Ferenczi Gurban Eduard, secția: Canto, Master 1

Tristan și Isolda
Operă în trei acte de Richard Wagner

- Documentație -

- Surse de inspirație:

Premiera: 10 Iunie 1865, Munchen.

Tristan și Isolda face parte din categoria operelor inspirate din surse medievale, implicit literare.
Inițiată ca o legendă celtică din sec. XVII a fost una dintre cele mai rescrise și reinterpretate
capodopere în opera literară și lirică. Un aspect deosebit de interesant al acestei legende este
faptul că ea însăși se bazează pe o pictură. În cadrul acestei povești arhetipale se conturează
diferite versiuni care oferă perspective diverse atât în ceea ce privește desfășurarea acțiunii, cât și
în ceea ce privește intriga propriu-zisă. Practic este foarte greu de stabilit „nuanța” versiunii
inițiale, care se pierde în timp, iar caracterul barbar al acesteia este voalat. Richard Wagner
reiterează legenda, plasând-o într-un context liric și dramatic. Inspirația literară a compozitorului
pentru crearea libretului a fost opera autorului german Gottfried von Strassburg, „Tristan” . Prin
intermediul poeziei, Gottfried reușește să ofere o latură mai puțin dură și barbară a acestei
legende. Influența filosofului Arthur Schopenhauer în această creație wagnerienă a jucat un rol
deosebit de important, conducând totodată la exagerarea elementului tragic. Compozitorul
german denumește propria lui operă „eine Handlung”, încadrând creația în sfera dramaticului,
tragicului. Alte lucrări și opere care s-au folosit de această legendă ca sursă de inspirație au fost:
Tristan și Isolda (poetul Thomas, în jurul anilor 1100-1200), Tristan (Gottfried von Strassbourg;
poezia medievală), Sir Tristrem (poezie populară în limba engleză, în jurul anilor 1300), Le
Morte Darthur (proză în limba engleză a legendei lui Arthur în jurul anilor 1400-1500), Elixirul
Dragostei (operă de Gaetano Donizetti).

- Subiectul:

Acțiunea se petrece în Cornwall, Anglia. Prințesa irlandeză Isolde se îndrăgostește de Tristan în

timpul escortării sale către viitorul ei soț, regele Marke, pe bordul unei nave. Tristan este nepotul
și mâna dreaptă a regelui fiind totodată cel care l-a ucis pe fostul logodnic al Isoldei, Morold.
Înainte de călătoria acestora pe navă, Tristan făcuse o vizită pentru a cere tribut Irlandei. Acesta
Ferenczi Gurban Eduard, secția: Canto, Master 1

s-a deghizat în fața Isoldei pentru ca fata să-i vindece rănile avute în urma luptei cu Morold.
Tânăra stăpânea bine arta magiei și a leacurilor. În ciuda faptului că l-a recunoscut, Isolda a
ezitat să-l omoare, fiind copleșită de privirea lui. Furioasă pe Tristan din cauza ignoranței
ulterioare și a deciziei de a o căsători cu unchiul său Marke, Isolda îi cere servitoarei sale,
Brangäne să le pregătească amândurora licoarea otrăvită. Servitoarea, în schimb le oferă licoarea
dragostei. Odată ce aceștia se apropie de mal, Tristan îi propune Isoldei să-l omoare cu propia lui
sabie. Tânăra refuză și joacă rolul împăcării, propunând câte un pahar de prietenie în cinstea lor.
Tristan e conștient de natura licorii, dar totuși o bea pentru a-i satisface dorința tinerei. În
așteptarea morții, cei doi cad unul în brațele celuilalt cuprinși de iubire.

Aceștia se îndrăgostesc unul de celălalt, dar nu reușeșc să se furișeze prea mult timp, cu succes.
Sărbătoarea vânatului îl suprinde pe rege plecat, iar cei doi își petrec noaptea împreună. Marke se
întoarce și îi vede șocat pe cei doi iubindu-se, fiind uluit de trădarea acestora. Un cavaler gelos,
prietenul al lui Tristan, pe nume Melot le-a descoperit complotul celor doi, întorcându-se la timp
alături de rege. Servitorul lui Tristan, Kurwenal îi avertizează pe iubiți, dar încercarea sa se
dovedește a fi prea târzie. Melot îl atacă pe tânărul îndrăgostit în momentul în care Isolda își dă
acordul să pășească pe tărâmul morții împreună cu iubitul său.

Grav rănit, Tristan se întoarce la castelul său fiind îngrijit de Kurwenal. Știind că singura salvare
ar putea să îi fie Isolda, acesta halucinează văzându-și iubita alături. Într-un context retrospectiv,
acesta și-ar fi dorit mai degrabă să moară răpus de licoarea morții, decât să sufere datorită iubirii.
Un păstor i se alătură, interpretând o melodie care îi era cunoscută tânărului. Cântecul devine
vesel în momentul apariției unui vas în larg. De îndată ce o vede pe Isolda, Tristan își rupe
bandajele, iar rănile încep să-i sângereze, astfel încât tânărul se stinge în brațele fetei. O altă navă
se apropie cu Marke și Melot la bord, Kurwenal fiind în gardă. Brangäne încearcă să-l liniștească
pe fostul însoțitor al lui Tristan, dar acesta îl omoară cu sânge rece pe Melot, înainte să fie răpus
de soldații regelui. Marke și Melot veniseră pentru a-i ierta pe îndrăgostiți, dar Isolda nu a mai
putut fi oprită din dorința de a-l urma pe iubitul său în viața de apoi. Cu o viziune cerească a lui
Tristan ce i se arată, Isolda se prăbușește peste trupul tânărului.

Temele

Principala temă pe care o putem asocia acestei capodopere este iubirea. Din punctul meu de
vedere, iubirea are un efect decisiv asupra desfășurării acțiunii și asupra intrigii totodată.
Ferenczi Gurban Eduard, secția: Canto, Master 1

Licoarea iubirii schimbă drastic cursul operei, aducând în prim plan o altă temă deosebit de
importantă: trădarea. Această temă are o importanță deosebită în opera compozitorului
R.Wagner, fiind accentuată de gravitatea dublei-trădări: Tristan, nepotul regelui este cel care i-a
propus-o pe Isolda lui Marke, tânăra devenind iubita nepotului viitorului său soț. De asemenea,
tema condiției umane este prezentă în destinele celor doi îndrăgostiți, Tristan și Isolda: viața,
fericirea, suferința, moartea. Cei doi trec prin aceste etape contrastante de-a lungul operei. Tema
răzbunării este un element extrem de important în desfășurarea întregii opere, ieșind la iveală în
finalul acesteia: Kurwenal îl răzbună pe stăpânul său, Tristan, omorându-l cu sânge rece pe cel
care i-a provocat rănile tânărului, Melot. Tema istoriei este factorul declanșator al acestei opere,
dat fiind faptul că R.Wagner a folosit o sursă istorică, medievală pentru a înfăptui arta sa.

Tipologia personajelor

Personajele principale ale acestei opere, Tristan și Isolda se identifică printr-un caracter istoric
bine cunoscut, imaginea lor fiind de natură tipică medievală. Iubirea, trădarea și răzbunarea
semnifică pe parcursul operei, în ceea ce îi privește pe aceștia, contrastul personalității și al
caracterelor. Acest constrast este prezent într-o manieră covârșitoare și pe plan orchestral. Cei
doi servitori ai lor, Brangäne și Kurwenal se identifică printr-o loialitate demnă de apreciat, dar
trebuie menționat faptul că acțiunile servitoarei Isoldei schimbă în totalitate demersul operei.
Melot, prietenul lui Tristan este tiparul personajului răzbunător, gelos, căruia îi surăde ideea unei
trădări fără scrupule. Regele Marke se află în ipostaza celui rănit din punct de vedere
sentimental, dar puterea iertării sale din finalul operei pune o ștampilă a omului bun și sufletist
pe numele său.

Numărul și tipul planurilor acțiunii

Din punctul meu de vedere regăsim trei planuri ale acțiunii: relația conflictuală și de iubire dintre
Tristan și Isolda; implicațiile servitorilor în deciziile stăpânilor și relația dintre rege și cei doi
îndrăgostiți. Tipurile de planuri ale acțiunii sunt principale și secundare. Evoluția relației
tumultuoase dintre Tristan și Isolda reprezintă planul principal al acțiunii. Planul secundar al
acțiunii îl vizează atât pe regele Marke în relație cu cei doi îndrăgostiți, cât și pe servitorii lor:
Brangäne și Kurwenal.

Genul medieval cu care eu aș asocia această operă este legenda medievală.

Ferenczi Gurban Eduard, secția: Canto, Master 1

Versiune vizionată: https://www.youtube.com/watch?v=IdjFBW-S3z0

Din punctul meu de vedere această versiune oferă o perspectivă reală și veridică asupra influenței
medievale, prin prisma mai multor aspecte scenice: amplasarea și contrastul nuanței luminilor,
decorul întunecat, simplu și lipsit de culori: alb-negru, dar de asemenea și ambianța plastică
sumbră a spectacolului teatral.