui circuit informaŃional normalizat şi controlabil, care să-i
permită societăŃii-mamă să37:
- fixeze obiective pentru fiecare societate din cadrul grupului;
- evalueze performanŃele societăŃilor din cadrul grupului şi să le compare între
ele;
- efectueze subconsolidări pe ramuri de activitate.
InformaŃiile cuprinse în conturile consolidate permit, de asemenea, efectuarea
unor analize particulare, cu privire la:
- rezultatele obŃinute pe ramuri de activitate, atunci când grupul efectuează
activităŃi de naturi diferite, în acest mod putându-se pune în evidenŃă contribuŃia,
negativă sau pozitivă, a fiecărei ramuri în cadrul rentabilităŃii globale a grupului;
- rezultatele pe zone geografice;
- evoluŃia cifrei de afaceri şi a investiŃiilor grupului;
- evoluŃia situaŃiei financiare a grupului;
- evoluŃia rentabilităŃii globale a grupului în raport cu alte grupuri.

37
Săcărin Marian, op.cit., p. 88
52
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
2.5.2 Conturile consolidate – instrument de informare externă

Conturile consolidate sunt considerate mult mai semnificative decât conturile


individuale şi sunt necesare pentru o prezentare sinceră, atunci când una dintre
societăŃile grupului deŃine un interes financiar, direct sau indirect, ce permite controlul
altor societăŃi. Conturile individuale ale societăŃii-mamă nu pot furniza informaŃii
suficiente asupra poziŃiei financiare, performanŃelor şi fluxurilor de trezorerie ale
grupului, deoarece:
- în bilanŃul societăŃii-mamă, titlurile de participare deŃinute la alte societăŃi din
cadrul grupului sunt înregistrate la costul de achiziŃie, situaŃie ce nu permite evoluŃia
ulterioară a acestor investiŃii;
- în contul de profit şi pierdere al societăŃii-mamă sunt înregistrate numai
dividendele primite, care, de cele mai multe ori, sunt diferite de rezutatele societăŃilor la
care se deŃin participaŃii;
- un utilizator extern al conturilor individuale ale societăŃii-mamă nu poate şti
dacă cifra de afaceri a acesteia corespunde, în totalitate, vânzărilot din exteriorul
grupului sau, în parte, şi vânzărilor efectuate către alte societăŃi din cadrul grupului;
- beneficiul societăŃii-mamă poate să fie afectat de pierderile unei alte societăŃi
din cadrul grupului;
- situaŃia financiară aparent sănătoasă a societăŃii-mamă poate să fie
compromisă de ăndatorarea altor societăŃi din cadrul grupului.
Conturile consolidate sunt cele care permit eliminarea acestor inconveniente
prin prezentarea unor informaŃii utile pentru utilizatorii externi de informaŃie financiar-
contaiblă: creditorii, asociaŃii, analiştii financiari, şi alŃi utilizatori.
Pentru creditorii grupului, conturile consolidate oferă informaŃiile necesare atât
pentru determinarea nevoilor reale de finanŃare şi a posibilităŃilor de rambursare ale
grupului, cât şi pentru aprecierea riscurilor aferente finanŃării acestora. Dacă societatea
care împrumută este societatea-mamă, conturile consolidate indică potenŃa financiară a
grupului. Dimpotrivă, dacă societatea care împrumută este o altă societate decât
societatea-mamă, conturile consolidate permit aprecierea sprijinului financiar pe care-l
poate primi aceasta din partea grupului, în caz de faliment.
AsociaŃii găsesc în conturile consolidate informaŃii cu privire la rezultatul net al
ansamblului economic reprezentat de grup, capacitatea de autofinanŃare a grupului,
elemente care permit o apreciere cât mai corectă a valorii societăŃii-mamă.
Tot pe baza conturilor consolidate, analiştii financiari pot aprecia mult mai
corect ratele de rentabilitate, capacităŃile de investiŃii şi posibilităŃile de afaceri ale
entităŃilor care formează grupul. Pe lângă aceste categorii mai există şi alti utilizatori,
printre care se remarcă în special personalul, clienŃii şi furnizorii. Şi aceşti pot găsi în
conturile consolidate elemente importante care să arate mărimea, importanŃa, puterea şi
potenŃialul grupului.

2.5.3 Conturile consolidate şi conceptul de imagine fidelă în


contabilitate

Prin controlul pe care societatea-mamă îl exercită asupra filialei, aceasta are


posibilitatea să dispună de activele propriei filiale, chiar dacă nu este proprietara lor.
Pentru a prezenta cât mai corect această situaŃie, în bilanŃul consolidat, titlurile de
participare deŃinute de societăŃile-mamă în cadrul filialelor sunt înlocuite cu activele şi
datoriile acestora, ca şi cum societatea-mamă ar fi proprietară. Astfel se ajunge în
53
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
situaŃia în care conceptul de proprietate, care, în majoritatea Ńărilor, stă la baza
înregistrărilor din conturile individuale este înlocuit cu conceptul de control.
De asemenea, contul de profit şi pierdere consolidat prezintă informaŃii despre
veniturile şi cheltuielile societăŃilor din cadrul grupului, ca şi cum acestea ar rezulta
direct din gestiunea societăŃii-mamă.
Conturile consolidate privilegiază conceptul contabil de supremaŃia realităŃii
asupra aparenŃei. Într-adevăr, în cadrul unui grup de societăŃi, realitatea constă în faptul
că societatea-mamă, care domină filialele, poate, în orice moment, să le suprime acestora
autonomia de gestiune, în timp ce, în aparenŃă, fiecare filială dispune de personalitate
juridică distinctă şi de un patrimoniu propriu.
Toate aceste consideraŃii conferă conturilor consolidate primul loc în ierarhia
documentelor financiare întocmite pentru informarea utilizatorilor interni şi externi. De
fapt, este bine cunoscut că, în străinătate, pentru societăŃile cotate la bursă, comunicarea
financiară este bazată pe conturile consolidate. În plus, în raportările anuale pe care le
întocmesc, unele grupuri nu mai fac referire la conturile individuale ale societăŃii-
mamă38.

2.5.4 Limite ale utilizării conturilor consolidate

Paralel cu descoperirea multiplelor avantaje ale utilizării conturilor consolidate,


practicienii au evidenŃiat şi limitele acestora. Limitele s-au constituit în argumente
pentru cei care s-au declarat partizanii conturilor individuale. Cei care utilizează
conturile consolidate trebuie să fie conştienŃi de faptul că:
- ele nu sunt decât un instrument de gestiune şi de informare ca multe altele,
fără să aibă valoare de panaceu;
- ele sunt un instrument care comportă anumite limite ce nu trebuie ignorate,
dacă se doreşte să nu se obŃină concluzii eronate.
Limitele conturilor consolidate, valabile în special pentru informarea externă,
sunt generate de:
- variaŃia perimetrului de consolidare;
- eliminarea întreprinderilor neglijabile din perimetrul de consolidare;
- opŃiunile contabile diferite privind întocmirea şi prezentarea conturilor
consolidate;
- transferul limitelor conturilor individuale la nivelul conturilor consolidate;
- conturile consolidate sunt rezultanta unor componente dispersate a căror
semnificaŃie de ansamblu nu este întotdeauna evidentă.
Prin natura sa, grupul nu este un ansamblu imuabil, el mărindu-se cu achiziŃiile
perioadei şi micşorându-se cu ieşirile din perimetrul de consolidare sau prin
restructurare. VariaŃia perimetrului de consolidare constituie una dintre principalele
limite ale conturilor consolidate, atunci când se urmăreşte comparabilitatea informaŃiilor
de la un exerciŃiu la altul.
Directiva a VII-a, în art. 13 menŃionează: “o întreprindere poate să fie lăsată în
afara consolidării, când aceasta nu prezintă decât un interes neglijabil faŃă de obiectivul
vizat la articolul 16, paragraful 3”39.

38
SituaŃie întâlnită în SUA, cu excepŃia societăŃilor bancare.
39
Articolul 16, paragraful 3, menŃionează: „Conturile consolidate trebuie să dea o imagine fidelă a
patrimoniului, a situaŃiei financiare, precum şi a rezultatelor pentru ansamblul întreprinderilor cuprinse în
consolidare”.
54
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
PrezenŃa acestei prevederi ar fi trebuit, în mod normal, să fie însoŃită de
explicitarea sintagmei “întreprindere de interes neglijabil”, ceea ce nu s-a întâmplat.
Această supleŃe de normalizare poate să dea naştere la unele abuzuri de interpretare a
“întreprinderii de interes neglijabil”, în funcŃie de interpretarea proprie a fiecărui grup,
conturile consolidabile fiind mai mult sau mai puŃin comparabile.
Un alt inconvenient ar fi alegerea de opŃiuni contabile diferite, care îngreunează
analizele comparative întergrupuri. În plus, aceste analize pot fi cu atât mai dificil de
realizat, dacă grupurile operează în sectoare de activitate diferite.
În acelaşi timp, fiind întocmite pe baza conturilor individuale ale societăŃilor
din cadrul grupului, conturile consolidate, preiau, inevitabil, o parte din deficienŃele
conturilor individuale.
În ceea ce priveşte informarea externă, contribuŃia fiecărei societăŃi din cadrul
grupului este pusă în evidenŃă mai puŃin prin intermediul conturilor consolidate. De
exemplu, atunci când se calculează capacitatea de autofinanŃare a grupului, este necesar
să se prezinte informaŃii complementare pentru a afla dacă aceasta provine de la o
societate în expansiune sau în declin. De asemenea, conturile consolidate nu pun în
evidenŃă decât îndatorarea globală, structurile de finanŃare individuale fiind mascate.

2.6 Verificarea cunoştinŃelor

1. Un grup de societăŃi se poate caracteriza prin unele trăsături, cum ar fi:


a. grupul de societăŃi este o realitate de fapt, cu personalitate juridică, toate
societăŃile componente ale grupului au, de asemenea, personalitate
juridică, societatea dominantă îşi exercită influenŃa şi controlul fie direct,
fie indirect, unitatea grupului este clădită şi pe unitatea de interese
comune ale societăŃilor componente;
b. grupul de societăŃi este o realitate de fapt, neavând personalitate juridică,
atribute de identificare sau patrimoniu, toate societăŃile componente ale
grupului nu au personalitate juridică, societatea dominantă îşi exercită
influenŃa şi controlul fie direct, fie indirect, unitatea grupului este clădită
şi pe unitatea de interese comune ale societăŃilor componente;
c. grupul de societăŃi este o realitate de fapt, neavând personalitate juridică,
atribute de identificare sau patrimoniu, toate societăŃile componente ale
grupului au personalitate juridică, societatea dominantă îşi exercită
influenŃa şi controlul fie direct, fie indirect, unitatea grupului este clădită
şi pe unitatea de interese comune ale societăŃilor componente;

2. Grupurile financiare presupun două condiŃii fundamentale:


a. pe de o parte, unitate de conducere şi, pe de altă parte, deŃinerea unui
anumit număr de procentaj de acŃiuni;
b. pe de o parte, unitate de conducere şi, pe de altă parte, deŃinerea unui
procentaj de control;
c. pe de o parte, unitate de conducere şi, pe de altă parte, deŃinerea unui
număr de procentaj de interes.

55
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
3. Grupurile financiare apar, de regulă, pe una dintre următoarele căi:
a. aport parŃial de active;
b. aport total de active;
c. vânzări de acŃiuni sau părŃi sociale.

4. Grupurile financiare apar, de regulă, pe una dintre următoarele căi:


a. subscrierea la o diminuare de capital social;
b. prin constituirea de societăŃi;
c. aport total de active.

5. Perimetrul de consolidare reprezintă:


a. ansamblul entităŃilor ale căror situaŃii financiare nu intră în compoziŃia
conturilor grupului;
b. ansamblul întreprinderilor ale căror conturi anuale intră în compoziŃia
conturilor grupului;
c. ansamblul întreprinderilor ale căror conturi anuale sunt consolidate prin
integrare globală şi intră în compoziŃia conturilor grupului.

6. EvoluŃia perimetrului de consolidare este influenŃată de:


a. intrările firmelor din cadrul grupului ca rezultat al strategiei acestuia;
b. ieşirile firmelor din cadrul grupului ca rezultat al strategiei acestuia;
c. a+b.

7. O entitate iese din perimetrul de consolidare dacă procentajul de control asupra


acesteia:
a. scade sub 20%;
b. scade sub 10%;
c. scade sub 50%.

8. Pentru a determina care este momentul intrării în perimetrul de consolidare,


norma contabilă internaŃională IFRS 3 Combinări de întreprinderi defineşte
noŃiunile de:
a. data schimbului şi data achiziŃiei;
b. data cumpărării şi data vânzării entităŃii;
c. niciun răspuns corect.

9. Datele schimbului reprezintă:


a. datele la care au loc tranzacŃiile individuale;
b. datele la care investitorul dobândeşte în mod nemijlocit controlul sau
influenŃa semnificativă asupra întreprinderii devenită filială sau asociată;
c. datele la care au loc tranzacŃiile individuale şi la care investitorul
dobândeşte controlul asupra entităŃii devenită filială sau asociată.

10. Data achiziŃiei este:


a. data la care au loc tranzacŃiile individuale;
b. data la care investitorul dobândeşte în mod nemijlocit controlul sau
influenŃa semnificativă asupra întreprinderii devenită filială sau asociată;
c. data la care au loc tranzacŃiile individuale şi la care investitorul
dobândeşte controlul asupra entităŃii devenită filială sau asociată.

56
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
11. Conform IAS 27 controlul reprezintă:
a. capacitatea de a guverna politicile privind activitatea de exploatare ale
unei entităŃi pentru a obŃine beneficii din activităŃile sale;
b. capacitatea de a guverna politicile financiare ale unei entităŃi pentru a
obŃine beneficii din activităŃile sale;
c. capacitatea de a guverna politicile financiare şi de exploatare ale unei
entităŃi pentru a obŃine beneficii din activităŃile sale.

12. IAS 27 menŃionează că excluderile din perimetrul de consolidare au loc în cazul


filialelor susceptibile să fie integrate global în unul din următoarele cazuri:
a. controlul exclusiv este provizoriu, filiala fiind achiziŃionată în vederea
unei cesiuni ulterioare;
b. controlul exclusiv este permanent, filiala nefiind achiziŃionată în vederea
unei cesiuni ulterioare;
c. filiala nu face obiectul unor restricŃii severe şi durabile.

13. Conform IAS 27, o entitate nu poate fi lăsată în afara perimetrului de consolidare
din motivele:
a. activitatea sa este deosebită de cea a altor întreprinderi ale grupului şi este
de aceeaşi naŃionalitate ca cea a întreprinderii mamă;
b. activitatea sa este comună cu cea a altor întreprinderi ale grupului şi este
de o naŃionalitate diferită de aceea a întreprinderii mamă;
c. activitatea sa este deosebită de cea a altor întreprinderi ale grupului şi este
de o naŃionalitate diferită de aceea a întreprinderii mamă.

14. Controlul exclusiv înseamnă:


a. puterea de a dirija politicile financiare şi operaŃionale ale unei
întreprinderi ca să tragă avantaje din aceste activităŃi;
b. puterea de a dirija politicile operaŃionale ale unei întreprinderi ca să tragă
avantaje din aceste activităŃi;
c. puterea de a dirija politicile financiare şi de exploatare ale unei
întreprinderi ca să tragă avantaje din aceste activităŃi.

15. Controlul exclusiv exercitat de societatea-mamă rezultă :


a. fie din deŃinerea directă a majorităŃii drepturilor de vot într-o altă
întreprindere, fie din desemnarea, în două exerciŃii succesive anterioare, a
majorităŃii membrilor organelor de administraŃie, de conducere sau de
supraveghere ale altei întreprinderi;
b. fie din deŃinerea indirectă a majorităŃii drepturilor de vot într-o altă
întreprindere, fie din desemnarea, în două exerciŃii succesive anterioare, a
majorităŃii membrilor organelor de administraŃie, de conducere sau de
supraveghere ale altei întreprinderi;
c. fie din deŃinerea directă sau indirectă a majorităŃii drepturilor de vot într-o
altă întreprindere, fie din desemnarea, în două exerciŃii succesive
anterioare, a majorităŃii membrilor organelor de administraŃie, de
conducere sau de supraveghere ale altei întreprinderi ;

16. Controlul exclusiv de drept presupune:


a. deŃinerea, direct sau indirect, prin intermediul filialelor a mai mult de
50% din drepturile de vot ale unei entităŃi, cu excepŃia faptului când poate
57
Concepte fundamentale privind consolidarea informaŃiei financiar-contabile
fi clar demonstrat că o astfel de relaŃie de proprietate nu poate constitui
un control;
b. cazul în care societatea-mamă deŃine mai puŃin de 50% din drepturile de
vot şi sunt împlinită anumite condiŃii ;
c. deŃinerea, direct sau indirect, prin intermediul filialelor a 50% sau mai
mult din drepturile de vot ale unei entităŃi, cu excepŃia faptului când poate
fi clar demonstrat că o astfel de relaŃie de proprietate nu poate constitui
un control ;

17. Controlul exclusiv contractual sau statutar se manifestă atunci când:


a. în virtutea unui acord cu alŃi investitori, societatea-mamă ajunge să aibă
cel mult jumătate din drepturile de vot existente sau dacă aceasta are
autoritatea să conducă politicile financiare şi operaŃionale ale entităŃii
deŃinute prin lege ori prin contract;
b. în virtutea unui acord cu alŃi investitori, societatea-mamă ajunge să aibă
minim jumătate din drepturile de vot existente sau dacă aceasta are
autoritatea să conducă politicile financiare şi operaŃionale ale entităŃii
deŃinute prin lege ori prin contract;
c. în virtutea unui acord cu alŃi investitori, societatea-mamă ajunge să aibă
mai mult de jumătate din drepturile de vot existente sau dacă aceasta are
autoritatea să conducă politicile financiare şi operaŃionale ale entităŃii
deŃinute prin lege ori prin contract.

18. Controlul exclusiv de fapt apare:


a. în situaŃia în care societatea-mamă beneficiază de peste 50% din
drepturile de vot şi nici un alt acŃionar ori asociat nu dispune de o
fracŃiune mai mare decât a sa;
b. în situaŃia în care societatea-mamă beneficiază de peste 40% din
drepturile de vot şi nici un alt acŃionar ori asociat nu dispune de o
fracŃiune mai mare decât a sa;
c. în situaŃia în care societatea-mamă beneficiază de peste 20% din
drepturile de vot şi nici un alt acŃionar ori asociat nu dispune de o
fracŃiune mai mare decât a sa.

19. Controlul conjugat constă în:


a. împărŃirea puterii de decizie de la o societate exploatată în comun, pe
baza unui acord intervenit între asociaŃi sau acŃionari;
b. divizarea puterii de decizie de la o societate exploatată în comun, pe baza
unui acord intervenit între asociaŃi sau acŃionari şi angajaŃi;
c. împărŃirea puterii de decizie de la o societate exploatată în comun, pe
baza unui acord intervenit între partenerii de afaceri şi acŃionari.

20. Sunt asocieri în participaŃie:


a. activităŃile controlate în comun;
b. activele aflate sub control în comun;
c. a+b.

58
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
„Contabilitatea a devenit, odată cu globalizarea
economiilor, o veritabilă armă economică”
Delesalle F.-E.

CAPITOLUL 3 - SITUAłIILE FINANCIARE


CONSOLIDATE - INSTRUMENT DE GESTIUNE A
GRUPURILOR DE SOCIETĂłI ŞI DE INFORMARE A
TERłILOR
SituaŃiile financiare consolidate trebuie să constituie, din ce în ce mai mult,
adevăratele conturi ale unei societăŃi etichetată drept şef al grupului. Conform normelor
ARB 5140, în SUA, situaŃiile consolidate sunt considerate ca fiind mai semnificative
decât cele individuale şi în general necesare prezentării în mod sincer a activităŃii unui
grup de societăŃi care are un interes financiar direct sau indirect ce permite controlul
asupra altor societăŃi.
În contextul actual, comunicarea rezultatelor devine un exerciŃiu de stil aparte.
Rapoartele anuale s-au îmbunătăŃit din punct de vedere cantitativ şi calitativ, iar politica
asupra prezentării rezultatului constituie o axă centrală a comunicării şi un pol de
excelenŃă (de perfecŃiune). Mai mult decât modul de întocmire, de comunicare şi de
prezentare a rezultatelor contează natura şi calitatea reală a evenimentului prezentat. Pot
fi influenŃaŃi utilizatorii de informaŃii prin politica de comunicare a rezultatelor? Putem
avea o încredere oarbă în comunicarea financiară?

3.1 Caracteristicile calitative ale situaŃiilor financiare


consolidate în condiŃiile internaŃionalizării contabilităŃii
Elaborarea şi prezentarea situaŃiilor financiare se bazează pe un ansamblu de
principii contabile fundamentale general acceptate şi integrate diferitelor surse de drept
contabil41. Aceste principii se aplică atât situaŃiilor financiare individuale, cât şi celor
consolidate.
Cu toate acestea, trebuie să se facă distincŃie între practicile specifice elaborării
situaŃiilor financiare individuale de cele specifice grupurilor.
La nivelul celor individuale se pot utiliza o serie de instrumente ale politicilor
contabile de genul:
- distincŃia între cheltuieli şi active;
- distincŃia între datorii şi capitaluri proprii;
- distincŃia între venituri şi câştiguri;
- distincŃia între cheltuieli şi pierderi;
- politica de amortizare;
- politica de constituire a provizioanelor;
- evaluarea stocurilor;
- politica de reevaluare a activelor;
- tratamentul contractelor pe termen lung;
- tratamentul angajamentelor de pensii etc.

40
Accounting Research Bulletin – Buletin de cercetare
41
Pham D., “Principes contables fondamentaux”, articol publicat în “Encyclopedie de gestion”, tome 3,
1997, p. 2451
59
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Conturile de grup, la rândul lor, oferă o mai mare libertate în alegerea metodelor
de evaluare şi a referenŃialelor, devenind un element central al dispozitivului de
comunicare financiară a întreprinderii. Între instrumentele utilizate la acest nivel se pot
aminti:
- a consolida sau a deconsolida;
- derogarea de la metodele de evaluare;
- tratamentul diferenŃei de achiziŃie etc.
Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin
situaŃiile financiare anuale, a unor informaŃii care trebuie să fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor
Pentru a fi utile, informaŃiile contabile trebuie să fie relevante în luarea
deciziilot de către utilizatori, adică să-i ajute pe aceştia la evaluarea evenimentelor
trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând în acelaşi timp evaluările
anterioare.
InformaŃiile despre poziŃia financiară sau performanŃele precedente sunt
frecvent folosite ca bază pentru previzionarea poziŃiei şi performanŃei financiare viitoare
şi a altor probleme despre care utilizatorii sunt direct interesaŃi, cum ar fi plata
dividendelor şi a salariilor, variaŃii în preŃul titlurilor de valoare, precum şi capacitatea
întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile scadente42.
RelevanŃa informaŃiei este influenŃată de două aspecte: natura sa şi pragul de
semnificaŃie. În unele cazuri natura informaŃiei este ea însăşi suficientă pentru a
determina relevanŃa sa. Spre exemplu, raportarea unui nou segment de activitate poate
influenŃa evaluarea riscurilor şi oportunităŃilor entităŃii, indiferent de semnificaŃia
rezultatelor obŃinute în cadrul segmentului respectiv în perioada de raportare.
În alte situaŃii însă, cele două aspecte natura şi pragul de semnificaŃie sunt
ambele importante. De exemplu, determinarea volumului valoric al stocurilor din fiecare
categorie principală pe care întreprinderea ar trebui să le deŃină în vederea desfăşurării
unei activităŃi optime reprezintă elemente legate atât de natura informaŃiei, cât şi de
pragul de semnificaŃie.
În concluzie, informaŃiile sunt relevante, semnificative, dacă omisiunea sau
declararea lor eronată ar putea influenŃa deciziile utilizatorilor. Pragul de semnificaŃie, la
rândul său, depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecat în contextul specific al
omisiunii sau declarării greşite, oferind astfel mai degrabă o limită, decât să reprezinte o
însuşire calitativă primară pe care informaŃia trebuie să o aibă pentru a fi utilă .
b) credibile
InformaŃia contabilă este credibilă, atunci când nu conŃine erori semnificative,
nu este părtinitoare şi utilizatorii pot avea încredere că reflectă corect ceea ce şi-a propus
să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă să reprezinte. Totuşi pentru a fi credibilă, informaŃia
trebuie să mai îndeplinească următoarele criterii:
 reprezentare fidelă, respectiv să reprezinte cu fidelitate activele, datoriile,
poziŃia fnanciară şi performanŃa sau pierderea entităŃii, respectiv tranzacŃiile şi
alte evenimente pe care şi-a propus să le reprezinte;
 prevalenŃa economicului asupra juridicului, respectiv evenimentele şi
tranzacŃiile trebuie contabilizate şi prezentate nu numai potrivit formei lor
juridice, ci şi în concordanŃă cu fondul şi cu realitatea economică existentă;

42
ScorŃescu Ioan Florin, Consolidarea conturilor grupurilor grupurilor financiare, Editura “Ion Ionescu
de la Brad”, Iaşi, 2008, p. 56
60
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
 neutralitatea, respectiv informaŃia cuprinsă în situaŃiile financiare anuale
trebuie să fie lipsită de influenŃe; de remarcat că situaŃiile financiare nu sunt
neutre dacă orientează evaluarea deciziilor utilizatorilor într-un sens prestabilit;
 prudenŃa43: acest criteriu trebuie avut în vedere întrucât multe din
evenimentele şi tranzacŃiile desfăşurate comportă anumiŃi factori de
incercitudine, precum: încasarea creanŃelor îndoielnice, durata de utilizare
probabilă a utilajelor şi a echipamentelor, numărul reclamaŃiilor cu privire la
produsele aflate în perioada de garanŃie etc. PrudenŃa înseamnă includerea unui
anumit grad de precauŃie în estimările care se fac astfel încât activele şi
veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile subevaluate.
Exercitarea prudenŃei nu înseamnă însă constituirea de rezerve ascunse,
provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor,
supraevaluarea deliberată a datoriilor ori cheltuielilor deoarece, în caest caz,
situaŃiile financiare nu ar mai fi neutre şi, în consecinŃă, nu ar mai avea
calitatea de a fi credibile;
 integralitatea: respectiv informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare trebuie
să fie complete sub toate aspectele semnificative şi ale costului obŃinerii
acestora. Orice omisiune poate determina ca informaŃia să fie falsă sau să
inducă în eroare, ne mai având caracter credibil, devenind astfel defectuoasă
din punct de vedere a l relevanŃei.
c) inteligibile. InformaŃia inteligibilă presupune că aceasta poate fi imediat înŃeleasă de
către utilizatori. În acelaşi timp se presupune că aceştia au cunoştinŃe rezonabile privind
activităŃile economice şi contabilitatea şi au dorinŃa de a studia informaŃiile prezentate.
În acest scop trebuie menŃionat faptul că informaŃiile care implică probleme complexe,
care pot fi relevante în luarea unor decizii economice nu trebuie excluse din situaŃiile
financiare doar pentru simplul motiv că acestea ar putea fi prea greu de înŃeles pentru
anumiŃi utilizatori.
d) comparabile. SituaŃiile financiare anuale trebuie să fie comparabile în spaŃiu şi timp.
Comparabilitatea în spaŃiu semnifică faptul că utilizatorii sunt în măsură să compare
situaŃiile financiare ale entităŃilor economice asemănătoare. Comparabilitatea în timp
se referă la posibilitatea comparării situaŃiilor financiare ale aceleiaşi întreprinderi în
mod succesiv, pe parcursul mai multor exerciŃii financiare.
În continuare, prezentăm printr-o ilustrare grafică, în figura 3.1 principalele
caracteristici ale informaŃiei contabile conŃinută în situaŃiile financiare anuale.
SituaŃiilor financiare consolidate trebuie să fie obligatoriu certificate de către un
auditor legal cu scopul creşterii credibilităŃii informaŃiei contabile publicate.
SituaŃiile financiare anuale consolidate se întocmesc în mod clar şi trebuie să
ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziŃiei financiare şi a profitului sau
pierderii entităŃilor incluse în aceste situaŃii financiare, considerate ca un tot unitar.
De asemenea se mai precizează că dacă aplicarea prevederilor actuale nu este
suficientă pentru a oferi o imagine fidelă, în notele explicative la situaŃiile financiare
anuale consolidate trebuie prezentate informaŃii suplimentare. Dacă, în cazuri
excepŃionale, aplicarea uneia din prevederile în vigoare nu corespunde cerinŃei de
furnizare a unei imagini fidele, se va face abatere de la acestea, în vederea oferirii unei
imagini fidele. Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele explicative la situaŃiile
financiare anuale consolidate, împreună cu o explicaŃie a motivelor sale şi o prezentare a

43
Tabără Neculai, Horomnea Emil, Principiul prudenŃei şi aplicarea lui în contabilitate, Revista FinanŃe,
Credit, Contabilitate nr. 11-12/1996

61
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
efectelor abaterii asupra activelor, datoriilor, poziŃiei financiare şi a profitului sau
pierderii.

Denotă însuşirea informaŃiei contabile de a fi


RelevanŃa utilă în luarea deciziilor.

Presupune:
 reprezentare fidelă
Credibilitatea  prevalenŃa economicului asupra
juridicului
 neutralitatea
Caracteristicile  prudenŃa
calitative  integralitatea
ale
informaŃiilor
contabile Reprezintă uşurinŃa cu care utilizatorii
Inteligibilitatea înteleg informaŃia contabilă

Comparabilitatea Asigură compararea în spaŃiu şi timp a


informaŃiilor din situaŃiile finaciare.

Figura 3.2 Caracteristicile calitative ale informaŃiei contabile

La întocmirea situaŃiilor financiare consolidate trebuie să recunoaştem influenŃa


principiului prevalenŃei economicului asupra juridicului care, în contextul dat, ne obligă
să reŃinem realitatea economică (grupul este o entitate) mai degrabă decât aparenŃa
juridică (independenŃa juridică a componentelor sale).
Una din consecinŃele imediate ale acestei abordări este că, pentru a prezenta
situaŃii financiare relevante şi credibile pentru grup ca ansamblu, este necesar să
eliminăm efectele tranzacŃiilor intra-grup şi să eliminăm, de asemenea, titlurile de
participare pe care societatea mamă le deŃine în filiale. În lipsa acestor eliminări,
informaŃiile din contabilităŃile individuale ale întreprinderilor din grup sunt, de cele mai
multe ori, incorecte din punct de vedere al performanŃelor reale ale grupului44.

44
*** Normalizare şi armonizare în contabilitatea românească, (Horomnea Emil, Berheci Ioan
(coordonatori ştiinŃifici); volumul reuneşte comunicările ştiinŃifice prezentate în cadrul Zilelor
UniversităŃii „Al. I. Cuza” Iaşi), Editura Sedcom Libris, 2004, Istrate Costel, Reflectarea în situaŃiile
financiare consolidate a pierderii filialelor sau întreprinderilor asociate, p. 191

62
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
3.2 ParticularităŃi privind întocmirea situaŃiilor financiare la
nivelul grupurilor

În prezent, internaŃionalizarea pieŃelor de capitaluri aduce avantaje atât pentru


întreprinderi, cât şi pentru investitori, datorită numărului tot mai mare al oportunităŃilor
de investiŃii care le sunt oferite.
PrezenŃa pe pieŃele internaŃionale de capitaluri presupune ca investitorii să
deŃină informaŃii utile, suficiente şi comparabile cu privire la diferitele oportunităŃi de
investiŃii. În aceste condiŃii, ei pot analiza şi evalua remuneraŃiile şi riscurile diferitelor
plasamente. Trebuie precizat că pentru titlurile străine investitorii preferă ca informaŃiile
să le fie comunicate sub o formă cu care sunt obişnuiŃi, pentru a le înŃelege foarte uşor şi
pentru a le putea compara cu cele ale întreprinderilor locale.
Ca atare, pentru multe societăŃi multinaŃionale, activităŃile de producŃie la nivel
internaŃional sunt asociate cu prezenŃa pe pieŃele străine de capitaluri. Un grup care
decide să se instaleze sau să-şi întărească prezenŃa pe o piaŃă străină de capitaluri va
trebui să-şi amplifice dimensiunea internaŃională.
ModalităŃile prin care un grup poate pătrunde pe pieŃele financiare străine poate
îmbrăca diferite forme: investiŃii în titluri străine, cotarea la bursă, emisiunea de acŃiuni
şi obligaŃiuni etc.
Procesul de globalizare a pieŃelor ridică probleme legate atât de procurarea şi
armonizarea informaŃiilor de pe piaŃă, cât şi de “modelarea” politicilor practicate.
Dezvoltarea pieŃei de capital şi a economiei libere de piaŃă, precum şi
accentuarea procesului de globalizare economică, au impus o schimbare şi o
perfecŃionare continuă şi a sistemului contabil românesc, urmărindu-se armonizarea
acestuia cu prevederile Directivelor Europene, ale Standardelor InternaŃionale de
Contabilitate şi de Raportare Financiară. Având în vedere că aderarea la Uniunea
Europeană impune perfecŃionarea mediului de afaceri pentru accelerarea procesului de
atragere a investiŃiilor de capital autohton şi internaŃional, este important de menŃionat
rolul sistemului de contabilitate şi audit financiar. Este important ca acesta să asigure
informaŃii contabile relevante, calitate ridicată şi raportare comparabilă, informaŃii care
vor încuraja investiŃiile internaŃionale.
Politica de informare a grupurilor cotate pe pieŃele financiare străine trebuie să
respecte condiŃiile impuse de piaŃă. Dacă acestea doresc să obŃină condiŃii de finanŃare
satisfăcătoare şi acceptabile din punct de vedere economic, trebuie să satisfacă
aşteptările investitorilor şi analiştilor financiari în materie de informare. O atitudine
deschisă nu poate să aibă decât un impact favorabil asupra grupului, deoarece, datorită
unei anumite transparenŃe, grupul poate să profite de avantajele oferite de pieŃele de
capitaluri şi să spere la o diminuare a costului propriei finanŃări45.
Din cauza diversităŃii practicilor contabile la nivel internaŃional, întreprinderile
care doresc să participe pe pieŃele financiare străine trebuie să ia în calcul şi faptul că se
vor confrunta cu diferite culturi ce vor determina modificări şi în informarea financiară.
Procesul de globalizare a pieŃelor nu constituie o condiŃie suficientă pentru a
crea dezvoltarea economică. Aceasta este condiŃionată de existenŃa unui dialog
intercultural, de globalizarea limbajului social care facilitează comunicarea. În cadrul
acestuia, comunicarea în limbaj economic solicită unitate nu numai în exprimare, ci şi în
gândire.

45
Săcărin Marian, Contabilitatea grupurilor multinaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 120
63
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
În condiŃiile intensificării şi internaŃionalizării pieŃelor financiare, pentru a
facilita interpretarea informaŃiilor oferite de situaŃiile financiare consolidate este
necesară reducerea disparităŃilor naŃionale în ceea ce priveşte principiile şi metodele
contabile.
Intrarea pe o piaŃă străină de capitaluri poate fi explicată prin câteva elemente:
- gradul de recunoaştere;
- aspecte strategice;
- limitele pieŃei naŃionale.
Gradul de recunoaştere al grupului pe pieŃele financiare, creşte o dată cu
prezenŃa activă pe piaŃă prin cotarea la bursă, societatea intrând astfel în atenŃia
comunităŃii şi a presei financiare din Ńara respectivă.
Un alt aspect care stă la baza intrării unui grup pe o piaŃă financiară străină este
interesul pe termen lung al acestuia, interes care se poate manifest în intenŃia de a
procura surse de finanŃare mai ieftine decât cele existente pe piaŃa naŃională sau/şi de a
atrage noi investitori în Ńara unde realizează cea mai mare parte din cifra sa de afaceri.
Prospectarea pieŃelor financiare străine, atunci când grupul are intenŃia de a-şi
creşte capitalul este o necesitate dacă piaŃa naŃională nu-i garantează absorbŃia unui
număr suficient de titluri şi în condiŃii atractive. Acest lucru mai poate avea loc şi din
cauza faptului că acŃiunile nu beneficiază de aceeaşi popularitate pe toate pieŃele,
ponderea acestora în portofoliul tip al investitorilor privaŃi variind de la 6% în Germania,
la 12% în Marea Britanie şi la 60% în SUA.
În măsura în care pătrunderea pe pieŃele financiare străine, împreună cu
globalizarea acestora asigură mai multe oportunităŃi de investiŃii este implicit faptul că în
aceste condiŃii alegerea referenŃialului contabil care stă la baza întocmirii şi prezentării
situaŃiilor financiare consolidate este mai mult decât delicată.
SituaŃiile financiare consolidate întocmite pe baza reglementărilor naŃionale s-
au dovedit destul de greu de înŃeles de investitorii străini. Diferitele opŃiuni de
contabilizare, precum şi diversitatea informaŃiilor oferite utilizatorilor constituie
adevărate obstacole în realizarea unor comparaŃii internaŃionale.
În aceste condiŃii, procesul de normalizare şi armonizare contabilă îşi găseşte pe
deplin locul. Rezultatele armonizării contabile europene s-au concretizat în
comparabilitatea practicilor contabile şi de informare financiară ale societăŃilor în scopul
ameliorării calităŃii rapoartelor anuale. În acelaşi timp, armonizarea contabilă europeană
s-a confruntat cu armonizarea contabilă internaŃională şi normalizarea americană.
Grupurile transnaŃionale s-au vazut obligate, în situaŃia în care operau pe pieŃe
ce depăşeau graniŃele Europei să întocmească situaŃii financiare după două modele:
conform reglementărilor contabile europene şi pe baza normelor internaŃionale sau
americane.
Tentativa de armonizare la nivel european, s-a văzut în scurt timp lipsită de
sens. Astfel, Comisia Europeană a abandonat ideea creării unui organism de normalizare
european şi a început să susŃină activitatea de armonizare contabilă mondială promovată
de Consiliul Standardelor InternaŃionale de Contabilitate (IASB – International
Accounting Standards Board).
La nivel mondial, în prezent, două organisme joacă rolul fundamental în
armonizarea contabilă, şi anume Consiliul standardelor de contabilitate financiară
(FASB – Financial Accounting Standards Board) – organism american de normalizare şi
IASB.
Elaborarea situaŃiilor financiare consolidate la nivelul grupurilor de societăŃi
care au caracter multinaŃional, presupune parcurgerea mai multor etape, de o
complexitate ridicată, datorită multitudinii monedelor folosite de către societăŃile din
64
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
perimetrul de consolidare. Etapele care se au în vedere la întocmirea situaŃiilor
financiare consolidate ale unui grup multinaŃional sunt prezentate în tabelul 3.146:
Tabelul 3.1 Etapele întocmirii situaŃiilor financiare anuale consolidate
Etapă Descrierea etapei Rezultat
1.Conversia Fiecare întreprindere transformă în Astfel, situaŃiile financiare ale
tranzacŃiilor efectuate monedă proprie toate operaŃiile societăŃii din cadrul grupului sunt
în monedă străină efectuate în moneda străină exprimate în moneda locală
2.Conversia situaŃiilor SituaŃiile financiare ale fiecărei filiale SituaŃiile financiare ale tuturor
financiare exprimate sunt convertite în moneda de întreprinderilor din perimetrul de
în monedă străină consolidare (moneda societăŃii mamă) consolidare sunt exprimate în
moneda de consolidare (moneda
societăŃii mamă)
3. Consolidarea SituaŃii financiare ale societăŃilor din ObŃinerea situaŃiilor financiare
cadrul grupului sunt consolidate consolidate

Pentru întocmirea situaŃiilor financiare consolidate, Consiliul pentru Standarde


InternaŃionale de Contabilitate (IASB) a publicat IAS 27 SituaŃii financiare consolidate
şi contabilizarea investiŃiilor în filiale în aprilie 1989. Acesta a înlocuit IAS 3 SituaŃii
financiare consolidate care a fost emis în iunie 1976, cu excepŃia a ceea ce IAS 3 analiza
în legătură cu contabilizarea investiŃiilor în entităŃile asociate. De asemenea, IAS 27 a
fost reformulat în 1994 şi s-au făcut modificări limitate prin IAS 39 în 1998 şi 2000.
Comitetul Permanent pentru Interpretarea Standardelor a elaborat două
interpretări în legătură cu IAS 2747:
- SIC-12 Consolidare – EntităŃi cu scop special (revizuit în decembrie 1998);
- SIC-33 Consolidarea şi metoda punerii în echivalenŃă – Drepturi potenŃiale de
vot şi alocarea participaŃiilor în capitalurile proprii (emis în decembrie 2001).
În decembrie 2003, IASB a emis un IAS 27 revizuit şi având un nou titlu –
SituaŃii financiare consolidate şi individuale, care a modificat SIC-12 şi a înlocuit SIC-
33. După 2003 IAS 27 a fost modificat de următoarele IFRS-uri:
- IFRS 3 Combinări de întreprinderi (emis în martie 2004);
- IFRS 5 Active imobilizate deŃinute pentru vânzare şi activităŃi întrerupte (emis
tot în martie 2004);
- IFRS 8 Segmente de activitate (emis în noiembrie 2006) şi
- IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare (revizuit în septembrie 2007).
Asemenea lui SIC-12, există şi o interpretare care se referă la IAS 27: IFRIC 5
Drepturi la interese din fonduri de lichidare, de reconstituire şi de reabilitare a mediului
(emis în decembrie 2004).
În ianuarie 2008, IASB a emis un IAS 27 - SituaŃii financiare consolidate şi
individuale modificat. Standardul modificat trebuie să fie aplicat pentru perioadele
anuale care încep la 1 iulie 2009 sau după această dată. Aplicarea anterior acestei date
este permisă doar dacă se aplică, de asemenea şi IFRS 3 (revizuit în 2008).
Trebuie precizat faptul că obiectivul IAS 27 este acela de a îmbunătăŃi
relevanŃa, fiabilitatea şi comparabilitarea informaŃiilor furnizate de societatea mamă în
situaŃiile sale financiare individuale şi în situaŃiile financiare consolidate pentru un grup
de entităŃi aflate sub controlul său.

46
Săcărin Marian, op.cit., p. 83
47
*** Actualizare suplimentară a Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS) 2008
inclusiv Standardele InternaŃionale de Contabilitate (IASs) şi Interpretările lor publicate între martie
2007 şi ianuarie 2008, Textul Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară noi şi revizuite,
publicate între martie 2007 şi ianuarie 2008, Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, p. 329
65
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Având în vedere particularităŃile de întocmire a situaŃiilor financiare
consolidate, am considerat oportună prezentarea aspectelor legate de:
- conversia tranzacŃiilor efectuate în monedă străină;
- conversia situaŃiilor financiare exprimate în monedă străină;
- dificultăŃi specifice consolidării situaŃiilor financiare convertite ale filialelor
străine;
- conversia conturilor filialelor ce-şi desfăşoară activitatea într-o Ńară cu
economie hiperinflaŃionistă;
- trecerea la moneda unică (în perspectiva trecerii la moneda europeană şi a
României);
- operaŃiile de acoperire a riscurilor.

3.2.1 Conversia tranzacŃiilor efectuate în monedă străină

La nivel internaŃional există două abordări în ceea ce priveşte prezentarea în


situaŃiile financiare a activelor şi pasivelor exprimate în monedă străină:
- „abordarea tranzacŃiei unice” – conform acestei metode, toate posturile
exprimate în alte monede sunt convertite, pe baza cursului de închidere (cursul de
schimb oficial la 31 decembrie);
- „abordarea dublei tranzacŃii”, prevăzută de IAS 21 „Efectele variaŃiei
cursurilor monedelor străine” şi de numeroase reglementări naŃionale, conform căreia
conversia se face astfel:
- elementele monetare (disponibilităŃile băneşti şi activele sau datoriile de
primit sau de plătit în sume fixe sau determinabile48) – pe baza cursului de închidere;
- elementele nemonetare (imobilizări, stocuri) – pe baza cursului istoric;
- elementele nemonetare contabilizate la valoarea justă (elementele
reevaluate) – pe baza cursului existent în momentul determinării acestei
valori.
Pentru exemplificare vom considera că în exerciŃiul financiar N, o societate X a
cumpărat de la un furnizor extern mărfuri în valoare de 15.000 €, cursul euro în
momentul efectuării tranzacŃiei fiind de 3,5122 lei. Până la sfârşitul anului respectiv,
datoria faŃă de furnizorul extern nu e plătită. La 31.12.N, cursul este 1 € = 3,9852 lei49.
Vom aborda situaŃia din cele două perspective:
- conform tranzacŃiei unice, stocul de mărfuri şi datoria sunt contabilizate
iniŃial la valoarea de 52.683 lei. Valoarea rezultă din conversia pe baza cursului istoric.
În situaŃiile financiare care s-au întocmit la sfârşitul anului, stocul de mărfuri şi datoria
sunt evaluate la 59.778 lei, diferenŃa de 7.095 lei fiind inclusă în valoarea contabilă a
activului şi datoriei. Această abordare conform căreia se acceptă ca valoarea activelor
nemonetare să fie influenŃate de evenimente posterioare datei achiziŃionării este
contestată, întrucât nu este compatibilă cu contabilitatea în costuri istorice.
- conform abordării dublei tranzacŃii (IAS 21) – elementul nemonetar,
reprezentat în cazul nostru de mărfuri, rămâne de evaluat la costul istoric, în timp ce
elementele monetare să fie prezentate la cursul de închidere. Ca atare, va rezulta o
pierdere latentă aferentă datoriei de 7.095 lei (15.000 € * (3,5122 lei/€ - 3,9852 lei/€)).

48
DefiniŃie în conformitate cu Ordinul nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementarilor
contabile conforme cu directivele europene, emis de Ministerul FinanŃelor Publice şi publicat în
Monitorul Oficial nr. 1.080 din 30 noiembrie 2005;
49
S-a considerat cursul euro la data de 31 decembrie 2008, exprimat conform reglementărilor în vigoare
cu 4 cifre după virgulă
66
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
IAS 21 prevede ca această diferenŃă de curs nefavorabilă, chiar dacă este nerealizată, să
fie contabilizată în contul de profit şi pierdere sub formă de cheltuială.
Ebbers şi McLeay50 constată, în urma unui studiu realizat în anul 1996, că în
unele Ńări, reglementările naŃionale cu privire la conversia elementelor monetare diferă
considerabil faŃă de dispoziŃiile normei contabile internaŃionale IAS 21, aşa cum sunt ele
prezentate în tabelul 3.2.
Aspectele internaŃionale privind conversia elementelor monetare sunt prezentate
în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2 Aspecte internaŃionale privind conversia elementelor monetare
łara Cursul de schimb utilizat Tratamentul contabil al diferenŃelor de
curs nerealizate
S.U.A, Australia, Cursul de închidere (reglementare DiferenŃa de curs valutar, chiar dacă nu
Canada, contabilă identică cu prevederile este realizată, este contabilizată în contul
Danemarca, normei contabile internaŃionale IAS de profit şi pierdere, în funcŃie de situaŃie,
Irlanda, Olanda, 21) sub formă de cheltuială sau venit
Portugalia, Marea (tratament contabil identic cu cel prevăzut
Britanie de norma contabilă internaŃională IAS 21)
Belgia, FranŃa, Cursul de închidere (reglementare DiferenŃa de curs nefavorabilă (pierdere):
Spania, Grecia contabilă identică cu prevederile contabilizare imediată în contul de profit
normei contabile internaŃionale IAS şi pierdere. DiferenŃa de curs favorabilă
21) (câştig): contabilizare amânată în contul
de profit şi pierdere până în momentul
realizării
Germania, Austria CreanŃele sunt contabilizate la cursul Câştigurile nerealizate nu sunt
cel mai mic dintre cursul istoric şi contabilizate
cursul de închidere (principiul
imparităŃii); datoriile sunt
contabilizate la cursul cel mai mare
dintre cursul istoric şi cursul de
închidere

DiferenŃele de conversie aferente titlurilor de creanŃă şi altor active financiare


monetare evaluate la valoarea justă sunt incluse în câştiguri şi pierderi din diferenŃe de
curs valutar. DiferenŃele de conversie aferente elementelor nemonetare, cum ar fi titlurile
de participare deŃinute la valoarea justă prin contul de profit sau pierdere sunt raportate
ca parte din câştigul sau pierderea din evaluarea la valoarea justă. DiferenŃele de
conversie aferente elementelor nemonetare, precum titlurile de participare clasificate ca
active financiare disponibile spre vânzare sunt incluse în contul de profit şi pierdere
aferent perioadei.
Câştigurile şi pierderile rezultate din decontarea tranzacŃiilor într-o monedă
străină şi din conversia la sfârşitul anului a activelor şi datoriilor monetare exprimate în
monedă străină sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere, cu excepŃia cazurilor în
care recunoaşterea lor este amânată în capitalurile proprii ca elemente de acoperire a
riscurilor modificării fluxurilor de numerar şi investiŃiilor nete.

50
Raffournier Bernard, Haller Axel, Walton Peter, Comptabilité internationale, Economica, Paris, 1997,
p. 453, preluat din Săcărin Marian, Contabilitatea grupurilor multinaŃionale, Editura Economică,
Bucureşti, 2001, p. 85

67
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
3.2.2 Conversia situaŃiilor financiare exprimate în monedă străină

SituaŃiile financiare consolidate trebuie prezentate într-o monedă unică,


respectiv moneda de consolidare (moneda societăŃii mamă). Organizarea practică a
consolidării impune ca odată cu retratarea conturilor să se efectueze şi conversia
situaŃiilor financiare exprimate în monedă străină (adică retratările se vor face în moneda
de consolidare) sau după retratarea acestora (în acest caz retratările sunf efectuate în
moneda locală a societăŃii consolidate).
Pe plan internaŃional, se utilizează mai multe metode de conversie, cele mai
cunoscute fiind două, şi anume:
- metoda cursului de închidere;
- metoda cursului istoric.
În aceste condiŃii putem afirma că există, în principiu, două etape de parcurs
pentru conversia conturilor unei entităŃi străine:
 conversia conturilor societăŃii străine în moneda locală funcŃională (în cazul
în care sunt diferite) prin metoda cursului istoric;
 conversia conturilor din moneda funcŃională în moneda de prezentare (în
cazul in care sunt diferite) prin metoda cursului de închidere.
Singurele reguli referitoare la aceste conversii sunt norma americană FAS 52
„Contabilizarea tranzacŃiilor exprimate în monede străine”, publicată în decembrie 1981
şi norma contabilă internaŃională IAS 21 „Efectele variaŃiei cursurilor monedelor
străine”.
Moneda locală este moneda Ńării în care se află societatea consolidată şi
reprezintă de cele mai multe ori moneda în care se întocmesc situaŃiile financiare
individuale.
Moneda funcŃională este moneda mediului economic primar în care entitatea
respectivă operează, adică moneda în care trezoreria entităŃii este generată şi utilizată. În
mod uzual ea este moneda Ńării în care societatea este situată. Pentru majoritatea Ńărilor
din spaŃiul european moneda funcŃională este reprezentată de euro (€).
Standardul IAS 21 „Efectele variaŃiei cursurilor monedelor străine” propune
două criterii primare pentru identificarea monedei funcŃionale:
 moneda care influenŃează în mod determinant, preŃul de vânzare al bunurilor
şi serviciilor şi moneda Ńării ale cărei forŃe competitive şi reglementări
determină în principal preŃurile de vânzare pentru bunuri şi servicii;
 moneda care influenŃează, de manieră determinantă, costurile legate de
manoperă, de materii prime şi alte costuri implicate de furnizarea de bunuri şi
servicii.
Dacă aceste criterii primare nu sunt suficiente pentru determinarea monedei
funcŃionale, trebuie reŃinuŃi factori complementari, cum ar fi: moneda în care sunt
generate fondurile din activităŃile de finanŃare şi moneda în care sunt exprimate
încasările din activităŃile de exploatare.
Multe societăŃi consideră totuşi ca monedă funcŃională pe cea în care îşi Ńin
conturile. Totuşi, stadardul permite întocmirea de situaŃii financiare şi în altă monedă51,
numită monedă de prezentare.

51
După unii autori se disting mai multe tipuri de monedă, astfel: moneda naŃională care semnifică
moneda Ńării în care este situată o entitate; moneda funcŃională, care reprezintă moneda folosită în
general de societatea comercială pentru operaŃiile sale esenŃiale cum ar fi achiziŃia, cifra de afaceri sau
finanŃarea; moneda contabilă care este moneda utilizată pentru Ńinerea conturilor (aceasta este în general
68
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
În situaŃia în care moneda funcŃională şi cea de prezentare diferă, tratarea
tranzacŃiilor în valută necesită conversia monedei în care s-a derulat operaŃiunea în
moneda funcŃională şi apoi conversia celei din urmă în moneda de prezentare. Această
dublă conversie se aplică şi pentru transformarea situaŃiilor financiare ale filialelor
străine pentru stabilirea conturilor consolidate.
Pentru alegerea metodei de conversie, primul pas este determinarea monedei
funcŃionale. Aceasta din urmă trebuie să Ńină cont de:
- integrarea trezoreriei filialei cu cea a societăŃii mamă;
- moneda de tranzacŃie pentru vânzări;
- moneda de finanŃare;
- moneda de tranzacŃie pentru cumpărări;
- indicatorii de piaŃă;
- moneda de tranzacŃie dintre societăŃile din cadrul grupului.
După ce s-a stabilit moneda funcŃională, metoda de conversie se alege astfel:
- dacă moneda funcŃională a unei filiale străine este cea a Ńării în care aceasta
operează, conversia în moneda societăŃii mamă se efectuează pe baza cursului de
închidere;
- dacă moneda funcŃională a unei filiale străine nu este cea a Ńării în care
aceasta operează, conturile filialei sunt convertite în moneda societăŃii mamă pe baza
metodei cursului istoric.
Metoda cursului de închidere
Pentru realizarea conversiei situaŃiilor financiare ale filialelor străine în baza
acestei metode, se utilizează următoarele cursuri:
- cursul de închidere pentru activele şi datoriile filialei;
- cursul din momentul efectuării tranzacŃiei pentru conversia cheltuielilor şi a
veniturilor (din raŃiuni practice, se poate utiliza un curs mediu al perioadei: lună,
trimestru, an);
- cursul istoric pentru conversia elementelor de capitaluri proprii.
Din considerente practice, un curs care se apropie de cursurile de schimb
efective, ca de exemplu un curs mediu al perioadei, este utilizat adesea pentru conversia
elementelor de venituri şi cheltuieli ale unei entităŃi străine. Fac excepŃie şi în acest caz
cheltuielile privind amortizările şi provizioanele pentru depreciere care vor fi convertite
pe baza aceluiaşi curs de schimb utilizat pentru activele corespondente în bilanŃ.

Metoda cursului istoric


Această metodă vizează conversia în moneda societăŃii mamă a operaŃiilor
entităŃii străine ca şi cum acestea ar fi fost efectuate direct de către societatea mamă.
În situaŃia în care societatea mamă achiziŃionează o imobilizare în devize,
această imobilizare este înregistrată în bilanŃ la costul de achiziŃie obŃinut prin conversia
pe baza cursului din momentul achiziŃiei. SituaŃia este identică şi pentru imobilizările
achiziŃionate de o entitate străină ale cărei situaŃii financiare sunt convertite pe baza
cursului istoric.
Folosirea acestei metode asigură omogenitatea regulilor de evaluare utilizate de
societatea mamă şi societăŃile consolidate.
Utilizarea metodei cursului istoric presupune folosirea următoarelor cursuri:
- cursul istoric pentru elementele nemonetare, respectiv cursul din momentul în
care acestea au fost achiziŃionate;

moneda naŃională); moneda de consolidare, adică moneda folosită pentru prezentarea conturilor
consolidate (Colinet François, Pratique des comptes consolides, Dunod, Paris, 2001, p. 68)
69
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
- cursul de închidere pentru conversia activelor şi pasivelor monetare;
- cursul mediu al perioadei pentru conversia cheltuielilor şi veniturilor, cu
excepŃia celor ce provin din transferul la rezultate a elementelor nemonetare (amortizări,
costul vânzărilor, valoarea contabilă a imobilizărilor vândute). Acestea trebuie convertite
pe baza unui curs identic cu cel al elementelor corespondente.

3.2.3 DificultăŃi specifice consolidării situaŃiilor financiare convertite


ale filialelor străine

Consolidarea situaŃiilor financiare ale filialelor străine incluse în perimetrul de


consolidare ridică atât probleme comune celorlalte filiale (separarea rezultatului înainte
şi după achiziŃie, determinarea intereselor minoritare, calculul diferenŃei din evaluare şi a
goodwill-ului), cât şi unele dificultăŃi legate de conversia şi analiza capitalurilor proprii.
Problemele metodei apar în situaŃia în care există goodwill şi interese
minoritare. DificultăŃile sunt generate de:
- determinarea goodwill-ului;
- partajul diferenŃelor din reevaluare;
- determinarea intereselor minoritare.
Exemplu:
Pe data de 1.01.N, societatea M, cu sediul în SUA, a achiziŃionat, pentru suma
de 1.000.000$, 80% din capitalul societăŃii F, situată în România. Ulterior, capitalurile
proprii ale societăŃii F au evoluat ca în tabelul 3.3:
Tabelul 3.3 EvoluŃia capitalurilor proprii ale filialei F
Valoare în lei Curs de schimb (lei/$)
Capital social – 1.01.N 1.400.000 2,00
Rezerve -1.01.N 200.000 2,00
Capital social - 31.12.N 1.400.000 2,50
Rezerve – 31.12.N 200.000 2,50
Rezultat la 31.12.N 337.500 2,25

InformaŃii suplimentare:
- societatea M nu mai are alte filiale;
- societatea M îşi închide conturile la 31.12.N şi la această dată, capitalurile ei
proprii sunt următoarele:
- capital social 100.000.000$;
- rezerve: 25.000.000$;
- rezultatul exerciŃiului: 10.000.000$.
- elementele contului de profit şi pierdere al societăŃii F au fost convertite pe
baza cursului mediu de 2,25lei/$
La data achiziŃionării titlurilor (1.01.N), capitalurile proprii ale filialei de
1.600.000 lei, sunt convertite pe baza cursului de 2,00 lei/$, ceea ce echivalează cu
800.000$. astfel, goodwill-ul are o valoare de 360.000$ (1.000.000$ - 800.000$*80%).
La sfârşitul anului N, capitalurile proprii în valoare de 1.937.500 lei sunt
convertite pe baza cursului 2,5lei/$, ceea ce echivalează cu 775.000$. Această sumă este
împărŃită în următoarele elemente:
- capitaluri proprii;
- rezultat obŃinut după data achiziŃionării titlurilor;
- diferenŃă de curs valutar, a cărei determinare va permite investitorului să
aprecieze evoluŃia cursului în timp.
70
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Capitalurile proprii ale filialei la sfârşitul exerciŃiului N pot fi analizate astfel:
- capitalurile proprii ale filialei – la cursul de închidere – sunt:
1.937.500 lei / 2,5lei/$ = 775.000$
- capitaluri proprii la data achiziŃionării titlurilor:
1.600.000 lei / 2,00 lei/$ = 800.000$
- rezultat obŃinut după achiziŃionarea titlurilor:
337.500 lei / 2,25 lei/$ = 135.000 $
- diferenŃe de curs valutar cumulate după achiziŃie (nefavorabile - cheltuială):
160.000 $;
- capitaluri proprii ce revin societăŃii M: 640.000 $;
- capitaluri proprii ce revin intereselor minoritare: 160.000 $;
- rezultat ce revine societăŃii M: 108.000 lei;
- rezultat ce revine intereselor minoritare: 27.000 $;
- diferenŃe de curs valutar ce revin societăŃii M (nefavorabile - cheltuială):
128.000$;
- diferenŃe de curs valutar ce revin societăŃii M (nefavorabile - cheltuială):
32.000 $.
În bilanŃul consolidat al grupului se vor regăsi următoarele posturi:
- goodwill: 360.000 $ (1.000.000 $ - 640.000 $)
- capital social M: 100.000.000 $
- rezerve consolidate: 25.000.000 $
- rezultat consolidat: 10.108.000 $ (10.000.000 $ + 108.000 $)
- diferenŃe de curs valutar (nefavorabile): (128.000) $
- total capitaluri proprii consolidate: 135.340.000 $
Partea intereselor minoritare (societatea F):
- capital social al societăŃii F: 140.000 $ ((1.400.000 lei/2,00lei/$) * 20%);
- rezervele societăŃii F: 20.000 $ ((200.000 lei / 2,00 lei/$) * 20%);
- rezultatul societăŃii F: 27.000 $
- diferenŃe de curs valutar: (32.000) $ - nefavorabile;
- total interese minoritare 155.000 $.
În conformitate cu IAS 21, diferenŃa de achiziŃie pozitivă (goodwill-ul) generată
de achiziŃionarea unei entităŃi externe poate fi tratată:
- fie ca un element în monedă străină, care trebuie convertit în fiecare an la
cursul de închidere;
- fie ca un element în monedă de consolidare, care este insensibil la variaŃiile
cursului de schimb.
Prima soluŃie se utilizează în SUA, în timp ce a doua este utilizată în Australia,
Suedia şi Marea Britanie.
În exemplul de mai sus a fost reŃinută a doua soluŃie.
Dacă s-ar aplica utiliza prima soluŃie, goowill-ul de 360.000 $ ar fi considerat
un element în monedă străină care valorează 720.000 lei (360.000 $ * 2,00 lei/$). La
31.12.N el va fi convertit la cursul de închidere de 2,50 lei/$ şi va reprezenta numai
288.000 $ (720.000 lei / 2,50 lei/$). DiferenŃa de 72.000 $ (288.000 $ – 360.000 $)
reprezintă pierderea aferentă unui activ exprimat în monedă străină.
Tratamentul capitalurilor proprii atunci când conturile filialei sunt convertite pe
baza metodei cursului istoric, activele şi datoriile filialei nu sunt convertite ăe baza
aceluiaşi curs de schimb. Capitalurile proprii se obŃin în acest caz ca diferenŃă între
activele şi datoriile obŃinute după conversie.
Descompunerea în capitaluri proprii înainte şi după achiziŃie, se realizează în
baza bilanŃului individual al filialei întocmit la diferite date. În cazul acestei metode,
71
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
pierderile sau câştigurile generate de variaŃia cursului de schimb sunt contabilizate în
contul de profit şi pierdere. Calculul intereselor minoritare şi al goodwill-ului se face ca
în exemplul anterior.

3.2.4 Conversia conturilor filialelor ce-şi desfăşoară activitatea într-o


Ńară cu economie hiperinflaŃionistă

În Ńările cu inflaŃie puternică, moneda locală pierde din puterea de cumpărare,


iar compararea valorilor diferitelor tranzacŃii şi evenimente, în diferite momente ale
exerciŃiului financiar nu mai are nici o relevanŃă. Astfel, în lipsa unei retratări, imaginea
fidelă asupra performanŃei şi poziŃiei financiare sunt puternic afectate. În consecinŃă, la
conversia situaŃiilor financiare ale filialelor străine ce-şi desfăşoară activitatea într-o
economie hiperinflaŃionistă52 trebuie făcute unele retratări care Ńin seama de următoarele
reguli:
o bilanŃul şi contul de profit şi pierdere se reevaluează la data închiderii
exerciŃiului conform IAS 29 „Raportarea financiară în economiile
hiperinflaŃioniste”;
o situaŃiile financiare reevaluate sunt apoi convertite în moneda de prezentare
prin aplicarea cursului de schimb existent la finele exerciŃiului financiar
tuturor posturilor din bilanŃ şi din contul de rezultate (inclusiv capitalurilor
proprii)
Aplicarea metodei cursului de închidere pentru conversie, în condiŃiile utilizării
pe parcursul exerciŃiului a costului istoric, are drept efect „sindromul dispariŃiei
activelor”.
Presupunem că o filială a achiziŃionat un mijloc fix pentru 2.000 u.m. cursul de
schimb în momentul achiziŃionării imobilizării este de 4 u.m. pentru 1 monedă de
consolidare. (m.c.), ceea ce înseamnă că mijlocul fix este evaluat la 500 m.c. la sfârşitul
anului cursul de schimb este de 6 u.m. pentru 1 m.c. łinând cont şi de inflaŃie, prin
utilizarea unui indicelui general al preŃurilor valabil la momentul respectiv, imobilizarea
valorează la sfârşitul anului 3.000 u.m.
Dacă se realizează conversia conturilor filialei pe baza metodei cursului de
închidere, fără nici o retratare, imobilizarea ar fi prezentată în bilanŃ la valoarea de 334
m.c. (2.000/6 m.c.). situaŃia de faŃă poate sugera o scădere a valorii mijlocului fix, ceea
ce nu este cazul întrucât valoarea de realizare a imobilizării este de 500 m.c. (3.000
u.m./6 m.c.).
Dacă se realizează conversia în baza acestui curs, este necesar ca iniŃial să se
exprime imobilizarea pe baza unităŃii de măsură în vigoare la închiderea exerciŃiului
(3.000 u.m.) şi apoi să se efectueze conversia pe baza cursului de închidere.

52
HiperinflaŃia este indicată de caracteristici ale mediului economic al unei Ńări care includ, dar nu se
limitează, următoarele: 1. majoritatea populaŃiei preferă să-şi păstreze averea în active nemonetare sau
într-o valută relativ stabilă. Valorile deŃinute în moneda locală sunt imediat investite pentru a păstra
puterea de cumpărare; 2. majoritatea populaŃiei apreciază valorile monetare în raport cu o valută relativ
stabilă şi nu moneda locală. PreŃurile pot fi exprimate în acea valută; 3. vânzările şi cumpărările pe credit
au loc la preŃuri ce compensează pierderea aşteptată a puterii de cumpărare în timpul perioadei de
creditare, chiar dacă perioada este scurtă; 4. ratele dobânzilor, salariile şi preŃurile sunt legate de un indice
de preŃuri; 5. rata cumulată a inflaŃiei pe trei ani consecutivi se apropie sau depăşeşte 100% (Standardele
InternaŃionale de Contabilitate, IAS 29 „Raportarea financiară în economiile hiperinflaŃioniste”)
72
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Se observă, că prin retratarea conturilor fililalei în funcŃie de inflaŃie, mijlocul
fix nu a suferit o depreciere reală, fiind menŃinut cursul istoric exprimat în moneda de
consolidare (500. m.c.).
Normele internaŃionale în vigoare precizează că pentru conversia conturilor
filialelor situate într-o Ńară cu inflaŃie puternică se pot folosi două metode:
a) metoda cursului istoric – presupune ca activele şi pasivele monetare să fie
convertite pe baza cursului de închidere, iar activele şi pasivele nemonetare, pe baza
cursului istoric; prin utilizarea cursului istoric se poate corecta efectul deflaŃionist al
inflaŃiei asupra elementelor nemonetare.
b) metoda cursului de închidere aplicată conturilor corijate în funcŃie de inflaŃie
– această metodă presupune ca înainte de conversia pe baza cursului de închidere să se
efectueze o corijare a conturilor filialei53, exprimate în monedă locală, pe baza unui
indice general al preŃurilor.
Standardul InternaŃional de Contabilitate 21 Efectele variaŃiei cursurilor de
schimb valutar (IAS 21) înlocuieşte IAS 21 „Efectele variaŃiei cursurilor de schimb
valutar” (revizuit în 1993) şi ar trebui să se aplice pentru intrat în vigoare pentru
situaŃiile perioadele anuale cu începere de la 1 ianuarie 200554.
Acest standard se aplică la:
• contabilizarea tranzacŃiilor în valută; şi
• conversia situaŃiilor financiare ale operaŃiunilor din străinătate ce sunt incluse
în situaŃiile financiare ale întreprinderii prin integrare globală, prin integrare
proporŃională sau prin metoda punerii în echivalenŃă.
Două interpretări SIC se referă la IAS 21:
• SIC 7 - Introducerea EURO
• SIC 11- Cursuri valutare - Capitalizarea pierderilor rezultate din devalorizări
monetare accentuate.
Norma IAS 21 „Efectele variaŃiei cursurilor de schimb valutar”, nu precizează
moneda în care o întreprindere îşi prezintă situaŃiile financiare. Totuşi, o întreprindere
utilizează, în general, moneda Ńării în care ea este domiciliată. Atunci când
întreprinderea utilizează o monedă diferită, IAS 21 impune indicarea motivelor pentru
care ea utilizează această monedă.
CerinŃele privind prezentarea de informaŃii ce trebuie avute în vedere când se
utilizează o altă monedă decât cea a Ńării de domiciliu sunt:
- motivul utilizării acelei monede;
- motivul oricărei schimbări a monedei de raportare.
Standardul nu tratează aspecte legate de transpunerea situaŃiilor financiare ale
unei întreprinderi din moneda sa de raportare într-o altă monedă pentru necesităŃi proprii
de informare.
În ceea ce priveşte aplicarea IAS 29 în România, dacă ne raportăm la evoluŃia
inflaŃiei după decembrie 1989, putem afirma cu certitudine că rata inflatiei a scazut de la
un nivel extrem de ridicat (maximul inflaŃiei a fost atins în decembrie 1993, 295,5%
inflaŃie anuală), reuşind să scada la un număr sub două cifre abia în 2004.

53
Norma contabilă internaŃională IAS 29 “Prezentarea conturilor în economiile hiperinflaŃioniste” prezintă
indicaŃii cu privire la corectarea conturilor în condiŃii de hiperinflaŃie.
54
*** Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară incluzând Standardele InternaŃionale de
Contabilitate şi Interpretările lor la 1 ianuarie 2006, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006 p. 1204
73
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor

3.2.5 Trecerea la moneda unică

Data de 1 ianuarie 1999 este principalul reper în analizarea aspectelor privind


trecerea la moneda unică. Începând cu această dată, euro a devenit o monedă cu drepturi
proprii, iar cursurile de schimb dintre euro şi monedele naŃionale participante au fost
stabilite irevocabil, eliminând astfel riscul diferenŃelor ulterioare de schimb.
Interpretarea SIC 7 „Introducerea euro” precizează că solicitările IAS 21
„Efectele variaŃiei cursurilor de schimb valutar” în ceea ce priveşte conversia
tranzacŃiilor în monedă străină şi a situaŃiilor financiare ale entităŃilor străine, trebuie să
fie strict aplicate trecerii la euro.
Un raŃionament asemănător se aplică şi în cazul stabilirii cursurilor de schimb
valutar în momentul în care Ńările aderă la Uniunea Europeană Monetară în stadii mai
târzii, astfel:
a. activele şi datoriile monetare în valută, rezultând din tranzacŃii, trebuie
convertite în continuare în moneda de raportare la cursul de închidere;
b. diferenŃele de schimb valutar cumulate aferente conversiei situaŃiilor
financiare ale entităŃilor străine trebuie recunoscute, în continuare, în categoria
capitalurilor proprii, urmând să afecteze rezultatul exerciŃiului doar în momentul cedării
investiŃiei nete în entitatea respectivă;
c. diferenŃele de schimb valutar rezultate din conversia datoriilor exprimate în
monedele participante nu trebuie să fie incluse în valoarea contabilă a activelor aferente.
Problemele întâmpinate de societăŃile străine implantate în zona euro, în
momentul introducerii monedei unice sunt diferite, în funcŃie de moneda de conversie
utilizată. În cazul în care situaŃiile financiare ale societăŃii străine sunt convertite prin
metoda cursului de închidere, prin introducerea monedei unice, valoarea activelor
nemonetare şi diferenŃele de conversie înscrise în capitalurile proprii rămân
nemodificate în bilanŃul consolidat.
În cazul în care situaŃiile financiare ale societăŃii străine sunt convertite prin
metoda cursului istoric, activele nemonetare vor figura în bilanŃul consolidat la o valoare
în euro egală cu valoarea în moneda anterioară de raportare, neschimbată de la data
intrării activului nemonetar în bilanŃul consolidat, convertită în euro la cursul definitiv.
În conturile individuale ale societăŃii străine însă, activele nemonetare vor fi convertite
în euro pornind de la moneda locală, pe baza raportului de schimb definitiv între această
monedă şi euro. În consecinŃă, pentru acelaşi element nemonetar, se obŃin valori diferite
(exprimate în euro) în conturile consolidate ale grupului şi în conturile individuale ale
filialei55.
Spre exemplu o societate românească M deŃine 80% din capitalul societăŃii
străine F. BilanŃul filialei, exprimat în moneda străină (ms) cuprinde următoarele
elemente prezentate în tabelul 3.4:
Tabelul 3.4 BilanŃul societăŃii F
Elemente bilanŃiere ExerciŃiul financiar
N-1 N
Terenuri 20.000.000 20.000.000
Capitaluri proprii 20.000.000 20.000.000

55
Feleagă Niculae, Feleagă Liliana, Contabilitate consolidată. O abordare europeană şi internaŃională,
Editura Economică, Bucureşti, 2007, p. 108

74
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor

Cursul de schimb leu/ms a înregistrat următoarea evoluŃie în perioada analizată


prezentată în tabelul 3.5:
Tabelul 3.5 EvoluŃia cursului de schimb leu/ms
Data Cursul în lei
AchiziŃia terenurilor 14
31.12.N-1 18
31.12.N 18,5

Pentru situaŃia dată presupunem că începând cu 1 ianuarie N+1, în Ńările în care


se află societăŃile M şi F se va introduce moneda euro. Ca urmare, la sfârşitul
exerciŃiului N s-au fixat cursurile definitive: 3,7 lei/euro şi 0,2 ms/euro.
Vom rezolva problema în ambele cazuri posibile, respectiv metoda cursului de
închidere şi metoda cursului istoric.
Cazul 1: metoda cursului de închidere
În bilanŃul consolidat, terenul este înscris la o valoare de:
20.000.000 * 18,5 = 370.000.000 lei în exerciŃiul N, respectiv
20.000.000 * 18 = 360.000.000 lei, în exerciŃiul N-1.
DiferenŃele din conversie cumulate în capitalurile proprii vor fi:
20.000.000 * (18,5-14) = 90.000.000 lei.
În momentul trecerii la euro, bilanŃul consolidat va cuprinde:
- în activ: terenuri: 370.000.000lei / 3,7 lei/€ = 100.000.000 €;
- în capitalurile proprii, diferenŃe din conversie: 90.000.000 lei / 3,7 lei/€ = 24.324.324
euro
Valoarea înscrisă în bilanŃul consolidat la rubrica „Terenuri” (100.000.000
euro), obŃinută prin conversia succesivă din ms în lei şi apoi din lei în euro, coincide cu
valoarea înscrisă în bilanŃul individual al filialei F (20.000.000 lei / 0,2 ms/€ =
100.000.000 euro).
Cazul 2: metoda cursului istoric
În bilanŃul consolidat terenul este înscris la valoarea de:
20.000.000 lei * 14 = 280.000.000 lei atât în exerciŃiul N, cât şi în exerciŃiul N-1,
neexistând diferenŃă de conversie.
În momentul trecerii la euro, în bilanŃul consolidat, terenul are o valoare de:
280.000.000 lei / 3,7 lei/€ = 75.675.676 euro.
Deoarece în bilanŃul filialei exprimat în euro terenul figurează la o valoare de
20.000.000 lei / 0,2 ms/€ = 100.000.000 euro, se recunoaşte o diferenŃă din conversie de
24.324.324 euro.

3.2.6 OperaŃiile de acoperire a riscurilor

Odată cu dezvoltarea amplă a pieŃelor financiare internaŃionale şi cu tendinŃa de


globalizare a acestora, au apărut pe piaŃă noi instrumente financiare, din ce în ce mai
sofisticate. ApariŃia acestora a determinat doctrina contabilă să se adapteze fenomenului
şi să găsească soluŃii pentru contabilizarea acestora.
Astfel, organismul american de normalizare FASB a publicat numeroase norme
referitoare la instrumentele financiare, cea mai importantă dintre acestea fiind norma
FAS 133 „Accounting for derivate instruments and hedging activities”.
IASC a publicat două norme contabile internaŃionale referitoare la
instrumentele financiare: IAS 32: „Instrumente financiare: prezentare şi descriere”,
75
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
revizuit în 2003 şi IAS 39 „Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare” (revizuit în
2003 şi în 2004).
Aceste două standarde tratează atât investiŃiile în instrumente financiare emise
de alte societăŃi, cât şi emisiunea de instrumente financiare proprii. Elemente cu privire
la astfel de investiŃii întâlnim şi în alte standarde elaborate până la această dată ,
respectiv: IAS 27 SituaŃii financiare consolidate şi contabilitatea investiŃiilor în filiale şi
IAS 28 Contabilitatea investiŃiilor în întreprinderile asociate.
O sarcină deosebit de importantă a gestiunii trezoreriei unui grup multinaŃional
o reprezintă acoperirea riscurilor, adică utilizarea de instrumente financiare de natura
contractelor la termen, opŃiunilor, swaps-urilor etc. cu scopul reducerii expunerii la
riscul valutar, de dobândă etc.
În general, în categoria instrumentelor financiare de acoperire a riscurilor sunt
incluse instrumente derivate dar şi nederivate. ExcepŃie fac contractele de opŃiuni emise,
acŃiunile proprii sau alte instrumente care nu pot fi evaluate rezonabil. În situaŃia în care
un instrument nederivat este desemnat ca element de acoperire, atunci acesta nu poate
acoperi decât riscul de conversie valutară, datorită diferenŃelor între modalităŃile de
evaluare ale unui instrument derivat faŃă de unul nederivat.
Interesat de remarcat este şi faptul că, IAS 39 permite desemnarea mai multor
instrumente derivate ca instrumente de acoperire pentru acelaşi element acoperit, dacă
acestea formează prin utilizarea combinată un instrument de acoperire unitar.
O altă condiŃie, mai puŃin dificilă care trebuie să fie îndeplinită pentru
desemnarea unei relaŃii de acoperire a riscurilor, este existenŃa foarte probabilă a unui
fenomen previzionat care trebuie acoperit împotriva riscurilor. Pentru ca acest fenomen
să apară, este necesar să existe o frecvenŃă a unor tranzacŃii similare anterioare, o
capacitate financiară şi operaŃională din partea întreprinderii cu privire la gestionarea
unor astfel de tranzacŃii etc.
Evident, şi celelalte condiŃii sunt importante, însă cele selectate şi prezentate au
ridicat cele mai multe probleme în practică.
Aşa cum am precizat deja, instrumentele derivate pot fi utilizate în gestionarea
riscului, dar, nu trebuie să uităm că şi acestea la rândul lor implică riscuri proprii.
Asemenea riscuri rezultă din caracteristicile lor inerente, şi în special din puternica lor
volatilitate. În plus, contabilitatea instrumentelor financiare derivate este extrem de
complexă, bazându-se pe modele şi ipoteze foarte sofisticate. Toate aceste aspecte pot
avea efecte negative asupra întreprinderii în cazul ignorării riscurilor aferente derivatelor
şi al utilizării lor necorespunzătoare. De exemplu, există riscul ca partenerul să nu-şi
poată onora obligaŃia de plată.
Din aceste considerente şi nu numai, este important ca întreprinderea înainte de
a utiliza instrumente derivate, să-şi dezvolte un sistem de reguli şi proceduri pentru
monitorizarea, evaluarea şi controlul riscurilor în concordanŃă cu filozofia sa în această
direcŃie. În acest sens, Consiliul de AdministraŃie are un rol esenŃial, având obligaŃia să
se asigure de existenŃa unor proceduri adecvate la nivelul întregii companii. Este indicat
ca întreprinderea să nu utilizeze instrumente financiare pe care nu le înŃelege.
De altfel, orice instituŃie implicată în tranzacŃii financiare necesită un proces
eficient de gestionare a riscului. Principalele considerente în favoarea unui astfel de
proces sunt următoarele:
- o abordare cuprinzătoare a managementului riscului;
- linii directoare detaliate, care să pună accent pe asumarea riscului şi pe limitele
creditului;
- un sistem eficient de control, monitorizare şi raportare.

76
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Contabilitatea acoperirii riscului recunoaşte în mod simetric efectele
compensării asupra profitului sau a pierderii nete aferente modificărilor valorii juste a
instrumentului de acoperire şi a evenimentelor corelate ce sunt acoperite.
Deoarece derivata şi elementul acoperit sunt strâns legate din punct de vedere
economic, este firească recunoaşterea pierderilor/câştigurilor aferente instrumentului de
acoperire în aceeaşi perioadă cu cele ale activului/datoriei acoperite.
RelaŃiile de acoperire a riscului sunt de trei tipuri:
Acoperirea valorii juste. Aceasta reprezintă o acoperire împotriva riscului de
schimbare a valorii juste a unui activ sau a unei datorii recunoscute sau a unui segment
identificat al unui astfel de activ sau datorie, care ar fi ameninŃat de un risc particular,
fapt ce poate afecta rezultatul net raportat. De exemplu, variaŃia valorii juste a
obligaŃiunilor cu rată fixă ca rezultat al variaŃiei ratei dobânzii pe piaŃă;
Acoperirea fluxului de numerar. Aceasta reprezintă o acoperire împotriva
variaŃiei fluxurilor atribuită unor riscuri particulare privind:
- un activ sau o datorie recunoscute (de exemplu, plăŃile de dobândă viitoare la o
obligaŃiune);
- o tranzacŃie anticipată (de exemplu, o achiziŃie sau o vânzare anticipată de stocuri); sau
- un angajament ferm nerecunoscut (de exemplu, un contract încheiat de cumpărare sau
vânzare a unui activ la un preŃ fix în moneda de raportare a întreprinderii).
Mai reŃinem că, aceste variaŃii afectează profitul net sau pierderea netă.
Acoperirea riscului unei investiŃii nete într-o entitate străină. Aceasta
reprezintă o acoperire a riscului variaŃiei cursurilor de schimb valutar.
În cazul operaŃiilor de acoperire, câştigul sau pierderea se tratează diferit în
funcŃie de ceea ce se vizează prin acoperire. În aceste condiŃii distingem:
Pentru acoperirea riscului valorii juste, trebuie recunoscută în profitul sau
pierderea netă, câştigul sau pierderea din reevaluarea instrumentului de acoperire
precum şi din ajustarea valorii contabile a elementelor acoperite. Aceasta se aplică chiar
dacă elementul acoperit este contabilizat la cost.
Pentru acoperirea riscului fluxurilor de numerar se aplică următoarele reguli:
- partea din câştigul sau pierderea aferentă instrumentului de acoperire a riscurilor
considerată a fi eficientă, este recunoscută direct în capitalurile proprii prin modificări
ale situaŃiei acestora. Partea ineficientă este raportată în profitul sau pierderea netă;
- dacă angajamentul ferm sau tranzacŃia anticipată acoperite generează recunoaşterea
unui activ sau unei datorii, câştigul sau pierderea asociate anterior recunoscute în
capitalurile proprii trebuie eliminate şi luate în considerare la evaluarea iniŃială a
costului de achiziŃie al activului sau datoriei;
- pentru acoperirea riscului fluxurilor de numerar care nu generează un activ sau o
datorie, câştigul sau pierderea din capitalurile proprii trebuie transferate la profit sau
pierdere atunci când are loc tranzacŃia.
Pentru acoperirea riscului unei investiŃii nete într-o entitate străină, partea din
câştigul sau pierderea aferentă instrumentului de acoperire considerată o acoperire
eficientă este recunoscută direct în capitalurile proprii prin modificările situaŃiei
acestora. Partea ineficientă este raportată în profitul sau pierderea netă.
Din punct de vedere al acoperirii, activele şi datoriile expuse la diferitele riscuri
sunt analizate diferit. Astfel, activele şi datoriile nefinanciare nu pot fi acoperite
împotriva riscurilor decât în totalitate sau numai pentru riscul asociat variaŃiei cursurilor
de schimb. FaŃă de acestea, activele şi datoriile financiare pot fi acoperite împotriva
diferitelor riscuri pentru numai o porŃiune a acestora, dacă respectiva porŃiune poate fi
izolată iar riscul specific poate fi determinat în mod rezonabil. Un alt caz se referă la
plata în avans asociată unui credit ipotecar, iar toate fluxurile de numerar care sunt
77
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
generate ulterior plăŃii, pot fi desemnate ca şi instrumente acoperite împotriva riscului,
când sunt estimate ca foarte probabile.
Preverile prezente în vigoare menŃionează că tranzacŃiile cu instrumente
financiare pot avea ca rezultat pentru o entitate asumarea sau transferarea către alte părŃi
a unuia sau mai multora dintre următoarele riscuri financiare:
a) Riscul de piaŃă, care cuprinde trei tipuri de risc:
- riscul valutar este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din
cauza variaŃiilor cursului de schimb valutar;
- riscul ratei dobânzii la valoarea justă - este riscul ca valoarea unui instrument
financiar să fluctueze din cauza variaŃiilor ratelor de piaŃă ale dobânzii;
- riscul de preŃ - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze
ca rezultat al schimbării preŃurilor pieŃei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de
factori specifici instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care
afectează toate instrumentele tranzacŃionate pe piaŃă.
Termenul “risc de piaŃă” încorporează nu numai potenŃialul de pierdere, dar şi
cel de câştig.
b) Riscul de credit - este riscul ca una dintre părŃile instrumentului financiar să
nu execute obligaŃia asumată, cauzând celeilalte părŃi o pierdere financiară.
c) Riscul de lichiditate - (numit şi riscul de finanŃare), este riscul ca o entitate
să Întâlnească dificultăŃi în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea
angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din
incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiată de valoarea sa
justă.
d) Riscul ratei dobânzii la fluxul de trezorerie - este riscul ca fluxurile de
trezorerie viitoare să fluctueze din cauza variaŃiilor ratelor de piaŃă ale dobânzii. De
exemplu, în cazul unui instrument de împrumut cu rată variabilă, astfel de fluctuaŃii
constau în schimbarea ratei dobânzii efective a instrumentului financiar, fără o
schimbare corespondentă a valorii sale juste.
O entitate trebuie să prezinte obiectivele şi politicile de gestionare a riscului,
inclusiv politicile de acoperire a acestuia.
Prin urmare, acoperirea riscurilor se face numai pentru acele riscuri care sunt
asociate unor active sau datorii recunoscute sau pentru evenimente cu probabilitate mare
de a se petrece.

3.3 SituaŃiile financiare consolidate la nivelul


grupurilor de societăŃi

În conformitate cu articolul 7 din Ordinul nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005


pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, situaŃiile
financiare anuale consolidate sunt elaborate în conformitate cu Reglementările contabile
conforme cu Directiva a VII-a a ComunităŃilor Economice Europene.
O societate-mamă trebuie să întocmească situaŃii financiare anuale consolidate
dacă aceasta face parte dintr-un grup de societăŃi şi îndeplineşte una dintre următoarele
condiŃii:
a) deŃine majoritatea drepturilor de vot ale acŃionarilor sau asociaŃilor într-o
altă societate denumită filială;

78
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
b) este acŃionar sau asociat al unei societăŃi şi majoritatea membrilor organelor
de administraŃie, conducere şi de supraveghere ale societăŃii în cauză (filiala), care au
îndeplinit aceste funcŃii în cursul exerciŃiului financiar precedent şi până în momentul
întocmirii situaŃiilor financiare anuale consolidate, au fost numiŃi doar ca rezultat al
exercitării drepturilor lor de vot;
c) este acŃionar sau asociat al unei societăŃi şi deŃine singura controlul asupra
majorităŃii drepturilor de vot ale acŃionarilor sau asociaŃilor societăŃii, ca urmare a unui
acord cu alŃi acŃionari sau asociaŃi;
d) este acŃionar sau asociat şi are dreptul de a exercita o influenŃă dominantă
asupra filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea în cauză sau al unei clauze
din actul constitutiv sau statut, dacă legislaŃia aplicabilă filialei permite astfel de
contracte sau clauze;
e) societatea-mamă deŃine puterea de a exercita sau exercită efectiv o influenŃă
dominantă ori control asupra unei filiale;
f) este acŃionar sau asociat şi are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea
membrilor organelor de administraŃie, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau
g) societatea-mamă şi filiala sunt conduse pe o bază unificată de către
societatea-mamă.
O societate-mamă este scutită de la întocmirea situaŃiilor financiare anuale
consolidate dacă, la data bilanŃului consolidat, societăŃile comerciale care urmează să fie
consolidate nu depăşesc împreună, pe baza celor mai recente situaŃii financiare anuale
ale acestora, limitele a doua dintre următoarele 3 criterii56:
- total active: 17.520.000 euro;
- cifra de afaceri netă: 35.040.000 euro;
- număr mediu de salariaŃi în cursul exerciŃiului financiar: 250.
Scutirea de mai sus nu se aplică dacă una dintre filialele care urmează să fie
consolidate este o societate comercială ale cărei valori mobiliare sunt admise la
tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată, în conformitate cu legislaŃia în vigoare privind
piaŃa de capital.
Standardul InternaŃional de Contabilitate 1 menŃionează că un set complet de
situaŃii financiare include57:
- o situaŃie a poziŃiei financiare la sfârşitul perioadei;
- o situaŃie a rezultatului global pe perioadă;
- o situaŃie a modificărilor din capitalurile proprii pe perioadă;
- o situaŃie a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;
- note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte note
explicative şi
- o situaŃie a poziŃiei financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci
când entitateaaplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a
elementelor din situaŃiile sale financiare sau atunci când reclasifică elementelor din
situaŃiile sale financiare.
Normele româneşti în vigoare, preiau în mare măsură conŃinutul normelor
internaŃionale. Apreciem însă existenŃa unor neconcordanŃe sau mai bine zis „scăpări”

56
Ordinul nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr.1.080 din 30 noiembrie 2005
57
*** Actualizare suplimentară a Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS) 2008
inclusiv Standardele InternaŃionale de Contabilitate (IASs) şi Interpretările lor publicate între martie
2007 şi ianuarie 2008, Textul Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară noi şi revizuite,
publicate între martie 2007 şi ianuarie 2008, Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, p. 233

79
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
ale normalizatorilor. În capitolul III, Întocmirea situaŃiilor financiare anuale consolidate
se precizează la punctul 22 că acestea cuprind bilanŃul consolidat, contul de profit şi
pierdere consolidat şi notele explicative la situaŃiile financiare anuale consolidate.
Aceste documente constituie un tot unitar.
Câteva rânduri mai jos, la punctul 28, se precizează că prevederile secŃiunilor 1-
7 ale Capitolului II “Formatul şi conŃinutul situaŃiilor financiare anuale” din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a ComunităŃilor Economice
Europene - cu excepŃia prevederilor referitoare la entităŃile care întocmesc bilanŃ
prescurtat - se aplică în ceea ce priveşte formatul situaŃiilor financiare anuale
consolidate, cu respectarea prevederilor din prezentele reglementări şi luând în
considerare ajustările esenŃiale care rezultă din caracteristicile proprii situaŃiilor
financiare anuale consolidate, în raport cu situaŃiile financiare anuale. Precizăm că în
secŃiunile 1-7 printre altele se face referire şi la formatul situaŃiilor financiare anuale,
care trebuie să cuprindă:
- bilanŃ,
- cont de profit şi pierdere,
- situaŃia modificărilor capitalului propriu,
- situaŃia fluxurilor de trezorerie,
- notele explicative la situaŃiile financiare anuale.
Revenind la IAS 1, trebuie menŃionat că în anul 2007 a fost revizuit din nou.
Astfel, Standardul InternaŃional de Contabilitate 1 Prezentarea situaŃiilor financiare (IAS
1) înlocuieşte IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare revizuit în 2003 şi modificat în
2005. IAS 1 stabileşte dispoziŃiile generale de prezentare a situaŃiilor financiare,
recomandările privind structura acestora şi dispoziŃiile minime privind conŃinutul lor.
Data intrării în vigoare a standardului IAS 1 din 2007 va fi pentru perioadele anuale cu
începere de la 1 ianuarie 2009. BineînŃeles că aplicarea anterioară acestei date este
permisă, cu condiŃia precizării acestui aspect.
Actualul standard este aplicabil în egală măsură tuturor entităŃilor, inclusiv
celor care prezintă situaŃii financiare consolidate sau celor care prezintă situaŃii
financiare individuale în conformitate cu definiŃia din IAS 27 SituaŃii financiare
consolidate şi individuale.
Principala modificare adusă de IAS 1 revizuit în 2007 este schimbarea
termenului de “bilanŃ” cu aceea de “situaŃia poziŃiei financiare”. Consiliul de
standardizare a observat că “poziŃia financiară” este un termen foarte bine cunoscut şi
acceptat şi este folosit în exprimarea opiniei auditorilor pe plan internaŃional de peste 20
de ani, pentru a descrie ceea ce prezintă “bilanŃul”. În acest context, consiliul a decis că
alinierea denumirii situaŃiei cu conŃinutul său şi, de asemenea cu opinia furnizată de
auditor ar ajuta utilizatorii situaŃiilor financiare.
ParticipanŃii au sugerat că redenumirea bilanŃului ca “situaŃie a poziŃiei
financiare” implică “situaŃia fluxurilor de trezorerie”58.

58
Ibidem, p. 269
80
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
3.3.1 BilanŃul contabil consolidat al societăŃii

În conformitate cu standardul internaŃional de contabilitate IAS 1, structura şi


conŃinutul bilanŃului trebuie să realizeze distincŃia dintre elementele curente şi cele
necurente. Astfel, fiecare grup care aplică standardele internaŃionale trebuie să decidă, în
funcŃie de natura activităŃii sale, dacă este util să efectueze distincŃia dintre elementele
curente şi cele necurente ale bilanŃului său, atât pentru datorii, cât şi pentru active.
Atunci când o astfel de distincŃie nu este efectuată, activele şi datoriile sunt clasificate,
în principiu, în funcŃie de lichiditatea, respectiv exigibilitatea lor.
Indiferent care este prezentarea reŃinută, grupul menŃionează, în situaŃiile
financiare consolidate, partea sub un an a activelor şi datoriilor, pentru toate rubricile
susceptibile să conŃină atât elemente pe termen scurt, cât şi elemente pe termen lung59.
FaŃă de bilanŃul individual, în bilanŃul consolidat apar posturi specifice60, astfel:
- în activ: - diferenŃe de achiziŃie;
- titluri puse în echivalenŃă;
- în pasiv: - diferenŃe de reevaluare;
- diferenŃe de conversie;
- interese minoritare.
ObŃinerea informaŃiilor necesare întocmirii situaŃiilor financiare consolidate
presupune utilizarea unor structuri de conturi specifice, conturi care nu se utilizează
pentru elaborarea situatiilor financiare individuale.
De asemenea, pentru întocmirea bilanŃului consolidat se mai au în vedere:
- activele si datoriile entitatilor incluse in consolidare se incorporeaza in totalitate in
bilantul consolidat, prin insumarea elementelor similare.
- stocurile pot fi prezentate ca un singur element in situatiile financiare anuale
consolidate, dacă exista circumstante speciale care ar putea determina cheltuieli
nejustificate.
- valorile contabile ale acŃiunilor în capitalul entităŃilor incluse în consolidare se
compensează cu proporŃia pe care o reprezintă în capitalul şi rezervele acestor entităŃi,
astfel:
a) compensările se efectuează pe baza valorilor contabile ale activelor şi
datoriilor identificabile la data achiziŃiei61 acŃiunilor sau, în cazul în care achiziŃia are loc
în două sau mai multe etape, la data la care entitatea a devenit o filială.
b) în condiŃiile în care nu se poate stabili data achiziŃiei, compensarea se
efectuează pe baza valorilor contabile existente la data la care entităŃile în cauză sunt
incluse în consolidare pentru prima dată.
DiferenŃele rezultate din asemenea compensări se înregistrează, în masura în
care este posibil, direct la acele elemente din bilanŃul consolidat care au valori
superioare sau inferioare valorilor lor contabile.
c) Orice diferenŃă rezultată ca urmare a efectuării de compensări, se prezintă în
bilanŃul consolidat, astfel:
- diferenŃa pozitivă se prezintă la elementul “Fond comercial pozitiv”;
- diferenŃa negativă se prezintă la elementul “Fond comercial negativ”.

59
Malciu Liliana, Feleagă Niculae, Reglementare şi practice de consolidare a conturilor – din orele
astrale ale Europei contabile-, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, p. 225
60
Petriş Rusalim, Istrate Costel, op.cit., p. 79
61
Data achiziŃiei reprezintă data la care controlul asupra activelor nete sau operaŃiunilor entităŃii
achiziŃionate este transferat efectiv către dobânditor.
81
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Aceste elemente, metodele utilizate şi orice modificări semnificative faŃă de
exerciŃiul financiar precedent trebuie detaliate în notele explicative la situaŃiile
financiare anuale consolidate.
Cele de mai sus nu se aplică acŃiunilor în capitalul societăŃii-mamă deŃinute fie
de entitatea în cauză, fie de o altă entitate inclusă in consolidare. În situaŃiile financiare
anuale consolidate aceste acŃiuni se tratează ca acŃiuni proprii, în concordanŃă cu
Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a ComunităŃilor Economice
Europene.
Suma atribuibilă acŃiunilor în filialele incluse în consolidare, deŃinute de alte
persoane decât entităŃile incluse în consolidare, se prezintă separat în bilanŃul consolidat,
la elementul “Interese minoritare”.
Interesele minoritare trebuie prezentate în bilanŃul consolidat în capitalurile
proprii, separat de capitalurile proprii ale societăŃii-mamă.
Interesele minoritare reprezintă partea din capitalurile proprii (rezultatul
exerciŃiului) ce revine asociaŃilor minoritari ai grupului, în societăŃile consolidate prin
integrare globală. De obicei, sunt reflectate distinct interesele minoritare în rezultatul
exerciŃiului şi, separat, interese minoritare în rezervă, adică partea ce revine intereselor
minoritare din capitalurile proprii ale societăŃii integrate global62.

3.3.2 Contul de profit şi pierdere consolidat

În conformitate cu standardul de contabilitate IAS 1, în contul de profit şi


pierdere trebuie să se menŃioneze cel puŃin următoarele posturi:
a) veniturile din activităŃi ordinare;
b) rezultatul exploatării;
c) cheltuielile financiare;
d) cota-parte în rezultatul net al întreprinderilor asociate şi cele de tip joint-
ventures contabilizată pe baza metodei punerii în echivalenŃă;
e) cheltuielile privind impozitul pe profit;
f) profitul sau pierderea din activităŃi ordinare;
g) elementele extraordinare;
h) interesele minoritare şi
i) rezultatul net al exerciŃiului
Un grup trebuie să prezinte în contul său de profit şi pierdere sau în notele
explicative o clasificare a cheltuielilor după natură sau după funcŃie. IAS 1 însă,
încurajează entităŃile să recurgă la o asemenea analiză direct în contul de profit şi
perdere.
Veniturile si cheltuielile entitatilor incluse in consolidare se încorporează în
totalitate în contul de profit şi pierdere consolidat, prin însumarea elementelor similare.
Suma oricărui profit sau pierderi atribuibilă acŃiunilor în filialele incluse în
consolidare, deŃinute de alte persoane decât entităŃile incluse în consolidare, se prezintă
separat în contul de profit şi pierdere consolidat, la elementul “Profitul sau pierderea
exerciŃiului financiar aferent intereselor minoritare”.
Reglementările contabile româneşti convergente cu directivele europene şi cu
Standardele InternaŃionale de Contabilitate, respectiv IFRS, prin OMFP 3055/2009, care
abrogă, de la 1.01.2010 vechiul ordin 1752/2005 recomandă utilizarea formatului

62
Tiron Tudor Adriana, Consolidarea conturilor, Tribuna Economică, Bucureşti, 2000, p. 164
82
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
contului de profit şi pierdere după natură, iar în notele explicative, detalierea rezultatului
exploatării şi după destinaŃie.

3.3.3 SituaŃia consolidată a variaŃiei capitalurilor proprii

SituaŃia variaŃiei capitalurilor proprii consolidate reflectă modificările intervenite


în capitalurile proprii consolidate de la un exerciŃiu financiar la altul. Capitalurile proprii
consolidate se pot modifica în urma:
- creşterii capitalului societăŃii care realizează consolidarea (societatea mamă);
- distribuirilor efectuate de întreprinderea consolidantă în cursul exerciŃiului;
- variaŃiei cursurilor de schimb în cazul consolidării de întreprinderi străine;
- incidenŃei reevaluărilor, restructurărilor (de genul aporturi parŃiale de active,
fuziuni) şi cesiunilor interne de active;
- fluctuaŃiilor procentajului de interes în întreprinderile consolidate;
- modificărilor de metode contabile.
Prezentările cifrice ale situaŃiei modificărilor capitalurilor trebuie să fie însoŃite
de informaŃii referitoare la:
- natura modificărilor;
- tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul;
- natura şi scopul pentru care au fost constituite rezervele;
- orice alte informaŃii semnificative.

3.3.4 Tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat

Tabloul fluxurilor de trezorerie este o componentă esenŃială a situaŃiilor


financiare prezentate de marile corporaŃii. ConŃinutul acestei situaŃii a făcut obiectul a
numeroase dezbateri teoretice şi practice în ultimii ani, cu scopul reînnoirii conceptelor
şi metodelor de diagnostic financiar.
Succesul actual înregistrat de situaŃia fluxurilor de trezorerie nu este de mirare.
Dezvoltarea fără precedent a pieŃelor financiare, necesităŃile informaŃionale tot mai
variate ale investitorilor pentru luarea deciziilor economice, reuşita managementului
bazată pe crearea de valoare, argumentează supremaŃia deŃinută de această componentă a
situaŃiilor financiare.
SituaŃia fluxurilor de trezorerie îşi are sorgintea în Statele Unite ale Americii,
unde contabilitatea este orientată către necesităŃile informaŃionale ale investitorilor.
Organismul american de normalizare contabilă FASB (Financial Accounting Standards
Booard) tratează problematica referitoare la SituaŃia fluxurilor de trezorerie prin norma
contabilă FAS 95 „Stratement of Cash Flow” care înlocuieşte şi anulează opinia APB 19
„Publicarea variaŃiilor în situaŃia financiară”. Norma contabilă FAS 95 prevede
obligativitatea prezentării unui tablou al fluxurilor de trezorerie, ca o componentă a
situaŃiilor financiare, de către toate întreprinderile, cu excepŃia organizaŃiilor non-profit.
Ulterior, această normă este completată de FAS 102 „Statement of Cash – Flow
– Exemption of Certain Entreprises and Classification of Cash Flows from Certain
Securities Acquired for Resale” (Tabloul fluxurilor de trezorerie – Scutirea anumitor
întreprinderi şi clasificarea anumitor fluxuri de numerar corespunzătoare unor valori
mobiliare achiziŃionate în vederea revânzării) şi FAS 104 „Statement of Cash – Net

83
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Reporting of Cash Receipts and Cash Payments and Classification of Cash Flow from
Hedging Transcriptions” (Tabloul fluxurilor de trezorerie – Prezentarea încasărilor şi
plăŃilor în numerar la valoarea netă şi clasificarea fluxurilor de numerar rezultat din
tranzacŃii de hedging).
SituaŃia fluxurilor de trezorerie, este definită de US GAAP ca o situaŃie prin
care întreprinderea declară valoarea netă a numerarului rezultat din activităŃile sale de
exploatare, investiŃii, finanŃare, pe parcursul unei perioade sau folosit în activităŃile
menŃionate.
Norma contabilă americană FAS 95, statuează ca obiective ale situaŃiei
fluxurilor de trezorerie, următoarele:
- să ajute investitorii, creditorii şi alŃi utilizatori de situaŃii financiare;
- să evalueze abilitatea de acoperire a obligaŃiilor sale;
- să evalueze abilitatea firmei să-şi plătească dividendele;
- să evalueze necesarul firmei pentru finanŃare externă;
- să motiveze diferenŃele dintre venitul net şi încasările şi plăŃile asociate;
- să evalueze efectele în bilanŃ (poziŃia financiară) atât ale investiŃiilor lichide
şi nelichide, cât şi ale tranzacŃiilor de finanŃare.
SituaŃia fluxurilor de trezorerie clasifică încasările şi plăŃile în numerar
în:activităŃi de exploatare, de investiŃii şi de finanŃare
La nivel internaŃional, putem concluziona că există două modele mai cunoscute
ale tabloului fluxurilor de trezorerie:
- modelul american – adoptat prin intermediul normei contabile FAS 95 din
1987. Această normă prevede că trezoreria cuprinde lichidităŃile şi cvasilichidităŃile.
- modelul IASC prevăzut de norma contabilă internaŃională IAS 7 „Tabloul
fluxurilor de trezorerie”.
În prezent, situaŃia fluxurilor de trezorerie (cash flow statements) întocmită în
baza IAS 7 reprezintă o componentă obligatorie a unui set complet de situaŃii financiare
conform IFRS. Această situaŃie este un instrument de sine stătător, de aceeaşi
importanŃă alături de bilanŃ, cont de profit şi pierdere, situaŃia modificărilor capitalurilor
proprii şi notele explicative.
Conform IAS 7, informaŃiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt
folositoare la stabilirea capacităŃii unei entităŃi de a genera numerar şi echivalente de
numerar şi dau posibilitatea utilizatorilor să dezvolte modele de evaluare şi comparare a
valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor entităŃi. De asemenea,
aceste informaŃii sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din
exploatare între diferite entităŃi, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente
contabile diferite pentru aceleaşi tranzacŃii şi evenimente.
În România, odată cu OMFP 94/2001, a fost reglementată situaŃia fluxurilor de
trezorerie, ca o componentă obligatorie a situaŃiilor financiare ce trebuie întocmite de
către firmele ce îndeplineau două din cele trei condiŃii de mărime prevăzute de acest
ordin. De asemenea şi societăŃile care nu îndeplineau criteriile de mărime erau încurajate
să prezinte o astfel de situaŃie, conform prevederilor OMFP 306/2002. Modelul adoptat
prin OMFP 94/2001 este preluat integral din IAS 7, iar metoda şi forma de prezentare au
fost lăsate la latitudinea agenŃilor economici. Actualul ordin 1752/2005 obligă la
întocmirea situaŃiei fluxurilor de trezorerie acele societăŃi care depăşesc două din cele
trei condiŃii de mărime. În plus, entităŃile ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată, aşa cum aceasta este definită de legislaŃia în
vigoare privind piaŃa de capital, sunt obligate să întocmească situaŃii anuale formate din
cele cinci componente, indiferent de mărimea lor.

84
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Dacă bilanŃul contabil prezintă situaŃia numerarului şi echivalentelor de
numerar a unei unităŃi patrimoniale la sfârşitul unei perioade de gestiune şi permite
examinarea creşterilor sau diminuărilor acestora faŃă de nivelul de la începutul perioadei,
fără a oferi informaŃii referitoare la structura şi factorii acestor modificări, contul de
profit şi pierdere prezintă informaŃii despre veniturile, cheltuielile şi rezultatele generate
de unitate, ceea ce furnizează într-o oarecare măsură sursele şi utilizările numerarului şi
echivalentelor de numerar, dar nu explică de ce aceste elemente au înregistrat scăderi
sau creşteri.
În ajutorul celor două vine tabloul fluxurilor de trezorerie care prezintă aceste
fluxuri, cunoscute sub denumirea de încasări si plăŃi, arătând totodată sursele şi
utilizările numerarului şi echivalentelor de numerar, precum si cauzele variaŃiei acestuia.
De asemenea, în timp ce bilanŃul şi contul de profit şi pierdere oferă informaŃii
primare despre situaŃia activelor, datoriilor şi performanŃele întreprinderii, situaŃia
fluxurilor de trezorerie prezintă informaŃii despre poziŃia financiară. Pe baza fluxurilor
de trezorerie se poate aprecia capacitatea întreprinderii de a-şi asigura mijloacele de
plată, lichiditatea şi modificările ei, precum şi nevoile corespunzătoare viitoare de
lichidităŃi. Această componentă a situaŃiilor financiare arată deosebirea între rezultatul
exerciŃiului financiar şi fluxurile de trezorerie ce-i aparŃin, precum şi influenŃele
tranzacŃiilor monetare si nemonetare asupra poziŃiei financiare.
InformaŃiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare la stabilirea capacităŃii
unei entităŃi de a genera numerar si echivalente de numerar şi dau posibilitatea
utilizatorilor să dezvolte modele de evaluare si comparare a valorii actualizate a
fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor entităŃi. Aceste informaŃii sporesc gradul
de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite entităŃi, deoarece
elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacŃii şi
evenimente.
Metoda directă are la bază principiul convertirii fiecărui element al contului de
profit şi pierdere, din baza acumulărilor, în baza plăŃi-încasări.
Fluxurile de trezorerie din activitatea de exploatare determinate prin metoda
directă, se prezintă astfel:
• Încasări de la clienŃi
- PlăŃi în favoarea furnizorilor şi salariaŃilor
+ Dividende încasate de la filiale
+ Dobânzi încasate
- Dividende încasate
- Impozite plătite
+ Încasări din prime de asigurare
= Flux net de trezorerie din activităŃile de exploatare
Metoda indirectă vizează numai ajustările necesare pentru a transforma venitul
net în flux de trezorerie din activitatea de exploatare; ajustările vor fi realizate numai
pentru acele elemente care, deşi sunt cuprinse în contul de profit şi pierdere, nu
afectează fluxurile de numerar, astfel:
• Venit net
Ajustări necesare pentru transformarea venitului net în fluxuri nete de trezorerie
Amortizare
- Câştiguri din vânzarea investiŃiilor
+ Pierderi din vânzarea imobilizărilor
+ Descreşterea creanŃelor asupra clienŃilor
- Creşterea stocurilor
+ Descreşterea cheltuielilor efectuate în avans
85
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
+ Creşterea datoriilor faŃă de furnizori
+ Creşterea datoriilor acumulate
- Descreşterea impozitului pe profit de plătit
= Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare
Spre exemplu, dacă ne referim la determinarea încasărilor din vânzări, putem
spune că în general, vânzările au drept rezultat fluxuri pozitive pentru întrepridere.
Vănzările, însă, pot fi:cu încasare imediată, ceea ce presupune intrări directe de mijloace
pentru întreprindere şi vânzări pe credit.În acest ultim caz, vânzările vor fi înregistrate
iniŃial ca şi creşteri de creanŃe, iar în momentul încasării veniturilor, ca diminuări de
creanŃe.
Pentru societăŃile care au filiale este necesară prezentarea unui tablou al
fluxurilor de trezorerie consolidat, care nu diferă de cel al unei întreprinderi fără filiale,
cu excepŃia valorilor înscrise în funcŃie de metoda de consolidare şi cu utilizarea metodei
directe pentru fluxurile activităŃii de exploatare63.
Pentru elaborarea tabloului fluxurilor de trezorerie consolidat există două
metode de elaborare:
• prin consolidarea tablurilor fluxurilor de trezorerie individuale;
• plecând de la variaŃiile bilanŃului consolidat.
În practică se utilizează o combinaŃie a celor două metode de elaborare
menŃionate anterior, programele informatice generând în mod automat64:
• tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat al fiecărei filiale, plecând de la
variaŃiile bilanŃiere şi de la o serie de informaŃii suplimentare;
• cumulul tuturor tablourilor fluxurilor de trezorerie ale filialelor consolidate
în scopul de a obŃine tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat al grupului.
Tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat prezintă unele particularităŃi pentru
societăŃile de grup, şi anume:
- cota parte din rezultatul societăŃilor puse în echivalenŃă – atâta timp cât nu
se concretizează sub forma dividendelor încasate, rezultatul societăŃilor puse în
echivalenŃă nu reprezintă un flux disponibil pentru grup; ca atare, această cotă parte nu
trebuie să fie reŃinută în cadrul trezoreriei din exploatare;
Acest element înscris în contul de profit şi pierdere consolidat nu are în
corespondenŃă o mişcare de trezorerie în bilanŃ, deoarece activele şi datoriile societăŃilor
puse în chivalenŃă nu sunt preluate în bilanŃul consolidat al grupului.
Ca atare, se vor include în fluxul net de trezorerie aferent exploatării rezultatul
societăŃilor integrate (mai puŃin cota parte în societăŃile puse în chivalenŃă) şi
dividendele primite de societatea-mamă de la societăŃile puse în echivalenŃă.
- partea minoritarilor din rezultatul societăŃilor integrate – conŃinutul
rezultatului net şi prezentarea părŃii ce revine minoritarilor din rezultatul societăŃilor
integrate depind de metoda folosită pentru calculul variaŃiei trezoreriei generate de
activităŃile de exploatare, astfel:
o pentru metoda directă, veniturile încasate şi cheltuielile plătite ale
societăŃilor consolidate prin integrare globală sunt reŃinute în proporŃie
de 100%, fără a se Ńine cont de partea ce revine minoritarilor;

63
ługui Iuliana, Contabilitatea fluxurilor de trezorerie. Modelări, analize şi previziuni financiar-contabile,
Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 90
64
Feleagă Niculae, Feleagă Liliana, Contabilitate consolidată. O abordare europeană şi internaŃională,
Editura Economică, Bucureşti, 2007, p. 225, preluare din Ropert E., Nouvelle pratique des comptes
consolidés, Gualino Éditeur, Paris, 2000, p. 222-223
86
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
o pentru metoda indirectă, variaŃia trezoreriei generată de activităŃile de
exploatare se poate calcula fie pornind de la rezultatul net total, fie de la
rezultatul net ce revine numai grupului;
Dacă se optează pentru stabilirea fluxului net de trezorerie aferent activităŃilor
de exploatare plecând de la rezultatul grupului, este necesar să se adauge la interesele
minoritare în rubrica „eliminarea veniturilor şi cheltuielilor fără incidenŃă asupra
trezoreriei”. Altfel spus, rezultatul societăŃilor integrate se determină cu relaŃia:
Rezultatul grupului
(+) Interesele minoritare în rezultat
(-) Cota-parte în rezultatul societăŃilor puse în echivalenŃă
= Rezultatul societăŃilor integrate
- participaŃiile în întreprinderile asociate şi joint ventures – un investitor
care consolidează o întreprindere asupra căreia exercită un control comun prin metoda
integrării proporŃionale înscrie în tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat numai cota
parte ce-i revine din fluxurile de trezorerie ale entităŃii în cauză; dacă, dimpotrivă, o
participaŃie deŃinută este evaluată prin punerea în echivalenŃă, un investitor limitează
informaŃiile prezentate în tabloul fluxurilor de trezorerie la mişcările de trezorerie
intervenite între el şi societatea dependentă (de exemplu dividendele şi avansurile);
- achiziŃionările şi cesiunile de filiale sau alte entităŃi – fluxurile generate de
aceste operaŃiuni trebuie să fie prezentate separat în categoria activităŃilor de investiŃii.
Ca atare, există două metode de elaborare a tabloului fluxurilor de trezorerie
consolidat:
- prin consolidarea tablourilor fluxurilor de trezorerie individuale;
- plecând de la variaŃiile bilanŃului consolidat.
Practica a demonstrat însă utilizarea combinată a celor două metode de
elaborare menŃionate, programele informatice generând automat65:
- tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat al fiecărei filiale plecând de la
variaŃiile bilanŃiere şi de la o serie de informaŃii suplimentare;
- cumulul tuturor tablourilor fluxurilor de trezorerie ale filialelor consolidate, în
scopul de a obŃine tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat al grupului.

3.3.5 Notele explicative la situaŃiile financiare anuale consolidate

Notele explicative au rolul de a detalia unele fenomene şi aspecte legate de


operaŃiunile, respectiv înregistrările contabile.
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenŃiile, regulile şi
practicile specifice aplicate de o societate-mamă la întocmirea şi prezentarea situaŃiilor
financiare anuale consolidate.
SituaŃiile financiare anuale consolidate trebuie să fie întocmite folosind politici
contabile uniforme pentru tranzacŃii asemănătoare şi alte evenimente în circumstanŃe
similare.
Dacă un membru al grupului foloseşte alte politici contabile decât cele adoptate
în situaŃiile financiare anuale consolidate, pentru tranzacŃii asemănătoare şi evenimente
în circumstanŃe similare, în scopul întocmirii situaŃiilor financiare consolidate trebuie
făcute ajustări corespunzătoare la situaŃiile sale financiare. Trebuie prezentate politicile
folosite pentru evaluarea fondului comercial şi a interesului minoritar.

65
Malciu Liliana, Feleagă Niculae, op.cit., p. 253
87
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
Specialiştii consideră că funcŃia informativă a anexelor este extrem de
importantă în materie de conturi consolidate, întrucât:
- există numeroase posibilităŃi de opŃiune la nivelul prezentării şi evaluării, şi, de
asemenea,
- există o relativă libertate de apreciere lăsată organelor însărcinate cu elaborarea
situaŃiilor financiare consolidate pentru a decide realizarea unor operaŃii în funcŃie de
pragul de semnificaŃie (delimitarea perimetrului de consolidare, retratări şi eliminări de
operaŃii interne etc.).
Putem afirma despre politicile contabile şi notele explicative că nu sunt supuse
unor reguli intangibile de întocmire si prezentare.
Normele în vigoare prezintă totuşi câteva exemple de note explicative:
1. Active imobilizate
2. Provizioane
3. Repartizarea profitului
4. Analiza rezultatului din exploatare
5. SituaŃia creanŃelor şi datoriilor
6. Principii, politici şi metode contabile
7. ParticipaŃii şi surse de finanŃare
8. InformaŃii privind salariaŃii şi membrii organelor de administraŃie, conducere şi de
supraveghere
9. Exemple de calcul şi analiza principalilor indicatori economico-financiari
10. Alte informaŃii
Pe lângă aceste date, notele la situaŃiile financiare anuale consolidate trebuie să
furnizeze şi informaŃii referitoare la:
- metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situaŃiile financiare anuale
consolidate, precum şi metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de valoare.
- pentru elementele incluse în situaŃiile financiare anuale consolidate care sunt sau au
fost iniŃial exprimate în monedă străină, trebuie furnizate bazele de conversie utilizate
pentru exprimarea acestora în moneda în care se întocmesc situaŃiile financiare anuale
consolidate.
- denumirile şi sediile sociale ale entităŃilor incluse în consolidare, proporŃia de capital
deŃinută în entităŃile incluse în consolidare, altele decât societatea-mamâ, de către
entităŃile incluse în consolidare sau de către persoanele care acŃionează în nume propriu,
dar în contul acestor entităŃi;
- condiŃiile care au determinat consolidarea;
- entităŃile excluse din consolidare.
- denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor asociate cu entitatea inclusă în
consolidare, şi proporŃia de capital a acestora, deŃinută de entitatea inclusă în consolidare
sau de persoane care actionează în nume propriu, dar în contul acestor entităŃi;
- denumirile şi sediile sociale ale întreprinderilor asociate şi neincluse în consolidare,
împreună cu motivele pentru care s-a considerat că acele interese de participare nu sunt
semnificative
- denumirea şi sediul social ale entităŃilor consolidate proporŃional, factorii pe care se
bazează conducerea comună şi proporŃia capitalului acestora, deŃinută de entităŃile
incluse în consolidare sau de persoanele care acŃionează în nume propriu, dar în contul
acestor entităŃi.
- denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităŃile, altele decât cele de mai sus, în
care entităŃile incluse în consolidare deŃin direct sau prin intermediul unor persoane care
acŃionează în nume propriu, dar în contul acestor entităŃi, un procentaj de capital de cel
puŃin 20%, menŃionând proporŃia de capital deŃinută, suma de capital şi rezerve şi
88
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
profitul sau pierderea ultimului exerciŃiu financiar al entităŃii în cauză, pentru care au
fost aprobate situaŃiile financiare. Aceste informaŃii pot fi omise dacă nu sunt
considerate a fi semnificative.
- numărul şi valoarea nominală a tuturor acŃiunilor societăŃii-mamă deŃinute de entitatea
însăşi, de filialele entităŃii în cauză sau de o persoană care acŃionează în nume propriu,
dar în contul acelor entităŃi.
- valoarea avansurilor şi creditelor acordate potrivit legii membrilor organelor de
administraŃie, conducere şi de supraveghere ale societăŃii-mamă, de către acea entitate
sau de către una dintre filialele sale, indicând ratele dobânzii, principalele condiŃii şi
orice sume restituite, precum şi a angajamentelor asumate în contul lor sub forma
garanŃiilor de orice fel, indicând totalul pe fiecare categorie.
- denumirea şi sediul social al societăŃii-mamă care face raportarea; data la care s-au
încheiat situaŃiile financiare anuale consolidate sau perioada la care se referă; moneda în
care sunt întocmite situaŃiile financiare anuale consolidate; unitatea de masură în care
sunt exprimate cifrele incluse în raportare.
De asemenea, în completarea bilanŃului consolidat mai trebuie prezentate
următoarele informaŃii:
- pentru fiecare clasa de imobilizări corporale:
a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;
b) metodele de amortizare folosite.
- dacă evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare a fost efectuată
conform cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a ComunităŃilor
Economice Europene, se prezintă:
a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de
evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în concordanŃă cu prevederile acelei
subsecŃiuni;
b) pe fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările
de valoare inregistrate direct in contul de profit si pierdere, precum si modificarile
incluse in rezerva de valoare justa potrivit aceleiasi subsectiuni;
c) pentru fiecare clasa de instrumente financiare derivate, informatii despre
aria si natura instrumentelor, inclusiv termenii si conditiile semnificative care pot afecta
valoarea, momentul si certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; si
d) un tabel care sa prezinte miscarile rezervei de valoare justa in cursul
exercitiului financiar.
- daca evaluarea la valoarea justa a instrumentelor financiare nu a fost efectuata
potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunitatilor
Economice Europene, se prezintă urmatoarele:
a) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:
- valoarea justă a instrumentelor, dacă o astfel de valoare poate fi determinată
prin oricare din metodele prevăzute la acea subsecŃiune din Reglementările contabile
conforme cu Directiva a patra a ComunităŃilor Economice Europene;
- informaŃii privind aria şi natura instrumentelor financiare; şi
b) pentru imobilizările financiare înregistrate la o valoare mai mare decât
valoarea lor justă şi pentru care nu s-a utilizat opŃiunea de a se reflecta o ajustare pentru
pierdere de valoare, pe baza Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a
ComunităŃilor Economice Europene:
- valoarea contabilă şi valoarea justă a activelor individuale sau a grupărilor
corespunzătoare ale acelor active individuale;
- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura
elementelor care furnizează dovada că valoarea contabilă va fi recuperată.
89
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
- valoarea totală a datoriilor înregistrate în bilanŃul consolidat şi care sunt
scadente după mai mult de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor înregistrate în
bilanŃul consolidat şi acoperite cu garanŃii reale oferite de entităŃile incluse în
consolidare, menŃionând natura şi forma garanŃiilor.
- se prezintă valoarea totală a oricaror angajamente financiare neincluse în
bilanŃul consolidat, în masura în care aceste informaŃii sunt utile pentru evaluarea
poziŃiei financiare a entităŃilor incluse în consolidare, considerate ca un tot unitar. Orice
angajamente privind pensiile şi entităŃile afiliate neincluse în consolidare trebuie
prezentate separat.
- pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie
natura sa şi scopul pentru care a fost constituită.
În completarea contului de profit şi pierdere consolidat se vor prezenta:
- defalcarea cifrei de afaceri consolidate, pe categorii de activităŃi şi pe pieŃe geografice,
în măsura în care aceste categorii şi pieŃe diferă substanŃial una faŃă de alta, Ńinând seama
de modul de organizare a vânzării produselor şi furnizării serviciilor rezultate din
activităŃile curente ale entităŃilor incluse în consolidare, considerate ca un tot unitar.
- totalul onorariilor percepute pentru exercŃtiul financiar de auditorul statutar sau de
firma de audit, pentru auditul statutar al situaŃiilor financiare anuale consolidate, precum
şi onorariile totale percepute pentru alte servicii de asigurare, servicii de consultanŃă
fiscală şi alte servicii non audit.
- numărul mediu de persoane angajate în cursul exerciŃiului financiar, de entităŃile
incluse în consolidare, defalcat pe categorii şi, dacă nu sunt prezentate distinct în contul
de profit şi pierdere consolidat, cheltuielile cu personalul aferente exercitiului financiar.
- numarul mediu de persoane angajate in cursul exerciŃiului financiar de entităŃile asupra
cărora se exercită control comun
- valoarea indemnizaŃiilor acordate în exerciŃiul financiar membrilor organelor de
administraŃie, conducere şi de supraveghere ale societăŃii-mamă pentru funcŃiile deŃinute
de aceştia în societatea-mamă şi în filialele sale, precum şi orice angajamente care au
luat naştere sau sunt încheiate în aceleaşi condiŃii privind pensiile acordate foştilor
membri ai acestor organe, indicând totalul pe fiecare categorie.
- indemnizaŃiile acordate pentru funcŃiile exercitate în entităŃile controlate în comun şi
întreprinderile asociate.
- măsura în care calculul profitului sau pierderii consolidate a exerciŃiului financiar a fost
afectat de evaluarea elementelor care a fost efectuată în exerciŃiul financiar în cauză sau
într-un exerciŃiu financiar precedent, în vederea obŃinerii de facilităŃi fiscale. Atunci
când influenŃa unei asemenea evaluări asupra cheltuielilor viitoare cu impozitul, ale
entităŃilor incluse în consolidare, considerate ca un tot unitar, este semnificativă, trebuie
prezentate detalii.
- diferenŃa dintre cheltuiala cu impozitul înregistrată în contul de profit şi pierdere
consolidat al exerciŃiului financiar şi ale celor aferente exerciŃiilor financiare precedente,
şi suma impozitului de plătit pentru aceste exerciŃii, cu condiŃia ca această diferenŃă să
fie semnificativă pentru scopul impozitării viitoare.
În concluzie, notele explicative la situaŃiile financiare anuale consolidate, nu se
supun unor reguli intangibile de întocmire şi prezentare. Practica a demonstrat şi
demonstrează în continuare că numărul şi natura informaŃiilor pot varia semnificativ de
la un grup la altul. Există însă, aşa cum s-a menŃionat o serie de informaŃii minime ce
trebuie prezentate, pentru a permite utilizatorilor externi înŃelegerea şi interpretarea
situaŃiilor financiare consolidate.

90
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor

3.4 Verificarea cunoştinŃelor

1. Componentele situaŃiilor financiare anuale consolidate sunt:


a. bilanŃul consolidat, contul de profit şi pierdere consolidat, situaŃia consolidată a
variaŃiei capitalurilor proprii, situaŃia consolidată a fluxurilor de trezorerie şi
politici contabile şi note explicative;
b. bilanŃul consolidat, contul de profit şi pierdere consolidat, situaŃia consolidată a
variaŃiei capitalurilor proprii, situaŃia fluxurilor de trezorerie şi politici contabile
şi note explicative;
c. bilanŃul consolidat, contul de profit şi pierdere consolidat, situaŃia consolidată a
variaŃiei capitalurilor proprii, situaŃia consolidată a fluxurilor de trezorerie şi note
explicative.

2. La nivelul grupurilor de societăŃi, fondul comercial poate fi:


a. doar pozitiv
b. pozitiv sau negativ;
c. pozitiv şi negativ.

3. Caracteristicile calitative ale informaŃiei contabile sunt:


a. relevanŃa, credibilitatea, inteligibilitatea şi comparabilitatea;
b. reprezentarea fidelă, relevanŃa, credibilitatea şi comparabilitatea;
c. neutralitatea, prudenŃa, integralitatea şi comparabilitatea.

4. Comparabilitatea în spaŃiu semnifică faptul că:


a. utilizatorii sunt în măsură să compare situaŃiile financiare ale entităŃilor
economice asemănătoare;
b. utilizatorii sunt în măsură să compare situaŃiilor financiare ale aceleiaşi
întreprinderi în mod succesiv;
c. niciun răspuns nu este corect.

5. Etapele întocmirii situaŃiilor financiare anuale consolidate pot fi sintetizate


în:
a. conversia tranzacŃiilor efectuate în monedă străină, conversia situaŃiilor
financiare exprimate în monedă locală şi consolidarea;
b. conversia tranzacŃiilor efectuate în monedă locală, conversia situaŃiilor financiare
exprimate în monedă locală şi consolidarea;
c. conversia tranzacŃiilor efectuate în monedă străină, conversia situaŃiilor
financiare exprimate în monedă străină şi consolidarea.

6. Metodele de conversie cele mai cunoscute pe plan internaŃional sunt:


a. metoda cursului de deschidere şi metoda cursului istoric;
b. metoda cursului de închidere şi metoda cursului istoric;
c. metoda cursului de închidere şi metoda cursului actualizat.

91
SituaŃiile financiare consolidate instrument de gestiune a grupurilor de societăŃi şi de informare a terŃilor
7. Moneda locală este:
a. moneda Ńării în care se află societatea consolidată;
b. moneda Ńării în care se află societatea consolidantă;
c. moneda mediului economic primar în care entitatea respectivă operează.

8. Moneda funcŃională este:


a. moneda Ńării în care se află societatea consolidantă;
b. moneda mediului economic primar în care entitatea respectivă operează;
c. moneda din spaŃiul european (euro).

9. Una dintre problemele apărute în realizarea consolidării situaŃiilor


financiare ale filialelot străine incluse în perimetrul de consolidare este:
a. determinarea goodwill-ului şi partajul diferenŃelor din reevaluare;
b. determinarea intereselor minoritare;
c. toate răspunsurile sunt corecte.

10. În bilanŃul consolidat apar posturi specifice cum ar fi:


a. titluri puse în echivalenŃă, rezerve din reevaluare;
b. interese minoritare, fond comercial pozitiv;
c. niciun răspuns nu este corect.

11. Notele explicative au rolul de a :


a. detalia unele fenomene şi aspecte legate de operaŃiunile, respectiv înregistrările
contabile;
b. explica unele fenomene şi aspecte legate de operaŃiunile financiare, respectiv
înregistrările contabile;
c. explica unele fenomene şi aspecte legate de obŃinerea rezultatului pozitiv, respectiv
înregistrările contabile.

92
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Balcu Florina, BilanŃul contabil consolidat în condiŃiile IAS, PosibilităŃi şi limite ale
evoluŃiei Republicii Moldova spre economia de piaŃă funcŃională, ConferinŃă
ştiinŃifico-practică cu participare internaŃională, ediŃia a IV-a, Colegiul Financiar-
Bancar, Chişinău 2005, p. 85-90
2. Balcu Florina, DificultăŃi conceptuale ale consolidării conturilor, p. 325-327,
Chişinău, Republica Moldova, 2004
3. Bostan Florina, Factorii de influenŃă ai analizei financiare în viziunea standardelor
internaŃionale de contabilitate, p. 394-398, Editura Europolis, ConstanŃa, 2002
4. Bătrâncea Ioan, Raportări financiare, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006
5. Bech Ulrich, Ce este globalizarea?, Ed. Trei, Bucureşti, 2003
6. Colinet François, Pratique des comptes consolides, 3e édition, Dunod, Paris, 2001
7. Consiliul ComunităŃilor Europene, Directiva a IV-a privind situaŃiile financiare
anuale ale societăŃilor, J.O. nr. L22, 1978
8. Consiliul ComunităŃilor Europene, Directiva a VII-a privind conturile consolidate,
J.O. nr. L195, 1983
9. Cordellier Serge, Mondializarea dincolo de mituri, Ed. Trei, 2001
10. Feleagă Niculae, Feleagă Liliana, Contabilitate consolidată. O abordare europeană
şi internaŃională, Editura Economică, Bucureşti, 2007
11. Horga Vasile, State Violeta, Bârgăoanu Marius, Consolidarea conturilor societăŃilor
de grup, Editura Economică, Bucureşti, 2004
12. Iacob ConstanŃa, Goagără Daniel, Contabilitate consolidată, Editura Universitaria,
Craiova, 2008
13. Luca Iamandi, Contabilitatea grupurilor de societăŃi comerciale, Editura FundaŃiei
Universitare “Dunărea de Jos”, GalaŃi, 2004
14. Malciu Liliana, Contabilitate aprofundată, Editura Economică, Bucureşti, 2000
15. Malciu Liliana, Feleagă Niculae, Reglementare şi practice de consolidare a
conturilor – din orele astrale ale Europei contabile-, Editura CECCAR, Bucureşti,
2004
16. Marin Dinu, Economie şi globalizare, apărut în manualul de ,,Economie”, EdiŃia a
şaptea, Editura Economică, Bucureşti, 2005
17. Matiş Dumitru, Contabilitatea operaŃiunlor speciale, Editura Intelcredo, Deva, 2003
18. Moisescu Florentina, Balcu Florina, Anghel Oana, Sisteme contabile comparate,
Editura Europlus, GalaŃi, 2004
19. Nicolai Maria, Balcu Florina, Multinational Companies Management – case study
on a Romanian Corporation, p. 301-306, 6th International Conference on PhD
Students, University of Miskolc, Hungary, 12-18 August 2007
20. Petriş Rusalim, Istrate Costel, Florea Ion, BeŃianu Leontina, Ghid pentru
înŃelegerea şi aplicarea IAS 28 – Contabilitatea investiŃiilor în întreprinderi
asociate, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004
21. Petriş Rusalim, Istrate Costel, Analize contabile şi tehnici de consolidare, Editura
Gorun, Iaşi, 2003
22. Pitulice Cosmina, Teorie şi practică privind grupurile de societăŃi şi situaŃiile
financiare consolidate, Editura Contaplus, Ploieşti, 2007
23. Pop Atanasiu, Contabilitatea financiară românească armonizată cu directivele
contabile europene şi cu standardele internaŃionale de contaiblitate, Editura
93
Intelcredo, Deva, 2002
24. Popa Adriana Florina, Pitulice Ileana Cosmina, Nichita Mirela, Jianu Iulia, Studii
practice privins aplicarea Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară în
România, Editura Contaplus, Ploieşti, 2007
25. Săcărin Marian, Contabilitatea grupurilor multinaŃionale, Editura Economică,
Bucureşti, 2001
26. Săcărin Marian, Grupurile de societăŃi şi repere ale interpretării conturilor
consolidate, Editura Economică, Bucureşti, 2002
27. ScorŃescu Florin Ioan, Consolidarea conturilor grupurilor financiare, Editura „Ion
Ionescu de la Brad” Iaşi, 2008
28. Tabără Neculai, Balcu Florina, Tabloul variaŃiilor capitalurilor proprii consolidate,
Simpozionul internaŃional: specializare, integrare şi dezvoltare, p. 165-169, Cluj,
2003
29. Vîlcu Vasilica, Balcu Florina, The Analysis of the Exchange Security Portfolio
Administration Through the Financial Statements, Timişoara, 2004
30. *** Actualizare suplimentară a Standardelor InternaŃionale de Raportare
Financiară (IFRS) 2008 inclusiv Standardele InternaŃionale de Contabilitate
(IASs) şi Interpretările lor publicate între martie 2007 şi ianuarie 2008, Textul
Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară noi şi revizuite, publicate între
martie 2007 şi ianuarie 2008, Editura CECCAR, Bucureşti, 2009
31. *** Corpul ExperŃilor Contabili şi al Contabililor AutorizaŃi din România,
Congresul profesiei contabile din România, “Profesia contabilă între reglementare
şi interesul public”, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008
32. *** Standardele internaŃionale de contabilitate – Ghid practic, Traducere autorizată
de Banca Mondială, Editura Irecson, Bucureşti, 2005
33. *** Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară incluzând Standardele
InternaŃionale de Contabilitate şi Interpretările lor la 1 ianuarie 2007, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2007
34. Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată în Monitorul Oficial
nr. 1066/17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare până la data
de 17 aprilie 2009
35. Legea contabilităŃii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454
din 18/06/2008
36. Legea nr. 297 din 28 iunie 2004 privind PiaŃa de capital, publicată în Monitorul
Oficial nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare
37. Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.
927/2003, cu modificările şi completările ulterioare
38. Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 1827/2003 pentru modificarea şi
completarea unor reglementări din domeniul contabilităŃii
39. Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 907 din 27 iunie 2005 privind aprobarea
categoriilor de persoane juridice care aplică reglementări contabile conforme cu
Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară, respectiv reglementări
contabile conforme cu directivele europene
40. Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
41. Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005 pentru
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, emis de
Ministerul FinanŃelor Publice şi publicat în Monitorul Oficial nr. 1.080 din 30
noiembrie 2005;

94
42. Ordinul Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare nr. 75/2005 privind aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a ComunităŃilor
Economice Europene aplicabile entităŃilor autorizate, reglementate şi
supravegheate de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare, publicat în Monitorul
Oficial nr. 1175 şi 1175 bis din 27 decembrie 2005
43. Ordin nr. 2374 din 12/12/2007 privind modificarea şi completarea Ordinului
ministrului finanțelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I
nr. 25 din 14.01.2008, intrare in vigoare la 14.01.2008
44. Ordinul Ministerului Economiei şi FinanŃelor nr. 3512/2008 privind documentele
financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 870 din 23 decembrie 2008,
data intrării în vigoare 01.01.2009
45. OrdonanŃa de urgenŃă nr. 28 din 13 martie 2002 privind valorile mobiliare,
serviciile de investiŃii financiare şi pieŃele reglementate, publicată în Monitorul
Oficial partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, intrată în vigoare la 9 aprilie 2002,
abrogată prin legea 297 din 2004 privind PiaŃa de capital
46. OrdonanŃa nr.61/2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităŃii nr.
82/1991, publicată în M.O. nr. 531/31.08.2001
47. OrdonanŃa de urgenŃă nr. 226 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri
financiar-bugetare emisă de Guvernul României şi publicată în Monitorul Oficial
nr. 899 din 30 decembrie 2008, intrare în vigoare 01.01.2009
48. Directiva a VII-a a ComunităŃilor Economice Europene 83/349/EEC din data de 13
iunie 1983 privind conturile consolidate, publicată în Monitorul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 193 din data de 18 iulie 1983, cu modificările şi completările
ulterioare

95