MASTER Consiliere educaţională şi dezvoltarea carierei ,

disciplina Consilierea psihopedagogică a copiilor şi adolescenţilor, Anul II

17. 12.2021
Buna ziua tuturor !
va prezint TEMA 11
Consilierea psihopedagogica a copiilor și adolescenților supradotaţi / cu
aptitudini înalte
Prin asimilarea continutului tematic prezentat mai jos veti putea :
- să vă formați o viziune de ansamblu asupra diversitățiiîn populația școlară;
- să aprofundați problematica modalitatilor de optimizare a consilierii
psihopedagogice a copiilor și adolescenților cu CES şi a copiilor și adolescenților supradotaţi;
- să cunoașteți și să aprofundați conținutul consilierii psihopedagogice a copiilor și
adolescenților supradotaţi;

- sa cunoasteti o serie de principii de actiune si măsuri practice pentru consilierea

psihopedagogice a copiilor și adolescenților cu CES şi a copiilor și adolescenților
supradotaţi;
11.1. Conținutul consilierii psihopedagogice a copiilor și
adolescenților supta dotați
Problematica investigatiei psihodiagnostice a copiilor cu aptitudini inalte / supradotati, fiind una
complexa, va invit sa o studiati intr-un mod activ, extragand conceptele, ideile principale si in special metodele
si procedeele de organizare a procesului instructiv-educativ pentru aceasta categorie de copii, considerati, pe buna
dreptate, cu cerinte educationale speciale. .
PLAN TEMATIC :
1. Clarificari conceptuale: definirea supradotării
2. Identificarea copiilor talentați
3. Profilul psihologic al copiilor cu aptitudini înalte / supradotaţi
. r ani area procesului instructi -educati pentru copiii supradotaţi
.1. Caracteristici ale procesului instructi -educati cu copiii supradotaţi
.2.Asistența psihopeda o ică a copiilor superior dotați
4.3. Adaptarea curriculum-ului colar pentru copiii supradotaţi
. . r ani area claselor i a rupelor pentru copiii supradotaţi
. . trate iile de în ăţare alorifica ile pentru o peda o ie acti ă i creati ă
.6. Pro rame educaţionale eficiente pentru supradotaţi
CONTINUT TEMATIC

1. Clarificari conceptuale
Definirea supradotării upradotarea este o manifestare umană deose ită, cu multiple
fațete, a ând ca element comun excepționalitatea și fiind reali ată prin com inarea fericită a unor
capacități intelectuale și aptitudini deose ite cu anumite trăsături de personalitate (și în

1
condițiile unui mediu sociofamilial-cultural fa ori ant). Copiii supradotați nu constituie un rup
populațional omo en. Nu se poate or i de un profil psiholo ic unic. Totuși, supradotații
constituie un rup aparte, care se diferenția ă prin caracteristicile de personalitate, stil de
în ățare, mod de interacționare cu semenii etc. Ei tre uie considerați persoane cu ne oi speciale,
tocmai pentru că sunt speciali.

Ele ul supradotat este acel su iect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la
nivel psihometric, peste 130),observându-se diferențe co niti e atât la ni el cantitati , cât și
calitati , o maturitate mai mare (percepție și memorie i ualǎ), de oltarea capacității
metaco niti e la o ârstă timpurie (aproximati 6 ani) și intuiție în re ol area pro lemelor, talent
creati și moti ație intrinsecă pentru în ățare, precocitate și talent.
Cea mai completǎ definiție a supradotǎrii a fost pre entatǎ în Raportul Maryland, propus
de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației din Statele Unite (la Congresul pe tema
educației, 1971). Conform ei, copiii supradotați și talentați sunt acei copii capa ili de
performanțe ridicate, care demonstrea ǎ achi iții și/sau a ilitǎți potențiale, precum: capacitate
intelectuală enerală, aptitudine academică specifică, gândire creati ă sau producti ă, capacitate
de lider, arte i uale și repre entati e, capacitate psihomotorie.
rice copil supradotat identificat de părinţi sau de coală tre uie să eneficie e de
pro rame educaţionale care să le fa ori e e de oltarea potenţialului nati , astfel încât să
acceadă la performanţe, care să fie con ertite în final în competenţe cu impact social.
2. Identificarea copiilor talentați

Acești copii necesită pro rame și/sau ser icii educati e superioare celor care se ăsesc, de
re ulă, în pro rama școlară, în ederea reali ǎrii contri uției lor fațǎ de sine și fațǎ de societate.
Este posi il ca acești copii capa ili de reali ări înalte să nu-și fi demonstrat încă potențialul
printr-un randament înalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor de cǎtre persoane
calificte profesional.
Conceptul de supradotare tre uie să fie luat în considerare în toate formele sale de
manifestare, pentru de oltarea unui sistem potri it de ser icii, pentru cea mai ună educare a
ele ilor cu potențialaptitudinal. alternati ă pentru orientarea spre succes este definirea
supradotării ca fiind o de oltare a ansată în orice domeniu. Toate aceste caracteristici sunt
utili ate în educația copiilor în estrați, iar e aluarea pro resului se face pe toate aceste direcții:
inteli ența, creati itatea și atin erea țelurilor propuse.
Importanța identificării timpurii a supradotaților este primordială și constă tocmai în
faptul că majoritatea explicațiilor despre diferențele dintre potențialitate și situația de supradotat
își îndreaptă factorii familiari și oportunitățile educati e și profesionale spre diferențele
su stanțiale din mediile fa ora ile timpurii.
Există di erse o stacole care pot împiedica un specialist să identifice un copil cu
aptitudini înalte, iar acesta să treacă neo ser at, datorită unor așteptări stereotipe de randament
ridicat, false așteptări, lipsa moti ației din partea ele ului pentru participarea la o educație
standardi ată, încercarea de a nu-și trăda înaltele a ilități, neputințele, comportament inadec at și
timiditate.
Atât sprijinul părinților, cât și cel al profesorilor sunt decisi e în de oltarea talentului
copilului supradotat. ser ațiile empirice și studiile de ca su erea ă că tre uie să examinăm
atitudinile părinților în educația și de oltarea copilului în primii ani de iață. De oltarea
capacităților științifice depinde în primul rând de determinările indi iduale, ca și de potențialul

2
intelectual sau de creati itate, de moti ația intrinsecă, de curio itatea co niti ă și preocupările
pentru un domeniu specific.
Concomitent cu di ersificarea acti ităților în domeniul științei și tehnolo iei, se ajun e la
cunoașterea declarati ă și procedurală, ceea ce poate conduce la di erse ni eluri de cunoaștere
sau de excelență a randamentului. Este ne oie de o educație în spiritul creati ității ca stimul al
relațiilor socio-emoționale; iar familia, școala sau condițiile de sociali are profesională tre uie să
acțione e ca stimul al interacțiunilor în rupul de ele i. De asemenea, acestea le pot oferi șansa
să utili e e materiale pentru în ățare și instrumente pentru cunoașterea indi iduală. în final,
acțiunile, așteptările și scările de alori ale contextului social joacă un rol important în
de oltarea și educarea tinerilor supradotați și foarte talentați.
e întâmplă frec ent ca unele persoane să ia deci ii în numele altora, proces în care
inter in prejudecățile. Testele psiholo ice ine construite și aplicate pot limita aceste prejudecăți.
Testele nu creea ă pro leme, doar le cuantifică și, chiar dacă s-ar renunța la testele de inteli ență
și de aptitudini, acest lucru nu ar împiedica să existe copii mai puțin inteli enți sau foarte
inteli enți. Pro lema aptitudinilor diferențiale se cunoștea cu mult timp înaintea apariției
psihologiei moderne sau a testelor de inteli ență.
Un dia nostic un își propune aprecierea ni elului intelectual al su iectului examinat,
cu pro e fia ile dintre factorii fundamentali de tip co niti , adică testele de inteli ență fluidă și
cristali ată, de aptitudini er ale, numerice și spațiale. Dacă punctajele sunt scă ute, profesorii
pot fi a erti ați că orele lor sunt prea dificile. Testele de aptitudini au o funcție mult mai
importantă decât testele anterior menționate. Astfel se descoperă că există copii a căror
aptitudine intelectuală nu le poate explica pro lemele educati e și alți copii capa ili, dar care nu
o țin re ultate une. Pentru aceștia sunt în special utile testele de personalitate și de moti ație.
În mod o ișnuit, pro ramele de îm unătățire a inteli enței au fost aplicate pe persoane și
copii cu dificultăți sau defa ori ate socio-cultural și care-și îm unătățesc, după finali area
programului, nivelul intelectual.
Prezentam mai jos o varianta a Scalei inteligenţei :

Folosind coeficientul de inteli ență pentru indicarea supradotării se distin ni elele:

85-99: Nivel normal
100-114: Nivel superior
115-129: Isteț
130-144: Înzestrat
145-159: Foarte înzestrat
160-180: Extrem de înzestrat
peste 180: Geniu

Ele ul supradotat este acel su iect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la ni el psihometric,
peste 130),observându-se diferențe co niti e atât la ni el cantitati , cât și calitati , o maturitate mai mare (percepție
și memorie i ualǎ), de oltarea capacității metaco niti e la o ârstă timpurie (aproximati 6 ani) și intuiție în
re ol area pro lemelor, talent creati și moti ație intrinsecă pentru în ățare, precocitate și talent.
unt considerați supradotați acei indi i i care pre intă spontaneitate (naturalețe) și/sau
un înalt potențial (randament) în oricare dintre următoarele domenii:
 Abilitate intelectuală generală: această cate orie include indi i i care fac do ada unor
caracteristici cum ar fi: curio itate intelectuală, o extraordinară capacitate de o ser ație

3
 etc.
 Talent academic: această arie include ele ii care pre intă o spontaneitate excepțională în
școală și demonstrea ă o înaltă a ilitate în lucrările academice.
 Abilități de gândire creativă: domeniul este reprezentat de elevii cu idei originale și
di er ente, care își demonstrea ă aptitudinile în ela orarea și de oltarea ideilor
ori inale, fiind capa ili de a distin e din mai multe forme diferite o situație determinată.
 Abilități de lider: se referă la acei ele i care se impun ca lideri sociali într-un rup și care
se e idenția ă prin putere, autocontrol și a ilitatea de a de olta o interacțiune producti ă
cu ceilalți.
 Artele vizuale și de reprezentare: în această cate orie sunt incluși acei ele i care pre intă
a ilități superioare pentru pictură, sculptură, desen, dans, mu ică ocală și instrumentală
și teatru.
 Abilități psihomotorii: domeniul cuprinde copiii care pre intă ni eluri înalte de
performanță sporti ă și a ilități manuale.

În mod cert, la ni elul psihometric e foarte dificil, să se sta ilească un punct fix al QI în
care un indi id tre uie să fie considerat supradotat. Ne edem confruntați cu pro lema pri ind
continuitatea punctajelor și fixarea unui punct care să-1 separe pe supradotat de nesupradotat,
ceea ce ar tre ui să se facă în mod flexi il. Fiecare ca tre uie, așadar, examinat indi idual și
printr-o abordare multidimensională .
E aluarea tre uie să cuprindă procedee multiple, instrumente și metode: între ederi cu
părinții, copiii și profesorii; o ser ații, chestionare, liste, teste standard etc. Tehnicile tre uie
selectate după calitățile științifice, după o iecti itate, fia ilitate și aliditate. În această e aluare,
o mare importanță o are judecata părinților, pentru că ei îi pot o ser a în orice împrejurare pe
copiii lor. Acestora li se cere, în discuții și prin di erse chestionare, să relate e exemple concrete
de comportamente care le-au atras atenția asupra diferenței de de oltare în raport cu alți copii.
Făcând referință la metodele cele mai adec ate de identificare, testarea indi iduală este
instrumentul cel mai potri it, deși necesită mult timp pentru aplicare. Identificarea cere o
a ordare multimetodică. Teoriile cele mai recente despre supradotare și creati itate își asumă
concepte multidimensionale. Aceste a ordări ale dia nosticului multidimensional pri ind
supradotarea și creati itatea, bazate pe teorii, au avantajele modelelor unidimensionale. Aceste
a ordări se pot completa perfect ,deoarece ele pot reuși cu o mai mare exactitate, prin aportul
testelor psihometrice.
Aplicarea multimetodelor, incluzându-le pe cele care sunt mai exacte în testele de stabilire a
coeficientului de inteli entă, poate reduce pro lemele dacă dia nosticul este sta ilit cu rijă.
Instrumentele psiholo ice cele mai u uale ce permit identificarea copiilor supradotați sunt
testele psihologice. Cele mai uzitate sunt Wechsler Intelligence Test for children versiunea III
(Wisc-III) și tanford-Binet versiunea IV (SB-IV). Aceste teste sunt folosite în general pentru
copiii o ișnuiți , de iațiile de la standard permițând identificarea copiilor supradotați, fǎrǎ a
indica radul și direcția supradotǎrii.
altǎ posi ilitate de a testa copiii supradotați este datǎ de Woodcock Johnson Achie ement
Test. Testele de acumulare-în ățare cele mai folosite sunt Woodcock Johnson și Wide Ran e.
Aceste teste nu mǎsoarǎ a ilitǎțile și se folosesc în completarea testelor de inteli ențǎ de tip IQ.

4
 La aceste douǎ tipuri de teste se mai adau ǎ și testele de creati itate i ualǎ sau er alǎ, de
exemplu Torrance, completind astfel definitia data de Renzulli asupra supradotǎrii în teoria celor
trei inele (inteli entțǎ, capacitate de în ațare, creati itate).
Pentru sta ilirea stilurilor optime de în ǎțare și educare se mai testea ǎ și a ilitțtile i ual-
spațiale, auditi -sec ențiale, kinestetice sau sen iti e a copiilor. Pentru a întele e supradotații
din punct de edere moti ațional, se folosesc teste direcționate spre inteli ența spiritualǎ sau
inteli ența emotionalǎ. Pentru a se sta ili ori ontul de preocupari ale supradotaților, se
monitori ea ǎ inteli ența multiplǎ (Gardner-nu existǎ un sin ur tip monolitic de inteli ențǎ care
sǎ stea la a a reușitei în iațǎ, ci un spectru lar de inteli ențe: lin isticǎ, lo ico-matematicǎ,
spațialǎ, psihomotorie, mu icalǎ, interpersonalǎ, intrapersonalǎ). Creati itatea sau alte calitǎți
specifice pot fi, de asemenea, caracteri ate și testate atât prin teste standard, cât și prin sta ilirea
profilului tip de personalitate. În ultima vreme, existǎ o deschidere tot mai mare în testarea mai
curind a profilului de personalitate ce se asocia ǎ cu caracteristicile supradotǎrii, în paralel cu
testele de tip performanțǎ, ce sunt în acest moment clasice.

4. Profilul psihologic al copiilor înzestrați

Pentru o mai unǎ înțele ere a caracteristicilor de personalitate ce dau profilul
peda o ic din educația copiilor în estrați, urmǎtoarea enumerare de însușiri ale
copilului în estrat a permite înțele erea modului în care acesta este pri it de cǎtre
profesor și dimensiunile sale de e aluare:
♦ folosește un oca ular o at și adec at;
♦ este eficient în comunicarea or itǎ sau scrisǎ;
♦ are un a aj de lecturǎ o at;
♦ dorește sǎ discute materialele citite;
♦ are un interes deosebit pentru o arie de cunoștințe, în care ǎsește moti ație
și pasiune;
♦ consumǎ timp pentru pasiunea proprie și pentru proiecte speciale;
♦ are re ultate școlare deose it de une pe anumite one de interes;
♦ întele e ce este ine sau rǎu într-o acti itate și ǎsește cǎi de optimi are;
♦ descoperǎ alențe noi la idei echi ;
♦ are o memorie deose itǎ pe arii de interes și stǎpânește repede conceptele și
a ilitǎțile de a ǎ ;
♦ nu are rǎ dare cu procedeele de rutinǎ și cu a ilitǎțile automate;pune
între ǎri penetrante în particular, la ni elul cau elor și al moti elor;
♦ ǎsește plǎcere în acti itǎți intelectuale;recunoște repede relații;
♦ îi plac structurile, ordinea și consistența;aratǎ irtuo itate și are multe
hobby-uri;
♦ ândește critic, este sceptic și e aluea ǎ prin teste în care acoperǎ toate
posi ilitǎțile;
♦ este plin de umor;
♦ ândește în afara eului propriu;

5
♦ este interesat de ceea ce este un sau rǎu, drept sau nedrept;
♦ în ațǎ rapid;
♦ poate sǎ-și concentre e atenția un timp îndelun at;
♦ este sensibil sufletește;
♦ aratǎ compasiune pentru alții;
♦ este perfecționist;
♦ pre intǎ intensitate a trǎirilor
♦ ;are sensi ilitate moralǎ;
♦ pre intǎ curio itate neo isnuitǎ ;e
♦ este foarte perseverent în ariile proprii de interes;
♦ este hiper energic;
♦ preferǎ compania celor mai în ârstǎ ;
♦ citește de reme (este precoce) și este a id de cunoștințe;
♦ este foarte creativ;
♦ are tendința de a contesta autoritatea;
♦ are a ilitǎți în folosirea numerelor ;
♦ raționea ǎ ine, fiind un un ânditor;
♦ are multe idei de împǎrțit cu alții;
♦ este un strǎlucit ânditor, însǎ e distrat și neatent la detaliile neimportante;
♦ deose ește cu ușurintǎ detaliile importante și rele ante de celelalte;
♦ oferǎ rǎspunsuri neo ișnuite și neașteptate la pro leme;
♦ poate atin e ni ele înalte de ândire a stractǎ;
♦ comunicǎ eul propriu prin mijloace ariate ( er ale, kinestetice, lim ajul
corpului etc.);
♦ adunǎ o mare cantitate de informații în domeniile de interes;
♦ își amintește rapid fapte;
♦ este frec ent perceput de alții ca lider;
♦ este cooperant în grupuri;
♦ acceptǎ responsa ilitǎți;
♦ se adaptea ǎ cu usurințǎ la situații noi;
♦ este încre ǎtor în cole i și candid în opiniile despre oameni;
♦ îi plac schim ǎrile;
♦ cere puținǎ direcționare din partea profesorilor;
♦ sunt mai interesați de raspunsuri la între ǎri de tip „cum” și „de ce” decât la
alte tipuri de între ǎri;
♦ pot lucra independent mult mai de reme decat alții;
♦ sunt adesea dia nosticați ca hiperacti i;
♦ sunt interesați de lucruri neo ișnuite sau stranii;

6
 ♦ do edesc interes deose it pentru acti itǎțile intelectuale și artistice;
♦ percep cu ușurintǎ asemǎnǎrile, diferențele și anomaliile;
♦ deseori „atacǎ” materiale complexe, descompunându-le în pǎrți componente
simple și le anali ea ǎ sistematic;
♦ sunt ânditori, fluenți, capa ili sǎ enere e posi ilitǎți, consecințe sau idei
înrudite;
♦ ândesc flexi il, a ordând o pro lemǎ pe mai multe cǎi;
♦ sunt ori inali și deseori necon enționali în re ol area de pro leme;
♦ pot ǎsi relații între o iecte, fapte și idei neînrudite;
♦ sunt doritori de ințele ere complexǎ;
♦ construiesc deseori ipote e de enul „dar dacǎ”;
♦ sunt sensi ili la frumos și atrași de alorile artistice

Copiii cu aptitudini înalte / supradotaţi upradotarea este o manifestare umană

deose ită, cu multiple fațete, a ând ca element comun excepționalitatea și fiind
reali ată prin com inarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini
deose ite cu anumite trăsături de personalitate (și în condițiile unui mediu
sociofamilial-cultural favorizant). Copiii supradotați nu constituie un rup
populațional omo en. Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic. Totuși,
supradotații constituie un rup aparte, care se diferenția ă prin caracteristicile de
personalitate, stil de în ățare, mod de interacționare cu semenii etc. Ei trebuie
considerați persoane cu ne oi speciale, tocmai pentru că sunt speciali. Ele ul
supradotat este acel su iect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la ni el
psihometric, peste 130),observându-se diferențe co niti e atât la nivel cantitativ,
cât și calitati , o maturitate mai mare (percepție și memorie i ualǎ), de oltarea
capacității metaco niti e la o ârstă timpurie (aproximati 6 ani) și intuiție în
re ol area pro lemelor, talent creati și moti ație intrinsecă pentru în ățare,
precocitate și talent. Cea mai completǎ definiție a supradotǎrii a fost pre entatǎ în
Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației
din tatele Unite (la Con resul pe tema educației, 1971). Conform ei, copiii
supradotați și talentați sunt acei copii capa ili de performanțe ridicate, care
demonstrea ǎ achi iții și/sau a ilitǎți potențiale, precum: capacitate intelectuală
enerală, aptitudine academică specifică, ândire creati ă sau producti ă,
capacitate de lider, arte i uale și repre entati e, capacitate psihomotorie.
Complexitatea personalităţii supradotaţilor determină o ândire serioasă în
pri inţa ela orării i implementării pro ramelor instructi -educative. Copiii
supradotaţi de oltă capacităţi de în ăţare diferite de a celorlalţi copii, a ate pe
modele de gândire specifice:
7
 - ândirea critică ce e aluea ă ideile i ar umentele în mod creati ;
- construcţia de modele ce dă un sens lo ic lumii i care pot fi utili ate în
practică;
- construcţia de argumente logice care permit validarea sau respingerea unor
concepte;
- considerarea i reconsiderarea e idenţei, care permite descoperirea de le i ce
se afla în spatele e idenţei i nu sunt transparente la prima edere;
- ândirea morală ce permite a ordarea su spectrul responsa ilităţii diferitelor
acţiuni i ăsirea optimului strate ic de a ordare a unei situaţii.
Toate aceste particularităţi necesită pre ătirea specială a profesorilor care
lucrea ă cu copii supradotaţi i care tre uie să î i de olte stiluri de predare
adec ate i necomune educaţiei de masă. Copiii supradotaţi se remarcă prin
atitudini, dispo iţii i o iceiuri ce alorifică mintea deschisă, o iecti itatea i
imparţialitatea. Ei practică în mod o i nuit metaco niţia, anali ându- i propriul
proces de ândire. Antrenamentul intelectual ce tre uie să stea la a a oricărei
acti ităţi/lecţii necesită planificarea, re ol area de pro leme, deci ia strate ică,
recomandarea de metodolo ii, comunicarea i utili area experienţei altora în mod
critic. Direcţionarea în ăţării tre uie să se reali e e pe a a anali ei optimului
educaţional i planificarea pentru iitor a acestuia. Copiii supradotaţi sunt condu i
de o curio itate aparte, ei sunt a i i de a înţele e cum funcţionea ă între
uni ersul, fiind capa ili să î i ima ine e îm unătăţiri sau reformări, să producă
alori utile din punct de edere social. De aceea, pro ramele educaţionale pentru
supradotaţi tre uie să răspundă unor cerinţe educati e care să se plie e pe
caracteristicile specifice ale ândirii lor care: ¾ridică pro leme i între ări itale
pe care le formulea ă clar i precis; ¾cule e i e aluea ă informaţii rele ante
folosind a stracţii pentru a le interpreta; ¾ajun e la conclu ii ine ândite i la
soluţii, testându-le pe criterii i standarde rele ante; ¾ ânde te deschis i
nedo matic în cadrul sistemelor de ândire alternati e, recunoscând i e aluând
presupunerile proprii, implicaţiile i consecinţele; ¾comunică efecti cu alţii
construind soluţii pentru diferite pro leme. Din aceste motive supradotatul cu
ândire critică este autodisciplinat, auto-direcţionat, auto-monitori at i auto-
corecti , folose te strate ii ri uroase i a ilităţi deose ite în mane rarea acestora.
De asemenea, el de oltă a ilităţi deose ite în re ol area de pro leme i în
comunicarea acestora. Din aceste moti e profesorii care lucrea ă cu această
cate orie de copii, tre uie, la rândul lor, să ai ă a ilităţi deose ite i un profil
psiho-intelectual compatibil cu cel al elevilor. Deoarece copiii supradotaţi pre intă
caracteristici particulare de dezvoltare, s-a construit pretutindeni în lume un sistem
educati ce respectă aceste caracteristici particulare i care poate alorifica
enormul potenţial intelectual i aptitudinal al supradotaţilor, direcţionând

8
influenţele educaţionale în mod deose it de educaţia de masă, spre stimularea
acestora.
5. Organizarea procesului instructi -educati pentru copiii supradotaţi
( COPIILOR CAPABILI DE PERFORMANȚE ȘCOLARE SUPERIOARE )
5.1. Caracteristici ale procesului instructi -educati cu copiii supradotaţi
.2.Asistența psihopeda o ică a copiilor superior dotați
5.3. Adaptarea curriculum-ului colar pentru copiii supradotaţi
5.4. r ani area claselor i a rupelor pentru copiii supradotaţi
5.5. trate iile de în ăţare alorifica ile pentru o peda o ie acti ă i creati ă
.6. Instruirea diferenţiată i personali ată a supradotaţilor
5.7. trate ii instituţionale în sprijinul copiilor supradotaţi
5.8. Programe educaţionale eficiente pentru supradotaţi

5. . Caracteristici ale procesului instructi -educati cu copiii supradotaţi

rice copil supradotat identificat de părinţi sau de coală tre uie să eneficie e de
pro rame educaţionale care să le fa ori e e de oltarea potenţialului nati , astfel
încât să acceadă la performanţe, care să fie con ertite în final în competenţe cu
impact social. Complexitatea personalităţii supradotaţilor determină o ândire
serioasă în pri inţa ela orării i implementării pro ramelor instructi -educati e.
Copiii supradotaţi de oltă capacităţi de în ăţare diferite de a celorlalţi copii,
a ate pe modele de ândire specifice:
- ândirea critică ce e aluea ă ideile i ar umentele în mod creati ;
- construcţia de modele ce dă un sens lo ic lumii i care pot fi utili ate în
practică;
- construcţia de ar umente lo ice care permit alidarea sau respin erea unor
concepte;
- considerarea i reconsiderarea e idenţei, care permite descoperirea de legi ce
se afla în spatele e idenţei i nu sunt transparente la prima edere;
- ândirea morală ce permite a ordarea su spectrul responsa ilităţii
diferitelor acţiuni i ăsirea optimului strate ic de a ordare a unei situaţii.
Toate aceste particularităţi necesită pre ătirea specială a profesorilor care lucrea ă
cu copii supradotaţi i care tre uie să î i de olte stiluri de predare adec ate i
necomune educaţiei de masă.
Copiii supradotaţi se remarcă prin atitudini, dispo iţii i o iceiuri ce alorifică
mintea deschisă, o iecti itatea i imparţialitatea. Ei practică în mod o i nuit
metaco niţia, anali ându- i propriul proces de ândire. Antrenamentul intelectual
ce tre uie să stea la a a oricărei acti ităţi/lecţii necesită planificarea, re ol area
de pro leme, deci ia strate ică, recomandarea de metodolo ii, comunicarea i

9
utili area experienţei altora în mod critic. Direcţionarea în ăţării tre uie să se
reali e e pe a a anali ei optimului educaţional i planificarea pentru iitor a
acestuia. Copiii supradotaţi sunt condu i de o curio itate aparte, ei sunt a i i de a
înţele e cum funcţionea ă între uni ersul, fiind capa ili să î i ima ine e
îm unătăţiri sau reformări, să producă alori utile din punct de edere social. De
aceea, pro ramele educaţionale pentru supradotaţi tre uie să răspundă unor cerinţe
educati e care să se plie e pe caracteristicile specifice ale ândirii lor care:
- ridică pro leme i între ări itale pe care le formulea ă clar i precis;
- cule e i e aluea ă informaţii rele ante folosind a stracţii pentru a le
interpreta;
- ajun e la conclu ii ine ândite i la soluţii, testându-le pe criterii i
standarde relevante;
- ânde te deschis i nedo matic în cadrul sistemelor de ândire alternati e,
recunoscând i e aluând presupunerile proprii, implicaţiile i consecinţele;
- comunică efecti cu alţii construind soluţii pentru diferite pro leme.
Din aceste moti e supradotatul cu ândire critică este auto- disciplinat, auto-
direcţionat, auto-monitori at i auto-corecti , folose te strate ii ri uroase i
a ilităţi deose ite în mane rarea acestora. De asemenea, el de oltă a ilităţi
deose ite în re ol area de pro leme i în comunicarea acestora. Din aceste moti e
profesorii care lucrea ă cu această cate orie de copii, tre uie, la rândul lor, să ai ă
a ilităţi deose ite i un profil psiho-intelectual compatibil cu cel al elevilor.
Deoarece copiii supradotaţi pre intă caracteristici particulare de de oltare, s-a
construit pretutindeni în lume un sistem educati ce respectă aceste caracteristici
particulare i care poate alorifica enormul potenţial intelectual i aptitudinal al
supradotaţilor, direcţionând influenţele educaţionale în mod deose it de educaţia
de masă, spre stimularea acestora.
Modalităţile de educaţie a copiilor capa ili de performanţe superioare pot fi
clasificate în funcţie de:
- orientarea spre o definiţie sau mai multe definiţii ale supradotării;
- orientarea asupra ipotezelor;
- sau orientarea ideolo ică sau de politică educaţională.
Educaţia copiilor supradotaţi presupune pro rame educati e speciale, uneori clase
speciale, ore suplimentare, profesori special pre ătiţi pentru a lucra cu supradotaţii
i alte implicaţii de ordin economico-financiar. Toate aceste implicaţii necesare
educării copiilor supradotaţi se justifică din punct de edere social, prin aportul pe
care ace ti copii îl or a ea în iitor asupra societăţii, i atunci putem afirma cu
certitudine că eneficiari or fi, în e ală măsură, indi idul care alorifică de oferta
socială, dar i societatea prin retroacţiunea iitoare1, astfel încât tot mai mult se
1
Terman nota în 1926 că: resursele talentului intelectual sunt cela mai preţioase pentru o naţiune şi de o inegalabilă importanţă pentru binele
individului”. Concepţie care este su liniată în lucrările sale de către Daddario (1977) care afirma că un copil supradotat care ia h

10
insistă pe crearea unor condiţii speciale pentru asi urarea de oltării acestor copii
excepţionali la ni elul maximei lor potenţialităţi. Cercetătorii i practica au
demonstrat că pro ramele colare o i nuite i coala de masă nu asi ură
maximi area potenţialului indi idual al supradotaţilor, ei tre uie încurajaţi i
sprijiniţi printr-o instruire speciali ată i diferenţiată (Borland, 1986).

3. Asistența psihopedagogică a copiilor superior dotați

Asistenţa psihopeda o ică a ele ilor tre uie pri ită ca una din sarcinile
importante ale colii, ca o componentă a sistemului instructi -educati . Aceasta se
constituie dintr-un ansam lu de acţiuni i proceduri, or ani ate i aplicate de
între ul personal didactic, cu scopul de a păstra i, după ca , de a îm unătăţi
capacitatea de muncă i starea de moti are a ele ilor pentru acti ităţile la care
participă. e acordă tuturor colarilor, indiferent de ârstă, mediu social-cultural
sau formă de în ăţământ i se aplică colecti i indi idual.
intre obiectivele ma ore ale acestei activităţi menţionăm: pre enirea
sau, după ca , eliminarea factorilor cu influenţă noci ă asupra stării de sănătate a
ele ilor; culti area moti aţiei pentru acti itatea de în ăţare; de oltarea
aptitudinilor enerale i speciale ale ele ilor; formarea unor atitudini po iti e,
corecte faţă de sine i semeni; pre enirea i com aterea de ierilor
comportamentale; alorificarea conţinutului materiei predate în ederea reali ării
unor o iecti e specifice ale educaţiei morale, estetice, fi ice i sanitare.
În ca ul copiilor superior dotaţi, deosebit de necesare sunt obiectivele referitoare la
identificarea acestora, proiectarea i aplicarea unor pro rame diferenţiate de
instruire, pre enirea i controlul surmenajului, formarea unei ima ini corecte
despre sine, implicarea în acti ităţi extra-curriculare, orientarea carierei,
colaborarea cu familia ele ului i relaţionarea acestuia cu rupurile de prieteni i
colegi.
Primele încercări de asistare a copiilor superior dotaţi au apărut în .U.A. (1 6 –
1 7 ), su îndrumarea lui W.T. arris, i a eau la a ă ideea promo ării
accelerate a studiilor. La începutul secolului trecut, au fost or ani ate coli i clase
pentru instruirea diferenţiată în ţări ca: Germania, Franţa, el ia, U.R. . . .a. În
ţara noastră, preocupările au fost mai mult de ordin teoretic i ele î i ăsesc
expresia în lucrările ela orate de Fl. tefănescu-Goan ă, L. Rusu, Al. Ro ca, T.
o dan .a.
Astă i, după cât se pare, de o răspândire mai lar ă printre speciali ti se ucură
orientarea conform căreia instruirea i educarea copiilor superior dotaţi i talentaţi
au anse sporite de reali are în cadrele o i nuite ale colii de masă, cu condiţia
ela orării i aplicării unor pro rame speciale, suplimentare, care să le ofere
posi ilitatea de a se de olta în ritm propriu i în direcţii preferate. Pe această cale
11
se asi ură i condiţiile necesare pentru înfăptuirea dreptului indi idual la „unicitate
i specificitate”. Asemenea idei au fost exprimate în lucrările multor autori români
i străini, pu licate în ultimii 10–12 ani.
Forma o i nuită, frec entă de sprijinire a copiilor superior dotaţi i talentaţi o
repre intă conlucrarea directă, informală dintre „ma ister” i discipolii săi. unt
numero i dascălii care, sesi ând „harul” unor ele i, caută să-i antrene e în
acti ităţi suplimentare, corespun ătoare dotării, oinţei i preocupărilor lor „de
suflet”. În cadrul pro ramului o i nuit de lucru, dar mai ales al acti ităţilor din
afara clasei, al cercurilor tiinţifice, artistice etc., ace tia sunt îndemnaţi, sprijiniţi,
îndrumaţi pentru a da curs li er dotării lor naturale, pentru a- i de olta potenţialul
de care dispun la un moment dat. Numero i oameni de tiinţă, artă, cultură etc.
e ocă în amintirile lor ajutorul, deseori apreciat ca hotărâtor, primit din partea
dascălilor lor.
Proiectele i pro ramele pentru supradotaţi aria ă în funcţie de scopul i
o iecti ele urmărite, dar i de concepţia i experienţa autorilor lor. Mai frec ent
întâlnite i mai ine cunoscute sunt cele denumite „de accelerare a pre ătirii”, „de
îm o ăţire a cuno tinţelor” i „de de oltare a creati ităţii”.
La a a ela orării i implementării pro ramelor de accelerare se află ideea
posi ilităţii de oltării plenare i armonioase a personalităţii prin asi urarea unui
ritm de lucru con ena il pentru fiecare su iect (copil sau tânăr), ritm care să-i
stimule e disponi ilităţile actuale, fără a le suprasolicita. Cu alte cuvinte, problema
care se pune, i a cărei soluţie se caută în cadrele o i nuite ale colii, este de a oferi
ele ului superior dotat sau talentat posi ilitatea de a parcur e etapele instruirii nu
atât prin „alinierea” la pro ramele colare standard, cât prin asimilarea acestora pe
a a rilei proprii de înţele ere. copul urmea ă a fi atins în principal pe seama
modului judicios de or ani are a acti ităţii, fără nici un efort psihic suplimentar.
Accelerarea nu înseamnă o pre ătire superioară, aprofundată faţă de standardele
acceptate, pentru o anumită etapă de colari are, ci doar o „escaladare” a lor într-
un ritm propriu, mai lent sau mai alert, în condiţii normale de efort i eficienţă.
Ele ul dotat nu do ânde te o cultură superioară faţă de cel o i nuit, ci doar un
a ans în timp, el putând accede mai de reme la o pre ătire de specialitate, ceea ce
este atât în interesul lui, cât i al societăţii.
Există, desi ur, i unele riscuri le ate de promo area accelerată: lacune în
conţinutul în ăţării (mai ales în ca ul disciplinelor „neinteresante”), neadaptarea
socială i emoţională ca urmare a schim ării colecti ului (clasei) de ele i,
deficienţe caracteriale pro ocate de o ima ine despre sine deformată .a.
Dintre modalitătile u uale de accelerare, menţionăm: admiterea înainte de ârsta
o i nuită în prima clasă elementară, parcur erea a două clase într-un sin ur an
colar, a sol irea unui ciclu colar într-un inter al redus de timp, parcur erea unor
pro rame i module de în ăţare în ordinea preferinţelor, admiterea de ansată în
12
în ăţământul secundar i uni ersitar, pro res continuu i e aluări periodice pentru
atestare etc.
Pro ramele de îm o ăţire oferă ele ilor superior dotaţi i talentaţi posi ilitatea de
a aprofunda, de a o ţine informaţii suplimentare i de a- i forma deprinderi i
priceperi temeinice în domenii i direcţii de acţiune preferate. Pentru a reali a
astfel de de iderate, profesorul fie că oferă ele ilor superior dotaţi informaţii mai
ample, mai aprofundate despre temele i pro lemele pre ă ute în pro rama
disciplinei predate, fie că le su erea ă teme i experimente noi, suplimentare.
altă cale de îm o ăţire a cuno tinţelor o repre intă acti ităţile extra colare.
Pro lema care se pune în ca ul folosirii pro ramelor de îm o ăţire se referă la
asi urarea echili rului normal între solicitări i posi ilităţi, la pre enirea
supraîncărcării i surmenajului. E ident, soluţiile do ândesc de fiecare dată un
caracter indi idual. Ele ul tre uie ajutat să înţelea ă semnificaţia le ii optimului
moti aţional, să „intuiască” de fiecare dată punctul sau ona până la care efortul i
performanţele sale se susţin reciproc.
Majoritatea pro ramelor pentru stimularea potenţialului creati i ea ă un
domeniu sau altul al acti ităţii sociale: re ol area de pro leme, ino aţii i in enţii
tehnice, creaţiile artistice, mana ementul economic .a. tudiile întreprinse i
experimentele efectuate de di erse rupuri de cercetare i oameni de tiinţă din ţara
noastră au demonstrat cu prisosinţă faptul că există lar i posi ilităţi de cre tere a
eficienţei acti ităţilor desfă urate, prin stimularea i de oltarea potenţialului
creati la ni el de familie, coală sau unităţi socio-economice. Prin or ani area
adec ată a procesului instructi -educati , prin recur erea la strate ii, pro rame i
metode moderne de lucru i prin alorificarea corespun ătoare a condiţiilor
existente în unităţile producti e i de cercetare, se pot o ţine sporuri semnificati e
în pri inţa cre terii potenţialului creati al tinerei eneraţii.
Eficienţa acţiunilor de asistare psihopeda o ică a copiilor superior dotaţi este
funcţie directă de măsura în care educatorii stăpânesc i aplică metode, strate ii i
proceduri de lucru specifice, adec ate fiecărui tip de în estrare i fiecărui ca în
parte. În literatura de specialitate sunt descrise diferite tipuri de dotare superioară
(sen orială, chinestetică, intelectuală, emoţională, mu icală, artistică, mana erială
etc.), dar i numeroase ca uri de nereali are, ca urmare a pre enţei unor factori
pertur atori de natură externă sau internă2.
De aici i necesitatea de a completa/coro ora strate iile i pro ramele de asistenţă
psihopeda o ică cu cele de consiliere educaţională, aceasta din urmă însemnând o
relaţie interumană de sprijinire continuă i sistemati ată a copilului superior dotat
de către educator (profesor, psiholo , peda o , părinte etc.).

2
Mihai Ji ău, op. cit., p. 2 – ; Carmen Creţu, Psihopedagogia succesului, Ia i, Edit. Polirom, 1997, p. 69–9 ; Maria-Liana
tănescu, op. cit., p. 46–54.

13
 4. Adaptarea curriculum-ului şcolar pentru copiii supradotaţi

Curriculum-ul propus de politicile educaţionale, de i un element deose it de

important în planificarea educaţiei, totu i are carenţe în acordarea unui sprijin real
copiilor supradotaţi.
De aceea, în literatura mondială, iar odată cu adoptarea le ii pri ind copiii
supradotaţi, i în România, se or e te de un curriculum diferenţiat, ca
modalitatea de adaptare a obiectivelor conţinuturilor a strategiilor didactice de
predare învăţare şi evaluare la posibilităţile aptitudinale la nivelul posibilităţilor
cognitive afective şi motrice la ritmul şi la stilul de învăţare al tinerilor
supradotaţi, capabili de performanţă înaltă3.
e impune, astfel, ca în procesul de educare a copiilor supradotaţi să se utili e e un
curriculum diferit de cel oferit de pro ramă, adaptat ni elului superior de
recepti itate al acestor copii, îm o ăţit pe domeniile de interes ale acestora i
diferenţiat, astfel încât, să satisfacă ne oia de cunoa tere a supradotaţilor.
Recur erea la un curriculum special oferă posi ilitatea copiilor supradotaţi să
asimile e conţinuturi care să le satisfacă capacităţile co niti e excepţionale, astfel
încât să acceadă la performanţe colare conform posi ilităţilor lor, să le
îm o ăţească i să le aprofunde e capacităţile, să le de olte comportamente
specifice, să- i exerse e a ilităţile înalte i să- i forme e competenţe necesare unor
re ultate de performanţă în domeniile de interes. ferind posi ilitatea copiilor
supradotaţi să alea ă trasee curriculare diferenţiate, să selecte e materiile de studiu
spre care manifestă aptitudini, ei pot accede rapid i cu u urinţă la cuno tinţele care
aparţin domeniului lor de interes, ei pot să î i forme e i de olte aptitudinile
creati e într-o modalitate care să le facilite e accesul la excelenţă i reali are.
O metodă cu re ultate excelente, frec ent folosită în educarea copiilor supradotaţi,
este mentoratul, copilul supradotat aflat su um rela educati ă a unui mentor este
ajutat i consiliat în a- i urma ocaţia. Astfel, copilul supradotat eneficia ă de
pro ramele de îm unătăţire a performanţelor personale prin lecţii suplimentare,
indi iduali ate i prin extinderea onelor de studiu specifice su supra e herea i
monitori area unei persoane cu competenţă în domeniul de interes.
Într-o clasă „normală” de ele i, profesorii, fac distincţia între copiii foarte uni,
uni i mai puţin uni, în funcţie de care tre uie să- i or ani e e predarea.
Cunoscându- i foarte ine clasa de ele i, profesorul are posibilitatea de a planifica
predarea diferenţiat. Poate împărţi clasa pe rupuri alorice, informaţii mai puţine
pentru cei mai puţin recepti i i dotaţi, cuno tinţe mai a ansate sau mai extinse
pentru ele ii foarte uni. trate iile de diferenţiere ţin de stilul de or ani are a

3
Legea pri ind educaţia tinerilor supradotaţi capa ili de performanţă înaltă

14
acţiunii didactice de către profesor. Pentru ele ii excepţionali poate recur e la
următoarele procedee:
ale erea sec enţelor curriculare conform aptitudinilor supradotaţilor;
extinderea complexităţii acti ităţilor, explorarea în profun ime a conceptele i
aplicarea la situaţii/probleme noi;
planificarea unor acti ităţi cross-curriculare, prin care ele ii sunt încurajaţi să
depă ească raniţele curriculum-ului o i nuit, să re ol e pro leme din iaţa reală
sau cele cu rele anţă socială;
accelerarea asimilării conţinutului materiile colare în ritmul specific lor, saltul
peste anumite informaţii redundante, sau fără importanţă majoră.
Un aspect care tre uie a ut în atenţie se referă la acei ele i care do edesc a ilităţi
înalte într-un anumit domeniu, dar care nu se manifestă consistent prin re ultatele
colare, fie că nu au ră dare să urmărească explicaţiile profesorului, fie că fac erori
elementare datorită în ăţării în salturi, fie că nu pot enera transferul la alte
domenii apropiate. Mulţi dintre ei e ită sarcinile noi, asumarea riscului pentru a nu
se expune la e ec, deoarece nu au deprinderile sau strate iile necesare pentru a le
face faţă sau au deprinderi re it formate: de lectură, scris, calcul numeric, nu tiu
să caute informaţiile într-o carte sau i liotecă, nu au strate ii de re ol are a
pro lemelor. Adeseori do edesc ina ilităţi în situaţii sociale din cau a lipsei de
încredere în sine, a unei stân ăcii de natură fi ică în jocuri sau în re ol area
practică a unor pro leme tehnice. Profesorii, prin strate iile oferite de munca
diferenţiată, sunt cei care pot recupera lipsa acestor deprinderi sau le pot corija pe
cele re it formate.
Unii copii supradotaţi nu se pot adapta sistemului colar de masă, datorită
personalităţii lor cu totul i cu totul unice i de aceea ar fi necesare alte modalităţi
de parcur ere a etapelor colare. În străinătate, există posi ilitatea frec entării
colilor speciale, sau a cursurilor speciale, saltul peste o clasă sau două, chiar
instruirea la domiciliu. Există ca uri de copii supradotaţi care nu au frec entat
niciodată o coală ”normală”.
De multe ori, copiii supradotaţi nu se remarcă prin nimic care să-i diferenţie e ca
atare în coală, dimpotri ă re ultatele lor colare pot fi mediocre. upradotarea
există, dar nu se manifestă i i il întotdeauna, nu este „transparentă”. De
asemenea, supradotarea nu se manifestă întotdeauna din primii ani de coală, ea se
poate de olta printr-o educaţie speciali ată, prin culti area intereselor co niti e i
a aptitudinilor speciale. De cele mai multe ori, supradotaţii se re ăsesc printre
ele ii cu re ultate medii, de aceea coala, profesorii au datoria de a facilita i de a
construi un mediu de în ăţare prin care supradotaţii să fie stimulaţi să î i rele e i
de olte aptitudinile, talentele, dotările. timularea co niti ă i sprijinul afecti -
emoţional al copiilor cu potenţial intelectual i aptitudinal înalt ar tre ui să se

15
reali ea ă în clasă, acest aspect, însă, necesită alte tipuri de or ani are colară i
alte modalităţi de implementare a curriculum-ului colar.

5. Organizarea claselor şi a grupelor pentru copiii supradotaţi

În sistemul educaţional modern, modul de or ani are al claselor i al rupelor de

ele i este pri it cu multă serio itate. Este deose it de importantă modalitatea prin
care profesorii î i or ani ea ă orarul, aranjamentele rupale în interiorul clasei,
predarea conţinuturilor, materialele didactice pe care le utili ea ă, modalităţile de
îm inare a metodelor didactice, forma de pre entare a unităţilor de în ăţare,
e aluarea. Toate nu fac altce a decât să reflecte încercări de soluţionare a
între ării: cum să or ani e o clasă numeroasă de ele i astfel încât să trate
indi idual pe fiecare copil în parte, pentru a-i acti i a posi ilităţile la maximum.
Ar fi necesar, să se ia în considerare câte a aspecte pentru o ţinerea unor re ultate
une în acti itatea colară cu supradotaţii:
ruparea ele ilor în funcţie de ni elul de performanţă, cu ni el intelectual
asemănător, cu a ilităţi comune, cu preferinţe asemănătoare, cu nivel de de oltare
cât mai apropiat;
atenţie mai mare acordată constituirii orarului colar, adec area lui la necesităţile
copiilor, în eneral, i ale supradotaţilor în special, care au ne oie să lucre e în
ritmul lor pentru a avea sentimentul continuităţii în ăţării i al acumulărilor
cognitive;
aranjarea flexi ilă a mo ilierului, astfel încât să nu limite e posi ilităţile de
rupare a copiilor pe centre de interes i accesul facil la resursele pre ente în clasă
(hărţi, cărţi, dicţionare, atlase, enciclopedii, calculator);
li ertatea de mi care oferită copiilor în clasă, prin care ele ii sunt încurajaţi să- i
asume responsa ilitatea propriei în ăţări, să tie să utili e e resursele disponi ile
în clasă, să lucre e într-o atmosferă lini tită alături de alţii.
Toate aceste aspecte ale or ani ării claselor oferă ansa unei instruiri
indi iduali ate i stimulării intereselor co niti e ale supradotaţilor, chiar dacă
educaţia lor se reali ea ă într-o coală de masă.

6. Strategiile de în ăţare alorifica ile pentru o pedagogie acti ă şi creati ă

De cele mai multe ori posi ilităţile economico-financiare sau chiar de politică
educaţională nu permit constituirea unor clase speciale pentru copiii supradotaţi,
care ar necesita ni te condiţii, din start, speciale i speciali ate. i în clasele din
colile de masă se poate reali a un climat accesi il educării copiilor supradotaţi.
Una dintre condiţii ar fi adaptarea strate iilor didactice. trate iile de în ăţare care
se impun în educaţia copiilor supradotaţi sunt mult mai ariate i diferenţiate decât
16
ar părea la prima edere, deoarece, ace ti copii, chiar dacă au capacitatea de a
înţele e mai ine i aptitudinea de a memora i reţine cu mai multă u urinţă
informaţiile, de a prelucra mai rapid cuno tinţele, nu toţi sunt ele i autonomi i nu
toţi au strate ii de în ăţare optime i pe deplin formate.
De aceea, este important ca domeniile spre care profesorul ar tre ui să- i îndrepte
atenţia atunci când î i planifică strate iile educaţionale pentru stimularea
a ilităţilor ele ilor capa ili de performanţe superioare să ţină cont de următoarele
aspecte (Ren ulli i Reis, 1985): dez oltarea co niti ă continuă; suportul afecti -
emoţional permanent; formarea deprinderilor de în ăţare eficientă; formarea
a ilităţilor de cercetare i utili are a materialelor de referinţă; formarea a ilităţilor
de a comunica prin forme orale, scrise i i uale.
Profesorul poate adopta mai multe strate ii de a preda cuno tinţele pre ă ute într-
un conţinut sau altul, dar tre uie să fie con tient că anumite a ilităţi sau capacităţi
se formea ă numai prin intersecţia mai multor strategii.

. Instruirea diferenţiată şi personalizată a supradotaţilor

altă modalitate de inter enţie educati ă optimi ată este instruirea

indi iduali ată. Această strate ie porne te de la conceptul sine ua non că fiecare
copil este un unicat, nerepeta il, cu a ilităţi, competenţe i aptitudini specifice,
ceea ce impune o tratare indi iduali ată. Fiecare supradotat tre uie să eneficie e
de o educaţie a solut personală. ferind copilului supradotat un pro ram educati
structurat după personalitatea sa i o susţinere din partea factorilor educaţionali
implicaţi: familie, coală, societate, acesta a cunoa te o de oltare optimală a
capacităţilor i aptitudinilor sale.
Traseul educării supradotaţilor prin or ani area unei instruiri diferenţiate
i personali ate se impune de la sine. Educatorul, în ăţătorul, profesorul este cel
care va realiza o proiectare a parcursului educati - instructi al copilului supradotat
urmărind respectarea următorilor parametri:
- particularităţile indi iduale i de ârstă ale copiilor supradotaţi;
- domeniile de interes ale copilului supradotat;
- domeniile spre care se manifestă aptitudinile sau talentul copilului; - consilierea
permanentă a copilului supradotat;
- menţinerea unei relaţii permanente cu familia.
Respectând acestor cerinţe minime asi ură:
- de oltarea indi iduală (copiii/ele ii î i însu esc concepte, noţiuni, î i formea ă
judecăţi, i- i de oltă a ilităţile necesare pentru o în ăţare permanentă);
- participarea la acti ităţi de îm o ăţire a cuno tinţelor (copiii/ele ii explorea ă
one extra-curriculare, con tienti ând existenţa numeroaselor surse de informare
pe care le pot utili a în diferite situaţii);
17
- studiul în profun ime (copiii/ele ii au oca ia de a urmări o temă care-i
interesea ă, o perioadă mai îndelun ată în timp, necesară in esti aţiilor i
cercetărilor proprii, precum i pentru finali area lucrării).
Aceste strate ii pot fi utili ate la toate ni elele de în ăţământ pentru ele ii cu
performanţe deose ite. În ca ul ni elelor mai a ansate ale în ăţământului
(gimnaziu, liceu), elevii sunt stimulaţi să î i re er e în fiecare săptămână un timp
de lucru suplimentar sau sunt scutiţi de unele o li aţii colare curente fără
importanţă.

8. Strategii instituţionale în spri inul copiilor supradotaţi

Centrele de instruire specială sunt deose it de utile prin strate iilor de instruire
specifice educaţiei copiilor supradotaţi i talentaţi. Aceste centre cuprind o reţea de
speciali ări pe domenii tiinţifice, coli de artă, ce sunt orientate către performanţă.
Ele constituie centre pilot ce selectea ă ele ii din reţeaua enerală de în ăţământ,
prin metodolo ii speciale utili ate pentru identificarea copiilor supradotaţi i
talentaţi i aplică strate ii de educare specifice profilurilor de acti itate a acestor
centre.
iecti ele enerale urmărite în cadrul acestor centre sunt:
 asi urarea facilităţilor educaţionale pentru copiii cu a ilităţi sau performanţe
înalte;
 asi urarea unei instruiri adaptate la profilele de personalitate a
supradotaţilor, la capacitatea lor de de oltare intelectuală i de exprimare
creati ă, la ne oile lor specifice de inte rare socială i profesională;
 asi urarea condiţiilor i procedurilor de adoptare a unor trasee de instruire
individualizate, a unui program flexibil cuprin ând cercetări proprii i a unui
sistem de credite transfera ile adaptat speciali ării profunde în anumite
domenii de interes ale supradotaţilor.
În cadrul acestor centre de oltarea curriculum-ului se face începând de la
în ăţământul pre colar până la cel post-uni ersitar pe toată perioada instruirii, pe
cate orii de colari are, permiţând instruirea i educarea supradotaţilor în funcţie
de ni elul intelectual i de maturitatea psiholo ică, criteriul ârstei cronolo ice
fiind secundar.
Centrele au pro rame de cercetare fundamentală, aplicată sau de creati itate
proprii, o li atorii pentru personalul didactic i pentru ele i, dar i de pro rame
educaţionale, de proiecte educati e i de oferte curriculare alternati e sau produse
educati e de alte tipuri ce or fi puse la dispo iţia sistemului educati sau pe piaţa
educati ă. Acestea au în o iecti următoarele acti ităţi:
 selectarea copiilor supradotaţi i talentaţi;

18
  selectarea personalului didactic speciali at în educarea copiilor supradotaţi i
talentaţi;
 dezvoltarea de programe educative sprijinite prin granturi;
 formarea i instruirea personalului didactic pentru a lucra cu ace ti copii;
 ela orarea de pro rame educaţionale adaptate supradotaţilor.
Centrele de excelenţă din Arad î i desfă oară acti ităţile în cele mai presti ioase
unităţi colare i la diferite discipline. De remarcat faptul că, marea majoritate a
orelor pentru excelenţă sunt orientate spre tiinţe, care ocupă o pondere majoritară,
lim ile ocupând un loc minimal per ansam lu, iar Liceul de artă are centru de
excelenţă doar pe disciplina matematică, când orientarea acestuia este pe domeniul
artă: mu ică, desen, sculptură, arhitectura, artă estimentară etc. Centrele de
excelenţă cola orea ă cu Ministerul Educaţiei, cu Institutul de Cercetări
Educaţionale, cu Centrul Naţional de Excelenţă, cu or ani aţiile
non u ernamentale de profil din ţară sau străinătate, cu alte centre de cercetare
internaţionale, cu or ani aţii internaţionale de profil, cu uni ersităţi din ţară sau
din străinătate, cu oameni de tiinţă i cultură din ţară i din străinătate.
n concluzie, putem afirma că atunci când colarii supradotaţi eneficia ă de
condiţii educati e speciali ate pe domeniul lor aptitudinal i sunt îndrumaţi
îndeaproape de profesori dedicaţi, ace tia î i de oltă optim capacităţile
performanţiale până la ni el de excelenţă.

Bibliografie:
 Ama ile, Teresa, (1997), Creati itatea ca mod de iaţă, Editura tiinţă i Tehnică,
ucure ti.
 Benito, Y., (1993), Copiii supradotaţi Educaţie dezvoltare emoţională şi adaptare
socială, Editura Polirom, Ia i.
 Creţu, C., (1997), Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Ia i.
 Ji ău, M., (1994), Copiii supradotaţi, Editura tiinţă i Tehnică, ucure ti.
 Ro ca, Al. (1981), Creativitatea generală şi specifică, ucure ti, Editura
Academiei Române.
 Ji ău, M., Copiii preşcolari supradotaţi. În: Psihologia, nr. 4, 1994.
 Kelemen G., (2006), Gifted children, identification, encouragement and
development, International Symposium, Research and Education in Innovation
Era, Uni ersitatea Aurel Vlaicu Arad, (I N (1 )973-752-107-2, (10)978-973-
752-107-1).
 Serdenciuc, N., L., Copiii cu abilităţi intelectuale înalte şi imaginea de sine.
Re ista Preocupări didactice", nr. 3-4, 1999.
 tănescu, L., Concepţii educaţionale privind supradotarea intelectuală. În: Revista
de Pedagogie, nr. 4-7, 1993.
19
Bibliografie
https://ro.wikipedia.or /wiki/Educația_copiilor_supradotați
Curs Fundamentele Psihopedagogiei Speciale- Tema Pro lematica
psihopeda o ică a ele ilor cu cerințe educaționale speciale (CE )”
5.8. Programe educaţionale eficiente pentru supradotaţi frec ent
citate în literatura de specialitate sunt următoarele:
- metoda re ol ării creati e a pro lemelor a lui Parnes (1977); idney J.Parnes
a fost fondatorul fundaţiei pentru educaţie creati ă, el a studiat o iaţă
modalităţile prin care se pot reali a pro rame educati e care să ină în sprijinul
ele ilor pentru soluţionarea pro lemelor în în ăţare i pentru de oltarea
gândirii creative, el susţinea necesitatea diferenţierii curriculum-ului.
- modelul triadei de îm o ăţire a lui Ren ulli (The Enrichment Triad Model,
1977, 19 ). Joseph .Ren ulli de oltă un pro ram de educare a
supradotaţilor a at pe experienţe de în ăţare diferenţiate, care cuprinde:
acti ităţi de instruire în rup, acti ităţi exploratorii enerale, acti ităţi de
in esti are indi iduală sau în rupuri mici.

- stâlpii totemici ai talentului multiplu al lui Calvin W.Taylor (1978); Taylor,

prin propriile cercetări lansea ă o teorie ( a ată pe modelul structurii
inteli enţei a lui Guilford2 pri ind stimularea i de oltarea talentelor creati e
multiple prin instrumente educati e oportune. El susţine ideea că fiecare indi id
se remarcă printr-un talent specific. De aceea, în a ordarea sa el su linia ă că
pot fi descoperite mai mult de 1 % de copii talentaţi dincolo de e aluarea prin
testele de inteli enţă, dacă se iau în considerare i alte aspecte i el propune 9
arii cum ar fi: rezultate academice, ândire producti ă, planificare, comunicare,
produse, deci ii, aplicare, relaţii, discernământ. El susţine, de asemenea, ideea
că, dacă stimulăm moti aţia ele ilor pentru în ăţare, ei î i or de olta
a ilităţile potenţiale într-un mod accentuat.
- programul de accelerare de la Universitatea John Hopkins (Stanley, 1980).
Acest pro ram cuprinde mai multe modalităţi de accelerare: intrarea în
coală mai de reme decât ârsta admisă, trecerea peste o clasă sau două,
studiul într-un ritm mai rapid a unor materii, studiul în clase paralele (la
unele discipline poate frecventa clasa a II-a, iar la alte discipline clasa a IV-
a), plasarea copilului/ele ului în clase cu copii de acela i ni el intelectual,
participarea la pro rame de pre ătire specială etc.
- matricea de îm o ăţire a lui Tannen aum (19 ). A raham J.Tannen aum
a studiat modalităţile prin care poate fi îm unătăţită educaţia copiilor

20
supradotaţi cu disa ilităţi, cu re ultate colare sla e, pe cei eniţi din medii
culturale diferite, studii pu licate în cartea sa de referinţă pu licată în 19 :
Psycholo ical and Educational Perspecti es. El insista pe necesitatea colilor
sau claselor speciale pentru copiii dotaţi.
- planul Piramida, realizat de D.Cox (1985). Modelul propus de Cox pentru
copiii supradotaţi i ea ă anali a i e aluarea lucrărilor reali ate de ele i pe
a ă de teme date sau la li era lor ale ere; anali a i compararea notelor
o ţinute la diferite o iecte de studiu; teste psiholo ice pentru reliefarea
diferitelor componente structurale (percepţie spaţială, discriminare
cromatică, spirit de o ser are, repre entare plană i spaţială, pro e de tip
la irint, urmărire linii, punctare, atin ere etc.).
- modelul ele ului autonom, creat de G. etts (19 ), fiecare ele tre uie să
beneficie e de o a ordare diferită în funcţie de profilul indi idual pe a a
cărora să fie create pro rame distincte;
- modelul educaţional inte rati , reali at de .Kaplan (19 6) (apud.
tănescu, 2 2, p. 69-9 ). i el este adeptul în ăţării diferenţiate pentru
supradotaţi prin utili area unui curriculum flexi il, ruparea copiilor după
capacităţi i aptitudini în clase sau rupe omo ene.
- programul Purdue creat de John F.Feldhusen este un program dedicat
de oltării ândirii creati e i a celor patru calităţi ale acesteia: flexibilitate,
fluenţă, ori inalitate i ela orare.
Modalităţile de educaţie a copiilor capa ili de performanţe
superioare pot fi clasificate în funcţie de:
- orientarea spre o definiţie sau mai multe definiţii ale supradotării;
- orientarea asupra ipotezelor;
- sau orientarea ideolo ică sau de politică educaţională.
Educaţia copiilor supradotaţi presupune pro rame educati e speciale,
uneori clase speciale, ore suplimentare, profesori special pre ătiţi pentru a
lucra cu supradotaţii i alte implicaţii de ordin economico-financiar. Toate
aceste implicaţii necesare educării copiilor supradotaţi se justifică din punct
de edere social, prin aportul pe care ace ti copii îl or a ea în iitor asupra
societăţii, i atunci putem afirma cu certitudine că eneficiari or fi, în e ală
măsură, indi idul care alorifică de oferta socială, dar i societatea prin
retroacţiunea iitoare , astfel încât tot mai mult se insistă pe crearea unor
condiţii speciale pentru asi urarea de oltării acestor copii excepţionali la
21
 ni elul maximei lor potenţialităţi. Cercetătorii i practica au demonstrat că
pro ramele colare o i nuite i coala de masă nu asi ură maximi area
potenţialului indi idual al supradotaţilor, ei tre uie încurajaţi i sprijiniţi
printr-o instruire speciali ată i diferenţiată ( orland, 19 6).
Curriculum-ul propus de politicile educaţionale, de i un element deose it
de important în planificarea educaţiei, totu i are carenţe în acordarea unui
sprijin real copiilor supradotaţi.
De aceea, în literatura mondială, iar odată cu adoptarea le ii pri ind
copiii supradotaţi, i în România, se or e te de un curriculum diferenţiat,
ca modalitatea de adaptare a o iecti elor, conţinuturilor, a strate iilor
didactice de predare, în ăţare i e aluare la posi ilităţile aptitudinale, la
ni elul posi ilităţilor co niti e, afecti e i motrice, la ritmul i la stilul de
în ăţare al tinerilor supradotaţi, capa ili de performanţă înaltă .

Se impune, astfel, ca în procesul de educare a copiilor supradotaţi să se

utili e e un curriculum diferit de cel oferit de pro ramă, adaptat ni elului
superior de recepti itate al acestor copii, îm o ăţit pe domeniile de interes ale
acestora i diferenţiat, astfel încât, să satisfacă ne oia de cunoa tere a
supradotaţilor. Recur erea la un curriculum special oferă posi ilitatea copiilor
supradotaţi să asimile e conţinuturi care să le satisfacă capacităţile co niti e
excepţionale, astfel încât să acceadă la performanţe colare conform
posi ilităţilor lor, să le îm o ăţească i să le aprofunde e capacităţile, să le
de olte comportamente specifice, să- i exerse e a ilităţile înalte i să- i
forme e competenţe necesare unor re ultate de performanţă în domeniile de
interes. ferind posi ilitatea copiilor supradotaţi să alea ă trasee curriculare
diferenţiate, să selecte e materiile de studiu spre care manifestă aptitudini, ei
pot accede rapid i cu u urinţă la cuno tinţele care aparţin domeniului lor de
interes, ei pot să î i forme e i de olte aptitudinile creati e într-o modalitate
care să le facilite e accesul la excelenţă i reali are.
metodă cu re ultate excelente, frec ent folosită în educarea copiilor
supradotaţi, este mentoratul, copilul supradotat aflat su um rela educati ă
a unui mentor este ajutat i consiliat în a- i urma ocaţia. Astfel, copilul
supradotat eneficia ă de pro ramele de îm unătăţire a performanţelor
personale prin lecţii suplimentare, indi iduali ate i prin extinderea onelor
de studiu specifice su supra e herea i monitori area unei persoane cu
competenţă în domeniul de interes.

22
 Într-o clasă „normală” de ele i, profesorii, fac distincţia între copiii foarte
uni, uni i mai puţin uni, în funcţie de care tre uie să- i or ani e e
predarea. Cunoscându- i foarte ine clasa de ele i, profesorul are
posibilitatea de a planifica predarea diferenţiat. Poate împărţi clasa pe
rupuri alorice, informaţii mai puţine pentru cei mai puţin recepti i i
dotaţi, cuno tinţe mai a ansate sau mai extinse pentru ele ii foarte uni.
Strategiile de diferenţiere ţin de stilul de or ani are a acţiunii didactice de
către profesor. Pentru ele ii excepţionali poate recur e la următoarele
procedee:
ale erea sec enţelor curriculare conform aptitudinilor supradotaţilor;
extinderea complexităţii acti ităţilor, explorarea în profun ime a
conceptele i aplicarea la situaţii/pro leme noi;
planificarea unor acti ităţi cross-curriculare, prin care ele ii sunt încurajaţi
să depă ească raniţele curriculum-ului o i nuit, să re ol e pro leme din
iaţa reală sau cele cu rele anţă socială;
accelerarea asimilării conţinutului materiile colare în ritmul specific lor,
saltul peste anumite informaţii redundante, sau fără importanţă majoră.

Un aspect care tre uie a ut în atenţie se referă la acei ele i care dovedesc
a ilităţi înalte într-un anumit domeniu, dar care nu se manifestă consistent prin
re ultatele colare, fie că nu au ră dare să urmărească explicaţiile profesorului,
fie că fac erori elementare datorită în ăţării în salturi, fie că nu pot enera
transferul la alte domenii apropiate. Mulţi dintre ei e ită sarcinile noi, asumarea
riscului pentru a nu se expune la e ec, deoarece nu au deprinderile sau
strate iile necesare pentru a le face faţă sau au deprinderi re it formate: de
lectură, scris, calcul numeric, nu tiu să caute informaţiile într-o carte sau
i liotecă, nu au strate ii de re ol are a pro lemelor. Adeseori do edesc
ina ilităţi în situaţii sociale din cau a lipsei de încredere în sine, a unei stân ăcii
de natură fi ică în jocuri sau în re ol area practică a unor pro leme tehnice.
Profesorii, prin strate iile oferite de munca diferenţiată, sunt cei care pot
recupera lipsa acestor deprinderi sau le pot corija pe cele re it formate.
Unii copii supradotaţi nu se pot adapta sistemului colar de masă, datorită
personalităţii lor cu totul i cu totul unice i de aceea ar fi necesare alte
modalităţi de parcur ere a etapelor colare. În străinătate, există posi ilitatea
frec entării colilor speciale, sau a cursurilor speciale, saltul peste o clasă
sau două, chiar instruirea la domiciliu. Există ca uri de copii supradotaţi care
nu au frec entat niciodată o coală ”normală”.

23
 De multe ori, copiii supradotaţi nu se remarcă prin nimic care să-i
diferenţie e ca atare în coală, dimpotri ă re ultatele lor colare pot fi
mediocre. upradotarea există, dar nu se manifestă i i il întotdeauna, nu
este „transparentă”. De asemenea, supradotarea nu se manifestă întotdeauna
din primii ani de coală, ea se poate de olta printr-o educaţie speciali ată,
prin culti area intereselor co niti e i a aptitudinilor speciale. De cele mai
multe ori, supradotaţii se re ăsesc printre ele ii cu re ultate medii, de aceea
coala, profesorii au datoria de a facilita i de a construi un mediu de
în ăţare prin care supradotaţii să fie stimulaţi să î i rele e i de olte
aptitudinile, talentele, dotările. timularea co niti ă i sprijinul afecti -
emoţional al copiilor cu potenţial intelectual i aptitudinal înalt ar tre ui să
se reali ea ă în clasă, acest aspect, însă, necesită alte tipuri de or ani are
colară i alte modalităţi de implementare a curriculum-ului colar.
În sistemul educaţional modern, modul de organizare al claselor şi al
grupelor de elevi este pri it cu multă serio itate. Este deose it de
importantă modalitatea prin care profesorii î i or ani ea ă orarul,
aranjamentele rupale în interiorul clasei, predarea conţinuturilor,
materialele didactice pe care le utili ea ă, modalităţile de îm inare a
metodelor didactice, forma de pre entare a unităţilor de în ăţare, e aluarea.
Toate nu fac altce a decât să reflecte încercări de soluţionare a între ării:
cum să or ani e o clasă numeroasă de ele i astfel încât să trate indi idual
pe fiecare copil în parte, pentru a-i acti i a posi ilităţile la maximum. Ar fi
necesar, să se ia în considerare câte a aspecte pri ind modul de organizare
al claselor şi al grupelor de ele i pentru o ţinerea unor re ultate une în
acti itatea colară cu supradotaţii:
ruparea ele ilor în funcţie de ni elul de performanţă, cu ni el intelectual
asemănător, cu a ilităţi comune, cu preferinţe asemănătoare, cu ni el de
de oltare cât mai apropiat; atenţie mai mare acordată constituirii orarului
colar, adec area lui la necesităţile copiilor, în eneral, i ale supradotaţilor
în special, care au ne oie să lucre e în ritmul lor pentru a a ea sentimentul
continuităţii în ăţării i al acumulărilor co niti e;
aranjarea flexi ilă a mo ilierului, astfel încât să nu limite e posi ilităţile de
rupare a copiilor pe centre de interes i accesul facil la resursele prezente în
clasă (hărţi, cărţi, dicţionare, atlase, enciclopedii, calculator);

24
 li ertatea de mi care oferită copiilor în clasă, prin care ele ii sunt încurajaţi
să- i asume responsa ilitatea propriei în ăţări, să tie să utili e e resursele
disponi ile în clasă, să lucre e într-o atmosferă lini tită alături de alţii.
Educaţia de excelenţă (engl gifted education) este o educaţie care urmăre te
să descopere, să de olte i să promo e e potenţialul tuturor cate oriilor de copii, a ilităţile i
potenţialele lor naturale (conceptul nature and nurtu Pentru această cate orie de copii s-a proiectat
sistemul de educaţie de excelenţă, sau educaţia copiilor supradotaţire” i hrănirea potenţialului natural”)
prin:
- intermediul unei educaţii indi iduali ate;
- o curriculă de ni el internaţional (accelerare, îndrumare, mentorat);
- un mediu de formare armonioasă, echili rată;
- cu personal talentat, cu ocaţie.

25