Impactul produşilor de ardere asupra mediului şi asupra organismului uman

Termocentralele transformă căldura degajată prin arderea unui combustibil (cărbune,

gaze naturale) în energie electrică. Prin încălzirea apei dintr-un cazan se produce abur
sub presiune care pune în mișcare roata turbinei. În cadrul generatorului mișcarea unei
bobine într-un câmp magnetic produce curent electric.
La arderea cărbunilor o parte dintre elementele componente ale acestora (sulf, azot)
eliberează în mediul înconjurător compuși care afectează mediul înconjurător. În mod
similar gazele de eșapament de la autoturisme, camioane și autobuze eliberează
dioxidul de sulf și oxidul de azot în aer.
Sulful prin ardere (reacția cu oxigenul) se transformă în dioxid de sulf, care
reacționează cu apa din atmosferă formând acid sulfuros :

S + O2 = SO2 ↑
SO2 + H2O = H2SO3

Azotul din cărbuni se transformă în dioxid de azot, care reacționează cu apă formând
acid azotic :

N + O2 = NO2 ↑
4NO2 + 2H2O + O2 = 4HNO3
Ploile acide sunt precipitațiile care au un pH mai mic decât 5,6, având un caracter
acid pronunțat.
Ploaia nepoluată este slab acidă cu un pH mai mic de 7, dar nu mai mic de 5,6
Dioxidul de azot cu apă și oxigenul din aer formează acid azotic.
4NO2 + 2H2O + O2 = 4HNO3
Ploaia cu dioxidul de azot din aer formează un acid , având un caracter acid pronunțat
Ploaia acidă este o precipitație cu caracter acid(amestec de acid azotic cu acid
sulfuros), având un pH mai mic decât 5,6 și care se formează prin reacția apei de
ploaie cu oxizii de azot și de sulf din aerul poluat.
Constituenții poluării acide există ca particule în aer și contribuie la formarea ceții
(smogului), afectând vizibilitatea. Aceasta face deplasarea dificilă, în special pentru
piloți. Ceața acidă împiedică de asemenea cursul luminii solare de la soare la pământ
și înapoi. În zona arctică, aceasta afectează creșterea lichenilor, care la rândul ei,
afectează renii și alte animale care se hrănesc cu licheni.
Ploile acide sunt un pericol constant şi la adresa clădirilor şi monumentelor istorice
ridicate de om. În special statuile sau edificiile din marmură sau calcar, roci care
conţin cantităţi mari de carbonat de calciu, sunt afectate de aciditatea crescută a
precipitaţiilor. Acizii din picăturile de ploaie reacţionează în timp cu compuşii de
calciu din aceste roci, ceea ce duce la apariţia unui strat de gips (sulfat de calciu, care
este sfărâmicios). Nici metalele nu sunt cruţate: ploile acide distrug straturile
protectoare de vopsea şi corodează metalul. În special fierul, oţelurile, cuprul şi
bronzul sunt vulnerabile la acţiunea picăturile acide.
Ploaia acidă distruge și materialele precum țesăturile. De exemplu, steagurile arborate
sunt “mâncate” de chimicalele acide din precipitatii. Cărțile si obiectele de artă, vechi
de sute de ani, sunt de asemenea afectate. Sistemele de ventilație ale librăriilor și
muzeelor, în care sunt ținute acestea, nu previn intrarea particulelor acide în clădiri și
astfel ele intră, circulă și deteriorează materialele.
Unele dintre cele mai serioase efecte ale ploii acide asupra oamenilor sunt problemele
respiratorii. Emisiile de dioxid de sulf și dioxid de azot dau naștere unor probleme
medicale precum tusea, astmul, dureri de cap, iritații ale ochilor, nasului și gâtului.
Unul dintre cele mai serioase impacte ale precipitațiilor acide este cel asupra pădurilor
și solurilor. Pagube majore se produc atunci când acidul sulfuric cade pe pământ sub
formă de ploaie. Substanțele nutritive aflate în soluri sunt îndepărtate. Aluminiul, de
asemenea prezent în sol, este eliberat și acest element toxic poate fi absorbit de
rădăcinile copacilor. Astfel copacii sunt sortiți morții, fiind privați de nutritivi vitali,
precum calciul și magneziul.
Ploaia acidă care cade pe pământ, spală substanțele nutritive din sol și poartă metalele
toxice eliberate din sol spre lacuri.
O altă cale prin care acizii ajung în lacuri se petrece primavara, prin topirea zăpezilor,
când acizii și chimicalele pătrund în sol, fiind purtate spre râuri și lacuri. Aceasta
cauzează o schimbare drastică a pH-ului lacurilor. Multe dintre aceste specii își depun
ouăle în apă. La un nivel al pH-ului de 5, majoritatea ouălor de pește nu vor
supraviețui, iar la un nivel mai scăzut de pH, peștii adulți pot muri. Peștii, fiind
membrii primari ai lanțului trofic, reprezintă hrana pentru multe specii de animale,
printre care se numără și omul.

Dintre gazele rezultate în procesele de ardere a combustibililor, dioxidul de carbon

contribuie cel mai mult la producerea efectului de seră, dar și freonii, metanul, etanul,
oxizii de azot, oxizii de sulf, ozonul etc.
Aceste gaze din atmosfera Pământului se comportă ca pereții unei sere - captează și
rețin căldura soarelui reflectată de Pământ, astfel încât aceasta nu mai este eliberată
înapoi spațiu.
Efectul de seră este procesul de încălzire a planetei din cauza razelor reflectate de
gazele de seră din atmosferă înapoi spre suprafața Pământului.
 Cauza principală a efectului de seră constă în acea cantitate enormă de dioxid de
carbon și altor substanțe cu efect de seră ce se acumulează în stratul aerian formând o
„plapumă”. Ele dau posibilitate razelor ultraviolete și infraroșii de la Soare să treacă
foarte ușor, ajungând la suprafața solului. Aceste raze se transformă în energie
termică, iar energia termică de la suprafața solului prin acest strat trece mult mai greu
în așa fel încât se creează situația – cu cât plapuma este mai groasă cu atât sub ea este
mai cald.

Din cauza efectului de seră se așteaptă ca, temperatura globală să crească, fapt care
are multe consecințe dezastroase: schimbarea tiparul climatic, afectarea producției
agricole, modificare distribuției animalelor și plantelor, topirea ghețarilor și creșterea
nivelul mării.
Astfel în 2016 a avut loc Acordul de la Paris, o înțelegere între 73 de țări care are ca
scop păstrarea creșterii temperaturii globale sub două grade Celsius și scăderea
emisiilor de dioxid de carbon provenite din arderea de combustibili fosili.

Măsuri de prevenire a formării ploilor acide și a combaterii efectului de seră:

o Tot mai multe termocentrale pe cărbuni folosesc tehnologii de desulfurizare, pentru a

"curăţa" gazele emise de sulf. O astfel de staţie de desulfurizare poate elimina circa
95% din conţinutul de sulf al gazelor emise în atmosferă.
o Folosirea mașinilor ecologice, a bicicletelor și trotinetelor electrice.
o Îmbunătățirea calității carburanților.
o Folosirea transportului în comun.
o Reducerea consumului de energie prin achiziționarea de aparate electrocasnice care
consumă puțină energie electrică ( clasa A) și oprirea aparatelor și becurilor când nu
avem nevoie de ele.