Aplicație

Stadialitatea psihosocială (Erikson) în relație cu dinamica procesului

educațional.
Ferenczi Gurban Eduard, Master 1, Canto

Luând în considerare teoria psihologului Erik Erikson, dinamica procesului educațional se

concentrează mult asupra modalității de rezolvare a diferitelor conflicte interioare în funcție de
etapa de dezvoltare a unui individ. Spre deosebire de teoria lui Freud, această teorie are ca punct
de pornire identificarea conflictelor și gestionarea lor în relație cu alți oameni. Un aspect
deosebit de interesant al gândirii lui Erikson este faptul că în decursul mai multor faze ale
dezvoltării, factorii externi sunt pilonii care stabilesc ieșirea pozitivă sau negativă dintr-o
anumită criză psihologică. În viziunea geniului parcurgerea procesului educațional se bazează pe
mai multe etape, acestea fiind divizate și bine structurate. Ipostazele copilului, a adolescentului, a
adultului, iar mai apoi a bătrânului scot în evidență gândirea sistematică și științifică a lui
Erikson. Conflictele interioare prin care trece individul au în comun contrastul efectelor, astfel
încât raportul de cauzalitate dintre mediul social și individ este esențial.

Ceea ce vrea să ne spună acest geniu este faptul că dezvoltarea pozitivă sau negativă a unui
individ depinde de capacitatea mediului înconjurător de a-l ghida/sfătui/îndruma în funcție de
stadiul acestuia. Înarmarea factorului exterior (părinte, profesor, prieten, etc.) cu o abordare
flexibilă a problemelor cu care se confruntă individul este esențială în trecerea pozitivă dintr-un
stadiu în celălalt. De exemplu, cadrul didactic nu poate controla întru totul dezvoltarea
individului în special la o vârstă fragedă, dar are posibilitatea de a-i crea mediul propice pentru a-
și clădi etapele profesionale în domeniul dorit și pentru a reuși să treacă peste anumite dificultăți.
Din punctul meu de vedere atât un cadru didactic, cât și mediul familiar poate contribui decisiv
la conturarea personalității copilului. De asemenea, maturitatea și intelectul
profesorului/părintelui pot fi elemente definitorii în ceea ce privește capacitatea copilului de a
trece peste un eșec, peste o perioadă grea din punct de vedere psihic sau peste o gafă. Totodată,
părinții sau întreg mediul familial pot sta la baza eșecului sau a sentimentului de vinovăție,
inferioritate a copilului. Orice individ va întâmpina greutăți la un anumit stadiu al dezvoltării,
găsirea echilibrului interior și tipul influenței exterioare fiind elementele care vor decide
Aplicație
rezultatul pozitiv sau negativ al acestei perioadei. Experiențele nesoluționate dintr-un anumit
stadiu al dezvoltării vor avea efecte secundare în următoarele etape, dar în același timp vor putea
fi compensate la un moment dat. Experiențele soluționate, în schimb, vor avea un impact mai
scăzut a efectului produs de o posibilă achiziție negativă a unui stadiu de dezvoltare ulterior.

Observăm faptul că până la vârsta de 6 ani mediul familial este principalul factor al sănătății
psihosociale a copilului: mama între 0-1 ani, părinții între 1-3 ani și mediul familial între 3-6 ani.
Un aspect interesant este faptul că mediul familial revine în postura factorului social determinant
abia în stadiul adultului. Cum explicăm această teorie a maestrului? Stadiile copilăriei mare (6-
12 ani), adolescenței (12-18/20 ani), tânărului adult ( 20-30/35 ani) sunt marcate de nevoia de
integrare în societate, de confirmare a statutului social/sexual, de stabilirea target-ului
profesional. În aceste perioade tranzitorii și „modulatorii”, individul încearcă să-și croiască
singur drumul în viață, lovindu-se de bariere sociale și morale pe care de cele mai multe ori nu
simte să le împărtășească, să le rezolve sau să le dezbată cu familia. Din punctul meu de vedere
este cea mai periculoasă perioadă prin care trece un individ, fiind predispus să-și piardă foarte
ușor motivația, ambiția sau țelul propus. Cadrele didactice, cercul de prieteni și relația de cuplu
devin factorii sociali principali în aceste etape.

Părinții se vor confrunta cu schimbări hormonale și schimbări temperamentale care vor isca
certuri, dar printr-o capacitate de gestionare echilibrată a acestei perioade, le va fi mai ușor să-și
ghideze copilul înspre soluționarea acestor probleme. Adolescentul care se confruntă cu
conflictul de tip identitate/confuzie se poate simți singur, fiind înconjurat mereu de prieteni sau
se poate simți împlinit cu câțiva prieteni care îi sunt alături. Nu este un caz general valabil, dar
sunt sigur că este des întâlnit în acest stadiu. Spre deosebire de adolescent, tânărul adult înfruntă
conflictul intimitate/izolare, simțind nevoia de a-și găsi un partener de viață sau de a experimenta
din punct de vedere sexual. În neferictul caz în care tânărul nu își poate depăși inhibițiile sau
temerile pentru a-și satisface nevoile, el va cădea în prăpastia izolării.

Familia ca factor social determinant revine în prim-planul desfășurării evenimentelor abia în

stadiul adultului. Fiind o perioadă în care responsabilitatea este ghidată raționalitate matură,
individul caută să-și impună propriile convingeri și în același timp simte nevoia de stabilitate și
liniște. Astfel, va tinde înspre întemeierea unei familii și/sau înspre încununarea carierei
Aplicație
profesionale. Conflictul interior se poate declanșa datorită insuficiențelor pe plan profesional sau
neajunsurile din punct de vedere financiar.

Ultimul stadiu, cel al bătrânului reflectă încununarea unei vieți marcate de puncte forte și puncte
slabe, dar mândria faptului că individul a reușit să le înfrunte și ulterior să treacă peste ele
apropiindu-se de sfârșitul vieții, marchează o împlinire din punct de vedere spiritual.
Înțelepciunea poate sta la baza unei bătrâneți liniștite în cazul în care individul reușește să-și
canalizeze energia asupra retrospectivei pozitive și nu asupra celei negative. Odată ce individul
se apropie de sfârșitul vieții există posibilitatea apariției unei disperări la nivel psihologic care să
îi afecteze starea. Modalitatea prin care el înfruntă ideea de moarte/sfârșit poate să îi confere
integritatea sau disperarea.

În concluzie, teoria lui Erik Erikson se bazează pe noțiuni raționale și legături logice care
centralizează etapele dezvoltării psihosociale, oferind răspunsuri, rezolvări în evoluția procesului
educațional și spiritual.
Aplicație