Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

ALICIA THOMPSON

Râul
speran]ei
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU

ALCRIS
Romance
giannijollys

Capitolul 1

C`ldura matinal` anun]a o zi torid` când Valecia Jordan


p`trunse \n sufrageria hotelului. Atmosfera era \n`bu[itoare;
umiditatea \nconjur`toare se \mbina cu aroma cople[itoare [i
persistent` a florilor tropicale; doar un ventilator fixat \n tavan
d`dea o oarecare r`coare. Valecia se \ndrept` repede spre o
mas` situat` \n apropierea ferestrelor mari. De-abia se a[ezase [i
un chelner cu tenul mat \i a[ez` \n fa]` un mic dejun pe cât de
copios, pe atât de apetisant. Tân`ra fat` oft` mul]umit`. De când
Peter Lansing rupsese brutal logodna, nu avusese nicio singur`
clip` de destindere.
Primul contact cu Brazilia \i p`rea ireal. Câteva zile mai
\nainte, \n California, \l ajuta \nc` pe profesorul s`u, doctorul
Paul Green – eminent geolog – s` preg`teasc` o expedi]ie \n
Amazonia. Celebrul explorator Dirk Chandler trebuia s`
participe la ea. |n ultimul minut, doctorul Green \i propusese
6 ALICIA THOMPSON

Valeciei s`-l \nlocuiasc`. S` fac` echip` cu Dirk Chandler! Tân`ra


fat` nu \ndr`znea s` cread`. B`rbatul al c`rui nume era asociat
cu al celor mai bogate [i mai frumoase femei, din Statele Unite;
cel care, dup` fiecare din expedi]iile sale triumf`toare, ]inuse
"prima pagin`" a revistelor americane! La ideea de a-i fi aproape,
Valecia era \nm`rmurit`. Totu[i, foarte repede, entuziasmul [i
tinere]ea sa \nvinseser`; accept` contractul.
O s`pt`mân` mai târziu, instalat` confortabil \n fa]a unei
ce[ti cu cafea fierbinte, era punctual` la \ntâlnirea stabilit` de
explorator. Prad` unei u[oare \ngrijor`ri, se sim]ea nervoas` [i
se temea de aceast` prim` \ntâlnire. Totu[i era mai seduc`toare
ca niciodat`; o urm` de rimel pe genele lungi de culoare
deschis` \i accentua profunzimea privirii [i p`rul de un
blond-vene]ian \ncadra o fa]` cu tr`s`turi delicate. Un [ort [i o bluz`
de culoare kaki \i puneau \n valoare silueta supl` [i armonioas`.
Dup` un timp, u[a restaurantului se deschise, l`sând s`
treac` un b`rbat \nalt [i sub]ire. Hainele de un alb imaculat \i
subliniau tenul bronzat. Se opri, str`lucind \n lumina soarelui.
Toate privirile se \ntoarser` spre el. |ns`[i Valecia se sim]i ca
magnetizat` de acel trup vibrând de o puternic` energie.
B`rbatul \[i scoase casca \n stil colonial, eliberând o mas` de p`r
negru ca smoala. Dirk Chandler!
Tân`ra fat` \l examin` cu un aer perplex; p`rea mai tân`r
decât \n fotografii, diferit, poate mai energic... Ochii de un
albastru-intens, contrastau ciudat cu fa]a sa cu tr`s`turi
col]uroase, t`b`cit` de soare.
RÂUL SPERAN}EI 7

Dirk Chandler \nainta spre ea.


– V.E. Jordan? \ntreb`, suspicios.
– Da, Valecia Ellen. |ncântat` s` v` cunosc, domnule
Chandler, spuse ea zâmbind.
Nemi[cat, exploratorul ignor` deliberat mâna \ntins` spre el.
Atitudinea sa sever` reflecta o enervare de-abia st`pânit`. Totu[i,
dup` câteva clipee \ncepu s` se destind`; agresivitatea i se
transform` treptat \ntr-un interes aproape senzual pentru tân`ra
persoan` pe care o avea \n fa]`.
Valecia \[i l`s` bra]ul s` cad` \ncet. Era hipnotizat`; ]intuit`
locului de arogan]a lui Dirk Chandler. Dar foarte repede, sim]i
c` se \nfurie [i decise s` reac]ioneze.
– |ntotdeauna v` \ntâmpina]i colegii \n acest mod? \l \ntreb`
t`ios.
– Green nu mi-a spus c` acel "coleg" care trebuia s`-l
\nlocuiasc` este femeie.... spuse el \ncet... [i pe deasupra, tân`r`
[i frumoas`.... Dac` nu era]i atât de [ireat`, v-a[i fi putut lua
drept o student` din primul an...
– {ireat`? Ce vre]i s` spune]i?
– Green este ambi]ios; m` \ntrebam de ce renun]ase la
aceast` expedi]ie \n folosul unui confrate. Acum, [tiu...
– Nu \n]eleg! se mir` Valecia, dezorientat`.
– Nu face]i pe naiva! o \ntrerupse dur exploratorul. Unei
persoane atât de frumoase ca dumneavoastr`, nu-i lipsesc
mijloacele de a influen]a un b`rbat b`trân.
Valecia nu-[i credea urechilor.
8 ALICIA THOMPSON

– A[adar, dup` dumneavoastr`, l-a[ fi sedus pe doctorul


Green cu singurul scop de a explora valea Curcubeului! exclam`
tân`ra fat`, cu vocea vibrând de indignare.
– S-a mai v`zut deja...
Valecia era stacojie. Oare cum putea fi atât de nedrept?
Nimeni n-o tratase astfel vreodat`!
– }in s` v` precizez, domnule Chandler, declar` ea, c`-mi
preg`tesc un doctorat \n geologie. Doctorul Green este
profesorul meu [i nimic mai mult. Pe de alt` parte, am toate
diplomele cerute pentru a participa la lucr`rile dumneavoastr`.
– Oh, nu m` \ndoiesc de asta, domni[oar` Jordan, sau poate
doamn` Jordan? ad`ug` Dirk pe un ton domolit.
– Domni[oara Jordan!
Dirk izbucni \n râs [i brusc, Valecia sim]i o emo]ie ciudat`.
Oare cum acest b`rbat, care acum cinci minute, ac]ionase fa]` de
ea cu un dispre] total, i se putea p`rea acum atât de seduc`tor?
Vocea lui Dirk o scoase din gânduri.
– V` rog, domni[oar` Jordan, lua]i loc, \i propuse politicos.
Ne vom sim]i mai comod, pentru a discuta.
La un semn al tân`rului b`rbat, chelnerul aduse dou` ce[ti cu
cafea fierbinte.
– Trebuie s` v` m`rturisesc un lucru, relu` el \n cele din
urm`: demersul dumneavoastr` m` mir`! V-am consultat
dosarul: ave]i dou`zeci [i cinci de ani [i un num`r impresionant
de certificate. Oare de ce o fat` tân`r`, de vârsta dumneavoastr`,
ar merge s` se \ngroape \n p`durea virgin`? Pân` acum n-am
RÂUL SPERAN}EI 9

cunoscut decât una care a fost la \n`l]ime.... Green nu se opre[te


din elogii \n leg`tur` cu dumneavoastr`, dar raportul s`u este
incomplet. Ori, eu nu plec niciodat` f`r` s` cunosc to]i membrii
echipei; vorbi]i-mi despre dumneavoastr`, domni[oar` Jordan.
Valecia se \nfior`. Dirk uza de farmecul s`u; oare \i va putea
rezista? Profund tulburat`, trebui s` fac` un efort supraomenesc
pentru a-[i reveni.
– Ei bine, \ncepu cu o voce nesigur`, mama este brazilianc`
[i p`rin]ii mei s-au \ntâlnit la Rio. Ca \ntotdeauna, tata era \n
c`utare de pietre. Le colec]ioneaz`. S-au c`s`torit, apoi s-au
\ntors s` tr`iasc` \n California, la ferma noastr`. Acolo am
crescut eu. Mama \mi vorbea despre copil`ria sa \n Brazilia; tata
m` ducea s` str`bat cu el Mun]ii Stânco[i, pentru a g`si minerale
pre]ioase. I-am \mp`rt`[it foarte repede pasiunea. La
universitate m-am orientat \n mod firesc spre geologie. Astfel
l-am \ntâlnit pe doctorul Green. Am participat la cea mai mare
parte dintre lucr`rile sale.
– Mi-a spus asta. Dar ce [ti]i despre valea Curcubeului?
– Am studiat subiectul foarte mult timp; dup` o veche
legend`, locul este plin de aur, diamante [i smaralde. Ast`zi,
anumite publica]ii confirm` existen]a acestei v`i. Ar fi o
descoperire extraordinar`, un z`c`mânt unic \n lume! exclam`
Valecia, entuziasmat`.
Dirk Chandler o observa cu aten]ie.
– Nu pun la \ndoial` competen]a dumneavoastr`
profesional`, domni[oar` Jordan, declar` el brusc. Dar [ti]i oare
10 ALICIA THOMPSON

la ce v` expune]i? Luni \ntregi de oboseal` [i nelini[te prin


regiuni neexplorate; asta necesit` o rezisten]` fizic`
excep]ional`. S` nu conta]i pe un regim de favoare!
– Oh, m` voi descurca foarte bine, exclam` Valecia, plin` de
speran]`.
Fa]a exploratorului se \ntunec`; tr`s`turile i se crispar`.
– V` acord \ncredere, replic` el dur. Sunte]i superb`! Desigur
ve]i avea ocazia s` v` dovedi]i meritele.... Dar v` previn: doctorul
Green era o prad` u[oar`; cu mine va trebui s` schimba]i
metoda!
– Oare ce insinua]i? exclam` revoltat` Valecia.
– Nu face]i pe inocenta! Jungla treze[te uneori instincte
ne[tiute, dar nu voi ceda niciunei provoc`ri.
– O brut`, o fiin]` vulgar` [i grosolan`, iat` ce sunte]i!
izbucni tân`ra fat`, incapabil` s` se mai controleze mult timp.
Cine v` crede]i? Orice a]i crede, nu toate femeile sunt gata s` v`
cad` \n bra]e!
– Ce num`r str`lucit, domni[oar` Jordan! Era gata s` cred \n
sinceritatea dumneavoastr`.
– Dac` asta poate s` v` lini[teasc`, s` [ti]i c` pretinsul
dumneavoastr` farmec m` las` indiferent`.
Inima Valeciei b`tea s`-i sparg` pieptul, dar ridic` mândr`
capul [i sus]inu privirea lui Dirk.
Acesta schimb` brusc subiectul.
– Ce crede logodnicul dumneavoastr` despre aceast`
expedi]ie? o \ntreb` pe nepus` mas`.
RÂUL SPERAN}EI 11

Valecia l`s` ochii \n jos. Chipul lui Peter \i ap`ru \n mod


dureros. O imens` triste]e i se zugr`vi pe fa]`.
– Via]a mea personal` nu v` prive[te, afirm` cu hot`râre.
– S` nu crede]i asta, remarc` amabil exploratorul. Când [ase
persoane tr`iesc \mpreun` timp de aproape o lun`, nu se pune
problema ca cineva s` ofteze dup` cel pe care-l iube[te...
– Nu mai \n]eleg! replic` ironic tân`ra fat`. Doar acum o
clip` m` acuza]i c` vreau s` v` prind \n plas`!
Valecia \[i arunc` p`rul pe spate. Doi ochi foarte alba[tri,
adânci [i de nep`truns, erau a]inti]i cu insolen]` asupra ei.
– Nu v` teme]i, domnule Chandler, n-am nicio leg`tur`
sentimental`. M` intereseaz` doar munca mea, ad`ug` Valecia.
Un fulger de triumf se aprinse \n privirea lui Dirk.
– Oricum, sunte]i prea tân`r`. Nu v` pot asigura securitatea,
spuse pe un ton autoritar.
– N-am nevoie de dumneavoastr` ca gard` de corp, exclam`
Valecia, exasperat` de schimb`rile de tactic` ale \nso]itorului
s`u. M-am aflat \n situa]ii mult mai periculoase! |n plus, [tiu s`
m` folosesc de un cu]it pentru a m` ap`ra.
– M` impresiona]i! o asigur` Dirk, ironic. Dar prefer s` lucrez
cu b`rba]i.
Tân`ra fat` \l m`sur` cu un aer sfid`tor. Era gata s`-i replice,
dar t`cu. Se sim]i brusc foarte obosit`. La ce bun s` se
\nc`p`]âneze? Lupta era inegal`. De ce s` nu se \ntoarc` \n
California?... Era exact ce dorea el! Nu-i va face aceast` pl`cere!
Pe de alt` parte, doctorul Green \i acordase toat` \ncrederea;
12 ALICIA THOMPSON

trebuia s` se arate demn` de ea. Gata s`-[i joace ultima [ans`,


Valecia \l privi pe Dirk f`r` s` clipeasc`.
– Este regretabil, domnule Chandler, deoarece sunt singura
persoan` \n stare s`-l \nlocuiasc` pe profesorul meu. Ave]i
nevoie de mine [i o [ti]i! S` facem un armisti]iu!
Oare care va fi reac]ia lui Dirk Chandler? Se va supune acestui
ultimatum? Valecia se \ndoia. P`rea nehot`rât [i fa]a lui reflecta
o ostilitate crescând`. Ochii \i str`luceau de mânie; degetele
b`teau nervoase \n mas`. Totu[i, sub acest aer mânios, Valeciei
i se p`ru c` ghice[te o anumit` senzualitate.
Dirk \[i reveni subit [i-[i trecu \ndelung mâna prin p`r.
– Bine, spuse el. Duce]i-v` [i preg`ti]i-v` lucrurile. V` voi
vedea \n camera dumneavoastr`.
Valecia se preg`tea s` riposteze, când fulgerând-o cu privirea,
Dirk o reduse la t`cere. Se ridicar`, ie[ir` din sufragerie [i
a[teptar` ascensorul. Valecia nu avea decât o grab`: s` se afle
singur`. Cabina se opri la etajul al doilea. Ner`bd`toare, tân`ra
fat` \[i scoase repede cheia [i se \ndrept` cu pas hot`rât spre u[a
camerei sale. Se rezem` o clip` de ea, apoi \ntoarse \ncet capul.
Dirk \i lu` atunci cheia din mân`. |ngrozit`, Valecia \[i \ncruci[`
imediat bra]ele la piept, \ntr-un gest de ap`rare. Totu[i,
inten]iile lui Dirk erau cu totul altele: se aplec` [i deschise u[a.
– S` fi]i jos \ntr-o jum`tate de or`, \i ordon` scurt.
Se \ntoarse [i se \ndep`rt`.
Dup` un oftat de u[urare, tân`ra fat` \[i adun` puterile [i
p`trunse \n camer`. Decorul prietenos [i intim invita la relaxare.
RÂUL SPERAN}EI 13

Câteva gravuri judicios alese, puneau \n valoare culoarea


deschis` a pere]ilor [i lâng` pat, pe o etajer` din lemn \nchis la
culoare, \nflorea un superb buchet de flori albe.
Valecia se \ntinse pe cuvertura delicat brodat` [i \nchise
ochii.
Cu ce drept se arat` atât de arogant? \[i spuse \ntr-o tres`rire
de revolt`. Ar trebui s` [tie c` nu va ob]ine nimic prin \ncerc`rile
de intimidare!
Când se sim]i pu]in mai relaxat`, se ridic`: timpul o presa. |[i
\mp`turi cu grij` hainele simple [i u[oare pe care le prev`zuse
pentru c`l`torie, apoi \[i \nchise valizele.
Sc`pat` de aceast` corvoad`, \mpinse u[a b`ii, arunc` o
privire admirativ` asupra amenaj`rii moderne [i func]ionale a
\nc`perii, apoi se a[ez` \n fa]a m`su]ei de toalet`, \n fa]a oglinzii.
|ntrevederea cu Dirk o pusese la \ncercare [i pe tr`s`turile ei
se citea \nc` urma unei puternice tensiuni nervoase. Se hot`r\ s`
se machieze, dar pu]in ruj pe buze fu suficient pentru a-i reda
imediat toat` str`lucirea. |[i privi nemi[cat` imaginea: fa]a era
roz de emo]ie [i ochii limpezi str`luceau de o lumin` ciudat`.
Valecia nu se putu am`gi mai mult timp, o for]` irezistibil` o
atr`gea spre Dirk...
"Aten]ie, \[i spuse, poate ai câ[tigat o b`t`lie, dar Dirk
Chandler este cel care câ[tig` r`zboaiele".

***
14 ALICIA THOMPSON

A[ezat` \n hol, Valecia \l a[tepta pe Dirk, când un b`rbat se


apropie de ea. Cu o \nf`]i[are \nc` tân`r`, avea totu[i fa]a
br`zdat` de riduri.
– Domni[oara Jordan? o \ntreb`.
– Ea \ns`[i, r`spunse Valecia.
– |ncântat s` v` cunosc. Sunt Talcan Wheeler, fotograful
expedi]iei
– Domnule Wheeler! V` consider fotografiile minunate, sunt
una dintre cele mai \nfl`c`rate admiratoare ale dumneavoastr`!
– |n acest caz, vom deveni foarte repede prieteni buni.
Spune]i-mi Wheeler, vre]i?
Tân`ra fat` p`rea surprins`.
– Cum m-ai recunoscut? se mir` ea.
Wheeler lu` loc al`turi.
– |nalt` [i zvelt`, p`r de aur [i o privire care face soarele s`
p`leasc`! Iat` portretul pe care valorosul nostru [ef, Dirk
Chandler vi l-a f`cut, declar` Wheeler, mali]ios. L-am p`r`sit
acum o clip` [i crede-m`, nu p`rea s` fie \ntr-o dispozi]ie bun`;
se \nvârte ca un urs \n cu[c`! Accept` cu greu c` e[ti atât de
hot`rât`; nicio femeie nu i-a rezistat vreodat`!
– Ce are atât de special? exclam` Valecia cu ingenuitate.
Wheeler ridic` din umeri.
– Este foarte simplu. Reu[e[te acolo unde to]i ceilal]i dau
gre[. Este american, dar se deplaseaz` \n lumea \ntreag`. |ndat`
ce un guvern este confruntat cu o problem` spinoas`, face apel
la Dirk. Totu[i, \n jungl` este cel mai \n largul s`u. A fost
RÂUL SPERAN}EI 15

mercenar [i cunoa[te bine terenul. L-am v`zut la lucru: am


muncit deseori \mpreun`. Câteva articole din ziare [i povestea
aventurilor sale l-au f`cut celebru.
– |i cunosc scrierile, dar ce fel de b`rbat este?
– Am ajuns aici! spuse Wheeler, cu un zâmbet ironic \n col]ul
gurii. Dirk Chandler seduc`torul! Desigur, e[ti la curent.
– Nu.... deloc, obiect` Valecia. "Se spune", nu m`
intereseaz`.
Privirea lui Wheeler deveni p`trunz`toare.
– Ei bine, indienii din Amazonia \l consider` un adev`rat
erou. Vrei s` [tii de ce?
– Oh, poveste[te-mi! exclam` tân`ra fat` cu ochii m`ri]i de
curiozitate.
– Indienii cred c` jaguarul este re\ncarnarea unei femei
frumoase [i independente. Pentru nimic \n lume n-ar ucide una
dintre aceste feline. Le este team` s` suprime un suflet. Doar
câ]iva b`rba]i ale[i de trib au acest privilegiu. Este vorba atunci
de un ritual sacru, prin care vân`torul \[i \nsu[e[te for]a
animalului. Cel care \nvinge jaguarul va deveni st`pânul femeii.
Prietenul nostru Dirk s-a identificat cu aceast` legend`... Fiecare
cucerire \l face tot mai dispre]uitor fa]` de sexul feminin. S`
frâng` inimi este divertismentul s`u favorit! Un sfat, nu te
\ndr`gosti de el!
– Nu pari s`-l placi foarte mult, \ndr`zni Valecia.
– |i respect competen]a; dar s` spunem... c` prefer`m s`
p`str`m distan]a.
16 ALICIA THOMPSON

Impresionat` de povestirea fotografului, Valecia r`mase


gânditoare. Cum oare, \n timpurile noastre, cineva putea trece
drept semizeu? Desigur, avea farmec... Chiar ea era gata s`
cedeze. Dar ce se ascundea \n spatele acestei m`[ti?
Aici ajunsese cu gândurile, când Dirk intr` \n hol, cu pas
suplu [i hot`rât. Toat` atitudinea sa tr`da o personalitate
puternic` [i energic`.
– A]i f`cut cuno[tin]`? murmur` el.
– Da, r`spunse Wheeler.
– Asta ne va face s` câ[tig`m timp, spuse Dirk cu o voce
ciudat de blând`, \ntorcându-se spre Valecia. S` [ti]i c` v` mai
pute]i schimba p`rerea, domni[oar` Jordan.
Tân`ra fat` respir` profund.
– Bun`voin]a dumneavoastr` m` emo]ioneaz`, domnule
Chandler, dar sunt foarte hot`rât` s` particip la aceast`
expedi]ie.
– Odat` ajun[i \n acele locuri, va fi prea târziu s` renun]a]i.
Jungla \i elimin` pe cei slabi! Plec`m s` muncim, aminti]i-v` de
asta.
– Descrierea dumneavoastr` este \ngrozitoare, remarc`
Valecia pe un ton ironic. Dar poate \ncerca]i s` m` speria]i?
– Ei bine, da! B`nui]i m`car ce v` a[teapt` acolo?
– Domnule Chandler! S` urmezi studii universitare
presupune un minimum de inteligen]`. Pe de alt` parte, sunt
destul de mare pentru a lua singur` decizii. Am vorbit deja
despre toate acestea de diminea]`, n-are rost s` insista]i.
RÂUL SPERAN}EI 17

Un zâmbet amuzat flutur` o clip` pe buzele lui Dirk, dar \[i


reveni imediat; tr`s`turile i se \n`sprir`. F`r` o vorb`, puse mâna
pe rucsacul tinerei fete [i o lu` de bra], conducând-o repede
spre un taxi care sta]iona \n fa]a hotelului.
– Urca]i, \i ordon`, suntem gr`bi]i.
Valecia lu` loc \ntre cei doi b`rba]i. Murea de curiozitate, dar
descurajat` de t`cerea \nso]itorilor consider` mai prudent s`
tac`.
– |nceta]i s` v` mai chinui]i. Dac` ave]i s`-mi pune]i
\ntreb`ri, v` ascult, declar` Dirk, \mpingând pe frunte ochelarii
de soare care-i ascundeau privirea.
Valecia se \nfior`. "Cum pot fi ni[te ochi atât de alba[tri?", se
gândi. Prezen]a lui Dirk o tulbura, dar trebuia s`-[i ascund`
emo]ia.
– Unde mergem? \ntreb` ea pe un ton t`ios.
– S` lu`m un avion care ne va l`sa la Sao Catrimani, r`spunse
exploratorul. Acolo ne a[teapt` ni[te ghizi, cu tot materialul.
Vom porni la drum spre Rio Negro.
– Ghizi! exclam` Wheeler pe un ton sarcastic. Vrei s` spui
mân` de lucru!
Ignorând remarca mu[c`toare a fotografului, Dirk continu`:
– Valea Curcubeului se \ntinde \ntre Rio Negro [i Amazonia,
foarte aproape de grani]a columbian`. Regiunea nefiind
explorat` niciodat`, noi suntem cei care o vom descoperi.
O c`ldur` neobi[nuit` str`b`tea din cuvintele lui Dirk. Nu
exista nicio \ndoial`, meseria sa \l pasiona. "Dac` ar fi m`car mai
18 ALICIA THOMPSON

pu]in arogant, \[i spuse Valecia. Avem atât de multe lucruri \n


comun!"
– A[adar, munca mea nu va \ncepe decât \n vale? \l \ntreb`.
– Da [i nu, vom prospecta de-a lungul c`l`toriei. Dar
teritoriile pe care le vom str`bate sunt populate de indieni
s`lbatici; aceast` misiune este una dintre cele mai primejdioase
care au fost organizate.
Sunte]i atât de tân`r`.
Dirk rosti aceste ultime cuvinte cu atâta sinceritate, \ncât
Valecia fu emo]ionat`.
– Nu v` face]i griji, domnule Chandler, ]in s` tr`iesc aceast`
aventur`, murmur`.
Dirk r`mase t`cut [i pe buze \i ap`ru un zâmbet ne\ncrez`tor.
Taxiul se apropie de un chei, unde munceau ni[te docheri.
Valecia era uluit`.
– Lini[ti]i-v`, domni[oar` Jordan, vom lua un avion pân` la
San Catrimani, explic` Dirk. Exist` dou` sau trei piste de
aterizare acolo; nu sunt \n stare foarte bun`, dar este singura
solu]ie.
Ma[ina se opri [i cei trei pasageri se \ndreptar` spre un
hidroavion sta]ionat la câ]iva pa[i. De-abia se instalaser` c`
aparatul [i aluneca deasupra râului. Rapid, apele noroioase ale
Amazonului se amestecar` cu cele [i mai \nchise la culoare ale
lui Rio Negro. O vegeta]ie deas` [i luxuriant` m`rginea fluviul.
Peisajul era splendid [i Wheeler puse mâna pe aparatul de
fotografiat.
RÂUL SPERAN}EI 19

– |ntotdeauna fac câteva fotografii la plecare, spuse,


adresându-se Valeciei, asta aduce noroc! Vei vedea, regiunea
aceasta este de o frumuse]e surprinz`toare.
– Privi]i la stânga, f`cu Dirk, \ntinzând bra]ul.
|n mijlocul unui spa]iu desp`durit, ap`ruse o colib` rotund`
\n jurul c`reia se agita un trib de indieni. Speria]i de zgomotul
motorului hidroavionului, unii alergar` s` se ascund` \n p`dure.
– Probabil sunt "Catukino", declar` Dirk, dar este greu s` te
pronun]i.
– Tr`iesc to]i \n coliba aceea? se mir` Valecia.
– Este destul de spa]ioas` pentru a ad`posti un sat \ntreg,
afirm` exploratorul.
Aplecându-se spre hublou, Valecia se apropiase pe nesim]ite
de \nso]itorul s`u. Apropierea acestui b`rbat \ncepea s-o
ame]easc`. Respira]ia lui Dirk \i mângâie u[or obrazul, când
reveni brutal la realitate.
– |mi pare r`u, exclam` Valecia, \ndreptându-se repede.
Cum oare simpla atingere a lui Dirk o putea tulbura atât de
profund? Ochii alba[tri ai tân`rului b`rbat str`lucir` de mali]ie.
Valurile erau acum de un alb ca laptele.
– Suntem deasupra la Rio Branco, anun]` Dirk. Sosim la Sao
Catrimani. Iat` misiunea. Un vapor ne va lua pe to]i trei s` facem
o c`l`torie!
Câ]iva indieni, \n picioare pe chei, se preg`teau s`-i
\ntâmpine pe nou-sosi]i. Dup` manevre abile, hidroavionul,
asemenea unui pesc`ru[ uria[, se a[ez` pe dig.
20 ALICIA THOMPSON

– |l vede]i pe indigenul acela, acolo, cu o p`l`rie mare pe


cap? o \ntreb` Dirk pe Valecia, ei bine, este Tupa, un
"yanomano". Nu cunoa[te decât câteva cuvinte engleze[ti, dar
nu exist` ghid mai bun \n toat` regiunea.
Pilotul opri aparatul [i \ntrerupse motorul.
Dirk s`ri pe chei, apoi \i \ntinse mâna tinerei fete. Ea o lu`,
cu inima palpitând. Nu se sim]ise niciodat` atât de slab`, atât de
lipsit` de rezerve. "Trebuie neap`rat s`-mi st`pânesc emo]iile",
\[i spuse, \ncercând s`-[i reg`seasc` pu]in sânge-rece.
– Vom petrece noaptea aici? \ntreb` pe un ton care se voia
natural.
– Da, mai avem de pus la punct ni[te detalii. Isabelle Santos
ne ofer` ospitalitate. V` ve]i \n]elege foarte bine, este
fermec`toare. Având o avere imens`, a hot`rât s` se consacre
mai mult dezmo[teni]ilor. Aici, se ocup` de toate. Profita]i de
aceast` pauz`, domni[oar` Jordan, nu se [tie niciodat` ce ne
rezerv` viitorul, \ncheie Dirk.
Cu aceste cuvinte, se \ntoarse [i porni la drum.
Oare ce voia exact? S-o descurajeze? Valecia se hot`r\ s` nu-[i
mai pun` \ntreb`ri, dar o obseda imaginea Isabellei. Descrierea
lui Dirk era atât de vag`! De ce s` vii s` te \ngropi \n acest sat,
când e[ti bogat` [i frumoas` pe deasupra?
Intrigat`, Valecia nu f`cu totu[i niciun comentariu; \[i lu`
geanta de c`l`torie, o puse pe um`r [i-[i urm` \nso]itorul.
Drumul care mergea de-a lungul cheiului d`dea \ntr-o pia]`
din p`mânt b`t`torit. |n jur, dispuse \n cerc, se \n`l]au colibe
RÂUL SPERAN}EI 21

având deasupra un acoperi[ din paie. S`tenii, a[eza]i pe prag,


asistau curio[i la sosirea echipei. Copiii, pe jum`tate goi, alergau
\n toate direc]iile pentru a anun]a vestea.
N`ucit` de aceast` agita]ie, tân`ra fat` \[i plimb` privirea
dincolo de colibe. Cât vedeai cu ochii, se \ntindea p`durea: o
mas` verde-\nchis de trunchiuri [i liane, luminat` ici [i colo de
enorme buchete \n culori str`lucitoare. Din aceast` \ntindere
\ntunecat`, se ridicau mii de zgomote. Amestecându-se cu
murmurul vântului, strig`tele maimu]elor speriate, care s`reau
din crac` \n crac`, r`spundeau uguirile papagalilor mo]a]i,
coco]a]i \n vârful arborilor.
Valecia se minuna la fiecare pas.
Deodat`, z`ri la distan]` o construc]ie mic` având un vag
aspect colonial, care se distingea din toate punctele de vedere
de locuin]ele locale. Pe acela[i plan, casa p`rea destul de
modest`. Pere]ii erau deschi[i la culoare [i fa]ada, v`ruit`, era
\nfrumuse]at` de un gang acoperit cu o strea[in`.
|n fa]`, se \ntindea o gr`din` \nconjurat` de o \mprejmuire
din lemn alb. Aleile, \nguste [i [erpuite \nconjurau p`r]i ale
gr`dinii unde \nfloreau flori de o rar` frumuse]e, iar pe una din
laturi [erpuia un pârâu foarte mic.
Totul contrasta ciudat cu restul peisajului.
Urmat de Valecia, Dirk \mpinse poarta.
Rezemat` \n coate de balustrad`, o tân`r` femeie zvelt` \i
a[tepta.
Capitolul 2

|n fa]a Isabellei Santos, Valecia r`mase uluit`. {i-o imaginase


ca pe o doamn` de o anumit` vârst`; acum, avea \n fa]` o femeie
tân`r` de aproximativ treizeci de ani [i de o frumuse]e
incredibil`. Isabelle avea un trup sub]ire, cu forme pl`cute [i
armonioase. Pe chipul, \ncadrat de bucle brune, str`luceau ni[te
ochi straniu de negri. Valecia sim]i brusc o u[oar` \n]ep`tur` \n
inim`: zâmbetul seduc`tor nu-i era necunoscut. Foarte repede,
\n minte i se contur` o imagine.... Dirk [i Isabelle fotografia]i
al`turi.
– Bine a]i venit, f`cu Isabelle pe un ton c`lduros. Dirk m-a
anun]at de sosirea dumneavoastr`. Mi-a spus chiar c` sunte]i
frumoas`, dar era departe de realitate! ad`ug` ea, aruncând o
privire vesel` \n direc]ia exploratorului.
– Bun` ziua, Dirk.
Bun` ziua, domnule Wheeler.
RÂUL SPERAN}EI 23

Wheeler se aplec` u[or spre mâna \ntins` de Isabelle, \n timp


ce Dirk, cu fa]a \ntunecat`, d`du cu arogan]` din cap.
– Veni]i, prânzul este servit pe teras`, anun]` tân`ra femeie,
luând-o pe Valecia de bra].
– Vom veni [i noi, bomb`ni Dirk, ursuz. Trebuie s`
desc`rc`m avionul.
Cele dou` femei p`trunser` \ntr-o c`su]` cu aspect simplu [i
modest.
– Dirk este destul de capricios, declar` Isabelle râzând. |l
cunosc atât de bine! Trebuie s` fii nebun` pentru a vrea s`-l
urmezi o lun` \n jungl`!
Valecia izbucni \n râs.
– Poate ave]i dreptate, r`spunse, cucerit` de farmecul [i de
spontaneitatea Isabellei. Dar c`l`toria aceasta este foarte
important` pentru mine! Dac` domnul Chandler este prea
nesuferit, voi \ncerca s` trec peste asta!
– E[ti extraordinar`, Valecia! Admir pe oricine are curajul
s`-l suporte pe Dirk. S` m` \n]elegi bine: am mult` afec]iune
pentru el, dar este greu de tr`it \mpreun`.... S` nu te la[i
impresionat`.
– |l cuno[ti pe Wheeler? \ntreb` Valecia.
Isabelle se \ndrept` spre barul a[ezat pe un perete al
verandei.
– |n s`n`tatea noii mele prietene, spuse oferindu-i Valeciei
un pahar cu suc de fructe. |mi vorbeai de Wheeler; este un
b`rbat de lume. Nu vei avea probleme cu el.
24 ALICIA THOMPSON

– Dar de ce acea rivalitate dintre ei?


– Este o poveste veche, care mi-a fost transmis`. S-a petrecut
la Rio. Wheeler era pe punctul s` se c`s`toreasc` [i era foarte
\ndr`gostit de logodnica sa. |n acea clip` a sosit Dirk. Prietena
lui Wheeler a l`sat totul pentru a-l urma. Dirk, a acceptat aceast`
situa]ie; \n dragoste, nu se implic` niciodat`... Totu[i, lucrurile
au luat o \ntors`tur` proast` [i el a preferat s`-[i recapete
libertatea. Wheeler nu i-a iertat niciodat` ceea ce a considerat o
tr`dare.
Valecia reflect`. Acum, atitudinea lui Wheeler i se p`rea mult
mai de \n]eles.
– {i totu[i, pare c`-i une[te o leg`tur`, remarc` ea. Wheeler
\l admir` pe Dirk.
– {i Dirk apreciaz` talentul lui Wheeler, trase concluzia
Isabelle.
Valecia \[i adun` curajul pentru a-i pune \ntreb`ri care-i
st`teau pe suflet de mult:
– Oare acum, domnul Chandler se intereseaz`..... de cineva
\n mod special?
– Dirk este ca vântul, r`spunse Isabelle, cu o voce ciudat`.
R`t`ce[te... Toate femeile \l ador`; nici eu nu m-am ab`tut de la
regul`.... ad`ug` ea \n [oapt`.
Aerul era \nc`rcat de rivalitate.
– Nu este ceea ce crezi, continu` Isabelle. L-am cunoscut pe
Dirk la Rio, \n timpul unei serate. Era atât de deosebit de
b`rba]ii pe care-i \ntâlnisem mai \nainte! Credea \n meseria sa.
RÂUL SPERAN}EI 25

Cu el, am descoperit Amazonia. De atunci, am \n]eles c` via]a


mea era aici, \n mijlocul acestor oameni zdrobi]i de mizerie.
Dirk a pus s` se renoveze misiunea [i s` se construiasc` aceast`
c`su]`. De asemenea, l-a convins pe tata s` aloce fonduri pentru
construirea unui spital. Aici, sunt fericit`.
Din fotoliul s`u, Valecia putea s` admire gr`dina [i
l`sându-[i privirea s` r`t`ceasc`, se \ntreb`: cine era \n realitate
Dirk? Isabelle \l prezenta ca pe o fiin]` bun` [i generoas`, dar ei
i se p`rea c` era singura care-l vedea din acest unghi. De ce?
Brusc, inima Valeciei se strânse; o b`nuial` \i ap`ru \n minte.
Dirk [i Isabelle or fi?...
O voce melodioas` o scoase din gânduri.
– Nu [tiu \nc` nimic despre dumneata, Valecia, spuse
Isabelle pe un ton prietenos.
Valecia refuzase mereu s`-[i aminteasc` de trecut. Poate
venise timpul s` vorbeasc` despre el cuiva?
– Am fost logodit`, [ov`i tân`ra fat`, dar ne-am desp`r]it...
T`cu, cu inima strâns` de emo]ie.
– Iart`-m`, exclam` Isabelle. Sunt indiscret`. Sunt sigur`
c`-]i vei g`si lini[tea \n valea Curcubeului [i cine [tie.... b`rbatul
visurilor dumitale!
– }in un toast! declar` Dirk, trecând pragul verandei. Bere [i
suc de ro[ii [i dou` pahare, te rog, Isabelle. Doar dac` Wheeler
n-a f`cut leg`mânt de abstinen]`!
– Am nevoie de un \nt`ritor, f`cu acesta din urm`
aruncându-i Valeciei o privire complice. Voi bea o bere.
26 ALICIA THOMPSON

– Cred c` prânzul este servit, anun]` Isabelle. Valecia, vei


gusta buc`t`ria brazilian`. Dirk o ador`: când este aici, \i g`tesc
eu \ns`mi.
– Mânca]i cu poft`, suger` ironic Dirk. Curând vom fi supu[i
unui alt regim.
Dup` terminarea mesei, Isabelle \i propuse Valeciei s-o duc`
s` viziteze a[ez`mintele. Aceasta accept` [i se \ndep`rtar`
amândou` spre misiune.
– Un medic [i o infirmier` s-au stabilit aici, explic` Isabelle
Santos. La interven]ia lui Dirk, guvernul [i-a asumat toate
cheltuielile. Este [i o [coal`, \n care sunt \nv`]`toare; am
cincisprezece elevi.
Ajunser` la cl`diri când vreo zece copii se repezir` spre ele,
sco]ând strig`te de bucurie. Pe drumul de \ntoarcere, unul
dintre ei se prinse de bra]ul Valeciei.
– Noua dumitale cucerire se nume[te "Tato". Mama lui a
murit anul trecut.
– Vorbe[te engleze[te?
– Nu, \n]elege doar dialectul local, dar este foarte sensibil la
tonul vocii.
Valecia se opri pentru a mângâia obrazul copilului.
– Acum trebuie s` te p`r`sesc, dar r`mâi prietenul meu. Nu
te voi uita, murmur`. Tato se ag`]` spontan de gâtul tinerei fete
[i se strânse \ndelung lâng` ea.
Valecia, cu ochii plini de lacrimi, \l l`s` jos [i o lu` \ncet \n
direc]ia casei.
RÂUL SPERAN}EI 27

Rezemat cu spatele de unul din stâlpii gangului, Dirk observ`


scena.
– Ar trebui s` v` odihni]i pu]in, declar` el comp`timitor.
– |ntr-adev`r, sunt teribil de obosit`, r`spunse Valecia, dând
din cap. V` voi urma sfatul.
Camera de oaspe]i era mic`, simpl`, dar primitoare.
Strecurându-se cu \ncântare \ntre cear[afuri, Valecia c`zu
imediat \ntr-un somn profund.
Tres`ri brusc.
– Cina este gata, anun]` o voce cunoscut`.
– Nu credeam c` am dormit atât de mult! bâigui tân`ra fat`
cu un aer vinovat.
– Nu te scuza; mâine c`l`toria va fi grea, o asigur` Isabelle.
Te a[tept`m pe teras`.
R`mas` singur`, Valecia se \ntinse lene[, apoi se hot`r\ s` se
preg`teasc` pentru sear`.
Ce ]inut` s` aleag`? Opt` pentru o jup` larg` din muselin` de
culoare deschis` [i o bluz` cu jabou, care-i punea \n valoare
silueta supl` [i feminin`.
Periindu-[i \ndelung p`rul, \ncepu s` se \ndoiasc`; oare
aceast` ]inut` era \ntr-adev`r potrivit` serii? Pe cine vroia s`
seduc`? Prefer` s` \ndep`rteze numele care-i veni pe buze.... Era
târziu, trebuia s` se gr`beasc`.
La intrarea sa, cei doi b`rba]i se ridicar`. Privirea lui Dirk
str`luci de admira]ie.
Masa se desf`[ur` \ntr-o atmosfer` lini[tit` [i vesel`.
28 ALICIA THOMPSON

Se \nnopta când Wheeler [i Isabelle se hot`râr` s` fac` o


plimbare, pentru a profita de ultimele raze ale soarelui care
apunea.
Dirk [i Valecia r`maser` singuri.
– Sunte]i atât de frumoas` \n seara aceasta, domni[oar`
Jordan. Am impresia c` Amazonia v` prie[te, [opti cu tandre]e
tân`rul b`rbat. V-am observat \n aceast` dup`-amiaz`, cu Tato;
nu [tiam c` femeile pasionate de meseria lor pot s` se intereseze
de asemenea [i de copii...
– V` \n[ela]i. Nu sunt incompatibile; dovada este Isabelle. Ce
face ea aici este admirabil.
– |ntr-adev`r, replic` Dirk. }ara este atât de s`rac`! Misiunea
nu este decât o pic`tur` de ap` \ntr-un ocean de mizerie. Chiar
la Rio, unde banii curg \n valuri, popula]ii \ntregi mor de foame.
Isabelle se consacr` trup [i suflet acestor neferici]i.
O gravitate ciudat` se citea pe tr`s`turile tân`rului b`rbat.
– Isabelle v` este foarte drag`, nu-i a[a? \ntreb` Valecia pe
nepus` mas`.
– Ce v` prive[te asta? ripost` Dirk, dur. V` teme]i de
concuren]`? V` credeam mai emancipat`. |ncremenit` o clip` de
brutalitatea acestui r`spuns, Valecia \[i reveni foarte repede.
– Invincibilul! Eroul Amazoniei! exclam` ea sarcastic. Dac`
v-ar auzi admiratoarele dumneavoastr` \n aceast` clip`! Aten]ie,
domnule Chandler, vi s-a urcat gloria la cap!
– Dac` nu sunt decât un b`rbat dintre atâ]ia al]ii, cum
insinua]i, ve]i \n]elege cu u[urin]` c` frumuse]ea feminin` nu
RÂUL SPERAN}EI 29

m` las` indiferent, f`cu Dirk cu un zâmbet ironic \n col]ul gurii.


Nu mi-o ve]i repro[a totu[i.
– Schimba]i tactica, remarc` sarcastic Valecia.
– Sunte]i atât de tân`r`, relu` Dirk.
Presupun c` la vârsta dumneavoastr` dragostea mai rimeaz`
cu fidelitatea.
– Poate sunt departe de a-mi fi pierdut iluziile, dar v` crede]i
oare destul de b`trân pentru a face pe cinicul?
Dirk izbucni \ntr-un râs vesel.
– V` consider foarte insolent`. A]i merita s` v` trimit \napoi,
acas`... declar` mali]ios.
– Oh, nu! exclam` Valecia. A[ fi atât de dezam`git`. Ador
aventura.
Ochii lui Dirk devenir` de un albastru de o]el.
– Serios! {i ce fel de aventur`? Explorarea Amazoniei sau
vânarea unui b`rbat?
– V` rog, \nceta]i cu sarcasmele, r`spunse tân`ra fat`, deloc
descump`nit` de cuvintele \n]ep`toare ale \nso]itorului s`u.
N-am avut decât o experien]` [i crede]i-m`, mi-a ajuns.
– Cum se numea?
– Peter; trebuia s` ne c`s`torim, dar m-a p`r`sit.
– Ierta]i-m`, nu voiam s` v` r`nesc.
Cu un gest de o blânde]e uimitoare, Dirk \[i puse mâna pe
obrazul tinerei fete.
– Jungla este atât de violent` [i e[ti atât de fragil`...
Valecia se sim]i paralizat` de emo]ie.
30 ALICIA THOMPSON

– Dup` doctorul Green, expedi]ia va dura o lun`; ce crede]i?


\l \ntreb`, \ncercând s` \ndrepte conversa]ia pe un teren mai
neutru.
– Este imprevizibil.
Dirk \[i l`s` mâna s` cad`, oftând.
– Dup` p`rerea dumneavoastr`, avem vreo [ans`? \ntreb` ea.
– De reu[it`, sau de supravie]uire? preciz` Dirk.
– Amândou`.
Un zâmbet sincer ap`ru pe buzele tân`rului b`rbat.
– Fii f`r` team`. Vom accepta provocarea. S`-]i asumi riscul,
iat` secretul, \i garant` el, entuziasmat.
Vocea \i era cald` [i mângâitoare, iar Valecia se sim]i
\nfiorându-se.
"Oare este la fel de tandru [i \n dragoste?" se \ntreb` o clip`.
Dirk p`ru s`-i citeasc` gândurile.
– S` descoperi p`durea, este o experien]` profund senzual`,
murmur`, luând-o de bra].
Deodat`, o ridic` [i o atrase spre el.
Valecia se \ncord`; trupul lui Dirk ardea de dorin]`. Inima
tinerei fete b`tea s`-i sparg` pieptul. Acest b`rbat o va s`ruta, era
sigur`. Trebuia neap`rat s`-i reziste. Nu era preg`tit`. Pe de alt`
parte, situa]ia trebuia s` fie clar` \nc` de la \nceput: era aici \n
calitate de membru al expedi]iei.
– Nu, Dirk, s` nu te joci cu mine; n-ai dreptul. Du-te s-o vezi
pe Isabelle [i las`-m` \n pace!
|ncerca s`-i scape, când el o lipi de pieptul s`u.
RÂUL SPERAN}EI 31

Valecia lupta cu disperare, dar dou` bra]e puternice o ]ineau


cu fermitate. Dirk \i mângâia \ncet spatele, urcând u[or spre
ceaf`. Buzele sale fierbin]i puser` st`pânire pe ale Valeciei. Cu
respira]ia t`iat`, fu incapabil` s` reziste mai mult [i se abandon`
cu voluptate acelui s`rut.
Un val de pl`cere \i duse departe, foarte departe.
Tân`rul b`rbat sl`bi pu]in \mbr`]i[area, \nv`luind-o pe
Valecia \ntr-o privire seduc`toare. Ro[ie de ru[ine, tân`ra fat`
r`mase ]intuit` locului. Ea, care se voia o profesionist` adev`rat`
[i care-[i promisese s` reziste tenta]iei! Oare cum putuse ceda cu
atâta u[urin]`? S` cad` \ntr-o asemenea capcan`!
|ngrozit` de consecin]ele probabile ale gestului s`u, \l
respinse cu brutalitate pe Dirk [i plec` \n fug`.
Capitolul 3

Ap`ruser` zorii când Valecia se trezi. Evenimentele din seara


precedent` nu \ncetaser` s-o fr`mânte. Dirk [i Isabelle st`tuser`
de vorb` \n [oapt` pe culoar o parte din noapte. Oare vorbiser`
despre ea? {i când te gânde[ti c` va trebui s`-i \nfrunte!
Ghemuit` \n pat, percepu un zgomot de pa[i. Nu-i r`mâneau
decât câteva minute pentru a se preg`ti; Dirk precizase c` vroia
s` plece \nainte de ridicarea soarelui.
F`cu un du[ rapid [i \mbr`c` \n grab` un tricou, ni[te blugi
[i o pereche de cizme. P`rul blond, dat pe spate [i strâns cu o
band` albastr` ca cerul, o f`cea s` semene cu o adolescent`. |n
ciuda somnului agitat, fa]a sa nu tr`da niciun semn de oboseal`.
"O urm` de ruj de buze", se gândi ea, dup` o ultim` privire \n
oglind`.
Ie[i din camer` [i se \ndrept` hot`rât` spre buc`t`rie.
Un miros de cafea proasp`t m`cinat` \nmiresma aerul.
RÂUL SPERAN}EI 33

– Bun` ziua, spuse Isabelle, sose[ti exact la timp. Ia loc [i


m`nânc`. Vei avea nevoie de toat` energia.
|ncrez`toare \n aceste cuvinte prietene[ti, Valecia se a[ez`
al`turi de Wheeler.
Dirk r`mase deliberat adâncit \n studiul unei h`r]i a regiunii.
– Bun` ziua, spuse Valecia pe un ton rece.
O lini[te ap`s`toare \i r`spunse. Ignorând t`cerea
exploratorului, \ncepu s` m`nânce cu poft` excelentul mic
dejun pe care-l avea \n fa]`.
Dirk nu se mi[case. |n acea diminea]` purta blugi [i o c`ma[`
descheiat` la piept care l`sa s` se vad` un bust musculos.
Tr`s`turile sale reflectau o profund` preocupare.
– Care sunt planurile? \ndr`zni Valecia.
Ridicând f`r` tragere de inim` ochii, Dirk \i indic` un punct
pe hart`.
– Vom pleca de aici. Va veni s` ne ia o ambarca]iune de
pescuit. Este destul de solid` pentru a transporta totul: pe noi,
cei trei ghizi [i echipamentul. Vom traversa Igarape. |n aceast`
regiune, vegeta]ia este atât de deas` \ncât acoper` \n \ntregime
râul. Apoi, vom urca spre nord \n canoe. Un singur curs de ap`
ne intereseaz`. Când \l vom g`si, vom [ti c` suntem pe drumul
bun.
– Dar cum \l vom recunoa[te? se nelini[ti tân`ra fat`.
– Este imposibil s` ne \n[el`m! Coboar` direct de pe una din
culmile Anzilor [i apele \i sunt de un albastru incomparabil. El
ne va conduce \n valea Curcubeului.
34 ALICIA THOMPSON

Dup` ce b`ur` o ultim` pic`tur` de cafea, se ridicar`.


– S` mergem, ordon` Dirk.
Valecia trecea pe lâng` el, când o prinse de \ncheietura
mâinii [i o opri.
– Este ultima ta [ans`, \i declar`. Mai ai \nc` timp s` renun]i
la aceast` c`l`torie.
Dar str`lucirea ochilor \i contrazicea vorbele.
– Nu mi-e team`, afirm` Valecia simplu.
Terminar` preg`tirile de plecare \[i luar` r`mas-bun de la
Isabelle [i se \mbarcar`. Tupa, ghidul pe care Dirk i-l ar`tase
Valeciei \n clipa sosirii lor, p`rea s` fie responsabilul. Bula [i
Manuele \l ascultau \ntru totul. Cei trei b`rba]i purtau pantaloni
t`ia]i la genunchi [i ni[te pulovere foarte largi.
Dirk d`du plecarea [i fiecare \[i lu` postul \n primire.
Valeciei i se \ncredin]` materialul de pescuit. Se instal` la
marginea pun]ii [i \ncepu s` fixeze undi]ele. Trecuse
aproximativ o or`, când Dirk veni spre ea.
– Mul]umit`? o \ntreb`.
– Da. Totu[i sunt pu]in nervoas`, m`rturisi ea zâmbind.
– Este normal. Pentru a cunoa[te [i iubi Amazonia, trebuie
mai \ntâi s` te temi!
– Vorbe[ti despre ea ca despre o fiin]` vie!
– Este, o asigur` entuziasmat Dirk. O fiin]` stranie,
\ngrijor`toare, care-[i captureaz` prada [i o devoreaz`. Mul]i
b`rba]i au adorat-o, dar foarte pu]ini i-au sc`pat. {tii de unde \i
vine numele?
RÂUL SPERAN}EI 35

– Câtu[i de pu]in! f`cu Valecia.


– Acum mult timp, un explorator spaniol a petrecut opt luni
\n aceast` vale, \n c`utarea gurii râului. La \ntoarcerea acas`, a
povestit c` regiunea era populat` de amazoane; femei uria[e [i
\ngrozitor de r`zboinice, \n stare s` extermine sate \ntregi.
– Probabil descind din aceast` specie. Atinge! exclam`
Valecia pe un ton vesel, \ncercând s`-[i pun` \n eviden]` mu[chii
bra]elor.
Dirk se supuse râzând. Dar, foarte repede, presiunea
degetelor sale pe pielea goal` a tinerei fete se transform` \ntr-o
mângâiere u[oar`.
– Lumina este perfect`, acum! constat` Wheeler, f`cându-[i
brusc apari]ia. Vreau s` fac câteva fotografii. Vrei s`-mi serve[ti
de model, Valecia?
– Cu mare pl`cere.
Rezemat` cu coatele de balustrad`, admir` peisajul care se
desf`[ura \n fa]a ochilor s`i. Spectacolul era minunat. P`durea
de un verde de jad, str`lucea \n soarele care se ridica [i p`s`ri cu
penaj scânteietor alunecau \ncet \n grupuri, deasupra râului.
Tân`ra fat` nu v`zuse niciodat` a[a ceva. Absorbit` \n
contemplarea naturii, nici nu sim]i mâna lui Dirk pus` pe
um`rul s`u.
– Magnific, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r, \ncuviin]` ea, adresându-i un zâmbet distrat.
– Dar, deocamdat`, avem nevoie de tine pentru a ]ine
undi]ele, exclam` Dirk.
36 ALICIA THOMPSON

Iritat` de lipsa de sensibilitate a acestor ultime cuvinte,


Valecia lu` pozi]ia de drep]i.
– La ordinele tale, c`pitane, r`spunse ironic.
|[i relu` locul [i \ncepu s` munceasc`. Cu un gest rapid \[i
scoase panglica.
Dirk se apropie de ea [i \nf`[ur` o bucl` pe degetele sale
lungi [i nervoase.
– P`rul t`u este ca aurul, \i murmur`.
Valecia se sim]i gata s`-[i piard` puterile, dar r`mase
impasibil`.
– Te intereseaz` acest gen de am`nunte?
– De ce vrei s` fiu altfel decât ceilal]i? replic` Dirk, cu buzele
strânse. Nu sunt r`spunz`tor de reputa]ia mea.
– Faci aluzie la legenda jaguarului?
Dirk se \ncrunt`.
– |nc` o dat`, Wheeler n-a [tiut s` tac`.... A[teapt` s`-l v`d....
– Ce importan]` are? relu` repede Valecia. Voiam informa]ii
despre tine [i mi-a relatat aceast` poveste. N-ai de ce s` te
formalizezi!
– Sunt un singuratic [i detest s` se vorbeasc` despre mine!
Ce am ob]inut, am câ[tigat f`r` ajutorul nim`nui!
– Din câte [tiu, n-ai e[uat niciodat`, spuse Valecia \ncet. Nu
fi mereu cu ochii-n patru.
– {tiu exact ce doresc s` am, este adev`rat. {i pe tine te
vreau, f`cu el cu un aer arogant, cu capul dat pe spate cu
mândrie. Ce crezi despre oferta mea?
RÂUL SPERAN}EI 37

– Cum \ndr`zne[ti? se indign` Valecia.


– Simpl` curiozitate: tu te \ntrebi cine sunt, fac acela[i lucru.
Pari \nzestrat` cu o personalitate multipl`.... Comportamentul
t`u de ieri nu l`sa s` se anticipeze deloc atitudinea arogant` pe
care o adop]i ast`zi!
– Te \ndoie[ti de sinceritatea mea?
– Nu, dar sunt lucid [i ar trebui s` fii [i tu, \ncheie Dirk
\nclinându-se [i punând brusc st`pânire pe buzele tinerei fete.
F`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze, el se \ndrept`.
– M` a[teapt` munca mea [i am un program de respectat,
relu` t`ios. |n câteva ore vom fi la Rio Negro. |n ce te prive[te,
\ncearc` s` nu-]i pierzi echilibrul [i s` cazi peste bord!
|nc` sub [ocul acelui s`rut rapid, Valecia r`mase mut`. Se
\ntâmplaser` atâtea lucruri \n ultimele zile!
Dirk tocmai disp`rea \n spatele cabinei, când Wheeler se
apropie, cu un pahar cu suc de portocale \n mân`.
– Bea, o \ncuraj` el, probabil ai nevoie.
Valecia \l privi suspicioas`.
– E[ti de mult timp aici? \l \ntreb`.
– De-o clip`... Nu te \ncrede \n Chandler, nu cunoa[te decât
dorin]a.
Fotograful p`rea de bun`-credin]`.
– |mi voi aminti de asta, \l asigur` Valecia pe un ton
prietenos.
Cuprins` brusc de o puternic` grea]`, l`s` paharul.
– Ce este asta? exclam`.
38 ALICIA THOMPSON

Wheeler izbucni \n râs.


– "Cocha[a" alcool din trestie de zah`r brazilian`, pur [i
simplu. Crede-m`, te obi[nuie[ti foarte repede cu el.
– Poate este pu]in cam devreme pentru acest gen de b`utur`!
declar` tân`ra fat`, ridicând o sprâncean` dojenitor.
– |n]eleg, Chandler ]i-a spus probabil c` sunt alcoolic!
A[teapt` câteva s`pt`mâni [i vei vedea.
Tr`s`turile lui Wheeler reflectau cea mai profund`
dezam`gire.
– De ce continui s` lucrezi cu el? \ntreb` blând Valecia.
Probabil ai numeroase propuneri.
– Am o datorie fa]` de el, acum câ]iva ani mi-a salvat via]a.
– Ai vrea s`-mi vorbe[ti despre asta?
– De ce nu? |ncercam s` fotografiez un jaguar, am vrut s`-l
\ncadrez mai de aproape [i animalul m-a atacat. Chandler mi-a
venit \n ajutor; f`r` el, a[ fi fost mort. Cicatricea pe care o are pe
fa]` dateaz` din acea zi. Nu lua aerul `sta trist! ad`ug`, lini[titor.
Soarta mea nu este atât de groaznic`, afirm` \nainte de a se
\ntoarce [i a pleca.
La prânz, ambarca]iunea se angaj` pe Rio Negro. Pentru a
s`rb`tori evenimentul, Tupa \ntinsese o pânz` de cort pe punte
[i a[ez` cum putu mai bine mânc`rurile preg`tite de Isabelle
\nainte de plecare. To]i erau \ntr-o dispozi]ie excelent`.
– Dar este o petrecere! se mir` tân`ra fat` mâncând cu poft`
dintr-un sandvi[ cu salat`.
Dirk \[i \ntinse picioarele lungi.
RÂUL SPERAN}EI 39

– S` navighezi \n susul apei pe Rio Negro f`r` s` e[uezi pe un


banc alb de nisip, este o performan]` care merit` o recompens`,
declar` el mul]umit.
Wheeler asculta cu un zâmbet \n col]ul gurii.
– Dirk uit` s` precizeze c` un echipaj bun este deseori foarte
util! remarc`, ironic.
– {i al nostru, cum este? \ntreb` Valecia.
– Nu exist` altul mai bun.
De asta l-am ales. Nu m` \nconjur decât de oameni
competen]i, afirm` Dirk, solemn.
– |n acest caz, \mi \nsu[esc complimentul! exclam`
mali]ioas` Valecia.
– Tinerei noastre colege nu-i lipse[te umorul, not` Wheeler.
Aruncând o privire \n direc]ia lui Dirk, relu`:
– Performan]a de ast`zi merit` ceva mai bun decât o cafea
proast`.... Nu?
– De acord.
Dirk pocni din degete [i Tupa \naint`.
– O sticl` de vin, ordon` exploratorul, \n dialectul ]`rii.
Ghidul reveni aproape imediat [i Dirk se \ns`rcin` cu
servirea:
– Pentru succesul expedi]iei!
Valecia lu` cu pruden]` o \nghi]itur` mic`.
– Este excelent, admise. Pentru valea Curcubeului!
– Pentru noi, ad`ug` brusc Wheeler. Pentru ca Dumnezeu s`
ne apere...
40 ALICIA THOMPSON

O ostilitate latent` plana \n aer [i cei doi b`rba]i se m`surar`


cu privirea.
Valecia se nelini[ti. Va avea de \nfruntat numeroase pericole.
Va sc`pa oare nev`t`mat` din aventur`? Era atât de
neexperimentat`!
Wheeler a]ipi. Dirk se aplec` spre Valecia.
– La ce te gânde[ti? \ntreb` cu o voce [ov`itoare.
– La s`lb`ticia naturii, a râului.... murmur` tân`ra fat`.
Apoi t`cu. Se sim]ea ciudat de tulburat` fa]` de izolarea [i
imensitatea junglei. Brusc, \[i d`du seama c` siguran]a sa
depindea numai de Dirk Chandler. El acceptase aceast`
responsabilitate.
Rio Negro era acum mult mai pu]in larg [i ramurile arborilor
se \ntâlneau deasupra apei, formând o bolt` deas`, prin care se
filtra cu greu lumina zilei.
– Suntem \n Igarape? \ntreb` Valecia.
– Ajungem acolo. Este domeniul vân`torilor de [erpi. Cu
pu]in noroc, \i vei vedea la lucru.
– Poate ar trebui s`-l trezim pe Wheeler?
– Nu, las`-l s` doarm`. A mai venit foarte des pe aici.
– Credeam... c` i-ar pl`cea s` fac` ni[te fotografii.
– Nu m` intereseaz` ce face, replic` dur Dirk.
Se \ndep`rt`, dar Valecia \l urm`.
– Sunte]i atât de ciuda]i, amândoi! De ce i-ai cerut s`
participe la expedi]ie? se mir` ea, stânjenit`.
Un zâmbet trist se zugr`vi pe tr`s`turile exploratorului.
RÂUL SPERAN}EI 41

– E[ti foarte perspicace, dar nu este atât de simplu.


– {tiu c` l-ai salvat, nu-i datorezi nimic! exclam` tân`ra fat`,
punând brusc degetele pe cicatricea care br`zda obrazul lui
Dirk.
– A[adar, ]i-a vorbit despre asta? f`cu b`rbatul prinzând mâna
Valeciei. }i-a precizat [i c` acest episod i-a distrus via]a?
– Nu \n]eleg!
– De fapt, eu sunt r`spunz`tor de tot. Wheeler era pe
punctul s` fotografieze cel mai frumos jaguar. Animalul era
a[ezat pe labele din spate, complet indiferent la prezen]a
uman`. M-am interpus [i am tras. Atunci, fiara a atacat. F`r`
interven]ia mea, nu s-ar fi \ntâmplat nimic.
– Dar a fost un accident!
– Un accident care l-a costat scump! Wheeler a fost foarte
traumatizat. Nu mai poate suporta s` vad` o fiar`. Felinele erau
specialitatea sa, cariera \i este distrus`! Este unul din motivele
pentru care bea.
– Dumnezeule!
– Acum \n]elegi? \ntreb` trist Dirk.
– E[ti prea sever cu tine, r`spunse Valecia, emo]ionat` de
sinceritatea [i expresia chinuit` a lui Dirk.
– Orice gre[eal` se pl`te[te. Am mult respect [i admira]ie
pentru talentul lui Wheeler. Este datoria mea s`-l ajut.
– |mi pare r`u.
– Nu trebuie. Gânde[te-te mai degrab` la ce te a[teapt`.
Poate nu vei mai avea ocazia s` faci o asemenea c`l`torie.
42 ALICIA THOMPSON

Orice altceva este secundar, [opti Dirk cu vocea vibrând de


pasiune. Valecia \l privi cu aten]ie, tulburat`. Se \ntoarse u[or,
oferindu-[i fa]a mângâierii vântului,
– Misterul p`durii! Nu-i rezi[ti niciodat`, nu-i a[a?
– Este greu de vorbit despre asta. Este ceva inexprimabil. O
experien]` pe care trebuie s-o fi tr`it, concluzion` Dirk,
apropiindu-se periculos de ea.
Tân`ra fat` se \ncord`. O puternic` emo]ie o cuprinse. Cu
ochii \nchi[i [i respira]ia t`iat`, lupta cu disperare, când o mân`
i se a[ez` pe [olduri. Dirk o strânse lâng` el. Punând st`pânire
pe buzele sale, o s`rut` cu pasiune.
– Nu, gemu Valecia.
Mângâierile lui Dirk devenir` mai insistente.
– Te doresc din clipa \n care te-am v`zut, [opti el.
Cl`tinându-se, tân`ra fat` se prinse de el.
– Te rog, protest` ea.
– De ce rezi[ti? \i [opti Dirk, mângâindu-i [oldurile. Trupul
t`u te tr`deaz`.
– {i Wheeler, se pare c` l-ai uitat. Singurul lucru care te
intereseaz` este s` cucere[ti o femeie!
– Ce vrei altceva? bomb`ni b`rbatul enervat.
Valecia se \ndep`rt` cu brutalitate.
– Oare e[ti complet insensibil?
– N-am nici timpul, nici dorin]a de a \ntârzia asupra acestui
gen de considerente! Unirea a dou` fiin]e face parte din
preten]iile naturii, relu` el cu o voce u[or domolit`.
RÂUL SPERAN}EI 43

O s`rut` pe furi[ pe obraz, când se trezi Wheeler.

***

Valecia se afla singur`, prad` celor mai contradictorii emo]ii.


Sentimentul pe care-l sim]ea pentru Dirk era atât de nou! Nici
chiar cu Peter nu sim]ise vreodat` o asemenea emo]ie. Oare câte
ore, zile, \i va putea rezista? Ea, pentru care pl`cerea [i dragostea
erau dou` lucruri atât de diferite! "Dirk nu trebuie s` aib` acest
gen de probleme", \[i spuse.
– |nc` gânditoare? o \ntreb` el. Tocmai i se al`turase, f`r` ca
Valecia s` observe.
Aceasta ro[i sub focul din privirea sa. Oare \i citea gândurile?
Percepea dorin]a intens` care o \ndemna spre el?
– Dac` e[ti obosit`, n-ai decât s` te \ntinzi, \i spuse cu
amabilitate. Valecia nu vizitase \nc` ambarca]iunea.
– Vom dormi \n cabina care este deasupra? ezit` ea.
– Nu, noaptea vom instala o tab`r` pe mal. Dar dac` vrei s`
te odihne[ti...
– Mul]umesc, m` simt foarte bine.
Dirk o prinse subit de mân`.
– Prive[te, un crocodil, acolo pe ap`!
Râul se \ngustase \n mod spectaculos, iar ambarca]iunea,
incomodat` de reptile \[i croia cu greu drum.
44 ALICIA THOMPSON

Dirk, relaxat, nu p`rea speriat. Valecia \l observa, era atât de


impresionant!
– Poate n-am f`cut o afacere atât de proast` recrutându-te,
domni[oar` Jordan! decret` b`rbatul zâmbind.
Un \ntuneric aproape total domnea sub acoperi[ul de
verdea]` care se \ntindea peste râu [i strig`tele p`s`rilor r`sunau
ciudat printre umbrele amenin]`toare ale p`durii. De-a lungul
malului se aliniau mici colibe construite pe pilo]i. Pe ap`, câ]iva
indieni vân`tori de [erpi, manevrau cu pricepere canoele. Unul
dintre ei se apropie de ambarca]iune, \ncercând s` atrag` aten]ia
pasagerilor.
– Uite cât este de mândru de prada sa! Pariez c` a capturat
un anaconda! exclam` Dirk.
Valecia se aplec` pentru a vedea mai bine animalul, dar mica
ambarca]iune disp`ruse deja.
– Nu este decât o amânare, afirm` Dirk, remarcând aerul
decep]ionat al pasagerei. Oricum, regiunea nu prezint` decât un
interes relativ.
– Gre[e[ti! N-am fost niciodat` \n via]a mea atât de
impresionat`. Totul m` \ncânt`!
– {tii c` anumite flori \nfloresc \n vârful copacilor? Este un
fenomen uimitor! S-a prea \ntunecat, p`cat! Nu le vei vedea.
O umezeal` cople[itoare [i rece ca ghea]a se lipea de piele.
Valecia se \nfior`. Oare clima avea o asemenea influen]`
asupra ei? Poate c` prezen]a lui Dirk... O dorin]` nes`buit` de
a-[i cuib`ri fa]a pe um`rul s`u puse st`pânire pe ea.
RÂUL SPERAN}EI 45

– Voi mai avea ocazia s` v`d a[a ceva? \l \ntreb` pe un ton


care se voia firesc.
– B`nuiesc, replic` Dirk ironic. |n Amazonia exist` dou`zeci
[i dou` de mii de specii de plante. Vom g`si una sau dou` care
s` te mul]umeasc`!
Wheeler se apropie brusc de ei.
– Bancuri de nisip \n fa]`, declar`, cu un aer \ngrijorat. De
data asta nu mai sc`p`m!
|n aceea[i clip`, o brusc` deviere a mersului navei \i arunc`
la podea.
– Era previzibil, f`cu Dirk, ajutând-o pe Valecia s` se ridice.
Suntem \n plin sezon secetos: nici o ambarca]iune nu s-ar
aventura \n aceste regiuni! Toat` lumea pe mal! Trebuie degajat`
nava! Cu pu]in noroc, \ntr-o or` vom ie[i din \ncurc`tur`.
– Este cam repede spus, bomb`ni Wheeler. Anul trecut,
"Aragnaia", a r`mas blocat` s`pt`mâni \ntregi!
– Destul cu comentariile, la munc`, ordon` Dirk.
– {i crocodilii? se nelini[ti Valecia.
– Nu-i niciun pericol, prefer` apele mai adânci. |n schimb,
este de preferat s` nu calci pe un calcani se ascund \n nisip. Din
fericire, sunt foarte frico[i [i fug la cel mai mic zgomot, explic`
Dirk.
– Sunt gata, afirm` Valecia pe un ton hot`rât, \nnodându-[i
energic fularul. Ce trebuie s` fac?
Dirk se apropie, \i mângâie u[or obrazul [i o privi \ndelung
[i profund \nainte de a declara:
46 ALICIA THOMPSON

– Este foarte amabil s`-]i oferi serviciile! Dar echipajul este


obi[nuit cu acest gen de manevre. Totul se va desf`[ura bine.
R`mâi pe punte. Vei supraveghea râul, \n caz c` vreo reptil` se
hot`r`[te s` se aventureze pe aceast` parte.
B`rba]ii coborâr`, se postar` \n jurul ambarca]iunii [i ap`sar`
cu toat` puterea coca \nfipt` adânc \n nisip. Nava oscil` u[or,
dar nu se mi[c`. Dup` dou` ore de eforturi \ncrâncenate,
situa]ia r`m`sese aceea[i. Valecia, dispus` s` dea o mân` de
ajutor \n caz de nevoie, nu-[i p`r`sise postul. Observa nelini[tit`
ghizii, dar ochii i se a]inteau f`r` \ncetare asupra lui Dirk. O
dorin]` surd` [i puternic` punea \ncet st`pânire pe ea. Epuizat
de c`ldur`, tân`rul b`rbat \[i scosese o parte din haine [i sub
bustul lucind de transpira]ie, ie[eau \n eviden]` mu[chii fermi [i
energici.
Oare expedi]ia se va termina aici, \ntr-un col] pierdut din
Amazonia? Erau pe punctul s` abandoneze, când o vedet` ap`ru
\n dep`rtare. La zgomotul motorului, to]i ridicar` capetele [i
recunoscur` cu u[urare siluetele \n uniform` care st`teau la
prov`.
– "Patrula broa[telor ]estoase", exclam` Wheeler,
al`turându-se tinerei fete. Ce noroc! Dac` ne vor recunoa[te, ne
vor ajuta. Dac` am fi ni[te pescari am`râ]i, [i-ar vedea de drum,
dar ce nu se face pentru Dirk Chandler... ad`ug` cu o urm` de
triste]e \n voce.
– Ai spus "patrula broa[telor ]estoase", se mir` râzând
Valecia. Ce nume nostim!
RÂUL SPERAN}EI 47

– Da, [tiu, ]i se poate p`rea ciudat. Totu[i, sunt \ns`rcina]i s`


protejeze aceste animale pe cale de dispari]ie. Indienii le
consum` [i regiunea este o min` de aur pentru braconieri.
Exploateaz` totul: carnea, ou`le [i chiar carapacea. Bine\n]eles,
este categoric interzis.
Cum prev`zuse Wheeler, patrula se opri [i veni s` se a[eze \n
fa]a navei de pescuit. Dirk, care \l cuno[tea pe c`pitan,
parlament` cu el câteva clipe. Dup` foarte pu]in timp, tras` de
cabluri enorme, ambarca]iunea fu pus` pe valuri.
– Vom instala tab`ra aici \n seara asta, declar` Dirk, urcând la
bord.
Valecia \[i a]inti privirea asupra malului râului. Vegeta]ia
deas` ajungea pân` la malul râpos [i \n acest loc, o \ncâlceal` de
r`d`cini [i de plante ag`]`toare, f`cea acostarea [i mai nesigur`.
"Cum vom face? se \ntreb` Valecia, \ncurcat`. Admi]ând c`
vom ajunge s` debarc`m, va trebui s` g`sim un amplasament
pentru a instala hamacurile [i materialul. De acum, soarele va
disp`rea...."
Teama care o cuprindea avea totu[i un alt nume: Dirk. Cum
s` doarm` atât de aproape de el, la câ]iva metri?
– Am pierdut deja foarte mult timp, remarc` ea, pe un ton
indiferent. De ce nu ne continu`m drumul?
Dirk l`s` lada pe care se preg`tea s-o pun` \n barc`, apoi se
\ntoarse spre ea.
– Este prea riscant. S` navighezi noaptea este o opera]iune
aproape sinuciga[`.
48 ALICIA THOMPSON

Lini[te[te-te, ad`ug` adresându-i un zâmbet complice, voi


veghea asupra ta.
Ochii lui Dirk, str`lucir` ca safirele [i Valecia crezu c` se
\neac` \n ei...
Nu, nu era \n siguran]` [i nu va fi nic`ieri... Atâta timp cât el
va fi al`turi.
Capitolul 4

O barc` mic` \i l`s` pe Dirk [i pe Wheeler pe malul fluviului.


Fiecare \narmat cu un cu]it mare, \ncepur` s` r`reasc` o zon`
extrem de \mp`durit`, unde forfoteau [erpi [i furnici uria[e.
De pe ambarca]iune, Valecia urm`rea lumina f`cliilor. Doar
vocea grav` [i autoritar` a lui Dirk tulbura lini[tea. Oare pân`
când \i va interzice s` participe la muncile grupului? N-o va ]ine
la o parte tot timpul expedi]iei!
Sosirea lui Wheeler \i \ntrerupse brusc gândurile.
– Cafeaua cald` [i mâncarea sunt gata. Nu te a[tept`m decât
pe tine, exclam` acesta.
Ajutat` de Tupa, Valecia lu` loc la bordul canoei. Pu]in mai
târziu, puneau piciorul pe uscat. |n mijlocul lumini[ului ardea
un minunat foc de lemne.
Oare cum se putea organiza o tab`r` \n atât de pu]in timp?
Nu lipsea nimic. Mai multe hamacuri se leg`nau u[or \n vânt [i
50 ALICIA THOMPSON

fiecare con]inea un sac de dormit, \mp`turit cu grij`. Un gr`tar


a[ezat peste foc, sus]inea o cafetier` veche, u[or deformat`, din
care se degaja o arom` delicioas`.
– Aproape ca acas`, nu-i a[a? zâmbi Dirk.
– M`rturisesc c` sunt surprins`.
– Am pierdut timp ast`zi, f`r` asta, am fi terminat deja cina.
Mâine totul va merge mai bine, ad`ug` el cordial, \n timp ce
punea câteva felii sub]iri de bacon \ntr-o tigaie.
Ou` jum`ri [i pâine pr`jit` completar` un meniu pe care
Valecia \l onor` din plin.
– |ntotdeauna te ocupi de g`tit? \l \ntreb` pe Dirk.
– O facem pe rând. Sper c` nu folose[ti cu]itele doar pentru
a te ap`ra... spuse b`rbatul pe un ton ambiguu.
A[adar, \[i amintea de prima lor conversa]ie.
– Nu-]i bate joc de mine. Cu siguran]` g`tesc la fel de bine ca
tine.
– A[a da! Nu vom muri de foame, exclam` Dirk, zeflemitor.
Dar s` [tii c` festinurile vor fi rare. |ndat` ce vom p`r`si Rio
Negro, Wheeler \]i va ar`ta cum s` pr`je[ti bananele [i pe[tele.
– |ntotdeauna mi-am petrecut vacan]ele \n cort, \n inima
mun]ilor. Pot s` prepar o tocan` cu foarte pu]ine lucruri. De
altfel, asta este specialitatea mea, declar` Valecia.
Dirk o privea cu intensitate. Stânjenit`, tân`ra fat` se \ntoarse
spre Wheeler.
– Unde ai \nv`]at s` te adaptezi produselor regionale? \l
\ntreb` cu amabilitate
RÂUL SPERAN}EI 51

– De când nu mai pot fotografia anumite animale... |ncerc s`


m` fac util... ripost` el, aruncându-i lui Dirk o privire \nc`rcat`
de ostilitate.
Valecia ro[i. Uneori era atât de stângace!
– |mi pare r`u. N-ar fi trebuit s` pun niciodat` aceast`
\ntrebare.
– Nu te scuza. N-ai niciun amestec, o asigur` Wheeler. Cine
vrea coniac?
Dirk ad`ug` câteva pic`turi \n cafeaua sa. Valecia, frânt` de
oboseal`, refuz`.
– M` duc s` m` culc, ai putea s`-mi indici hamacul meu?
– Cel din mijloc, r`spunse Dirk, cu non[alan]`. {i s` nu ui]i!
Dac` zgomotele junglei te \mpiedic` s` dormi, sunt aici...
Valecia se ab]inu s` r`spund`.
Se \ndep`rt`, \narmat` cu o c`ldare cu ap` [i o bucat` de
s`pun. Desigur, era mult mai practic s` fac` un du[ acas`, \n
California. Totu[i se sim]ea \n plin` form` [i [tia c` se va adapta
la aceste noi condi]ii de via]`.
Aerul cald [i parfumat al nop]ii \i retrezi amintirile. Era \nc`
la colegiu cu Peter... Prim`var`, hot`râser` s` mearg` s`
campeze o s`pt`mân`. Ajun[i la fa]a locului, ea se ocupase de
tot. Dup` ce se instalaser` \n mijlocul unui lumini[, plecaser`,
mân` \n mân`, s` descopere natura. C`rarea mic` pe care o
urmaser`, d`dea pe o p`[une de un verde proasp`t, pres`rat` cu
flori.
– Oh, Peter, prive[te! exclamase ea, plin` de admira]ie.
52 ALICIA THOMPSON

L`sându-l pe tân`rul b`rbat, se avânt` spre ea dintr-o


s`ritur`. S`rea, ]op`ia, ame]it` de bucurie.
Brusc, se opri [i f`cu stânga-mprejur. Peter nu era al`turi. Cu
un aer sever, st`tea nemi[cat la liziera p`durii.
– Ce ai? \l \ntrebase tân`ra fat`, apropiindu-se.
– Atitudinea ta este ridicol`, \i spusese cu r`utate.
– De ce?
– Te-ai v`zut, alergând ca o nebun`, cu flori \n p`r? Noroc c`
suntem singuri! Vino, ne \ntoarcem.
Valecia \[i amintea mereu aceast` c`l`torie, cu o imens`
triste]e. Poate era mai bine a[a! Peter era atât de rigid, atât de
conven]ional! Nu suportase nici cea mai mic` spontaneitate a ei.
Ce \mp`r]iser` oare, cu excep]ia unor clipe de tandre]e?
Imagina]ia \i r`t`cea, când brusc, un zgomot o f`cu s` tresar`.
|l recunoscu imediat pe Dirk.
Crezându-se singur, \[i scoase \ncet hainele. Trupul gol
sclipea \n reflexele argintii ale lunii.
Ascuns` de o perdea de copaci, Valecia \l contempla
fascinat`. Oare cum putea atinge frumuse]ea o asemenea
perfec]iune? Trebuia s` fie atât de pl`cut s` se strâng` lâng` el,
s`-i mângâie fa]a, s`-l s`rute.... |n acea clip` p`rea atât de
vulnerabil...
Când fu gata, Dirk \[i adun` hainele personale.
Tân`ra fat` se ghemui, ascunzându-se cât putea mai bine;
dac` \i va descoperi prezen]a!
Dirk era acum foarte aproape.
RÂUL SPERAN}EI 53

– Nu-]i cuno[team acest talent de a te ascunde, exclam` el


continuându-[i drumul.
Tân`ra fat` deveni stacojie. Nu suferise niciodat` o asemenea
umilin]`! A[adar, [tia c` era acolo! Ce ipocrizie!
Totu[i, treptat, mânia i se risipi. Chircit` \n mijlocul trestiilor,
parc` vr`jit`, nu mai sim]ea nicun resentiment. P`r`sindu-[i
refugiul, se \ndep`rt` aproape f`r` pl`cere.
Se odihnea deja de un anumit timp \n hamacul s`u când pa[i
grei r`sunar` \n lini[te. O umbr` se apropie de ea.
– Prive[te, Wheeler, doarme deja, murmur` Dirk \nduio[at.
Cu un gest rapid, acoperi umerii tinerei femei [i disp`ru.

***

Soarele era sus pe cer, dar lumina p`trundea cu mare


greutate prin bolta umbroas` a frunzelor. |n acea clip`, toat`
acea lume mic` se trezea la via]`. Maimu]ele se leg`nau vesele
din crac` \n crac` [i la strig`tele lor ascu]ite, se auzea ca un ecou
cântecul a mii de p`s`ri.
Dirk [i Wheeler se agitau \n jurul focului.
Trezindu-se dintr-un somn adânc, Valecia se \ntinse lene[.
Dac` Dirk se a[teptase s-o vad` petrecând o noapte alb`, trebuia
s` fie decep]ionat! Dup` ce mâncar` \n grab`, toat` echipa se
\ntoarse la ambarca]iune.
54 ALICIA THOMPSON

Tân`ra fat` p`rea pierdut` \n gânduri. Silueta lui Dirk,


\n`l]ându-se \nalt` [i musculoas` printre copaci, nu \nceta s-o
obsedeze...
– |]i str`lucesc ochii, domni[oar` Jordan! Nu m` tenta...
spuse el glumind.
Dar \mbinând vorba cu fapta, se l`s` \n jos [i-i atinse buzele
cu un s`rut.
– Dirk! f`cu Valecia, uluit`.
– Te g`sesc foarte virtuoas` \n aceast` diminea]`, \i murmur`
el la ureche. M` a[teptam s` ]i se \mbun`t`]easc` dispozi]ia...
Ziua fu epuizant`. Când veni seara, Valecia adormi aproape
imediat.
O trezir` ni[te pic`turi de ploaie pe frunte. Se \nfior` [i se
hot`r\ s` recupereze o p`tur` uitat` lâng` foc. Jarul
incandescent lumina fa]a exploratorului. Tr`s`turile sale
energice aveau amprenta unei blânde]i noi: dormea.
Inima Valeciei se strânse. Brusc, un [uierat bizar o f`cu s`
ridice capul. Un [arpe uria[, aluneca de-a lungul trunchiului de
copac de care era ag`]at hamacul exploratorului. Timpul o
presa, un singur lucru avea importan]`: s`-l apere pe Dirk.
Un pumnal lung [i sub]ire z`cea pe jos, nu departe de acolo.
Valecia puse mâna pe el. Se apropie \n lini[te de ]int` [i \nfipse
arma cu o lovitur` rapid` [i precis`. Animalul c`zu pe p`mânt cu
un zgomot surd.
Dirk s`ri \n picioare.
– Ce se \ntâmpl`? exclam` cu o voce r`gu[it`.
RÂUL SPERAN}EI 55

Valecia l`s` cu]itul din mân` [i-[i arunc` bra]ele \n jurul


gâtului \nso]itorului s`u.
– Am omorât un [arpe, m`rturisi.
– Ce spui? exclam` Dirk, ne\ncrez`tor.
– Era gata s` te prind`, mi-a fost atât de fric`!
– Mi-ai salvat via]a, Valecia!
Cu nesfâr[ite precau]ii, o \ntinse al`turi [i o atrase spre el.
– A[ vrea s` te s`rut, \i declar` \n [oapt`, \n timp ce o
\mbr`]i[a cu pasiune.
Valecia se mir`; nu era \n obiceiurile exploratorului s` cear`
permisiunea.
Brusc, f`r` vlag`, se abandon` s`rutului lui. Buzele lui Dirk
alunecar` delicat de-a lungul gâtului, pentru a se a[eza pe un
sân palpitând de dorin]`.
– Nu trebuie, protest` Valecia, tulburat`. Nu m` chinui!
– Oh, Valecia, murmur` Dirk aplecându-se pentru a-[i
strânge mai bine bra]ele \n jurul ei. De ce rezi[ti? Mai e[ti \nc`
\ndr`gostit` de Peter?
– Nu [tiu. Totul este atât de confuz! Mi-e team` s` nu stric
ceva \ntre noi...
Cu o mân`, Dirk mângâia u[or spatele tinerei fete.
– Explic`-mi, trebuie s` ai \ncredere \n mine.
Valecia oft`. |i oferea ajutorul cu toat` sinceritatea, cum o
f`cuse pentru Isabelle. Oare \l va dezam`gi?
– Peter [i cu mine ne-am f`cut studiile la universitatea
Berkeley, \n California, \ncepu ea, [ov`ind. Era un tân`r blând [i
56 ALICIA THOMPSON

lini[tit, absolut str`lucit \n economie. Ne-am logodit când ne


preg`team pentru gradul doi didactic de conferen]iar. La
\nceputul anului, Peter a v`zut oferindu-i-se dou` posturi: unul
la Londra, cel`lalt la Berkeley. Asta a fost la baz` pentru prima
noastr` ceart`. "Trebuie s` ne c`s`torim [i s` plec`m \n Anglia",
spunea. Eu \ncepusem s` lucrez cu doctorul Green [i nu eram
dispus` s` renun] la tot. I-am anun]at decizia mea lui Peter; s-a
\nfuriat \ngrozitor. El, mereu atât de calm! Am \ncercat s`-l
conving, dar n-a vrut s` [tie de nimic: el, sau cariera mea. |n fa]a
acestui ultimatum, am ezitat \ndelung, era atât de greu s`
renun]. Am preferat s` r`mân. N-a c`utat s` m` re]in` [i m-a
p`r`sit.
Aceast` m`rturisire f`cut` pe un ton rapid [i sacadat, o l`s`
pe Valecia tremurând de emo]ie. Cu un nod \n gât, t`cu. |i era
atât de greu s` se mai gândeasc` la Peter! Dirk va [ti oare s-o
\n]eleag`? Tocmai \[i deschisese inima cu deplin` sinceritate.
Cum va reac]iona el?
Dirk o \nv`lui \ntr-o privire extrem de tandr` [i o strânse la
piept.
– Mul]umesc, Valecia, spuse cu o voce plin` de \n]elegere.
N-ai vorbit niciodat`, nim`nui despre asta, nu-i a[a?
– N-am avut curaj.
– Trebuie s` fi suferit mult. S` alegi \ntre dou` pasiuni este
\ntotdeauna o \ncercare sfâ[ietoare. S` [tii totu[i c` nu to]i
b`rba]ii sunt atât de \nc`p`]âna]i ca prietenul t`u! De altfel, el a
pierdut: nu te merita.
RÂUL SPERAN}EI 57

– Oh, Dirk! murmur` tân`ra fat`.


– Acum, \]i \n]eleg mai bine \nc`p`]ânarea de a vrea s`
participi la expedi]ie, ad`ug` comp`timitor. Ai acceptat atâtea
sacrificii.
– Totu[i, nu regret nimic. Peter s-a dovedit atât de egoist! De
altfel, nu mi-a mai dat vreodat` vreun semn de via]`. Am aflat
prin prieteni c`-l intereseaz` munca sa [i c` inten]iona s`-[i
petreac` vacan]a \n California. Presupun c` este fericit, chiar f`r`
mine. Este mai bine a[a [i dac` a[ lua-o de la \nceput, a[ face
acela[i lucru.
– Ai avea \ntru totul dreptate.
– Recunoa[te c` m-ai judecat pripit!
– |ntr-adev`r, te-am luat drept o intrigant`. Abandonul
doctorului Green era atât de nea[teptat. Pentru mine, nu avea
decât o singur` explica]ie: \l sedusesei.
– Nu ]i-a venit ideea c`, la vârsta sa, putea s` aspire doar la
pu]in` lini[te [i pace!
– Nu, r`spunse sincer Dirk. Te-am acuzat pe nedrept [i-mi
pare r`u. Eram orbit de frumuse]ea ta.
Dirk \[i cerea scuze! Tân`ra fat` fu impresionat`.
Se aplec` spre el [i-l s`rut` cu pasiune.
– Te cred, \i declar` \ndep`rtându-se u[or. Nu-]i cer decât un
lucru: accept`-m` a[a cum sunt. |]i promit s` nu te dezam`gesc.
Noapte bun`, \ncheie, mali]ioas`.
F`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze, s`ri imediat jos [i se
\ndep`rt` \n fug`.
58 ALICIA THOMPSON

Instalat` la c`ldur` \n sacul de dormit, \nchise pleoapele.

***

O voce r`sun` \n imensitatea junglei.


– Curaj, este timpul s` te treze[ti! f`cu Dirk.
– Cât este ceasul? \ntreb` Valecia, pe jum`tate adormit` \nc`.
– Este foarte devreme, dar te a[teapt` cafeaua; [i asta nu este
tot, exist` chiar un curs de ap` \n apropiere. Nimic nu se
compar` cu o baie bun` pentru a te pune \n form`!
|n acea diminea]`, Dirk era extrem de seduc`tor. Fa]a
proasp`t b`rbierit` [i p`rul piept`nat cu grij` \i puneau \n
eviden]` aspectul tân`r [i dinamic. Degaja o impresie de putere
irezistibil`. "S` te cuib`re[ti lâng` el...." gândi Valecia.
Smulgându-se din gândurile sale, se mul]umi s`-i zâmbeasc`
exploratorului.
|n fa]a focului, Wheeler termina de preg`tit micul dejun.
Neb`rbierit [i cu hainele [ifonate, avea un aspect neglijent care
contrasta cu ]inuta impecabil` pe care o arbora Dirk.
– Unde m` pot sp`la? \ntreb` Valecia, punând mâna pe
geanta sa.
– Foarte aproape, chiar la dreapta. Am cur`]at locul. S` nu te
pierzi! exclam` Dirk ironic.
Tân`ra fat` \l privi surprins`.
RÂUL SPERAN}EI 59

B`rbatul tandru [i pasionat care chiar \n acea noapte o


strânsese \n bra]e, f`cuse deja loc lui Dirk cel autoritar [i
arogant, [eful expedi]iei.
|ntorcându-se, Valecia porni pe c`rarea \ngust` care mergea
\n zigzag printre liane. Foarte repede, se afla \ntr-un univers
fascinant.
Un mic pârâu cu ap` limpede [i rece [erpuia lent prin
p`dure, \n timp ce pe malul râpos se dezvolta o vegeta]ie
luxuriant`. Pe un fond de mu[chi umed, o mul]ime de ferigi
uria[e \[i \mbinau verdele crud al frunzelor cu nuan]ele delicate
ale orhideelor s`lbatice. Parfumul u[or [i dulceag al florilor de
vanilie \nmiresma aerul.
Valecia r`mase cuprins` de admira]ie.
Profitând de acest scurt moment de singur`tate, se dezbr`c`
[i se stropi cu ap` ca ghea]a. Contactul fizic cu natura o f`cea s`
se simt` bine. Instincte necunoscute, ascunse adânc \n ea, o
cople[ir`. Tocmai \[i terminase toaleta [i-[i cl`tea p`rul, când o
siluet` lung` se profil` al`turi de ea. Speriat`, tres`ri.
Dirk era \n fa]a ei. Nu avu timp s`-[i ia bluza pentru a-[i
acoperi pieptul, deoarece cu un gest rapid, el i-o smulse [i o
arunc` pe jos.
– Ai putea cel pu]in s`-]i anun]i sosirea! Cum \ndr`zne[ti?
exclam` indignat` Valecia.
Respirând greu, Dirk o privea cu intensitate.
Tân`ra fat` se \nfior`. Oare nu spusese el c` nimeni [i nimic
nu-i rezistase vreodat`?
giannijollys
60 ALICIA THOMPSON

– E[ti superb`, murmur` b`rbatul, hipnotizat de acel trup cu


forme perfecte.
Valecia nu-[i putea lua ochii de la mu[chii tari de sub pielea
bronzat` a tân`rului b`rbat. Ce for]` degaja!
Se atinser` u[or [i brusc, Dirk o atrase cu putere spre el. O
ridic` \n bra]e, acoperind-o cu s`rut`ri. Incapabil` s` lupte,
tân`ra femeie se supuse pe nesim]ite mângâierilor sale. O l`s`
delicat pe sol, iar mâinile lui de o blânde]e neobi[nuit`, r`t`cir`
o clip` pe sânii rotunzi [i fermi ai Valeciei.
Aceasta era descump`nit`. Cum se l`sase sedus` atât de u[or
de acest b`rbat? Oare nu era pentru el un trofeu printre atâtea
altele?
Chinuit` de aceast` idee, se \ndep`rt` u[or. Dirk \i percepu
ezitarea [i o privi mirat.
Mai ales s` nu cedeze! Valecia ridic` b`rbia [i-i sus]inu cu
\ndr`zneal` privirea.
– Foarte bine, declar` Dirk pe un ton t`ios, este rândul t`u!
Eu nu m` voi mai apropia. Dac` \]i schimbi p`rerea, [tii unde s`
m` g`se[ti... Pân` atunci ai face mai bine s` te \mbraci. Wheeler
ne a[teapt`, ad`ug` dându-[i p`rul bogat spre spate.
Apoi se \ndep`rt`.
|nvins`, Valecia se pr`bu[i pe covorul de mu[chi care
m`rginea pârâul. Pielea sa p`stra \nc` amintirea mângâierilor lui
Dirk, a buzelor sale, a s`rut`rilor fierbin]i. |l respinsese \nc` o
dat`. R`nit \n amorul propriu, cu siguran]` nu va mai face
primul pas. Trebuia s` fie atât de pl`cut s`-i apar]ii! Dar o
RÂUL SPERAN}EI 61

aventur` cu Dirk nu putea s` fie decât sortit` e[ecului! Singura


solu]ie era s`-i reziste.
Când se al`tur` \nso]itorilor, ace[tia ridicaser` tab`ra.
Dirk p`rea nervos.
– Trebuie s` plec`m, morm`i t`ios.
Valecia fierbea de mânie. |n definitiv, cine o \ntârziase, dac`
nu el?
Lu` cel mai indiferent aer [i, f`r` o vorb`, se a[ez` pe o
buturug`.
– Cafea, Valecia? \i propuse Wheeler, cu amabilitate.
– |mi pare r`u c` am lipsit la micul dejun, r`spunse ea
zâmbind, dar chiar nu-mi era foame.
– S-ar putea s` fii fl`mând` \n curând! Ce-ai spune de ni[te
banane pr`jite?
– De acord, pentru a-]i face pl`cere, spuse tân`ra fat`.
Exploratorul stivui materialul pe canoe [i porni \n direc]ia
ambarca]iunii.
– Acum, c` Dirk nu mai este aici, vrei s`-mi dest`inui
necazurile tale? o \ntreb` prietenos Wheeler.
– Iart`-m`, nu sunt \n stare.
Fotograful p`rea \ncurcat.
– Nu m` prive[te asta, \ncepu el, dar \l cunosc atât de bine
pe Chandler! E[ti foarte frumoas` [i lui nu-i lipse[te farmecul.
Este firesc s` v` sim]i]i atra[i unul spre cel`lalt.... Totu[i, s-ar
putea s` suferi, s` fii decep]ionat`!
– Oh, nu! ripost` Valecia, pu]in prea repede.
62 ALICIA THOMPSON

– Atâtea femei s-au l`sat prinse \n capcan`! Chiar Isabelle...


– Explic`-te.
– Ei bine.... Un timp, a \mp`r]it via]a lui Dirk. El era sensibil
la latura sa s`lbatic`, misterioas`... Poate a iubit-o \n felul s`u? Ea
n-a [tiut s`-l re]in`.
Dirk [i Isabelle tandru \mbr`]i[a]i... La aceast` idee, Valecia se
sim]i cuprins` de o furie rece. Oare unde voia s` ajung` Dirk?
Zilele care urmar` fur` grele. Dup` ce e[uaser` din nou pe
un banc de nisip, ie[ir` \n sfâr[it din Igarape. Curând vor p`r`si
râul, pentru a urca pe unul din numero[ii afluen]i care
str`b`teau regiunea.
Dirk era posomorât, deseori ar]`gos. |n ce o privea pe
Valecia, lupta ne\ncetat pentru a-[i alunga triste]ea. |ncerca s`-l
evite pe Dirk, dar nu era \ntotdeauna u[or. Ce noroc c` era
Wheeler!
– |ntr-o or`, vom ajunge la Vaupes. Va trebui s` ne desp`r]im
de buna [i vechea noastr` nav`! glumi acesta, \ntorcându-se spre
Valecia. Ajun[i pe canoe, adio via]` de huzur! Doar pe[te [i
fructe s`lbatice... |n schimb, vom avea ap` la discre]ie.
La aceste cuvinte, Valecia \[i umezi buzele. Tocmai se
schimbase [i hainele i se lipeau deja de corp. C`ldura devenise
ap`s`toare, aproape insuportabil`.
– A[ da orice pentru un du[ bun, declar` ea, deprimat`.
– F` un plonjon, pirania doar pe tine te a[teapt`! o ironiz`
Dirk, apropiindu-se.
“Ia te uit`, vorbe[te! se mir` Valecia.
RÂUL SPERAN}EI 63

Poate i se \mbun`t`]ise dispozi]ia.”


– |nc` trei zile de drum [i vom ajunge la un lac, relu`
exploratorul. Acolo, te vei putea sc`lda \n deplin` siguran]`.
– Te sf`tuiesc s` profi]i! De acolo, \ncepe aventura, ad`ug`
Wheeler, pe un ton care nu avea nimic lini[titor.
|n ciuda temperaturii \nconjur`toare, tân`ra fat` fu
str`b`tut` de un lung fior rece.
– Necunoscutul... Nu [tiu nimic mai exaltant! exclam` Dirk,
cu vocea vibrând de pasiune. S` p`[e[ti pe un p`mânt virgin este
o adev`rat` bucurie!
Valecia se sim]i cucerit` de acel entuziasm. {i ea sim]ea acea
nevoie ciudat`, aproape imperioas`, de a descoperi. S` \nl`ture
obstacolele...
Pe la mijlocul dup`-amiezii, pornir` spre Vaupes. Albia râului
era atât de \ngust`, \ncât dou` ambarca]iuni nu se puteau
\ncruci[a. Peisajul era inundat de lumina soarelui. Doar \n unele
locuri ramurile se uneau deasupra apei, ca \n Igarape. Tucani \n
culori vii, coco]a]i \n vârful copacilor, scoteau strig`te stridente.
Papagali ara, cu pene roz [i peru[i de un verde str`lucitor,
zburau de pe un mal pe cel`lalt, alerta]i de prezen]a
exploratorilor.
Uimit`, Valecia nu mai [tia unde s`-[i \ndrepte privirea.
Bula [i Manuele se instalaser` pe o barc` de salvare, pentru
a pescui. Brusc, unul dintre ei prinse \n harpon un pe[te [i-l
flutur` victorios deasupra capului.
– Seara se anun]` bine, f`cu Dirk. Avem deja cina!
64 ALICIA THOMPSON

Vom instala tab`ra pu]in mai sus.


Debarcar` pe o plaj` mic`, \n timp ce sunetul tobelor r`suna
\ndelung prin jungl`. Ghizii continuau s` se \ndeletniceasc` mai
departe cu ocupa]iile lor, dar aruncau din când \n când priviri
\ngrijorate \n direc]ia p`durii. Chiar [i p`s`rile t`cuser`.
– Indigenii anun]` sosirea noastr`, remarc` Wheeler.
– |n]elegi ce spun! se mir` Valecia, \ngrijorat`.
– Nu sunt un expert!
Dar sunt sigur de un lucru: ne-au reperat [i ne vor
supraveghea cât timp vom r`mâne aici.
Dirk st`tea nemi[cat, cu tr`s`turile \ncordate.
– Wheeler are dreptate, o asigur`. Anun]` triburile vecine,
dar este [i altceva...
|n seara aceea, tân`ra fat` se ocupa de mas`. Din atribu]iile
sale f`cea de asemenea parte aprinderea focului. Se preg`tea s`
se duc` s` adune lemne, când Dirk o opri.
– Nu ast`zi, \i declar` hot`rât. A[teapt`-m` aici.
– N-am nevoie de nimeni, replic` Valecia, ofensat`. Mi-am
f`cut \ntotdeauna treburile.
– Cu siguran]`. Dar \n seara asta este altceva. Crede-m` pe
cuvânt.
Oare de ce era Dirk atât de ursuz? Când nu-l mai v`zu, se
gr`bi spre locul \n care Wheeler ag`]a hamacurile.
– Nu [tiu ce se \ntâmpl`, spuse cu o voce tremur`toare, dar
Dirk n-a vrut s` ies din tab`r`. Pare \ngrijorat.
Wheeler zâmbi silit.
RÂUL SPERAN}EI 65

– Se teme de ceva, dar \n ceea ce prive[te s` sco]i o


informa]ie de la el! Este practic imposibil. De altfel, sunt la fel de
ne[tiutor ca tine.
Nu mi-a f`cut confiden]e! Ce este sigur, este c` nu ac]ioneaz`
niciodat` gratuit. Trebuie s` aib` un motiv \ntemeiat pentru a-]i
interzice s` te \ndep`rtezi.
Pu]in dup` aceea, Dirk se \ntoarse cu bra]ele \nc`rcate de
crengu]e. Aceea[i expresie fr`mântat` i se citea pe fa]`.
To]i r`maser` t`cu]i, adânci]i \n gândurile lor. Valecia aprinse
focul, apoi preg`ti pe[tele lui Mannele; dar pofta de mâncare \i
disp`ruse. Posomorât`, \[i l`s` jos farfuria.
|n cele din urm`, la cap`tul r`bd`rii, interveni:
– Ne vei l`sa oare mult \n expectativ`? \l \ntreb` pe Dirk. Nu
suntem ni[te iresponsabili. Avem dreptul s` [tim.
Dirk se gândi [i \n sfâr[it spuse:
– De mai mult de o jum`tate de or`, avem vizitatori. Nu-i
vede]i, totu[i sunt aici.
Nu, nu v` \ntoarce]i. Cred c` prezen]a lor a trecut
neobservat`. Prefer s` nu le ar`t`m c` se \n[al`.
V`zând mina stupefiat` a Valeciei, exploratorul se amuz`.
– N-ai de ce s` te \nsp`imân]i. Lini[te[te-te, \i cunosc pe
ace[ti oameni [i-i respect. Deocamdat`, nu sunt amenin]`tori,
dar este de preferat s` nu-i provoc`m. Acoper`-]i p`rul cu un
fular, vei fi mai pu]in reperabil`! ad`ug` el, ridicând o bucl`
blond` care c`dea pe tâmpla Valeciei.
– A[adar, i-ai v`zut? f`cu ea, prinzând spontan bra]ul.
66 ALICIA THOMPSON

– Da, este suficient s`-i ignori, \ncheie calm, \ndreptându-se


spre ghizi.
– Po]i s`-l crezi, Valecia, o asigur` Wheeler. Dirk are multe
defecte, dar când este vorba s` trateze cu indienii, n-are
pereche! Acum, te sf`tuiesc s` te duci s` te culci; mâine va fi o zi
grea.
Capitolul 5

Pentru prima dat` \n via]`, Valeciei \i era team`.


Echipa pornise la drum \n zori, navigase \n susul apei la
Vaupes [i peste pu]in timp vor abandona canoele, pentru a se
aventura pe jos \n inima p`durii.
Imagini de co[mar o h`r]uiser` pe tân`ra fat`, \n tot timpul
nop]ii [i se trezi acolo, rezistând \n mijlocul unei naturi care o
\nghe]a de spaim`.
Ascunser` ambarca]iunile sub o gr`mad` de crengi [i p`r`sir`
râul.
– Pân` acum te sim]eai \n siguran]`, nu-i a[a? spuse Wheeler,
\ntorcându-se spre ea.
– Necunoscutul m` sperie pu]in, admise Valecia, \n [oapt`.
– Vom lua masa de diminea]` aici, anun]` Dirk. Mesele vor fi
limitate la dou` pe zi; altfel s-ar putea s` fim la ananghie cu
hrana.
68 ALICIA THOMPSON

– {tiai c` expedi]ia va fi lung`, replic` Valecia, exasperat` de


atitudinea sa autoritar`. A[ fi putut prevedea ni[te rezerve!
– Nu primesc sfaturi de la nimeni, replic` Dirk, scos din
s`rite. Poate te a[teptai la [ampanie [i icre negre! Lini[te[te-te,
vom supravie]ui foarte bine f`r` a[a ceva!
F`r` s` \ntârzie, \i \ntoarse spatele.
Valecia era r`nit` \n amorul-propriu. Dar, \n definitiv, o
c`utase! Oare nu-l provocase \n mod deliberat? Dirk avea atât de
multe responsabilit`]i s`-[i asume! "Cu siguran]`, ar trebui s` m`
duc s` m` scuz", \[i spuse. Dar n-o f`cu. |[i scoase fularul [i se
a[ez` la r`d`cina unui copac. Se sim]ea cople[it` de aceast`
c`ldur` umed`.
Cum s` supravie]uiasc` \ntr-o regiune aspr` [i s`lbatic`,
populat` de fiin]e primitive? |n ciuda clipelor de descurajare,
Valecia reu[i totu[i s`-[i g`seasc` lini[tea. Unde \[i va g`si
curajul? Va ceda magiei junglei, sau farmecului lui Dirk?
– Valecia!
O voce brutal` o scoase din toropeal`. |n ciuda comicului, se
surprinse \nfiorându-se. Doi ochi de un albastru profund o
observau.
– Bun`voin]a ta este incontestabil`, o asigur` Dirk,
mângâindu-i p`rul, dar ai foarte multe de \nv`]at. Aici, este
indispensabil s` fii ne\ncetat cu ochii \n patru! Vezi, ai a]ipit [i
]i-a disp`rut e[arfa....
– Dumnezeule, n-am auzit nimic! murmur` tân`ra fat`,
ru[inat`. Probabil m` consideri proast`!
RÂUL SPERAN}EI 69

– E[ti lipsit` de experien]`, atâta tot! spuse Dirk luând-o


tandru \n bra]e. Dimpotriv`, \mi pari foarte curajoas`! S` l`s`m
timpul s` lucreze. Vino, Tupa ne-a preparat o sup` \n felul s`u.
|n ciuda oboselii pe care o sim]ea, Valecia ro[i de mândrie.
Dirk o stima. O considera ca pe egala sa.

***

Dou` zile mai târziu, tobele se f`cur` auzite: puternice,


frenetice.... Nimeni nu \ndr`znea s` fac` aluzie la asta, dar
tr`s`turile lui Dirk se \n`spreau tot mai mult, cu fiecare b`taie.
Pe m`sur` ce p`trundeau \n interiorul zonei, vegeta]ia
devenea mai deas`, mai \ncâlcit`. La suprafa]a solului [i \n
lungul copacilor mi[unau o mul]ime de animale. La fiecare pas,
o prezen]` invizibil`, dar viclean`, \i pândea.
Totu[i, Valecia nu se plictisea s` admire incredibila
frumuse]e a peisajului. Pe tijele lungi [i suple, se leg`nau gra]ios
[i delicat flori de un albastru de por]elan [i \ntre ramurile
palmierilor str`lucea ro[ul-\nchis al unor plante ag`]`toare
s`lbatice. P`s`ri colibri zburau \n mare vitez` deasupra nuferilor
r`spândi]i pe suprafa]a iazurilor.
Spectacolul era feeric.
Atent`, Valecia putu s` z`reasc` [i un superb jaguar negru,
ghemuit \n adâncul frunzi[ului.
70 ALICIA THOMPSON

Temându-se de reac]ia lui Wheeler, prefer` s`-[i treac` sub


t`cere descoperirea.
|n seara urm`toare, vacarmul tam-tamurilor t`cuse. Când
Valecia veni s` se a[eze lâng` el, Dirk \[i cur`]a pu[ca.
– Vom avea nevoie s` ne ap`r`m? \ntreb` ea mirat`.
– Nu pot s`-]i r`spund.
– Te rog, Dirk, \ncearc` s`-mi acorzi \ncredere. Ar trebui s`
te bazezi pe noi! Oare nu form`m o echip`?
Privirea lui Dirk deveni de o blânde]e surprinz`toare.
– Mul]uemsc, spuse brusc, dar nu m` voi schimba. Trebuie
s` m` accep]i a[a cum sunt. Du-te mai degrab` [i vorbe[te cu
Wheeler, pare nervos.
Valecia se supuse.
– Pot s` te ajut? \ntreb` ea a[ezându-se lâng` foc.
– Nu, eu sunt de corvoad`, r`spunse Wheeler. |n schimb, nu
refuz niciodat` un zâmbet!
– Wheeler, sunt \ngrijorat`. Spune-mi, ce se \ntâmpl` \n
seara asta? Dirk a scos arma, ghizii nu-[i g`sesc locul, iar tu pari
profund nelini[tit...
Wheeler l`s` lingura de lemn pe care o ]inea \n mân` [i oft`.
– Am observat ni[te urme ast`zi.
– De ce fel?
– De felin`. Indienii au plecat, dar animalul `sta blestemat
le-a luat locul. Chandler [tie s` descifreze mesajele pe care [i le
trimit indigenii. Dup` ei, o band` de rebeli au pr`dat regiunea
[i, accidental, au tras asupra unui jaguar.
RÂUL SPERAN}EI 71

Animalul a ucis deja un copil alalt`ieri. |n momentul de fa]`,


se \ndreapt` spre noi.
– Poate nu este cel ale c`rui urme le-a]i v`zut.
– Nu, dar este posibil! ~sta ne urm`re[te [i este absolut
neobi[nuit! |n plus, este r`nit....
– Am v`zut ieri unul, m`rturisi cu regret Valecia.
Wheeler tres`ri.
– Ce a[teptai s` o spui? exclam` dur.
Dirk se apropiase.
– F`r` t`cerea ta, problema ar fi fost de mult rezolvat`! \i
repro[` acesta.
– Dac` i-ai fi vorbit mai \nainte! exclam` Wheeler, luând
imediat partea tinerei fete. Dar nu, tu e[ti singurul st`pân la
bord! Iat`-ne foarte avansa]i! \ncheie cu asprime.
– Bun, ripost` Dirk. Eu....
Valecia \l \ntrerupse.
– Detaliile sunt inutile, este vorba s` pre\ntâmpin`m cât mai
urgent!
Oare cum \ndr`znea s` i se adreseze astfel lui Dirk Chandler?
– Calmeaz`-te [i vino s` m`nânci, \i ordon` acesta
a[ezându-se.
Valecia \l ascult`.
– Indienii, o fiar` pe urmele noastre, care va fi urm`toarea
surpriz`? \ntreb` ea \ncercând s` ia un aer indiferent.
– }i-am promis un lac, afirm` Dirk potolit, vom fi acolo
mâine.
72 ALICIA THOMPSON

|n mod vizibil, \ncerca s` schimbe conversa]ia. Voia oare s`-l


menajeze pe Wheeler?
– Dup` p`rerea mea.... \ndr`zni Valecia.
– Te scutesc de comentarii, o \ntrerupse Dirk, cu maxilarele
crispate de mânie.
Suntem \n pericol! Se impun ni[te decizii. Vom face to]i de
gard`, \ncep eu!
Valecia \l ajut` pe Wheeler s` strâng` farfuriile. P`rea atât de
speriat, aproape \ngrozit!
Brusc, surprinse privirea tinerei fete a]intit` asupra lui.
– N-ai team`, \i spuse lini[titor. Dac` r`mânem grupa]i, nu
risc`m nimic.
|n acea noapte, Valecia nu putu s` adoarm`. Exasperat`, se
ridic` [i i se al`tur` lui Dirk, care veghea.
– Trebuie s` te odihne[ti, \i spuse acesta cu fermitate.
– {i tu?
– Mai am o or`. Pari \nghe]at`.
– Sunt. Nu m` a[teptam s` fie atât de frig.
Tr`s`turile tân`rului b`rbat se \mblânzir`.
– Hot`rât lucru, nimeni nu rezist` junglei, exclam`, mali]ios.
Toat` echipa moare de fric`.
– |ntr-adev`r. Dar eu, nu regret nimic.
Dirk lu` mâna lung` [i fin` a Valeciei [i o s`rut` delicat.
– La plecare, cuno[team riscurile, relu` ea, emo]ionat`; sunt
foarte hot`rât` s` merg pân` la cap`t. Ai s` vezi, vom g`si acea
faimoas` vale!
RÂUL SPERAN}EI 73

– E[ti ciudat`, Valecia, se mir` Dirk. Orice ni s-ar \ntâmpla, s`


[tii un lucru: te respect. Am f`cut tot posibilul s` stau departe de
tine, dar tenta]ia este pe zi ce trece tot mai puternic`...
|n timp ce vorbea, \[i trecu bra]ele \n jurul ei [i o \mbr`]i[`
strâns.
– Dirk, bâigui tân`ra fat`, cuib`rindu-se lâng` el.
B`rbatul o prinse de b`rbie [i o oblig` s` ridice capul.
|ncet-\ncet, \i c`uta gura. |nnebunit` de dorin]`, Valecia se
supuse acelei cereri, r`spunzând cu pasiune s`rutului s`u.
Cuprins` de scrupule, se \ncord` foarte repede.
Trupul lui Dirk ardea de pasiune.
– Te rog! f`cu Valecia, \n [oapt`.
F`r` tragere de inim`, b`rbatul sl`bi treptat \mbr`]i[area.
– Foarte bine, renun]... murmur`. Nu mi-am impus niciodat`
dragostea nim`nui. N-am s` \ncep acum. Du-te s` te culci.
|ntins` \n hamac, Valecia se \ntreb`: s`-[i impun`
dragostea....
Oare ce voia s` spun`? S` fi sim]it pentru ea altceva decât o
puternic` atrac]ie fizic`? Nu, era imposibil. |n definitiv, fiecare se
consola \n felul s`u: Wheeler bea, Dirk colec]iona aventuri
sentimentale. Nimic mai simplu!

***
74 ALICIA THOMPSON

Drumul se desf`[ur` f`r` incidente. La prânz, ajunser` la


destina]ie.
Peisajul era de o frumuse]e primitiv` [i aproape ireal`.
Blocuri \nalte de piatr`, cu col]uri, se ridicau spre cer, \n timp ce
pe culme, o cascad` tumultuoas` se n`pustea vuind \n apele reci
[i transparente ale unui mic lac.
Lacul era plin de minerale de toate felurile [i Valecia,
\ncântat`, se gr`bi s` adune câteva e[antioane.
Pentru ea, \ncepea \n sfâr[it c`l`toria.
Wheeler, coco]at deja pe \n`l]imi, inspecta \mprejurimile.
Câ]iva metri mai jos, Dirk, sc`pat de cizme, evalua cu vârful
piciorului temperatura apei.
– Vino, \i strig` Valeciei.
Aceasta, cu pantalonii sufleca]i pân` la genunchi, se avânt`
cu pruden]` pe fundul nisipos.
Imediat, o extraordinar` senza]ie de r`coare o cuprinse. Ce
pl`cere, dup` oboseala din ultimele zile! Totu[i, se sim]i pu]in
vinovat`: ghizii se agitau nu departe de ea; munciser` f`r`
odihn` \nc` de la plecare. {i lor le-ar fi pl`cut s` se scalde...
Nu avu timp s` se gândeasc` mai mult. Luându-[i elan, Dirk
tocmai plonj` \n ap`, antrenând-o \n c`dere [i pe tân`ra fat`.
N`ucit` o clip`, reveni foarte repede la suprafa]` [i-l c`ut`
din ochi pe \nso]itorul s`u care ap`ru chiar \n spatele ei. Se
privir`, izbucnind \n râs \n aceea[i clip`. |notar` mult timp, apoi
se \ndreptar` spre mal [i se pr`bu[ir`, epuiza]i, pe un nisip cald.
Se bronzau la soare, când Wheeler li se al`tur`.
RÂUL SPERAN}EI 75

– Nicio urm` de animal, declar` el, sco]ându-[i c`ma[a, dar


trebuie s` fim vigilen]i.
– Ai dreptate, f`cu Dirk pe un ton autoritar. Vom cadrila un
anumit perimetru [i vom face inventarul materialului.
Wheeler d`du din cap.
– V` las. M` duc s`-l anun] pe Tupa.
Stimulat` de baie, Valecia se sim]ea pe deplin fericit`.
– Vom r`mâne aici pân` mâine? \ntreb`.
– Da. Vom pleca \n zori.
Acum erau fa]` \n fa]`. O lumin` intens` c`dea perpendicular
pe ei, punându-le \n valoare perfec]iunea siluetelor.
Valecia era hipnotizat` de bustul puternic, [oldurile \nguste
[i picioarele lungi [i musculoase ale b`rbatului care st`tea lâng`
ea. Degaja atâta energie!
Brusc, se \nfior`, ru[inat`: hainele i se lipiser` de piele,
nel`sând nimic ignorat dintr-un trup cu forme pline [i
armonioase. Pieptul s`u se bomba cu mândrie sub bluza \nc`
ud` [i talia fin` i se contura prin transparen]a materialului u[or
al pantalonilor.
|ndemnat` de o for]` necunoscut`, \n`l]` capul; doi ochi de
o stranie indecen]` erau a]inti]i cu intensitate asupra ei.
Un zâmbet enigmatic flutura pe buzele lui Dirk. Era
seduc`tor [i o [tia.... F`r` o vorb`, se \ntoarse [i plec` \n grab`.
Valecia \l urm`, tremurând de emo]ie.
Când terminar` s` se instaleze, dorind s` se izoleze o clip`,
tân`ra fat` se a[ez` la o parte.
76 ALICIA THOMPSON

Desigur, Dirk era impulsiv, dar demn de \ncredere. |i


promisese Valeciei s-o lase \n pace [i-[i va ]ine cuvântul. Dar ea
dorea oare asta? Nu mai era atât de sigur`! Ar fi atât de pl`cut s`
se abandoneze mângâierilor lui.... |n acest decor minunat.... Dar
nu se punea problema! Nu erau singuri, iar ea avea o sarcin` de
\ndeplinit.
Sosirea lui Dirk \i \ntrerupse brusc visarea.
– Am crezut c` asta \]i va face pl`cere, spuse el, oferindu-i o
cea[c` de ceai. Am adus chiar biscui]i, dac`-]i cere inima...
– Mul]umesc, muream de foame.
– Te rog, r`spunse Dirk, ironic.
Natura din jurul lor exprima pace [i senin`tate. Totu[i,
undeva, pe covorul din spatele unui copac, pândea pericolul.
De dou` zile, niciunul din membrii echipei nu \ndr`znise s`
vorbeasc` despre asta.
|ngrozit`, Valecia, \ncerc` s`-[i amu]easc` temerile.
– Crezi c` ne-a urm`rit? \ntreb`, evitând s` rosteasc` vorba
fatal`. Poate este aproape de noi.
Dirk ridic` din umeri.
– Mi-e team` c` da. Aceste animale au urm`rirea \n sânge.
Mi-ar pl`cea s` cred c` s-a pierdut, o ironiz` el, f`r` convingere.
Valecia nu insist`.
– Oare se poate face o baie la ad`post de priviri indiscrete?
\ntreb` ea.
Dirk izbucni \n râs.
– Baia comun` n-a fost prev`zut` \nc` \n program!
RÂUL SPERAN}EI 77

Vezi stânca aceea uria[`, la dreapta? |n spate se ascunde o


cuvet`.
Nu este prea mare, dar este suficient de adânc`. Vei \nota
acolo \n voie [i \n cea mai deplin` intimitate.... Vom da to]i cu
banul; câ[tig`torul va avea prioritate.
La ideea de a se dezbr`ca \n aer liber, Valecia se sim]i ro[ind.
Oricine putea sosi pentru a o surprinde. Dirk, de exemplu...
– |]i cedez locul, declar` ea, stânjenit`. Deocamdat`, prefer
s` profit de soare. Când vei termina, f`-mi un semn.
Dirk fu pe punctul s` adauge ceva, dar se r`zgândi [i se
\ntoarse.
Valecia se \ntinse u[urat` pe nisip.
Ghizii, veni]i s` se r`coreasc`, se stropeau interpelându-se cu
zgomot. Wheeler, \mbr`cat doar \n [ort, ie[i brusc din ap` [i veni
\ncet pe plaj`.
|nnodându-[i un prosop \n jurul [oldurilor, se \ndrept` spre
tab`r`.
Cu ochii \nchi[i, Valecia \[i oferea fa]a mângâierii vântului.
C`ldura \nconjur`toare trezea \n ea sentimente pe care se
str`duise s` [i le st`pâneasc` \nc` de la \nceputul c`l`toriei.
Totu[i, trebuia s` reziste tenta]iei. S` se intereseze de ce se
\ntâmpla \n jurul ei, \i p`ru o excelent` diversiune, dar
imagina]ia nu \nceta s`-i r`t`ceasc`.
Dirk, gol sub razele lunii.... aceast` imagine distinct` [i
trec`toare o obseda, provocându-i o reac]ie aproape
epidermic`.
78 ALICIA THOMPSON

Nu mai era timp s` nege eviden]a: \nc` de la prima \ntâlnire,


se \ndr`gostise de el. Asta nu i se \ntâmplase niciodat`. |n sfâr[it,
un b`rbat \i trezea senzualitatea! Peter era pu]in expansiv. |n
raporturile lor, fusese mereu tandru [i atent, dar nimic mai
mult....
Brusc, avu certitudinea c` nu-l iubise niciodat` cu adev`rat.
Sentimentul pe care-l \ncerca pentru Dirk era atât de diferit,
atât de nou! La simpla vedere a tân`rului b`rbat, o dorin]` fizic`
de o violen]` nea[teptat` punea st`pânire pe ea.
Oare va [ti s`-[i \nfrâneze acest val de pasiune?
"|n definitiv, nu se punea \nc` problema", hot`r\ Valecia,
gândindu-se la treaba care o a[tepta. Zilele vor fi consacrate \n
\ntregime cercet`rii, iar seara, de-abia va avea timp s`-[i
redacteze rapoartele.
|nt`rit` de aceste certitudini, \ncet` s`-[i pun` \ntreb`ri.
Brusc, fu cuprins` de ame]eal`! Cum putea s`-[i imagineze
m`car s` mearg` s` i se al`ture lui Dirk lâng` iaz? Probabil era
nebun`...
Totu[i, dup` ce arunc` o privire spre Wheeler, care era \ntins
\n hamacul s`u, se gr`bi de-a lungul malului [i \ncepu s`
escaladeze pe furi[ stâncile care o desp`r]eau de explorator....
Capitolul 6

Valecia ajunse foarte repede pe malul iazului. Locul era a[a


cum \l descrisese Dirk. O oaz` de verdea]` [i r`coare.
Pe malul opus, croindu-[i drum printre enorme buchete de
flori exotice, ]â[nea un izvor limpede.
Valecia \l z`ri pe Dirk, care intra \ncet \n ap`. Când \[i d`du
seama de prezen]a sa, \ncremeni locului, stupefiat. Revenindu-[i
din surpriz`, f`cu câteva mi[c`ri de bras \n direc]ia tinerei fete [i
se opri din nou.
|n ochi \i str`lucea o lumin` neclar`; \n p`rul bogat i se juca
lumina soarelui. Nu fusese vreodat` mai seduc`tor...
Cu un nod \n gât [i inima b`tând s`-i sparg` pieptul, Valecia
\[i descheie c`ma[a [i cu inima tremurând \[i scoase blugii.
Dirk o a[tepta.
|naint` \nfiorându-se [i i se al`tur`. Brusc, ni[te degete
ner`bd`toare \i atinser` pieptul \nt`rit de dorin]`.
80 ALICIA THOMPSON

|n`bu[indu-[i un geam`t surd, Valecia se cuib`ri lâng`


\nso]itorul s`u.
– E[ti sigur` c` nu vei regreta nimic? o \ntreb` Dirk, cu o voce
r`gu[it`.
F`r` s`-i r`spund`, ea \i \ntinse buzele abandonându-se cu
\nfl`c`rare \mbr`]i[`rii sale. Mângâierile lui Dirk deveneau mai
precise, mai insistente. Mâinile \i alunecau nervoase de-a lungul
trupului suplu [i gol al Valeciei.
Toat` \ncântare, aceasta sim]i c` le[in`. O cople[i un
presentiment: nu-i va putea rezista vreodat`. |l dorea pe el,
s`rut`rile lui fierbin]i, privirea arz`toare. |i apar]inea: nimic pe
lume nu mai avea importan]`.
Respirând greu, Valecia se strânse mai mult lâng` el. Mâinile
sale lipite pe [oldurile tân`rului b`rbat se crispar` convulsiv.
– Oh, Dirk, sunt a ta! spuse p`tima[.
– Te-ai gândit bine? \i [opti b`rbatul cu o voce \nc`rcat` de
emo]ie.
– Am nevoie de tine.
O a[ez` pe sol [i aplecându-se cu tandre]e asupra ei,
des`vâr[i unirea lor.
Strig`tului slab scos de Valecia \i r`spunse cântecul a mii de
p`s`ri...
Când deschise ochii, Dirk se ridicase [i st`tea drept \n fa]a ei,
dominând-o cu toat` \n`l]imea sa.
– E[ti atât de frumoas`! murmur`, impresionat.
Tân`ra fat` degaja un farmec nou, greu de definit.
RÂUL SPERAN}EI 81

Toat` fiin]a sa radia de fericire.


– A[ vrea s` r`mân ve[nic lâng` tine, spuse Dirk zâmbind, dar
este târziu [i ceilal]i ar putea s`-[i pun` \ntreb`ri.
Valecia se ridic`, \ntinzând bra]ele.
– Nu pleca, te rog, r`mâi cu mine.
– Te credeam de marmur`.... murmur` Dirk, tachinând-o. Fii
f`r` team`, avem toat` via]a \n fa]a noastr`. Te las s` te odihne[ti
cinci minute, ad`ug` \ndep`rtându-se.
Pe deplin mul]umit` [i fericit`, Valecia se \ntinse \ncet pe
nisipul cald. Pe pielea sa goal`, alergau \nc` valuri de pl`cere.
Era gata s` a]ipeasc`, dar se hot`r\ s`-[i revin`. Se ridic`, \[i f`cu
rapid toaleta [i se \mbr`c`.
Soarele se rotise, iluminând stâncile care se ridicau \n fa]a ei.
Mânat` de un impuls subit, se avânt` \n fug` de-a lungul plajei
[i \n pas vioi, \ncepu s` escaladeze faleza. Ajunse f`r` greutate pe
coam`. C`]`rat` la \n`l]ime, admira acum superba panoram`
care o \nconjura. |[i z`ri camarazii la distan]`. To]i membrii
expedi]iei se adunaser`. Bula [i Manuele se ocupau de provizii,
Dirk [i Wheeler st`teau de vorb`, \n timp ce Tupa, pu]in mai la
distan]`, st`tea de gard`.
Singur` \n fa]a acestei imensit`]i, Valecia se \ntreba: oare
avusese dreptate s`-i cedeze exploratorului? Acum, s-ar putea
s-o dispre]uiasc`.
Nu, pân` la urm` nu avea nicio remu[care. Când se va
termina c`l`toria, se va \ntoarce acas`, \n California, [i nu-l va
mai vedea niciodat` pe Dirk.
82 ALICIA THOMPSON

Respingând ideea unei viitoare desp`r]iri, prefer` s` se


intereseze de activit`]ile echipei. Tupa \i f`cu amabil un semn.
Ea \i r`spunse la salut, dar r`mase brusc nemi[cat`.
La liziera p`durii, chiar \n spatele ghidului, un jaguar cu
mu[chii \ncorda]i, \[i pândea prada. Se apropia \n lini[te, gata s`
sar`.
Tulburat`, \ncepu s` strige:
– Tupa, aten]ie, jaguarul...
Vocea i se frânse [i piciorul \i alunec`. Pietrele se rostogoleau
sub trupul s`u, antrenând-o din ce \n ce mai repede pe panta
abrupt`.
|nvârtindu-se \n gol, \[i pierdu cuno[tin]a \nainte de a se
pr`bu[i câ]iva metri mai jos.
O lini[te mormântal` domnea \n jurul focului când Valecia
deschise ochii. Un b`rbat, pe care \i fu greu s`-l recunoasc`, se
aplec` spre ea. Privirea aceea intens`, fa]a aceea t`b`cit` de
soare....
– Dirk! murmur` slab, \ncercând s` se a[eze.
Dou` mâini tandre, dar energice, o imobilizar`.
– Stai lini[tit`, nu vorbi, spuse el pe un ton repezit. Ai o ran`
urât` la pielea capului.
Valecia \[i z`rea tovar`[ul printr-o cea]` u[oar`. Totu[i, la
lumina fl`c`rilor, \ncepu s` disting` treptat anturajul.
Tr`s`turile tân`rului b`rbat reflectau o team` confuz`.
– Unde este Tupa? \ntreb` ea brusc. Mi s-a p`rut c` aud un
foc de arm`....
RÂUL SPERAN}EI 83

– Nu te agita. Este aici, lâng` mine. Am tras asupra


animalului `la mizerabil, dar l-am ratat. A fugit.
Valecia \[i l`s` capul s` cad`. Ghidul era teaf`r. Dirk \l
salvase....
|n ciuda unei dureri puternice la tâmpl`, se sim]i lini[tit`.
Mi[c` un bra], cel`lalt, apoi \[i \ntinse picioarele.
– N-am nimic rupt. Doar o groaznic` durere de cap. O avea
cineva o aspirin`?
– Nu \nc`, spuse Dirk. |nainte de a-]i administra
medicamente, vreau s` fiu sigur c` nu suferi de un traumatism
cranian. Câte degete vezi?
– Trei.
– {i acum?
– Dou`.
– Este bine. Ai gre]uri?
– Nu, dar \mi este foame.
Dirk p`ru u[urat.
– Ai avut noroc, \i spuse, blând. Plaga este impresionant`, dar
f`r` urm`ri grave. Se va cicatriza foarte repede. |]i voi prepara
ceva de mâncare.
S` fie protejat` de Dirk pentru toat` via]a... Valecia se relax`,
cu ochii \nchi[i.
– Nu, s` nu adormi, \i ordon` el. Acest gen de lucru poate
rezerva surprize. Când te vei sim]i perfect bine, vom vedea.
|ntorcându-se, Valecia \l v`zu pe Wheeler, chircit al`turi.
Fotograful p`rea profund \ngrijorat.
84 ALICIA THOMPSON

– Sper c` mi-ai imortalizat c`derea, exclam` ea glumind.


Wheeler zâmbi silit.
– N-am avut timp s` pun mâna pe aparat. Dar m`rturisesc c`
a fost destul de reu[it`. Ai auzit? ad`ug` \n [oapt`, prietenul
nostru Dirk n-a ochit precis de data aceasta. Aceast` prim` ratare
s-ar putea s` nu fie [i ultima...
Valecia nu avu timp s` r`spund`. Tupa, cu un aer emo]ionat,
st`tea \n fa]a ei, cu o orhidee roz \n mân`.
– Vrea s`-]i dovedeasc` recuno[tin]a sa, o asigur` Dirk,
\naintând. A urcat pân` \n vârful unui copac pentru a ]i-o aduce
pe cea mai frumoas`.
Tân`ra fat` \[i [terse pe ascuns o lacrim` [i lu` floarea.
– Mul]umesc, murmur`. Sunt fericit` c` ai sc`pat.
Tupa d`du din cap [i se \ndep`rt`.
– |]i va fi ve[nic recunosc`tor, afirm` Dirk. De acum,
dorin]ele tale vor fi ordine pentru el.
Valecia \ncerc` s` se ridice. Se sim]i cuprins` de ame]eal`,
dar indispozi]ia \i disp`ru foarte repede.
– Oricine \n locul meu ar fi f`cut acela[i lucru.
– Nu este sigur, r`spunse Dirk \n [oapt`. Pentru a vorbi
despre altceva, ai apreciat baia?
Luat` pe nepreg`tite de aceast` \ntrebare, Valecia se
\mbujor` u[or. Dup` ultimele evenimente, \ntâlnirea lor de pe
malul iazului \i ie[ise din minte.
|l privi intens pe Dirk [i murmur`:
– A fost de neuitat! O experien]` plin` de senzualitate.
RÂUL SPERAN}EI 85

O lic`rire de dorin]` trecu prin privirea lui Dirk.


– Curios! N-a[ fi folosit acest cuvânt, se mir`, ironic.
|n diminea]a urm`toare, pornir` la drum foarte devreme.
Soarele ap`rea la orizont, când Dirk hot`r\ o oprire pentru micul
dejun. Ghizii se gr`bir` [i \n cel mai scurt timp, instalar` [i
aprinser` un minunat foc de lemne.
Epuizat`, Valecia se pr`bu[i pe o piatr`. Mersese ore \ntregi
f`r` s` se plâng`, dar acum, oboseala c`l`toriei se f`cea sim]it`.
Tupa o abord` cu timiditate pentru a-i oferi un buchet de un
ro[u str`lucitor.
|n aceea[i clip`, Dirk trecu pe lâng` ea.
– Se numesc "fl`c`rile p`durii", \i spuse prietenos.
|ngenunchind, ad`ug`:
– Ai fost admirabil`. M`rturisesc c` m-am \n[elat \n leg`tur`
cu tine. E[ti o profesionist`; sunt mândru s` te am al`turi.
La ad`postul ramurilor de palmieri [i a arbu[tilor de piper
care se \ndoiau u[or, agita]i de briz`, cei doi tineri se
contemplar` \n t`cere. Un val de pasiune trecu o clip` prin
privirea Valeciei, f`când s` scânteieze \n adâncul ochilor s`i mii
de paiete aurii, mai str`lucitoare decât toate nisipurile
de[ertului. |n fine o acceptase!
Se apropie instinctiv de el [i-i atinse u[or obrazul cu mâna.
R`spunzând mângâierii sale, Dirk o \mbr`]i[`, \i c`ut` buzele [i
o s`rut` cu pasiune.
– Dac` sose[te cineva... spuse ea, nelini[tit`, \ncercând s` se
elibereze.
86 ALICIA THOMPSON

– Ro[e[ti, remarc` b`rbatul, amuzat de reac]ia \nso]itoarei


sale. Suntem profund atra[i unul spre cel`lalt, s` nu ignori
asta... M`rturisesc c` am toate greut`]ile din lume s` rezist
tenta]iei.
Dar ai dreptate, ne a[teapt`. |n plus, e[ti \nc` fragil`, trebuie
s`-]i recape]i for]ele. Vino.
Echipa f`cea cerc \n jurul focului. Wheeler, cu maxilarele
\ncordate, p`rea nelini[tit, fr`mântat. "Oare a devenit b`nuitor
\n leg`tur` cu sentimentele pe care le \ncerca pentru Dirk?” se
\ntreb` Valecia.
F`r` o vorb`, se a[ez` lâng` el. Dirk se instal` pu]in mai
departe, lu` o hart` topografic` a regiunii [i \ncepu s-o studieze
cu aten]ie. Raze de lumin` \i jucau \n p`r, punându-i \n relief
profilul cu contururi ferme [i energice. Valecia nu obosea s`-l
admire. Str`b`tut` de un lung fior, prefer` s` \ntoarc` totu[i
capul, pentru a se adânci \n contemplarea peisajului.
Nori marii de fluturi \n culori str`lucitoare zburau de
colo-colo prin lumini[. Tân`ra fat` \i urm`rea din ochi, dar
gândurile, la fel ca aceste insecte ame]ite de libertate, \[i reluau
neobosite zborul lor. Dirk \i ocupa mintea [i sufletul. |nc` de la
plecare, el pusese lucrurile la punct: nu se va c`s`tori niciodat`.
Totu[i, se iubeau; era indiscutabil. |[i va l`sa oare Dirk inima s`
vorbeasc`?
– Vom ajunge la Puriano mâine, declar` exploratorul,
sco]ând-o din gândurile sale. Harta asta este inutilizabil`. {tiu c`
regiunea este neexplorat`, dar totu[i! |n sfâr[it, p`strând direc]ia
RÂUL SPERAN}EI 87

spre nord, ar trebui s` ie[im cu bine. |nsemnez totul \n jurnalul


de bord: \ntoarcerea va fi mai u[oar`.
O team` inexprimabil` o cuprinse pe Valecia. Se ridic` [i
p`r`si grupul. Câte zile, chiar s`pt`mâni vor fi pân` vor ajunge
\n valea Curcubeului? Vor [ti s` dejoace toate capcanele pe care
le \ntindea jungla? Sau vor e[ua, ca expedi]ia care-i precedase?
Se rezem`, istovit`, cu spatele de trunchiul unui copac. O
durere vie [i chinuitoare \ncepu s`-i zvâcneasc` \n tâmple. Vocile
lui Dirk [i Wheeler ajungeau pân` la ea atenuate: cei doi b`rba]i
se sf`tuiau pentru a stabili itinerarul de a doua zi.
Brusc, se hot`r\ s`-[i revin`: nu, nu va ceda. |[i aranj`
coafura, respir` adânc [i se \ndrept` spre camarazii s`i.
|ndat` ce-[i reluar` drumul, fur` surprin[i de o avers`
violent`. Orbi]i de o perdea de ploaie, uzi pân` la piele, \naintau
cu greu, picioarele afundându-se \n p`mântul moale [i
ml`[tinos. Frân]i de oboseal`, chinui]i de nenum`ra]i ]ân]ari, le
trebui aproape o zi pentru a face cei doi sau trei kilometri
care-i desp`r]eau de un sat p`r`sit.
– Ascunde]i-v`, ordon` Dirk. Indienii care tr`iesc aici sunt
vân`tori de capete. Nu ]in s`-mi asum riscuri.
Plec` \n recunoa[tere [i se \ntoarse pu]in dup` aceea.
– Este ciudat, f`cu el, punându-[i arma la loc \n suportul ei,
locul este pustiu.
|n jurul colibelor mici, cu acoperi[uri din paie, via]a p`rea s`
se fi oprit brusc. Recipiente din p`mânt ars [i co[uri pline cu
cereale z`ceau pe jos. Foarte aproape, jar cald \nc` se consuma
88 ALICIA THOMPSON

\ncet, \n timp ce pe pere]i, atârnau hamacuri pe care locuitorii


nu le \mp`turiser`. Ni[te pene acopereau pragul unei colibe
mari.
– Acolo locuie[te c`petenia tribului, anun]` Dirk. Locul acela
este sacru pentru indieni, nimeni nu trebuie s` p`trund`
\n`untru.
– Dac` se \ntorc, s-ar putea s` ne surprind`, se nelini[ti
Valencia.
– Fii f`r` team`. Le cunosc obiceiurile. Când satul \ntreg se
deplaseaz`, este pentru mai multe zile.
– A[ prefera s` dorm sub cerul liber....
– Nu te sf`tuiesc. Aici, vom fi cel pu]in \n siguran]`.
Valecia nu-i \mp`rt`[ea \ntru totul punctul de vedere, dar se
ab]inu de la orice comentariu.
– Nu lua aerul `sta jalnic, exclam` Wheeler. Chandler are
dreptate, to]i avem nevoie de odihn`. Ai s` vezi, vei aprecia
confortul...
Când soarele apunea, terminaser` s` se instaleze. Se preg`tea
un festin. Tupa se folosise de talentele sale de vân`tor, adusese
un tapir pe care-l t`iase cu grij` \n buc`]i [i-l pusese la fript.
Wheeler se \ns`rcinase cu desertul – banane pr`jite, ca de
obicei.
Masa ajunse la sfâr[it, când Dirk se apropie pe nesim]ite de
Valecia.
– }i-ai ales coliba? o \ntreb` cu o voce languroas`.
O lic`rire de mali]ie str`luci \n ochii de un albastru-\nchis.
RÂUL SPERAN}EI 89

Valecia \n]elese pe loc. Prev`zuse totul. Imediat ce ceilal]i se


vor culca, se va strecura lâng` ea... |nc` de la plecare visase s`
doarm` \n bra]ele lui! Dar \n seara aceea, avea nevoie s` fie
singur`. Prad` unor sentimente contradictorii, voia s` se
gândeasc` [i s`-[i fac` socotelile; sau cel pu]in s` \ncerce. Era
atât de obosit`!
– Nu m-am hot`rât \nc`, spuse \n cele din urm`. M-am
obi[nuit cu p`durea [i ideea de a fi \nchis`, m` sperie. Poate \mi
voi ag`]a hamacul \ntre doi copaci.
Dirk se \ndrept` [i-[i arunc` restul de cafea peste jar.
|ntorcându-se, o privi cu un zâmbet ironic \n col]ul gurii.
– Cum vei vrea. Pân` atunci, mi-ar pl`cea s`-]i ar`t ceva,
declar` el misterios, \n timp ce disp`rea \n spatele unei perdele
de bambu[i.
Valecia \l urm`, uluit`. Oare care-i erau acum inten]iile?
– Prinde-te de mine, drumul este \ngust. Ia-m` de mân`.
Inspectând \mprejurimile, am descoperit un iaz...
Tân`ra fat` crezu c` le[in`. La acest cuvânt, un val de amintiri
\i reveni \n memorie. "Ar fi mai bine s` m` \ntorc \n sat", \[i
spuse, brusc [ov`itoare.
– Nu cred....
– La naiba cu ce crezi! replic` Dirk. Mul]ume[te-te s` tr`ie[ti.
Ascult`-]i inima, trupul. {tiu, ziua a fost grea. O clip` de
destindere \]i va face foarte bine. R`mâi cu mine, ad`ug`
rugând-o.
Foarte repede [i f`r` s` [tie cum, Valecia se afl` pe mal.
90 ALICIA THOMPSON

N-avu timp s` se revolte: decorul care i se oferea o l`sa mut`


de admira]ie.
Asemenea unei imense buc`]i de m`tase gri-deschis,
suprafa]a lacului reflecta razele argintii ale lunii. Ici [i colo, mari
plante acvatice, \ncununate cu flori albe, \[i schimbau u[or
direc]ia, \mpinse de un suflu vizibil.
– Este superb, murmur` Valecia. Nu voi uita niciodat`.
Dirk o lu` \n bra]e [i o strânse cu pasiune.
Nemi[cat`, ea ced` farmecului nop]ii.
– F`r` tine, peisajul m` las` indiferent, o asigur` b`rbatul, cu
o voce r`gu[it`. M` \nnebune[ti!
Când \[i puse buzele peste ale sale, lumea se cl`tin` \ncet.
Blânde]ea s`rutului c`p`t` treptat o ciudat` violen]` [i Valecia,
\nvins`, se supuse \nfl`c`r`rii dorin]ei sale. Trupurile strâns
unite, disp`rur` \n \ntunericul p`durii.
Dirk tres`ri; tocmai trosnise o crac`. Era pe punctul s` se
\ntoarc`, dar vocea lui Wheeler r`sun` foarte aproape de ei.
– Nu mi[ca]i! Jaguarul.
|ngrozit`, Valecia prinse bra]ul exploratorului.
Brusc, sco]ând un r`get s`lbatic, animalul de ghemui [i se
arunc` dintr-o s`ritur`. Wheeler se repezi \n fa]`, cu pu[ca
\ndreptat` asupra corpului negru [i lucios. |ntr-o frac]iune de
secund` \mpu[c`tura porni [i \n aceea[i clip`, jaguarul se
pr`bu[i.
Cu arma \ntoars` spre p`mânt, Wheeler contempla n`ucit
cadavrul care z`cea la picioarele sale.
RÂUL SPERAN}EI 91

Tân`ra, [ocat`, scoase un urlet.


– Destul, Valecia! exclam` Dirk, t`ios. S-a terminat.
O prinse de umeri [i o scutur` cu brutalitate.
– Este mort. M` auzi?
|ncremenit`, ea \l privea f`r` s`-l vad`.
Exasperat de violen]a lui Dirk, Wheeler interveni:
– Ajunge, Chandler. Vezi bine c` a suferit un [oc. Nu numai
c`-i explici inutil, dar o brutalizezi! P`streaz`-]i cel pu]in calmul,
dac` tot ]i-am salvat via]a...
Dirk \l fulger` cu privirea, dar t`cu.
Se apropie de Valecia, o ridic` \n bra]e [i se \ndrept` rapid
spre sat.
Alerta]i de detun`turi, ghizii a[teptau la liziera p`durii.
V`zând trupul inert, Tupa se gr`bi pentru a-[i oferi ajutorul.
– Repede, ordon` Dirk.
Timpul ne preseaz`.
Incon[tient`, Valecia rostea vorbe f`r` sens. Traversar` \n
grab` lumini[ul [i o \ntinser` lâng` foc. La lumina fl`c`rilor, pe
fa]a ei livid` se citea o nespus` groaz`. Scoase un geam`t surd [i
\ncepu s` se zbat`.
Dirk [i Wheeler, complet neputincio[i, nu mai [tiau pe unde
s` scoat` c`ma[a; brusc, interveni Tupa.
– L`sa]i-m` pe mine, spuse \ngrijorat, adresându-se lui Dirk.
Se \ndep`rt` [i reveni pu]in dup` aceea cu bra]ele \nc`rcate
de plante. Instalat lâng` foc, prepar` cu pricepere o b`utur`
groas` [i negricioas`, pe care i-o aduse apoi Valeciei. Decoctul
92 ALICIA THOMPSON

degaja un miros \ngrozitor, dar vocea lini[titoare a lui Wheeler


f`cu minuni [i tân`ra fat`, ascult`toare, b`u leacul pân` la ultima
\nghi]itur`.
R`nit \n amorul-propriu, Dirk st`tea la o parte.
– L`sa]i-o, exclam` dur. Nu este nimic altceva de f`cut. M`
ocup eu de ea.
B`rba]ii se supuser`, dar niciunul din membrii echipei nu se
gândi s` profite de o clip` de repaos. F`cur` câ]iva pa[i [i se
postar` to]i \n apropierea Valeciei.
Peste pu]in timp, aceasta \[i reveni.
Capitolul 7

Valecia ie[i destul de repede din toropeal`. |n jurul ei, ghizii


zdrobeau boabe, vorbind cu voce joas`, iar Dirk se plimba ca un
leu \n cu[c`. |n lumina focului, ap`ru Wheeler. Suferise o
transformare subtil`, dar profund`. Nu mai era fiin]a sfioas` [i
tem`toare, ci un b`rbat \ncrez`tor, sigur de el. Emana un calm
[i o senin`tate pe care Valecia nu i le cunoscuse mai \nainte. Nu
mai era nicio \ndoial`: \[i dep`[ise teama. Se achitase de datoria
fa]` de Dirk [i se sim]ea liber.
Se a[ez` lâng` tân`ra fat` [i-i \ntinse o cea[c` de ceai.
– Probabil m` consideri ridicol`, se scuz` ea. De obicei sunt
mai pu]in emotiv`.
Dar când am \n]eles c` Dirk era \n pericol....
– {tiu de mult timp. Chiar \nainte de a v` da voi seama. E[ti
\ndr`gostit` de el.
Emo]ionat` de triste]ea din vocea sa, Valecia \i lu` mâna.
94 ALICIA THOMPSON

– M-ai prevenit, este adev`rat. Dar se \ntâmpl` s` nu ne


control`m sentimentele. |n zadar am luptat, m-am st`pânit.
N-am putut face nimic. Nu pune astfel lucrurile la inim`; \n
definitiv, este via]a mea.
– |ntr-adev`r, r`spunse Wheeler decep]ionat.
Atitudinea i se schimbase, dar \n cuvinte vibra aceea[i
triste]e.
– De ce aceast` ranchiun`? I-ai salvat via]a, \i aminti Valecia.
Acum, sunte]i chit.
– Voiam s`-l \nfrâng...
– Nu \n]eleg, se mir` Valecia, \nfiorându-se.
– Când am auzit jaguarul, m` a[teptam c` Dirk s`
reac]ioneze, dar nu era nic`ieri. Am plecat \n c`utarea sa [i v-am
g`sit.... tandru \mbr`]i[a]i. Dac` el te putea seduce, eu de ce nu?
Era suficient s`-mi risc via]a [i s` trec drept erou. Nu-]i imaginezi
ce reprezin]i pentru mine. Nu voi accepta s` te distrug`.
– A[adar....
– Da, \n tine mi-am g`sit curajul.
– Din cauza mea.... murmur` Valecia, profund impresionat`.
– Trebuia s-o [tii.
Vocea i se frânse brusc; sosea Dirk.
|ngenunche lâng` Valecia, \ntorcând inten]ionat spatele
fotografului.
– Mul]umesc, Wheeler, exclam` el, scurt. Ar fi trebuit s`
descop`r prezen]a animalului.
– A fost vina mea, murmur` tân`ra fat`, pe un ton nesigur.
RÂUL SPERAN}EI 95

– Nu, eu am gre[it. Sunt singurul r`spunz`tor.


– |]i iei rolul de [ef \n serios, declar` Wheeler f`r`
animozitate. Ar trebui s` lucr`m \n echip`. Poate incidentul din
seara asta \]i va servi de lec]ie.
Dirk se \ntoarse, r`nit \n amorul-propriu.
– Relaxeaz`-te, \l sf`tui Valecia. Wheeler are dreptate.
Bazeaz`-te pe noi! |]i vom fi al`turi [i gata s` te ajut`m \n orice
\mprejurare.
Dirk \i privi suspicios, dar tr`s`turile crispate ale fe]ei i se
\mblânzir` treptat.
|naint` [ov`ind spre camaradul s`u. Brusc complici,
izbucnir` \n râs, apoi \[i strânser` mâinile prietene[te.
Tensiunea care se instalase \nc` de la \nceputul c`l`toriei,
tocmai se risipise. De fapt, \ntotdeauna \i unise o leg`tur`
puternic`. |n jungla brazilian`, pe culmile din Tibet, sau \n
de[erturile africane, nu \ncetaser` niciodat` s` fac` o echip`.
– De ce s` nu r`mânem \mpreun` [i s` \mp`r]im o colib`
pentru noapte? propuse Wheeler, emo]ionat. Este un mod ca
oricare altul de a ne pecetlui prietenia.
Tân`ra fat` accept`. Nu-[i mai dorea deloc s` doarm` sub
cerul liber. Se sim]ea \ngrozit` de ideea de a a[tepta ziua,
singur`, \n mijlocul naturii.
– Pentru c` Valecia nu vede niciun inconvenient, sunt de
acord, f`cu Dirk ridicându-se.
Intrar` \n colib` [i, frân]i de oboseal`, se instalar` rapid \n
hamacuri.
96 ALICIA THOMPSON

"Mul]umesc, Dumnezeule, se gândi Valecia, lini[tit`. |n


sfâr[it s-au \mp`cat".

***

Zgomotul ploii [i bubuitul tunetului o trezir` \n zori.


Ridicându-se, nu avu timp decât s`-i z`reasc` pe \nso]itorii s`i
strecurându-se afar`.
Cerul era jos, acoperit cu nori mari [i amenin]`tori.
– Repede, exclam` Dirk.
Nu este nicio clip` de pierdut.
Chem` ghizii [i le \ncredin]` fiec`ruia câte o sarcin` foarte
exact`.
Alertat` de aceast` z`p`ceal`, Valecia se hot`r\ s` se
gr`beasc`. |[i \mbr`c` blugii, bluza, apoi \[i \nc`l]` cizmele. De
mult timp renun]ase la orice machiaj [i se mul]umi s`-[i
pieptene p`rul bogat [i s`-[i strâng` câteva [uvi]e rebele \n dou`
clame.
Imediat dup` aceea, i se al`tur` lui Dirk.
– Ai \mpachetat totul? o \ntreb` acesta, \ngrijorat. |n acest
caz, s` plec`m.
Convoiul porni la drum \n cea mai deplin` t`cere. Intrigat`,
Valecia se prinse de bra]ul lui Wheeler.
– Nu \n]eleg, se mir` ea.
RÂUL SPERAN}EI 97

Toat` lumea este posomorât` \n aceast` diminea]`. Pe


c`ldura asta, ploaia este mai degrab` o binecuvântare!
Ochii cenu[ii ai lui Wheeler devenir` [i mai \ntuneca]i.
– Dac` ai [ti ce ne a[teapt`, n-ai mai fi atât de bine dispus`!
Aversa asta, pe care o consideri "r`coritoare" se va transforma \n
potop. Furtunile de sezon sunt de temut. Devasteaz` regiuni
\ntregi \n câteva ore. Afluen]ii se revars`, râurile cresc, \ns`[i
p`durea dispare \n mâl. Vânturi de o for]` nea[teptat` se
dezl`n]uie, smulgând totul \n trecere. S` ne gr`bim, ar fi
imprudent s` r`mânem la distan]`.
– Dar, \n acest caz, de ce n-am r`mas \n sat? \ntreb` Valecia
gr`bind pasul.
– Se poate pr`bu[i la prima vijelie.
– Cum fac locuitorii? Nu-[i p`r`sesc casele de fiecare dat`
când se stârne[te o furtun`!
– Nu, ies din locuin]e [i asist` neputincio[i la distrugerea
slabei lor agoniseli.
Brusc, un fulger uria[ br`zd` cerul [i tunetul izbucni \ntr-un
vacarm asurzitor. B`rba]ii \naintau cu greu, poticnindu-se de
r`d`cini, izbindu-se ne\ncetat de o \ncurc`tur` de liane [i de
m`r`cini. De[i extrem de obosit`, Valecia lupta cu curaj.
Averse puternice de ploaie se ab`teau acum asupra lor.
Dirk scoase o coard` din rucsac, [i-o \nf`[ur` \n jurul taliei [i
o trecu apoi pe la to]i membrii echipei. Natura \nconjur`toare
era complet devastat`. Unii copaci, smul[i din r`d`cini, erau
culca]i peste drum, al]ii se leg`nau periculos.
98 ALICIA THOMPSON

Valecia se cl`tin`, dar Dirk, atent, o prinse cu o mi[care


sigur`.
– Stop, strig` el. Z`resc intrarea unei grote. Pune]i-v` to]i la
ad`post.
Se \narm` cu o lantern` [i intr` \n pe[ter`.
Valecia ridic` ochii. Tremura, dar descoperirea pe care o
f`cu, o recompens` subit pentru toate eforturile. Imense picturi
rupestre acopereau pere]ii din piatr`. |naint` ne\ncrez`toare.
Oare avea halucina]ii? Nu, nu visa.
– Oh, Dirk! exclam`, unde suntem?
Tân`rul b`rbat o privea cu un nod \n gât.
– Este un mormânt, \i r`spunse profund emo]ionat. Ni[te
exploratori au vorbit despre el, dar nu mi-a venit s` cred
niciodat`. Mormântul acesta marcheaz` intrarea \n valea
Curcubeului.
Wheeler p`rea tulburat.
– S` m` tr`sneasc` Dumnezeu! nu \nceta s` repete mergând
\n lung [i-n lat.
– A[adar, legenda este adev`rat`! declar` Dirk, proiectând
fascicolul luminos. Unii spun c`, acum mai mult de o sut` de
ani, un trib de r`zboinici aprigi p`zeau por]ile v`ii. Dac` se d`
crezare zvonurilor, spiritele lor vor continua s` vegheze asupra
locurilor.
Valecia se \nfior`, prad` unei puternice exalt`ri. |ngrozi]i,
ghizii se grupaser`. S` calce pe p`mântul str`mo[ilor lor se
dovedea pentru ei un sacrilegiu.
RÂUL SPERAN}EI 99

– Se impune o decizie. Vom putea vota, suger` Dirk.


Valecia era gata s`-i sar` de gât.
– Trebuie s` continu`m, decret` Wheeler. Suntem epuiza]i,
\nfometa]i; este oare un motiv suficient pentru a renun]a? S` ne
atingem scopul.
– Nu ]i-ai spus p`rerea, Valecia, remarc` Dirk.
– Sunt de acord. Dar nu putem p`r`si pe[tera f`r` s` facem
fotografii.
– Ce crezi, Wheeler? \ntreb` Dirk.
– Sunt gata, \l asigur` acesta, entuziasmat.
Fotografiar` picturile din toate unghiurile [i-[i continuar`
drumul. Culoarul pe care o luar`, p`rea s` nu aib` sfâr[it.
Uneori foarte larg, uneori atât de \ngust \ncât n-ar fi putut trece
doi oameni. Frescele \ntip`rite de o parte [i de alta a acestei
galerii ciudate, p`reau c` le indic` drumul.
Merser` astfel un timp, apoi ajunser` \ntr-o imens` sal`
subteran`. Printr-o deschidere prev`zut` \n peretele din spate,
lumina soarelui p`trundea \n valuri. Trecerea s`pat` \n piatr` se
prelungea printr-o corni[` la picioarele c`reia se \ntindea o vale
adânc`.
Ceea ce descoperir` \n acea clip`, \i l`s` f`r` grai. Nu [i-ar fi
imaginat niciodat` c` natura putea produce asemenea minuni.
Ploaia \ncetase [i lumina se filtra u[or printre nori. |n fa]a lor,
mun]i cu culmile t`iate se ridicau \n amfiteatru. Versan]ii
laterali, mai bine expu[i, disp`reau aproape \n \ntregime sub
vegeta]ie [i \n spatele trec`torii, asemenea unei panglici lungi de
100 ALICIA THOMPSON

m`tase, [erpuia un râu cu ape calme [i lini[tite. Sus, br`zdând


bolta cereasc`, se desf`[ura un curcubeu cu nuan]ele sale
delicate.
Spectacolul acestui paradis \ndep`rtat era de o frumuse]e
impresionant`.
Wheeler \[i verific` pelicula, pentru a face fotografii.
– Ei bine, iat`-ne ajun[i! f`cu Dirk, pe un ton triumf`tor. |n
sfâr[it, aproape. Suntem \nc`rca]i [i relieful este accidentat. Nu
v` gr`bi]i, fi]i aten]i. Am putea mânca aici?
Dup` ce se hr`nir`, pornir` din nou la drum.
Aten]i la obstacolele care le barau la fiecare pas drumul, nu
avur` timp s` contemple peisajul. Valecia adun` totu[i câteva
pietre [i Wheeler reu[i s` surprind` doi fluturi minuna]i care se
adunaser` pe o floare de un galben str`lucitor.
Chinui]i de sete, trebuir` s` fac` o scurt` oprire.
Dirk, care de la plecare afi[a un aer blazat, acum era fascinat.
– Nu-mi vine s` cred, repeta f`r` \ncetare.
Culori str`lucitoare \mpr`[tiau lumina, f`când din vale o
splendid` palet`. Râul, care de pe creast` p`rea un fir sub]ire de
argint, c`p`ta treptat culoarea turcoaz. La zgomotul apei care
curgea, peste stânci, se ridicar` to]i, gata s` porneasc` \n
coborârea final`.
Coborâr` cu toat` viteza ultimii metri care-i desp`r]eau de
]int`, pentru a ajunge pe o plaj` mic` [i \ncânt`toare, cu nisip
fin.
– Am impresia c` am sosit pe alt` planet`, exclam` Valecia.
RÂUL SPERAN}EI 101

Suntem \n Brazilia sau pe o insul` din Pacific?


– |n paradis, ripost` Wheeler, cu un aer bucuros.
– Paradis sau nu, aici \mi voi petrece vacan]ele! afirm` tân`ra
femeie, cu mali]iozitate. {i ce reflexe are cascada aceea!
– Este un fenomen natural, declar` Dirk. Culmile trimit
lumina \n adâncul râpei [i apa râului refract` razele! Dar ai
studiat cu siguran]` sistemul prismei, ad`ug` cu o ironie
amabil`.
– |ntr-adev`r.
Ridicând ochii, Valecia se sim]i subit foarte mic`. |n`l]imi
ame]itoare se ridicau \n fa]a ei. Impresionat`, prefer` s`-[i
\ntoarc` privirea. Ghizii desc`rcau materialul [i nu avea cum
s`-i ajute. Se hot`r\ totu[i s` nu stea inactiv`. |narmat` cu un sac
de pânz`, se aventur` \n p`dure. Ziua era la asfin]it, f`când s`
str`luceasc` sub pa[ii s`i mici pietricele. Ce de comori \i va
putea duce doctorului Green! Aproape terminase, când Dirk [i
Wheeler o strigar`.
– Valecia, prive[te, strig` Wheeler, s`rind \n sus de bucurie,
aur \n râu!
Valecia se apropie de mal, se aplec` [i adun` un pumn de
nisip pe care-l l`s` s`-i curg` printre degete.
– |mi pare r`u c` te dezam`gesc, dar nu este, declar` ea.
Wheeler se a[ez`, decep]ionat.
– E[ti sigur`?
– Absolut. Este pirit`, se afl` pretutindeni.
– Ei bine, sunt \ncântat de asta, bomb`ni Wheeler.
102 ALICIA THOMPSON

Imagineaz`-]i valea invadat` de c`ut`tori de aur! Ar fi repede


pr`dat`.
– Dac` nu exist` metalul nobil, poate vom g`si smaralde [i
diamante, f`cu Dirk, circumspect. Dup` cei mai vechi \n
meserie, toate drumurile din regiune erau pavate cu ele.
Deocamdat` nu putem trage concluzii. Valecia, vei cerceta
e[antioanele pe care le vom g`si. Pân` atunci, vrei s` vii cu noi?
ad`ug` \ncet.
Ea accept`.
C`ldura devenea tot mai \n`bu[itoare [i se \ndreptar` spre o
cascad` mic` ce curgea \n apropiere. |naintar` sub c`derea de
ap` [i r`maser` acolo, nemi[ca]i câteva secunde, savurând
r`coarea acelei b`i improvizate. Uzi [i râzând cu poft`, se duser`
s` se a[eze la distan]`, pe o piatr` plat`.
Dirk \[i netezi p`rul [iroind de ap`.
– {tiu c` vremea invit` la lene, declar` el, dar nu trebuie s`
ne uit`m obiectivul. Este timpul s` ne apuc`m de treab`.
Trebuie oare s` adun`m tot ce sclipe[te? o \ntreb` pe Valecia.
– Desigur.
Cei doi b`rba]i trecur` imediat la ac]iune. Entuziasma]i,
\ndep`rtar` plantele, zgâriar` p`mântul, smulser` r`d`cini.
Toate pietrele care p`reau s` prezinte interes, chiar incert, erau
supuse analizei tinerei fete. Aceasta identifica unele specimene
pe loc, iar pe altele, mai rare, le p`stra pentru a le cerceta \n
laborator.
Dup` o or` de munc` \ndârjit`, suspendar` c`ut`rile.
RÂUL SPERAN}EI 103

– {i mâine va fi o zi, spuse exploratorul, luându-i prietene[te


pe Wheeler [i pe Valecia de umeri. S` ne \ntoarcem \n tab`r`.
Masa se desf`[ur` \ntr-o atmosfer` de sincer` camaraderie.
Dirk, foarte \n verv`, le relat` \n cele mai mici am`nunte
expedi]iile la care participase. Leg`nat` de sunetul vocii sale,
Valecia se l`s` prad` visurilor. Brusc, tres`ri; Dirk i se adresase;
nici m`car nu-[i d`duse seama.
– |mi pare r`u, nu te-am auzit, se scuz` cu un aer vinovat.
Oboseala zilei....
– |n]eleg, f`cu el, zâmbind.
Tr`s`turile sale, de obicei \ncordate, se \mblânziser`. Acum
p`rea calm [i relaxat.
"Probabil se simte mai pu]in singur, \[i spuse Valecia. Acum
[tie c` Wheeler nu-i mai este adversar, ci prieten".
– |]i vorbeam de râu, \i explic` Dirk. Nu-i suficient c` l-am
descoperit, mai trebuie botezat. Ai vreo idee?
– E[ti serios?
– |ntru totul. Frumuse]ea trebuie s` aduc` omagiu
frumuse]ii. Tu trebuie s`-i dai un nume.
Valecia \l privi ne\ncrez`toare.
{i când te gânde[ti c` va trebui s` p`r`seasc` acest loc
fascinant [i s` se \ntoarc` la civiliza]ie; s`-l uite pe Dirk,
tandre]ea care-i unea, clipele minunate pe care le \mp`rt`[iser`.
Nu va avea vreodat` curajul. S`pt`mâni, luni [i ani f`r` el....
Isabelle \[i d`duse seama; \l vedea pu]in, dar [tia c` se va
\ntoarce. Nu rezista chem`rii junglei. Avea for]a [i brutalitatea ei.
104 ALICIA THOMPSON

Valecia \ntoarse capul: \n col]ul ochilor, str`luceau dou`


lacrimi mici.
– De ce s` nu-l numim "râul speran]ei", murmur` tulburat`.
– F`r` obiec]ii? \ntreb` Dirk. |n acest caz, de acord. Ce spui,
Wheeler?
– Râul este norocos. Dac` ar fi trebuit s`-i aleg o na[`, n-a[ fi
visat una mai bun`.
Cu pre]ul unui imens efort, Valecia reu[i s`-[i potoleasc`
emo]iile. Câteva minute mai târziu, glumea vesel` cu \nso]itorii
s`i, ascultând fascinat` numeroasele \ntâmpl`ri pe care le
povestea Dirk.
Seara se \ncheie târziu \n noapte, \n mijlocul râsetelor [i a
bunei dispozi]ii generale.
Capitolul 8

Diminea]a urm`toare \i g`si pe to]i \ntr-o dispozi]ie


excelent`. Dirk \mp`r]i munca [i d`du dispozi]ii fiec`rui
membru al echipei. Valecia va r`mâne cu el, pentru a
prospecta latura cascadei mari.
O zi \ntreag` singuri.... Tinerei fete nu-i venea s` cread`.
Proasp`t` [i elegant` \ntr-o rochie u[oar`, care-i venea foarte
bine, era \n culmea fericirii.
Luar` cutii pentru a c`ra pietrele, traversar` paji[tea [i se
\ndreptar` spre torent.
Animat de o energie neobi[nuit`, Dirk nu-[i g`sea locul. Se
ducea, venea, aduna pietre, culegea flori pe care le prindea cu
\ndemânare \n p`rul moale [i m`t`sos al Valeciei. Când la
prânz ajunser` la locul cercet`rilor, erau deja greu \nc`rca]i.
Ajun[i pe malul iazului, \[i desp`turir` sacii de dormit pe
un covor gros de mu[chi. Valecia se \ntinse lene[, iar Dirk veni
106 ALICIA THOMPSON

al`turi. Domoli]i de lini[tea \nconjur`toare, r`maser` astfel


mult timp.
Ridicându-se \ntr-un cot, Dirk se \ntoarse spre \nso]itoarea
sa.
– }i-e foame? o \ntreb`.
Aceasta f`cu nu din cap, \n timp ce o ro[ea]` u[oar` \i
colora obrajii.
– S` nu-mi spui c` prezen]a mea te tulbur` \n asemenea
m`sur`! se mir` b`rbatul, atingând u[or obrazul tinerei fete.
– Nu \n]elegi? murmur` ea.
– Doar dac` \mi explici!
– Te doresc, \i declar` cu \ndr`zneal` Valecia.
Dirk o privi \ndelung, stupefiat. Apoi, luând-o de talie, puse
st`pânire cu pasiune pe buzele ei.
– Ador s`-]i ating pielea, murmur` b`rbatul, afundându-[i
tandru degetele \n bogatele bucle blonde.
Beat` de fericire, Valecia se strânse lâng` el. Cu un deget
\ndr`zne], \[i puse mâna pe [oldurile tân`rului b`rbat [i
\ncepu s`-i descheie c`ma[a. Ve[mintele c`deau jos, unul câte
unul.
Valecia era hipnotizat`.... O dorin]` animalic` [i irezistibil`
o cople[ea. Cuprins` de \nfl`c`rare, se \ndrept`, \[i desf`cu
bretelele care-i sus]ineau rochia [i se aplec` spre \nso]itorul
s`u.
Acesta o \mbr`]i[` strâns. Nuditatea lor, superb` [i
str`lucitoare, p`rea s` arunce o provocare \ntregului univers.
RÂUL SPERAN}EI 107

Prinzându-i ceafa, Dirk o \mbr`]i[` complet, gura \i alerga,


avid`, pe pielea moale [i m`t`soas`. Alunecând de-a lungul
pieptului, prinse \ntre buze un sân \nt`rit de pl`cere.
Valecia se arcui voluptuos.
– |]i place s` te mângâi, nu-i a[a? \ntreb` subit Dirk.
|n loc de r`spuns, ea \[i intensific` strânsoarea. |n culmea
bucuriei, se \ncord` [i scoase un geam`t surd.
Unirea le fu total`, absolut`.
Ni[te maimu]e, atrase de prezen]a lor, s`reau dintr-un
copac \n altul.
Când Valecia se trezi, Dirk se odihnea lâng` ea, cu capul pe
um`rul s`u. P`rea atât de vulnerabil, \ncât se sim]i cople[it` de
un val de tandre]e.
Cât de bine ar fi fost s` aib` un copil de la el! S`-l conceap`
\ntr-un elan de pasiune....
Dar reveni foarte repede la realitate: Dirk nu dorea s` se
angajeze [i cu atât mai pu]in s` \ntemeieze o familie. "Oare
Isabellei \i propusese c`s`toria?" se \ntreb`, brusc. La acest
gând, o team` nel`murit` o cuprinse.
Când Dirk deschise ochii, se aplec` spre el. Pe jum`tate
adormit \nc`, el se \ntoarse pe o parte [i s`rut` um`rul rotund
[i neted al tinerei fete.
Prad` unei u[oare gelozii, aceasta se \ndep`rt` u[or,
ignorându-i mângâierea.
– Sunt \n form` deplin`, exclam` Dirk, s`rind \n picioare.
Cât despre tine, se pare c` ai fost r`sf`]at`....
108 ALICIA THOMPSON

– Modestia nu este principala ta calitate! remarc` Valecia pe


un ton ironic.
– Sim]eai aceea[i pl`cere cu Peter?
– Nu, trebuie s` admit. M-ai \nv`]at atât de multe lucruri!
spuse Valecia, tachinându-l.
– Ce nebun, acest Peter! De]inea o comoar` [i a l`sat-o s`-i
scape. |nc` \l mai iube[ti?
– Din clipa \n care te-am v`zut, am [tiut c` nu va mai exista
alt b`rbat \n via]a mea. Dar pentru tine, ce reprezint` Isabelle?
La aceste cuvinte, fa]a lui Dirk se crisp`.
– Isabelle? Suntem uni]i prin leg`turi profunde, dac` vrei s`
[tii. Dar prefer s` nu vorbim despre asta.
Temerile pe care Valecia le nutrea \nc` de la \nceputul
c`l`toriei, se confirmar`. "Pân` la urm` a m`rturisit, \[i spuse
cu inima grea. Isabelle este singura lui dragoste..." Refuzând s`
cedeze disper`rii care o cuprindea, se hot`r\ s` reac]ioneze. Va
profita din plin de cele câteva s`pt`mâni care-i mai r`mâneau
de tr`it lâng` Dirk.
C`ldura tropical` deveni ap`s`toare, aproape umed`.
Incomodat`, Valecia se \ndrept` spre cascad`.
– S` facem o curs`, exclam` ea brusc. |nainte ca Dirk s` aib`
timp s` \n]eleag`, \[i lu` elan [i plonj` \n iaz.
– R`coarea curentului o calm` instantaneu [i nervozitatea \i
disp`ru ca prin farmec. Dirk i se al`tur` \n curentul de ap`. Se
jucar` mult timp ca ni[te copii ame]i]i de libertate, apoi,
extenua]i, se \ntoarser` pe mal.
RÂUL SPERAN}EI 109

– Mi[carea mi-a f`cut foame, declar` Valecia vesel`.


Dirk \i arunc` o privire complice.
Se \mbr`car` [i despachetar` proviziile pe care Tupa le
preg`tise pentru ei.
Când se s`turar`, Dirk \i propuse s` mearg` s` recunoasc`
terenul.
Pe m`sur` ce \naintau, peisajul se schimba. Solul era acum
extrem de uscat. Urcar` pe o c`rare pietroas`, deseori barat`
de stânci pe care trebuir` s` le escaladeze. Ajun[i \n vârful
cascadei, o traversar` [i se aflar` curând la baza falezei.
– Ai v`zut? strig` Dirk, \ncercând s` acopere zgomotul
torentului. S-ar spune c` poalele muntelui sunt t`iate \ntr-un
bloc de smarald.
– Greu de spus, r`spunse ea, dând din cap. Ar trebui s` pot
lua un e[antion.
Se \narm` cu uneltele sale [i reu[i s` extrag` o piatr` destul
de mare.
Dirk, care se \ndep`rtase, reveni curând [i exclam`
entuziasmat:
– Valecia, am descoperit o galerie! Dar c`rarea care duce
acolo este foarte accidentat`; preferi s` r`mâi aici?
– Pentru nimic \n lume. Te urmez.
|[i l`sar` \nc`rc`tura [i pornir` prudent pe corni[a \ngust`
care ie[ea peste vid. Mân` \n mân`, cu spatele lipid de zid,
fiecare \[i ]inea respira]ia. |naintau de aproximativ cinci
minute, când intrar` \ntr-un tunel, unde domnea un \ntuneric
110 ALICIA THOMPSON

deplin. Brusc, Valecia scoase o exclama]ie de surpriz`: la


extremitatea culoarului, se \ntindea o sal` imens`, s`pat` \n
stânc`. O fisur` larg`, \ntr-un perete stâncos, permitea s` se
vad` cascada [i printre valurile albe de spum`, Valecia distinse
clar tonurile albastru-verzi ale v`ii. Nu v`zuse niciodat` a[a
ceva!
R`maser` nemi[ca]i, \ncremeni]i de admira]ie.
Valecia reac]ion` prima.
Se repezi la Dirk [i-i s`ri de gât.
Tulbura]i, se s`rutar` cu pasiune. R`maser` astfel,
\ndelung, strân[i unul lâng` cel`lalt, pierdu]i \ntr-o lume
magic` la care doar ei aveau acces.
Dar ziua asfin]ea.
– S` plec`m, propuse Dirk, dac` se \nnopteaz`, nu vom mai
g`si drumul.
Arunc` o ultim` privire superbului peisaj care se \ntindea la
picioarele lor, apoi se \ntoarser` din drum.
Când ajunser` \n aer liber, umbra serii acoperea treptat
câmpia. |[i adunar` rapid materialul [i f`r` o vorb`, se gr`bir`
\n direc]ia taberei.
Ajunser` la destina]ie, când Dirk o lu` pe Valecia de talie [i
o trase spre el.
– Mul]umesc pentru aceast` zi minunat`, \i [opti s`rutând
buzele \ncânt`tor conturate ale tinerei fete.
Aceasta se \nfior`. De ce oare trebuia ca fericirea s` fie
\ntotdeauna efemer`? Dar Dirk nu se va schimba. Asemenea
RÂUL SPERAN}EI 111

valului n`valnic care cobora de la munte, nu se va opri


niciodat`.
– Mul]umesc pentru amintiri, spuse ea cu o voce \nc`rcat`
de emo]ie.
|i \ntoarse brusc spatele, respir` profund [i se \ndrept` cu
pas energic spre tab`ra care se \ntindea pu]in mai jos.
Ghizii se \ndeletniceau cu ocupa]iile lor obi[nuite.
Wheeler, care g`tea lâng` foc, o z`ri primul.
– Ei bine, mul]umit`? o \ntreb`, al`turându-i-se.
– Foarte. Doctorul Green va avea de lucru. Nu [tiu nici
m`car dac` vom putea duce toate e[antioanele. Aproape c`
ne-ar trebui un elicopter! ad`ug` Valecia zâmbind.
– Sper c` n-a]i avut \ntâlniri nepl`cute?
– Nu. Dar am descoperit o pe[ter`. Intrarea este situat`
chiar \n spatele cascadei. V`zut de sus, peisajul este absolut
superb. Ar fi trebuit s` vii cu noi.
– Crezi? exclam` Wheeler, tachinând-o. Sunt sigur c`
prezen]a mea nu era indispensabil`....
Brusc nostalgic`, Valecia nu sesiz` remarca \nso]itorului
s`u. Nemi[cat`, p`rea pierdut` \n gândurile sale.
– Nu r`mâne acolo, spuse Wheeler, luând-o de bra]. S-a
r`corit. Vino s` te \nc`lze[ti.
Masa va fi gata curând. De fapt, unde este Dirk? S` nu-mi
spui c` l-ai l`sat pe munte, glumi fotograful, \ncercând s-o
distreze.
Valecia zâmbi cu amabilitate.
112 ALICIA THOMPSON

– Poate a \ntârziat pe drum. Cu siguran]`, va sosi dintr-un


minut \n altul.
Cum rosti aceste cuvinte, ap`ru Dirk. L`s` sacii [i \naint`
spre foc.
Wheeler se preg`tea s` serveasc` cina, când Valecia se
\ndep`rt`.
– Ei, o interpel` el, ce faci? Avem atâtea lucruri s`-]i ar`t`m!
– Vom vorbi mâine, declar` ea, urcându-se \n hamac.
|ntins`, \nchise ochii [i c`zu \ntr-un somn adânc.

***

Valecia se trezi \n zori. |n jur, toat` lumea se agita, cu


excep]ia lui Dirk a[ezat lâng` foc [i care \[i a]intise privirea
asupra fl`c`rilor, cu un aer absent. La acea or` din zi, natura se
odihnea \nc`, \ntr-o lini[te profund`.
Piscurile, de un gri-argintiu, se conturau armonios la
orizont [i pe cerul str`lucind \n numeroase nuan]e de
portocaliu, se desf`[ura curcubeul str`lucitor [i colorat.
Apropiindu-se de Dirk, Valecia \i mângâie u[or p`rul brun
[i des.
F`r` o privire, b`rbatul \i \ntinse o cea[c` de cafea.
– Am avut o vizit` \n noaptea asta, \i spuse pe un ton
indiferent. Am descoperit ni[te urme. Indieni, presupun.
RÂUL SPERAN}EI 113

Erau cel pu]in dou`zeci.


– Oh, nu! exclam` Valecia, \ngrozit`. Credeam c` aici nu ni
se va putea \ntâmpla nimic.....
– La fel credeam [i eu. Ar fi trebuit s` fiu atent. Trebuie
luat` o decizie: dac` sunt vân`tori de capete....
Valecia sim]i un fior lung str`b`tându-i spatele.
– Dac` erau mul]i, de ce nu ne-au atacat? se mir` ea.
– Nu [tiu.
– Cât timp vom r`mâne? \l \ntreb`, cu inima palpitând.
– Date fiind \mprejur`rile, vom pleca \n aceast` diminea]`.
– Pe munte?
– Nu, vom urma cursul râului. Probabil se vars` \n Rio
Negro. Apoi, vom g`si un vas de pescuit care ne va duce pân`
la Manaus. Vom fi acolo \n mai pu]in de o s`pt`mân`.
O expresie, \n acela[i timp grav` [i tandr`, ap`ru pe chipul
tân`rului b`rbat.
– Sunt fericit c` ai participat la expedi]ie [i mândru c` am
f`cut echip` cu tine, ad`ug` cu amabilitate.
Valecia avu deodat` un nod \n gât. Oare ce insinua? C` \n
câteva zile totul va fi terminat \ntre ei? Regreta clipele
minunate pe care le \mp`rt`[iser`? |ncerc` s` \n]eleag`: "dac`
\ntr-adev`r nu m` iube[te, \i va fi u[or s` m` uite", \[i spuse
dezam`git`. Dar cum putea fi atât de egoist? Nu, ea nu se va
resemna. Va lupta pân` la cap`t.
Cu inima grea de triste]e, lu` direc]ia torentului. De-abia
f`cu câ]iva pa[i, c` Wheeler i se al`tur`.
114 ALICIA THOMPSON

– }i-a spus Dirk? spuse pe un ton aspru.


Valecia oft`.
– Despre indieni? Da, mi-a povestit.
– Bine\n]eles, se simte r`spunz`tor. Ar face mai bine s`-i
mul]umeasc` lui Dumnezeu: la ora actual`, ar trebui s` fim to]i
mor]i. Vino, ne a[teapt` micul dejun.
Când terminar`, Dirk \ncepu s` studieze harta. Pl`nuia s`
urmeze cursul râului [i supuse ideea \nso]itorilor s`i. Wheeler
se opuse imediat, decretând c` era mai prudent s` fac` drumul
\n sens invers. O scurt` discu]ie avu loc \ntre cei doi b`rba]i,
dar Dirk avu pân` la urm` câ[tig de cauz`.
Plecând, Dirk \i ordon` lui Tupa s` [tearg` urmele trecerii
lor. La aceste cuvinte, Valecia avu lacrimi \n ochi. Nu va mai
r`mâne nimic din dragostea sa! |ns`[i natura o va uita....
Drumul nu i se p`ruse niciodat` atât de greu. |nvins` de
oboseal`, \nainta \ncet. Ar fi vrut s` strige, s` protesteze, dar
simplul fapt de a respira \i cerea un efort.
– Cinci minute de odihn`, anun]` Dirk, cu o voce
autoritar`.
Valecia se pr`bu[i la r`d`cina unui copac.
– Cinci minute! se indign` ea. Dup` câte [tiu, nu alerg`m la
maraton.
Dirk \[i verific` pu[ca [i o puse la loc.
– Cea mai mic` \ntârziere ne poate fi fatal`, \i replic` dur.
Tân`ra fat` se \nfior`. Jungla \[i ]esea pânza... Atâ]ia b`rba]i
\[i sacrificaser` via]a aici.
giannijollys
RÂUL SPERAN}EI 115

|ngrijorat`, Valecia se ridic` [i se al`tur` restului echipei.


Dirk o observa cu un aer preocupat.
– |n]elegi? o \ntreb`, domolit.
Ea d`du din cap.
Mergeau de pu]in timp, când Dirk se opri. Puse mâna pe
arm` [i le f`cu semn \nso]itorilor s` duc` armele la um`r.
Piedicile s`rir` cu un zgomot sec.
To]i st`teau la pând`. Valecia care ciulise urechile, crezu c`
percepe un zgomot, un trosnet scurt. Brusc, s`rind din spatele
tufi[urilor, ap`rur` o duzin` de r`zboinici. Chipurile ostile [i
suli]ele \n`l]ate spre cer, nu prevesteau nimic bun.
Valecia se d`du instinctiv \napoi, dar Dirk o prinse de um`r.
– Nu mi[ca, \i spuse \n [oapt`.
El a[tept` câteva minute, \naint` [i \ncepu s` vorbeasc`
\ntr-un dialect ciudat. Indienii \l ascultau cu aten]ie.
– Uf! [opti Wheeler, cu o voce gâtuit`. Au zâmbit; cred c` a
câ[tigat.
Valecia \l privea fascinat` pe explorator. Acesta scotoci \n
buzunar [i tocmai scoase un pachet de chewing-gum pe care-l
\ntinse indienilor. Ace[tia \l luar` cu aviditate.
– Totul este \n ordine, afirm` Dirk, relaxat. N-au nimic
\mpotriva noastr`, dar vor s`-i urm`m. Ar fi de preferat s` nu-i
contrariem!
Satul nu era departe. Se compunea dintr-o colib` vast`
comun`, cum era cea din apropiere de Sao Catrimani. Câteva
colibe mai mici, a[ezate \n cerc, marcau limitele lumini[ului.
116 ALICIA THOMPSON

B`rba]i, femei [i copii de toate vârstele, soseau \n fug`


pentru a-i vedea pe str`ini.
Brusc, Dirk \ncremeni, ne\ncrez`tor.
Un b`trân, cu p`rul de culoare deschis` [i ochi cenu[ii se
apropie de ei.
– Bine a]i venit, le spuse el, prietene[te. Sunte]i brazilieni,
sau americani? Veni]i [i a[eza]i-v` lâng` foc: vom sta de vorb`.
Imediat, dou` tinere fete \ncânt`toare le aduser` b`uturi.
B`trânul observ` aerul uimit al Valeciei.
– Sunte]i intrigat`, dar nici eu nu sunt mai pu]in, o asigur`
el. N-am v`zut albi niciodat`...
Valecia zâmbi [i ridic` o cup` de lemn a[ezat` lâng` ea. O
duse la buze, dar o l`s` imediat.
– Nu v` teme]i, relu` gazda lor, râzând \n hohote. Este un
amestec alc`tuit de mine. Ve]i vedea, nu exist` nimic mai tonic.
Dac`-i supravie]ui]i.... ad`ug` mijind ochii str`lucind de
mali]ie. Uitasem, eu sunt Luis Miguel, misionar, cu cine am
onoarea?
Pe fa]a lui Dirk se zugr`vi cea mai deplin` stupoare:
– Dumnezeule, Luis Miguel! repet`, scuturând mâna
b`trânului b`rbat. Dumneavoastr` sunte]i cel care a disp`rut
acum mai bine de zece ani, dup` o ciocnire cu indienii aucas?
S-a crezut c` a]i murit!
– B`nuiam, r`spunse Luis Miguel. Dar vom avea timp s` mai
vorbim despre asta. Dac` a]i face prezent`rile....
– Ierta]i-m`, se scuz` Dirk, \nc` sub [ocul surprizei.
RÂUL SPERAN}EI 117

– Aceast` persoan` fermec`toare este domni[oara Valecia


Jordan, geolog [i specialist \n minerale pre]ioase. El este
fotograful nostru, domnul Falcon Wheeler [i eu, Dirk
Chandler. Avem ca misiune s` explor`m valea Curcubeului.
O lic`rire se aprinse \n privirea lui Luis Miguel.
– {i?
– Am g`sit-o. Dar \ntâlnirea de ast`zi, eclipseaz`
descoperirea noastr`! Guvernul brazilian va fi \ncântat s` afle
c` sunte]i bine [i s`n`tos. Ve]i veni cu noi pentru a ajunge la
Manaus?
– Civiliza]ia noastr` nu m` mai intereseaz`, spuse el oftând.
Oamenii ace[tia sunt singura mea familie. Acum, vorbi]i-mi
despre vale. V-a pl`cut?
– A]i fost acolo, nu-i a[a? \ntreb` Dirk.
– Foarte des; râul m-a dus. Dar veni]i din est....
– |ntr-adev`r, am sosit pe munte. Totul va fi consemnat \n
raportul meu. Apropo, ar trebui s` men]ionez povestea
dumneavoastr`. A]i putea s`-mi da]i câdeva indica]ii?
– Acum foarte mult timp, f`ceam parte dintr-un grup de
misionari, \ncepu Luis Miguel [i ne \ndreptam spre Cucui,
unde ni[te triburi se luptau de mai multe s`pt`mâni. Victimele
erau numeroase. Tocmai ajunsesem \ntr-o regiune
neexplorat`, când ni[te r`zboinici aucas ne-au atacat. To]i
camarazii mei au fost omorâ]i. Indigenii nu m-au cru]at, dar
lancea a ratat inima [i s-a \nfipt \n um`r. Nu mi-am revenit
decât aici: c`petenia, Lopa, mi-a salvat via]a. Pu]in câte pu]in,
118 ALICIA THOMPSON

am descoperit acest popor, mizeria [i singur`tatea lor. Am


hot`rât s` r`mân printre ei. {i a[a am \nv`]at s`-i iubesc. Pot
p`rea ne\ncrez`tori, dar n-au dep`[it niciodat` teritoriul lor....
De fapt, domni[oar` Jordan, \naintea dumneavoastr`, n-au
v`zut niciodat` o femeie blond`!
– Au noroc, este atât de frumoas`.... declar` Wheeler.
Dirk tres`ri la remarca fotografului [i Luis Miguel se mir`:
– Sunte]i logodi]i? \l \ntreb` pe Dirk.
Ofensat`, Valecia interveni.
– Nu, nu m` intereseaz` decât munca mea, ripost` ea, t`ios.
B`trânul b`rbat zâmbi.
– S` [ti]i c` aici sunte]i acas`, afirm` binevoitor. Domnilor,
pentru c` nu ave]i companie, v` voi trimite câte una pentru
fiecare, pentru noapte. Indienii sunt mult mai toleran]i decât
noi....
V`zând mina consternat` a Valeciei, Dirk izbucni \n râs.
– Veni]i, domnule Chandler, continu` Luis Miguel, ne vom
sim]i mai bine \n coliba mea, pentru a aranja anumite detalii.
Dirk \i arunc` o privire tinerei fete, se \ntoarse [i plec`.
Dezam`git`, cople[it` de o imens` triste]e, Valecia \i privi
\ndep`rtându-se. |n acea sear`, o alt` femeie se va cuib`ri lâng`
el, o va acoperi cu mângâieri.... Aceast` certitudine \i frânse
inima.
Wheeler, c`ruia nu-i sc`pa nimic, se apropie de ea [i-i lu`
mâna. Obsedat` de explorator, aproape \l ignor`.
"Ce proast` sunt, \[i spuse, brusc revoltat`.
RÂUL SPERAN}EI 119

Când m` gândesc c` i-am oferit tot! Oare cum am putut fi


atât de naiv`?"
Totu[i, mânia f`cu \n curând loc curiozit`]ii.
O agita]ie vesel` domnea \n sat. To]i preg`teau masa. Unii
\nfigeau buc`]i de carne \ntr-o ]epu[` de lemn, pe care o
a[ezau apoi pe foc, al]ii c`rau co[uri mari, \mpletite, pline cu
fructe [i legume.
Mica pia]` din p`mânt b`t`torit se transformase \ntr-un
stup.
Locuitorii, \mbr`ca]i doar cu o bucat` de pânz` \nnodat`
peste [olduri, sem`nau mai mult sau mai pu]in. Unul singur,
\nalt [i atletic, se distingea din mul]ime. O cap` f`cut` din
pene de tucan \i acoperea umerii.
– Par simpatici, remarc` Wheeler, urm`rind privirea
Valeciei.
– Da. Mai ales acela, preciz` ea, ar`tându-l pe b`rbatul cu
cap`.
Mânat parc` de o for]` invizibil`, acesta din urm` \naint`
spre ei.
Valecia \l m`sur`, nemi[cat`.
Emana atâta senzualitate....
– Lopa, se prezent` b`rbatul, oferindu-i o pan` multicolor`.
– Valecia, r`spunse ea, cu ochii str`lucind.
– |i placi, [opti Wheeler.
– Trebuie s-o primesc? \ntreb` tân`ra fat`.
– S-ar putea s`-l jigne[ti refuzând.
120 ALICIA THOMPSON

Valecia zâmbi timid. |ncerc`, de bine de r`u, s`-i


mul]umeasc` lui Lopa, când vocile lui Dirk [i Luis Miguel
r`sunar` nu departe de ei.
Confuz`, o lu` la fug`.
Alergând gâfâind, se izbi brusc de Luis Miguel.
– Voiam s` m` r`coresc, \i explic` scurt, cu un aer \ncurcat.
Exist` câtu[i de pu]in` ap`?
– Desigur. Ar fi trebuit s` m` gândesc la asta! |n spatele
satului, la cap`tul drumului, ve]i g`si un râu.
Vom cina curând, imediat dup` \ntoarcerea dumneavoastr`,
ad`ug` b`rbatul.
Urmând sfaturile gazdei, ajunse pe malul râului. Cople[it`,
\ngenunche pe ]`rm [i-[i sp`l` fa]a pe care [iroiau lacrimi. |i
trebui un anumit timp pentru a-[i st`pâni emo]ia, dar locul
retras [i lini[tea p`durii o domolir` treptat.
Foarte decis` s` nu se mai lase impresionat`, se al`tur`
camarazilor.
Lopa, \n calitate de c`petenie a satului, se a[ez` lâng`
tân`ra fat`. |n cursul mesei, fu extrem de politicos [i de atent.
Privirea, foarte des a]intit` asupra ei, tr`da o puternic`
admira]ie.
Dirk, care-i observa, r`mase adâncit \ntr-o t`cere
dezaprobatoare.
Dup` ce se \ntre]inu câteva clipe cu Lopa, misionarul i se
adres` Valeciei:
– Indienii organizeaz` o serbare \n noaptea aceasta.
RÂUL SPERAN}EI 121

Prietenul meu v` propune s`-l \nso]i]i, deoarece [tie c`


sunte]i nec`s`torit`. Dac` accepta]i, va fi pentru el o imens`
fericire.
{ov`ind, Valecia se \ntoarse spre Dirk, dar tr`s`turile
exploratorului r`maser` impenetrabile. Doar buzele, u[or
strânse, ar`tau o oarecare iritare.
|n]elegând situa]ia, Miguel relu` imediat:
– S` nu v` teme]i de nimic, domni[oar`. Nu exist` persoan`
mai cinstit` decât Lopa. M` pun garant pentru loialitatea sa. Nu
vrea decât un lucru: s` v` admire. Este fascinat de p`rul
dumneavoastr`; a spus c` are culoarea soarelui [i str`lucirea
diamantului
Tân`ra fat` \l privi gânditoare pe c`petenia tribului: era atât
de seduc`tor.... Desigur, ar fi preferat compania lui Dirk, dar
pentru c` el avea alte planuri.... Exasperat` de pasivitatea sa, se
hot`r\ imediat.
– Va fi o adev`rat` bucurie, \i declar` lui Lopa, adresându-i
cel mai fermec`tor zâmbet.
Extrem de furios, Dirk se ridic` [i p`r`si adunarea.
Surprins` [i jenat` de aceast` reac]ie nepotrivit`, Valecia
t`cu. |ndr`zni o privire \n direc]ia lui Luis Miguel, dar spre
marea sa uimire, acesta p`rea \ntr-o dispozi]ie excelent` [i
d`dea semne de deplin` mul]umire.
"Oare ce comploteaz`?" se \ntreb`, iritat` de
comportamentul misionarului.
Vocea lui Wheeler o scoase din gânduri.
122 ALICIA THOMPSON

– M` duc s` fac fotografii, anun]` el. La sfâr[itul


dup`-amiezii, lumina este mai blând`.
– V` rog, r`spunse Luis Miguel. Dar dumneavoastr`,
domni[oar` Jordan, v` \nso]i]i colegul? \ntreb` b`trânul.
– Wheeler este pasionat de etnologie; \n ce m` prive[te, m`
mul]umesc s` studiez mineralele. Aici se g`sesc acelea[i roci ca
\n vale? \ntreb` Valecia.
– Nu, sunt cu totul diferite. Dac` vre]i, copiii v` vor
conduce \n afara satului. V` vor ar`ta locurile care v-ar putea
interesa. Dar m` tem s` nu fi]i dezam`git`.
– V` mul]umesc, dar deocamdat` prefer s` m` odihnesc.
{ti]i unde se afl` coliba mea?
– O vede]i acolo, chiar \n fa]`, cea al c`rui acoperi[ de-abia
a fost ref`cut, indic` misionarul.
– V` voi vedea disear`, \l asigur` Valecia, luându-[i
r`mas-bun.
Capitolul 9

A[ezat pe pragul colibei sale, Dirk cioplea o ramur`. La


trecerea Valeciei, ridic` asupra ei o privire lipsit` de \ng`duin]`.
– A[adar, vei participa la petrecerea colectiv`, remarc` pe un
ton acid.
– N-am inten]ia s` te a[tept toat` noaptea. Femeile tribului ar
trebui s`-]i ajung`! exclam` ea indignat`.
– |n]eleg; e[ti geloas`! {i de asta ai acceptat s`-l urmezi pe
bufonul acela...
– Un bufon c`ruia nu-i lipse[te farmecul.
– Valecia, murmur` Dirk cu o voce mângâietoare, nu fi
nedreapt`. Luis Miguel mi-a f`cut o propunere, este adev`rat.
Totu[i, nu i-am dat un r`spuns. Nu te visez decât pe tine,
ad`ug`, \ndreptându-se.
|ntr-un elan de pasiune, o trase spre el [i puse st`pânire
brutal pe gura ei. Valecia lupt` din toate puterile, dar s`rut`rile
124 ALICIA THOMPSON

lui Dirk devenir` mai preten]ioase.... Respira]ia grea [i sacadat`,


\i tr`da violen]a dorin]ei. Oare unde era \ndr`gostitul sensibil [i
devotat pe care-l cunoscuse? B`rbatul care-i st`tea \n fa]`, nu
avea decât un scop: s-o posede.
Alb` ca varul de furie, se \ndep`rt` [i \ncepu s`-i loveasc`
pieptul cu pumnii.
Surprins de vehemen]a \nso]itoarei sale, Dirk sl`bi
\mbr`]i[area.
– Nu \n]elegi nimic, izbucni Valecia. E[ti \ngâmfat [i arogant.
Ies cu Lopa, pentru c` vreau. Punct.
F`r` o vorb`, Dirk l`s` bra]ele \n jos.
Valecia f`cu stânga-mprejur [i p`trunse \n colib`. Un tremur
nervos o agita. |ncerca, f`r` rezultat, s` se calmeze, când vocea
exploratorului ajunse pân` la ea, dispre]uitoare:
– |n locul t`u, nu a[ avea \ncredere, domni[oar` Jordan.
Indienii nu dovedesc prea mare stim` fa]` de sexul feminin; s-ar
putea s` ai surprize.
Ignorând sarcasmul \nso]itorului s`u, se sui \ntr-un hamac
atârnat \n mijlocul \nc`perii [i adormi imediat.
Se trezi complet relaxat`. Se ridic`, se \mbr`c` \n grab` [i-[i
prinse \n p`r pana oferit` de Lopa.
|l \ntâlni [i se opri, \ncremenit` de admira]ie: o manta lung`
de ceremonie \n culori str`lucitoare \i punea \n eviden]` silueta
viguroas` [i pe fiecare deget sclipea o bijuterie. Pe chip \i flutura
un zâmbet enigmatic.
Valecia respir` profund.
RÂUL SPERAN}EI 125

Parfumul ame]itor al florilor tropicale se \mbina cu aroma


grea [i dulceag` de t`mâie care ardea, ici [i colo, \n sat.
Ajunser` \n apropierea unui mic lumini[, unde serbarea era
\n toi. La dreapta, se mi[cau dansatori ale c`ror trupuri
acoperite cu diferite culori luceau \n lumina tor]elor. La
apropierea lui Lopa, se \ntrerupser` pentru a-l saluta.
Când c`petenia [i Valecia se a[ezar`, to]i se repezir` s`rind
pân` \n mijlocul locului. Ni[te femei, \mpodobite doar cu pene,
\naintar`. Superbe \n nuditatea lor, se ondular` u[or spre
\nso]itori, rotindu-[i [oldurile \ntr-o mi[care lent` [i
voluptuoas`.
Copiii a[ezau la picioarele invita]ilor mânc`ruri prezentate
splendid.
Valecia nu v`zuse niciodat` a[a ceva. Lopa, mereu atent la
cele mai mici dorin]e ale sale, alese pentru ea cele mai rare feluri
de mâncare.
Tocmai gustase o carne foarte picant`, când \ncepu s` râd`
strident [i nest`pânit. Percepu sunetul acelui râs \n mod
atenuat; vederea i se \nce]o[` u[or. O cuprinse o stranie
senzualitate [i Dirk \i lipsea insuportabil....
Ame]i]i de muzic`, b`rba]ii trop`iau pe p`mânt \n ritmul
sacadat al tam-tamului. Partenerele lor, cu capul dat cu mândrie
pe spate, se apropiau cu pa[i supli [i ademenitori. Perechile,
\mbr`]i[ate cu \ndr`zneal`, se leg`nau la lumina fl`c`rilor.
C`petenia b`tu de dou` ori din palme [i, la acest semnal,
dansatorii \[i ridicar` partenerele pentru a le duce \n p`dure.
126 ALICIA THOMPSON

Fascinat` de erotismul acestui ritual str`vechi, Valecia


aproape \[i uit` camarazii.
Brusc, tres`ri: Dirk se \n`l]a \n fa]a ei.
– Dirk Chandler, spuse acesta, salutându-l prietene[te pe
Lopa.
– Ce faci aici? exclam` iritat` tân`ra fat`.
– Veghez asupra ta. {i asupra prietenului t`u.... ad`ug` el
ironic.
Ochii \i aruncau fulgere. "O fi gelos?" se \ntreb` Valecia.
– N-am nevoie de gard` de corp!
– Nu sunt sigur, replic` Dirk cu r`ceal`.
|i arunc` o privire de ghea]` [i se \ndep`rt`.
Luis Miguel era foarte aproape de ea.
– A]i petrecut o sear` pl`cut`, domni[oar` Jordan? o \ntreb`.
Dezorientat`, Valecia r`mase mut`.
Dup` un scurt dialog cu misionarul, Lopa se ridic` [i o lu` de
cot pe tân`ra fat`. Traversar` lumini[ul, apoi disp`rur` \n
\ntunericul junglei.
Valecia \[i sim]ea capul greu; se poticnea la fiecare pas.
Epuizat`, se l`s` s` cad` pe p`mânt, dar c`petenia o ajut` s` se
pun` pe picioare [i o sus]inu.
Merser` \ncet, când Valecia se opri \ngrozit`. Razele lunii le
lumina siluetele: sub cap`, Lopa era gol.
El \i \nconjur` talia, atr`gând-o cu pasiune. Strâns` lâng` acel
trup fierbinte de dorin]`, Valecia se \ncord`, dar \n zadar:
puterile o p`r`siser`.
RÂUL SPERAN}EI 127

|n timp ce Lopa \i murmura cuvinte dulci, o strângea tot mai


puternic. Cu o mân` avid`, \i cuprinse pieptul, mângâindu-l
\ndelung.
– Nu, nu! strig` ea.
|ngrozit`, \ncerc` s` se zbat`, dar Lopa insista. Atunci, \ncepu
s` urle. O \mpu[c`tur` izbucni \n lini[tea nop]ii.
Brusc eliberat`, Valecia c`zu. Nu v`zu decât un lucru: pe Dirk
al`turi de ea.
Fa]` \n fa]`, cei doi b`rba]i se m`surar` din priviri. Lopa ar`t`
pana lung` pe care Valecia o purta \n p`r, dar Dirk \i ignor`
gestul [i-[i arm` pu[ca.
Fierbând de mânie, Lopa se \ntoarse [i plec`.
Dirk a[tept` câteva secunde, apoi i se adres` Valeciei:
– Ridic`-te, spuse dur.
La tonul vocii sale, aceasta se sim]i le[inând; ar fi vrut atât de
mult s` se cuib`reasc` lâng` el, s`-i m`rturiseasc` sentimentele,
s`-i strige dragostea sa...
Dar t`cu. Era prea sl`bit`!
– Nu pot s` m` mi[c, admise \mpotriva voin]ei sale.
– Ascult`, Valecia, chiar mi-e de-ajuns. |nceteaz` cu prostiile
[i vino.
|ncerc` s`-i r`spund`, dar nu scoase niciun sunet.
– Oh, Dumnezeule! exclam` Dirk apropiindu-se de ea.
O ridic` \n bra]e [i o duse la colib`. Instalat` confortabil,
Valecia se credea pe un nor. La aceast` idee, izbucni \ntr-un râs
ciudat.
128 ALICIA THOMPSON

– Sst, f`cu Dirk, \mpingând-o \n adâncul hamacului.


Lu` un prosop muiat \n ap` rece [i-l a[ez` pe fruntea tinerei
fete.
– Te-au drogat. |n câteva ore, \]i vei reveni; nu avem decât s`
a[tept`m.
|nvârtindu-se \ntr-o lume str`lucind de culori, ea \nchise
ochii. Delir` pân` diminea]`, trecând de la cea mai deplin`
incon[tien]`, la clipe de luciditate.
Dirk [i Luis Miguel, care vorbeau \n [oapt`, ridicar` tonul.
– Crede]i-m`, domnule Chandler, n-a[ fi crezut niciodat` c`
Lopa poate face un asemenea lucru.
– V` previn, replic` Dirk cu violen]`, dac` i se \ntâmpl` ceva,
v` voi trage la r`spundere.
– Starea nu i se amelioreaz`, spuse Wheeler cu o voce
\nc`rcat` de \ngrijorare.
– I-au dat un produs care stimuleaz` pornirile sexuale,
preciz` Dirk. A reac]ionat r`u, dar n-ar trebui s` dureze.
– {i-a terminat munca?
– Nu. Va trebui s` examineze unele specimene la fa]a locului;
nu putem lua totul cu noi. Vom r`mâne dou` sau trei zile \n
plus. S-ar putea s` fiu \n \ntârziere pentru Isabelle....
La acest cuvânt, Valecia ie[i pu]in din toropeal`.
"A[adar, asta era, se gândi ea. Iat` de ce n-a acceptat
propunerile lui Miguel". |n acea clip` \[i aminti de rivala sa, de
chipul s`u radios, de privirea \ntunecat` [i emo]ionant`, de
buzele ei....
RÂUL SPERAN}EI 129

Descurajat`, izbucni \n plâns. Wheeler \ncerca s-o consoleze,


dar nimeni n-o putea ajuta. {i când te gânde[ti c` voia s`-l fac`
gelos pe Dirk! Ce ironie!
Diminea]`, se trezi trist` [i ab`tut`. Ie[i cu greu din sacul de
dormit, se \ndrept` [i reu[i s` se a[eze. Foarte repede, un
am`nunt \i atrase aten]ia. Al doilea hamac era gol; nimeni nu
dormise acolo...
|n acea clip`, intrar` Dirk [i Wheeler.
– Cum te sim]i? \ntreb` exploratorul.
– Bine, r`spunse Valecia, evitându-i privirea. Cât timp am
fost.... \n "]ara minunilor"?
– Aproape dou` zile. Am fost foarte \ngrijora]i.
– |mi pare cu adev`rat r`u, \i asigur` ea, \ncercând s`-[i
st`pâneasc` lacrimile care-i veneau \n ochi. Ar fi trebuit s` m`
previi, Dirk.
– Nu-i nimic, declar` acesta trecându-[i un bra] \n jurul
umerilor s`i. Toat` lumea se poate \n[ela. Wheeler [i cu mine
suntem cei mai \n m`sur` s-o [tim.
– Nu sunt \n stare s`-i \nfrunt pe Lopa [i pe Luis Miguel,
murmur` Valecia.
– Nu-]i face griji. {i-au cerut scuze; Dirk a pretins c` e[ti
logodnica lui, preciz` Wheeler.
– Cu ce drept? exclam` tân`ra fat`, indignat`.
Contrar oric`rei a[tept`ri, Dirk ro[i u[or.
– Trebuia s` g`sesc o explica]ie: n-am obiceiul s`-i deranjez
pe \ndr`gosti]i, nici s`-i amenin] cu o arm`!
130 ALICIA THOMPSON

– {i ai inventat aceast` poveste! Presupun c` sunt o victim`


\n plus, unul dintre trofeele tale de vân`toare!
– Nu \n]eleg. Credeam c`-]i face pl`cere.
– Ce \ngâmfare, domnule Chandler! {tii ce mi-ar face pl`cere
cu adev`rat? S` termin cercet`rile [i s` plec!
– Nimic mai simplu, replic` t`ios Dirk.
Cu aceste cuvinte, cei doi b`rba]i o p`r`sir`. Imediat dup`
aceea, ghizii venir` \nc`rca]i cu cutii grele. Valecia \ncepu s`
lucreze [i clas` mineralele pe categorii.
La sfâr[itul dup`-amiezii, \[i f`cu apari]ia Luis Miguel.
– A]i dormit bine? o \ntreb` stânjenit.
– Sunt ocupat`, domnule Miguel, n-am timp s` vorbesc.
– V` gr`bi]i s` v` \ntoarce]i la civiliza]ie, este normal. Pentru
cine nu este obi[nuit, p`durea amazonian` este o permanent`
provocare, mai ales pentru femei....
Valecia \ncepea s` dea semne de exasperare.
– Gre[i]i. Ador Amazonia. Florile, parfumurile, cântecul
p`s`rilor, totul m` \ncânt`. Dac` n-ar depinde decât de mine, a[
continua c`l`toria. Ce nu voi accepta niciodat`, este tr`darea
dumneavoastr`! Comportarea v-a fost incalificabil`!
– Asculta]i, \mi pare r`u, dar buna-credin]` a lui Lopa este \n
afar` de orice \ndoial`. Purta]i \n p`r pana sa, nu-i a[a?
– Da, de ce? se mir` Valecia jenat`.
– Acceptând aceast` podoab`, v` lua]i unele angajamente....
Este un obicei local.
– Oh, Dumnezeule! M-am \n[elat asupra inten]iilor sale.
RÂUL SPERAN}EI 131

– Sunt lucruri care se \ntâmpl`, micu]o. Sper s` nu p`strezi


o amintire prea urât` despre mine.
B`trânul ie[i, l`sând-o singur` cu gândurile sale.
Lucr` pân` seara, se mul]umi cu o mas` u[oar` [i se adânci
din nou \n studiul e[antioanelor. Diminea]`, dobândise o
certitudine: pietrele nu prezentau decât un interes relativ [i n-ar
fi fost de niciun folos pentru guvernele braziliene [i americane.
A[adar, valea sc`pase de distrugere.
Dirk [i Wheeler primir` vestea cu bucurie.
– Poate ne vom putea lua t`lp`[i]a [i s` ne \ntoarcem acas`,
suger` Dirk, cu o voce ezitant`.
P`rea descump`nit.
– Da, r`spunse Valecia \ncet. Dar mai \ntâi a[ vrea s` fac o
baie; am vegheat toat` noaptea.
Se duse la lac, se dezbr`c` de haine [i se scufund` cu
\ncântare \n apa limpede [i rece. Se juca fericit` ca o copil`:
s`rea, \nota, plonja, aduna scoici de toate felurile, pe care le
punea la uscat pe plaj`. Când urc` la suprafa]` s` respire, auzi
un trosnet; o speran]` nes`buit` o cuprinse. Oare Dirk s-o fi
hot`rât s` i se al`ture? Dar minutele treceau [i visul i se
spulber`. Singur` \n fa]a imensit`]ii p`durii, \[i l`s` lacrimile s`
curg`; b`rbatul pe care-l iubea se gândea la alta....

***
132 ALICIA THOMPSON

Echipa \[i lu` adio de la sat [i Lopa, \n semn de prietenie, \i


oferi Valeciei un superb inel de aur cu o turmalin`.
Pornir` la drum la \nceputul dup`-amiezii. Buna dispozi]ie a
lui Dirk disp`ruse. Dur [i autoritar, era din nou [eful expedi]iei.
Merser` pân` la epuizare, pentru a nu se opri decât la c`derea
nop]ii.
|n seara aceea, Wheeler era de corvoad`. Dup` ce f`cuse
provizii de lemne uscate, se preg`ti s` aprind` focul. Valecia se
\ndrept` spre malul fluviului, unde se afla Dirk.
Atitudinea arogant` a acestuia din urm` o exaspera [i se
hot`r\ s` i-o spun`. C` era gr`bit s-o \ntâlneasc` pe Isabelle,
admitea, dar c` f`cea echipa s` suporte consecin]ele, \i p`rea
inadmisibil.
– Nu [tiam c` avem de respectat un program, remarc`,
aparent calm`.
– Nu avem.
– Atunci, de ce ne chinuie[ti? Zece ore de mers for]at prin
p`dure, ]i se pare normal? Uitasem c` e[ti neobosit.... ad`ug`
sarcastic.
Tr`s`turile exploratorului se \n`sprir`.
– E[ti singura care n-a ]inut ritmul, \i replic` arogant.
Cuvintele c`zuser` reci, t`ioase.
Valecia \l privi cu insolen]`. Totu[i, \n ciuda ostilit`]ii pe care
i-o citi \n ochi, nu se putu \mpiedica s` se \nfioare. Era acolo,
atât de aproape... O cuprinse subit dorin]a de a i se arunca \n
bra]e.
RÂUL SPERAN}EI 133

Trecu un timp care i se p`ru extrem de lung, apoi \[i reveni:


– A[adar, pentru tine sunt o povar`! Nu asta pretindeai când
eram \n vale! |]i schimbi foarte repede p`rerea, domnule
Chandler.
Dar poate ai uitat?
– |mi amintesc \n cele mai mici am`nunte....
– {i eu care te credeam diferit de ceilal]i. Nu valorezi mai
mult decât Peter.
– |nceteaz` s` m` compari cu paia]a aia, \i ordon` Dirk. Tu
e[ti cea reticent`. M` provoci, apoi te ascunzi imediat. Vei mai
juca mult acest mic joc?
– Nu sunt la dispozi]ia ta! exclam` Valecia cu o voce vibrând
de mânie. Nu m` intereseaz` o aventur`. Vreau s` construiesc
ceva sigur, s` m` gândesc la viitor. Dar n-are rost, ad`ug` mai
\ncet, a[a c` ocup`-te de Isabelle!
– Isabelle! repet` descump`nit Dirk. S` fii oare, din
\ntâmplare, geloas`? Acum \n]eleg mai bine.
Pe buze \i juca un zâmbet ironic.
– |n niciun caz, exclam` Valecia. De altfel, pu]in \mi pas` de
pove[tile tale sentimentale.
– Serios? spuse exploratorul apropiindu-se pe nesim]ite de
ea. Mi-e greu s` cred \n indiferen]a ta.
Silueta puternic` i se contura \n lumina apusului.
– Credeam c`-mi \mp`rt`[e[ti sentimentele, relu` el \n
[oapt`.
– Ei bine...
134 ALICIA THOMPSON

Valecia se \ncord` [i cuvintele i se oprir` \n gât; Dirk o prinse


de talie [i o trase spre el.
– Oh, Valecia! nu \n]elegi? \i murmur`.
– Las`-m`! \i ordon` tân`ra fat`, luptând s` se elibereze.
Dar eforturile \i fur` zadarnice; dou` mâini de o]el o ]ineau
nemi[cat`.
– |nceteaz` s` te zba]i, spuse Dirk exasperat. Ai s`-mi explici
ce \nseamn` aceast` comedie? Nu s-ar spune c` m` vezi pentru
prima dat`!
– E[ti liber, se indign` ea, dar nu voi accepta vreodat` s` fiu
o solu]ie de \nlocuire pentru tine. Nu conta pe mine pentru a te
distra, domnule Chandler.
Se smulse din \mbr`]i[are [i fugi \n direc]ia taberei. Wheeler
o va proteja.
Stupefiat, Dirk o privi disp`rând printre umbrele p`durii,
apoi \ncet, porni spre sat.

***

"Este \ntr-adev`r nemilos!" \[i spuse Valecia cu mânie,


a]intindu-[i privirea asupra siluetei exploratorului.
Era la cap`tul puterilor, dar nu ced`.
Porniser` \n a cincea zi de mar[, f`r` s` fi ajuns \nc` la delt`.
To]i, cu ochii \ndrepta]i spre orizont, pândeau valurile
RÂUL SPERAN}EI 135

dezl`n]uite ale "fluviului negru", dar, din p`cate, râul [erpuia la


nesfâr[it. Entuziasmul plec`rii se transformase treptat \ntr-o
profund` descurajare [i chiar Wheeler, a c`rui bun` dispozi]ie
era legendar`, afi[a acum un aer trist [i \nfrânt.
Dirk, \n capul coloanei, r`mânea t`cut. Profilul s`u, dur [i
energic, ar`ta o exasperare crescând`.
Noaptea, singuri sub bolta \nstelat`, Valecia visa la el: ar fi
fost atât de pl`cut s` se cuib`reasc` la pieptul lui. Ar fi vrut s`-l
abordeze, dar nu \ndr`znea. Cum ar fi \ntâmpinat-o? Fiecare,
neclintit \n amorul-propriu, refuza s` fac` primul pas.
|n diminea]a urm`toare, nori gro[i, de un cenu[iu-\ntunecat
se adunar` pe cer [i c`ldura umed` deveni foarte repede
insuportabil`.
|n ciuda oboselii, se gr`bir`. |n vale, se putuser` pune la
ad`post, dar de data aceasta nu se vedea nicio pe[ter`; erau la
bunul plac al furtunii.
Tunetul bubuia \n dep`rtare, mai amenin]`tor ca niciodat`.
Pe fa]a lui Dirk se citea o \ngrijorare tainic` [i tenul bronzat
tr`da o paloare ciudat`.
– Dac` ploaia va fi foarte puternic`, râul va ie[i din albie,
afirm` Wheeler, \ncruntându-se.
|ngrozit`, Valecia \[i aminti atunci descrierea apocaliptic` pe
care i-o f`cuse fotograful \n leg`tur` cu uraganele care devastau
regulat regiunea.
– Trecând pe munte, am fi evitat acest gen de probleme...
ad`ug`. Am fi fost deja \n canoe.
136 ALICIA THOMPSON

– Da, pe cale s` coborâm por]iunile \n care apa curge


\nvolburat`, replic` Dirk, cu asprime. Oricum am fi fost bloca]i.
Tân`ra fat` suporta tot mai greu acest climat de tensiune.
Oare de ce se insultau astfel cei doi b`rba]i? Totu[i, f`cuser`
pace!
– F`r` prezen]a de spirit a lui Dirk, n-am fi sc`pat de pirania,
remarc` ea, rezemându-se de un copac.
"Hot`rât lucru, zeii sunt \mpotriva noastr`", \[i spuse Valecia,
l`sându-se s` alunece pe p`mânt. Cuprins` de o profund`
oboseal`, \nchise ochii, \ncercând s` se izoleze.
– {tiu c` e[ti epuizat`, declar` Dirk blând, dar trebuie s`
plec`m.
Cât vedeai cu ochii, copaci imen[i se \ndoiau sub violen]a
vântului.
Valecia ridic` pleoapele [i \[i privi \ndelung \nso]itorul;
oboseala care \i adâncise tr`s`turile, nu-i zdruncinase hot`rârea.
– Credeam c` suntem \n sezonul secetos, se mir` ea. Dou`
furtuni \n atât de pu]in timp, este surprinz`tor!
– Nu. |n Brazilia, clima este foarte variabil`. Nu rareori
furtunile se succed la interval de câteva zile. M` temeam de o
schimbare a vremii, de aceea am accelerat ritmul.
N-aveam inten]ia s`-mi impun voin]a, sper doar s` ajungem
repede la "fluviul negru". De asta depinde supravie]uirea
noastr`.
– Nu-]i face repro[uri, spuse Valecia, \n]eleg`toare. Dac`
jungla este f`r` mil` [i natura imprevizibil`, n-ai niciun amestec.
RÂUL SPERAN}EI 137

|n plus, \nc` de la plecare am fost to]i pe deplin con[tien]i de


riscurile pe care le comporta expedi]ia.
– Sunt sensibil la amabilitatea ta. Dar ce se \ntâmpl` cu
importan]a imaginii mele? f`cu el pe un ton care se voia degajat.
– Iar! exclam` Valecia. Totu[i, n-ai de dovedit nim`nui,
nimic! Wheeler [i cu mine ]i-am repetat-o atât de des:
competen]a nu-]i este egalat` decât de curaj [i ne-am pune f`r`
ezitare vie]ile \n mâinile tale. {tiu c` e[ti de asemenea bun [i
generos. Gre[eala este omeneasc`; a[a c` \ncearc` s` fii simplu
[i s` te accep]i a[a cum e[ti.
T`cu, nelini[tit`. Totul depindea de reac]ia lui Dirk. Oare \i
va acorda \ncredere? Un cuvânt al lui, doar unul putea s-o
frâng`, sau s-o mul]umeasc` pe deplin.
T`cerea instalat` \ntre ei deveni ap`s`toare.
– Valecia, spuse brusc Dirk, cu o voce frânt` de emo]ie, \]i
mul]umesc. Trebuie s` [tii, aceste s`pt`mâni petrecute lâng`
tine, au fost cele mai fericite din via]a mea. N-am sperat vreodat`
o asemenea fericire. Când totul se va termina, [i vom fi \n sfâr[it
\n siguran]`...
– Nu, \l \ntrerupse tân`ra fat`. Taci. Viitorul n-are
importan]`. Prezentul conteaz`. Strânge-m` foarte puternic \n
bra]e... Cu un gest protector, o lu` de umeri [i o trase spre el.
Calmat`, Valecia \nchise ochii. R`mase acolo \ndelung, lipit` de
acel trup tandru [i puternic.
Temerile \i disp`ruser` [i nimic pe lume nu mai avea
importan]`. E[ec sau succes, expedi]ia va lua sfâr[it. Valecia se va
138 ALICIA THOMPSON

\ntoarce la Berkeley, la laborator [i la doctorul Green. La rândul


s`u, Dirk va r`spunde ofertei unui alt guvern [i va pleca \n
aventur`. Dar, deocamdat`, nu voia s` se gândeasc` la asta. Va
avea tot timpul s` \nfrunte realitatea.
Câteva pic`turi \ncepur` s` cad`. Mai \ntâi u[oare [i cu
\ntreruperi, se transformar` curând \ntr-un potop. Fulgere
violente br`zdar` orizontul, apoi brusc, tunetul izbucni \ntr-un
vacarm asurzitor. Dup` o scurt` ezitare, Dirk ordon` echipei s`
se retrag` spre p`dure. Speran]a era slab`, dar sub copaci poate
vor fi mai \n siguran]`. F`r` s` piard` un minut, schimbar`
direc]ia spre stânga, pentru a se \ndep`rta de râu. |narma]i cu
cu]ite mari, b`rba]ii t`iau, ciopleau, f`râmi]au tot ce le bara
drumul, dar \n zadar: jungla r`mânea de nep`truns.
Uzi leoarc`, renun]ar` [i f`cur` cale-ntoars`. Drumul \ngust
care mergea de-a lungul malului poate era \nc` practicabil....
Ajunser` acolo, dar se d`dur` imediat \napoi: cursul apei, umflat
de ploaie, \ncepuse s` se reverse.
B`l`cindu-se \n noroi, Valecia se apropie instinctiv de Dirk.
Perspectiva de a muri acolo, \n acel col] \ndep`rtat al Amazoniei,
o \ngrozea. "Totul este pierdut, \[i spuse, suntem pierdu]i. Ce va
r`mâne din noi? Dou` sau trei articole \n ziare...."
– Aten]ie, ape \nvolburate! strig` Dirk, \ncercând s` acopere
larma \nconjur`toare.
Malul nisipos se pr`bu[ea pe alocuri [i torentul, furios,
transporta trunchiuri de copaci smul[i de furtun`. Vârtejuri
enorme se \nvârteau la suprafa]a apei, \nghi]ind panta cu o
RÂUL SPERAN}EI 139

vitez` vertiginoas`, pentru a merge s` se zdrobeasc` \ntr-un


zgomot infernal, câ]iva metri mai jos.
– Stop, ordon` Dirk, oprindu-se. A[tepta]i-m`. S` continu`m,
ar fi sinucidere. Voi \ncerca s` g`sesc o trecere.
Pleca, \n clipa \n care Valecia \l re]inu.
– Totul va fi bine, vei vedea, o asigur` strângând-o lâng` el.
Am v`zut [i alte furtuni....
– Ai grij` de ea, ad`ug`, \ntorcându-se spre Wheeler.
Acesta d`du din cap \n semn de \ncuviin]are.
Dirk atinse u[or buzele tinerei fete apoi se \ndep`rt`.
– Nu te \ngrijora, f`cu Wheeler luând-o prietene[te de bra].
Dirk cunoa[te jungla: se va descurca \n orice situa]ie. Se va
\ntoarce curând. Valecia r`mase nemi[cat`, f`r` m`car s`-[i dea
seama de lacrimile care-i [iroiau pe fa]`. Un presentiment
\ntunecat o cople[ea.
– |l iubesc, gemu \n [oapt`, incapabil` s`-[i st`pâneasc`
teama care o cuprindea.
– {tiu. De altfel, \]i \mp`rt`[e[te sentimentele. Ar trebui s` fii
orb s` nu observi asta!
Valecia \[i sim]i inima tres`rind de bucurie.
– S-ar putea s` spui adev`rul! exclam` ea, s`rind de gâtul
\nso]itorului s`u.
Nori grei negri alergau \nc` pe cer [i zgomotul tunetului
r`suna \n dep`rtare.
– Timpul nu se \mbun`t`]e[te atât de repede, nu-i a[a?
\ntreb` fata.
140 ALICIA THOMPSON

– |ntr-adev`r, admise Wheeler. P`s`rile au \ncetat s` cânte,


este semn r`u. Dar n-are rost s`-l a[tept`m pe Dirk \n ploaie.
Vino la ad`post; copacul acesta ne va proteja.
O f`cu s` se a[eze pe o piatr` plat` [i puse mâna pe geanta
cu provizii.
– Ar trebui s` mânc`m, spuse; e[ti la cap`tul puterilor. Când
se va \ntoarce Dirk, nu vom avea niciun minut de pierdut.
|i oferi un pesmet din porumb, dar Valecia, cu un nod \n gât
de team`, nu putu \nghi]i nimic.
"Oare unde este?" se \ntreba. De cât timp a plecat?
Tupa, care se plimba \n lung [i lat de-a lungul râului, li se
al`tur` \n grab`. Pe chip i se citea o team` teribil`. Cuvintele \i
ie[eau din gur` cu un debit rapid [i sacadat, care-i f`cea
discursul aproape de ne\n]eles.
– Ce spune? \ntreb` Valecia.
– Râul este \n cre[tere; apa câ[tig` teren. Nu trebuie s`
r`mânem aici. Gr`be[te-te.
– {i Dirk, exclam` ea, l-ai uitat?
– Nu te teme, ne va g`si.
– Nu. Ploaia ne va [terge urmele; nu va mai avea niciun
reper.
– Fii rezonabil`. Dac` nu ne mi[c`m, ne pânde[te moartea.
Singura noastr` [ans` este s` plec`m.
Valecia se supuse. Avea inima grea. Undeva, \n furtun`, Dirk
lupta pentru a-[i salva via]a. S` fie oare singura care nu d`dea
dovad` de curaj?
RÂUL SPERAN}EI 141

– Foarte bine, murmur`, te urmez.


Ca prima dat`, se legar` cu o coard`. Pe acest relief
accidentat, escaladarea putea fi periculoas`. "{i dac` vreunul
cade?" se \ntreb`. |[i alung` temerile, \ncercând s` se
concentreze asupra instruc]iunilor lui Wheeler.
|n fruntea coloanei, el deschidea drumul. S` ocoleasc` apele
\nvolburate se dovedi de nerealizat; nu r`mânea decât un singur
refugiu: muntele.
– Repede, pe stânci! exclam` Wheeler, \ntorcându-se spre
camarazii s`i.
Urcar` cu greu panta. Ajun[i pe o esplanad`, se oprir` pu]in.
Gânditoare, Valecia inspecta \mprejurimile. Curen]ii de-a lungul
râului deveniser` acum \ngrozitori [i Dirk p`rea c` se evaporase.
Continuar` s` urce, ag`]ându-se de bine de r`u de pere]ii
aluneco[i. Un pas, apoi altul... Se cl`tinau sub puterea vântului.
– Curaj, strig` Wheeler, curând vom fi \n afara pericolului.
Ajunser` la o platform`, când Bula scoase un urlet. Tocmai
alunecase, antrenându-i pe Tupa [i Manuel \n apele \nvolburate.
Wheeler [i Valecia, ghemui]i, rezistar` cu greu greut`]ii care-i
tr`gea \n gol.
Fotograful dezleg` coarda care-i strângea talia [i o fix` de o
stânc`. Cobor\ prudent pân` la marginea fluviului. |ntinse bra]ul
[i reu[i s` prind` mâna lui Tupa. Dintr-o mi[care supl` [i rapid`,
ghidul se c`]`r` pe mal. Pu]in dup` aceea, cei trei b`rba]i se
aflau, bine [i s`n`to[i, pe p`mânt solid. Dar materialul, luat de
curent, nu mai avea nicio [ans` s` fie recuperat.
142 ALICIA THOMPSON

P`trun[i de frig, se ghemuir` unii \n al]ii, pentru a a[tepta


sfâr[itul furtunii.
Valecia se strânse lâng` Wheeler.
– Crezi c` vremea s-ar putea \mbun`t`]i? \l \ntreb`,
\ncruci[ându-[i \nfrigurat` bra]ele \n jurul umerilor. Din spusele
lui Dirk, ploaia poate \nceta dintr-o clip` \n alta. M`car de n-ar fi
r`nit! ad`ug`, fr`mântat`.
– Fii f`r` team`, cunoa[te bine regiunea. A f`cut fa]` unor
situa]ii mult mai delicate.
Averse puternice continuau s` cad` peste p`dure, dar vântul
\mpr`[tie treptat norii. Dup` mai multe ore, reap`ru soarele.
Valecia, care scruta orizontul se ridic` brusc.
– Vino, exclam` ea, cu voce tremurând`. Prive[te.
Acolo, sub ochii lor, str`lucind \ntr-o lumin` cu reflexe aurii,
"fluviul negru" se \ntindea impresionant.
To]i t`ceau, \ncremeni]i de admira]ie [i Valecia, gânditoare,
mul]umi lui Dumnezeu c`-i cru]ase.
– Eram atât de aproape! Poate am fi mers kilometri de-a
lungul lui, f`r` s` [tim, declar` ne\ncrez`toare.
– Este posibil, r`spunse Wheeler. Oricum, nu este timp de
pierdut. Misiunea este probabil \n mare agita]ie [i Isabelle,
moart` de \ngrijorare. Am \ntârziat atât de mult.
Valecia t`cu [i \ntoarse u[or capul.
– Nu fi mâhnit`, o sf`tui fotograful, mângâindu-i p`rul cu
prietenie. Dirk nu este pierdut. Ca \ntotdeauna, va sosi când te
vei a[tepta mai pu]in; n-ar fi prima dat`. Imediat ce va ajunge la
RÂUL SPERAN}EI 143

punctul nostru de plecare, va merge \nainte. Ne va ajunge u[or,


cu atât mai mult cu cât distan]a este scurt`.
– Oh, Wheeler, exclam` Valecia, l`sându-se s` alunece pe
p`mântul ud. Nici s` nu te gânde[ti la asta! Nu-l putem
abandona f`r` s` [tim m`car unde se afl`! Este imposibil. Poate
are nevoie de ajutor.
– Trebuie, r`spunse \n]eleg`tor Wheeler. Gânde[te-te c` pe
aici nu trece niciodat` vreo nav`. Trebuie s` ajungem cât mai
repede la Manaus, pentru a anun]a autorit`]ile. Guvernul va
organiza trupe de ajutor [i va desemna o echip` care va \ncepe
imediat c`utarea lui Dirk. Dac` ar fi fost \n locul nostru, el n-ar
fi f`cut altceva. Conteaz` pe noi.
– Dar Manaus este la mai multe zile de mers! Cum vrei s`
supravie]uiasc`? ripost` Valecia cu violen]`. Oare e[ti f`r` mil`?
Luptând \mpotriva disper`rii [i a mâniei, izbucni \n plâns.
– Asum`-]i responsabilitatea asta, bâigui ea printre lacrimi. |n
ce m` prive[te, dac` i se va \ntâmpla o nenorocire, nu te voi ierta
niciodat`.
Cu un gest extrem de tandru, Wheeler o lu` de cot [i o ajut`
s` se ridice.
– Te \n]eleg, Valecia, murmur`, [terge-]i lacrimile. |l vom
g`si, \]i promit.
Tân`ra fat` se supuse f`r` tragere de inim`, dar \[i urm`
camaradul.
Dup` afirma]iile lui Dirk, "fluviul negru" se v`rsa \n Branco;
merser` de-a lungul lui ore \ntregi...
144 ALICIA THOMPSON

Terenul ml`[tinos [i surp`turile care le blocau trecerile, le


f`cea mersul anevoios.
La apusul soarelui, Wheeler ceru p`rerea echipei. Ce s` fac`:
s` se opreasc` momentan, sau s` continue?
Fu unanimitate: trebuie s` g`seasc` un ad`post. Dup` mai
mult de o or` de c`ut`ri, descuraja]i, hot`râr` s` petreac`
noaptea sub un copac. Fiecare se instal` cât mai confortabil cu
putin]`, iar Valecia, care treptat se calmase, se \ntinse lâng`
fotograf.
|nduio[at, Wheeler o privi dormind. Unica sa ambi]ie era s-o
duc` \napoi bine, s`n`toas`.
Capitolul 10

Le trebui trei zile pentru a parcurge distan]a care-i desp`r]ea


de Rio Branco. Wheeler, care continua spre Manans, \i sf`tui pe
ghizi s` g`seasc` o ambarca]iune pentru a ajunge la Sao
Catrimani.
Auzind asta, Valecia se repezi spre fotograf.
– Vreau s` merg cu ei, declar` ea, pe un ton agitat, te rog!
– {tiu c` Dirk este \n via]`, dar....
– Trebuie s` m` asigur de asta, \l \ntrerupse Valecia brusc;
\ndoiala asta este \ngrozitoare. Nu-]i voi fi de niciun folos acolo.
Este de-ajuns s` anun]i autorit`]ile [i s`-i telefonezi doctorului
Green pentru a-i da raportul expedi]iei. Permite-mi s` plec;
nu-mi asum niciun risc.
Wheeler se l`s` convins.
– De acord. Trimite-mi un mesaj \ndat` ce vei dori s`
p`r`se[ti satul. Voi veni s` te iau cu avionul.
giannijollys
146 ALICIA THOMPSON

Profund emo]ionat`, Valecia i se arunc` \n bra]e.


– Mul]umesc, murmur` recunosc`toare.
Se gr`bi s` ajung` la canoe, unde o a[teptau ghizii.
Ambarca]iunea se leg`na, apoi alunec` \ncet pe suprafa]a
fluviului. |ntoars` spre Wheeler, Valencia f`cea semne largi de
adio; de fapt, era doar un la revedere; dar trebuia s`-l g`seasc`
pe Dirk, chiar dac` el se hot`ra s` r`mân` lâng` Isabelle....
Pu]in dup` plecare, ni[te pescari care urcau spre nord, le
propuser` s`-i ia la bordul b`rcii lor. Abandonând piroga, se
\mbarcar` imediat.
{ase ore mai târziu, se vedea Sao Catrimani. Copii curio[i
venir` pe chei pentru a-i \ntâmpina pe c`l`tori. Valecia \[i croi
drum prin mul]ime [i se \ndrept` cu pas energic spre c`su]a
\nvecinat` cu misiunea.
Isabelle st`tea \n u[`. Când o z`ri pe tân`ra fat`, pe fa]` i se
zugr`vi o expresie de surpriz`, amestecat` cu team`.
– Valecia! Intr` repede. Ai nevoie de un \nt`ritor.
Descump`nit`, Valecia p`trunse \n buc`t`rie [i se l`s` s` cad`
pe un scaun.
– Ve[tile nu sunt bune, spuse luând paharul de coniac pe
care i-l \ntinse Isabelle. Aceasta se \ncrunt`.
– Chandler nu este cu voi?
– Nu.
– Ce i s-a \ntâmplat?
Valecia oft`, apoi \i relat` \n am`nunt diversele peripe]ii care
marcaser` c`l`toria.
RÂUL SPERAN}EI 147

– Dumnezeule! exclam` tân`ra femeie, nu-mi vine s` cred.


– Nici mie, murmur` Valecia. La drept vorbind, nu [tiu nici
m`car de ce sunt aici; era atât de gr`bit s` te vad`! Dar trebuia
s` vin. Aici a \nceput totul pentru mine. |n acest sat, m` simt mai
aproape de el.
– |l iube[ti! exclam` Isabelle, stupefiat`.
Cele dou` femei se privir` \ndelung.
– Da, de[i \]i apar]ine.
– A[teapt`, relu` \nso]itoarea sa, ce-ai spus? Dirk este al meu?
– Sunte]i logodi]i, nu-i a[a?
Isabelle ro[i.
– Nu, m`rturisi ea. |ntre noi n-a fost niciodat` nimic. Avem
multe puncte comune, este adev`rat; dar dragostea noastr` este
pur [i simplu fr`]easc`.
– {i totu[i nu avea decât o grab`: s` fie lâng` tine.
– Cred c` \n]eleg, spuse Isabelle, gânditoare. |n fiecare an,
organiz`m o serbare pentru aniversarea satului. Dirk este cel
care l-a \nfiin]at [i to]i locuitorii doresc prezen]a sa. |nainte de
plecarea voastr`, l-am \ntrebat dac` va participa la ea; mi-a
promis s` se \ntoarc` la timp.
|n plus, continu` ea entuziasmat`, exist` un alt b`rbat \n via]a
mea: Carlos. Ne vom anun]a logodna \n ziua ceremoniei. Voiam
ca Dirk s` fie primul care afl`.
– A[adar, am fost geloas` f`r` motiv! exclam` Valecia,
descump`nit`. M-am comportat ca o proast`; acum, l-am
pierdut.
148 ALICIA THOMPSON

– Nu, era o reac]ie fireasc`. Ai suferit prea mult cu ocazia


primei tale desp`r]iri, te temeai de o experien]` de acest gen. |]i
ofer prietenia [i casa mea este a ta. Orice s-ar \ntâmpla, vom
lupta \mpreun`. Dar Dirk n-a murit, sunt convins` de asta.
– Acum [tiu de ce am venit, murmur` Valecia, cu un nod \n
gât de emo]ie, e[ti atât de bun`!
Isabelle se apropie [i o strânse \n bra]e \ntr-un gest de
afec]iune.
– |mi asum r`spunderea ta. Nu te-ai \ngr`[at, dup` cum
v`d.... O sup` cald` \]i va face foarte bine. Apoi vei face o baie.
Dumnezeule, prive[te-]i p`rul! Pentru \ntoarcerea lui Dirk
trebuie s` fii str`lucitoare.
Valecia \ncerc` s` zâmbeasc`; o team` curioas` o cople[i.
Capul i se \nvârtea [i avea impresia c` se afla \n echilibru pe
marginea unei râpe, gata s` se clatine la cel mai mic curent de
aer. Oare Isabelle era sincer`, sau voia doar s-o lini[teasc`
asupra sor]ii lui Dirk?
Epuizat`, se hot`r\ s` nu-[i mai pun` \ntreb`ri. Se va \ncrede
\n noua sa prieten`.
Dup` o mas` copioas`, se retrase \n camera sa, se dezbr`c`
\n grab` [i se arunc` cu \ncântare \ntr-un pat moale [i parfumat.

***
RÂUL SPERAN}EI 149

Dou` zile de odihn` \i permiser` s`-[i recapete puterile.


Datorit` devotamentului prietenei sale, timpul i se p`ru foarte
scurt. Isabelle pleca, venea, trecea de la una la alta, debordând
de dragoste [i c`ldur` uman`. Era imposibil s`-i rezi[ti.
"Acum \n]eleg mai bine sentimentele lui Dirk, \[i spuse
Valecia ru[inat`. Ce generozitate!"
A treia zi, se sim]i complet bine. Se ridic`, apoi mânc` rapid
pentru a o \nso]i pe Isabelle la misiune. To]i elevii erau aduna]i
\n clas`. Dornic` s` asiste la lec]ie, Valecia se instal` discret \n
spatele \nc`perii. Copiii radiau de bucurie [i setea de cuno[tin]e
era de nepotolit. C`utându-l cu privirea pe b`ie]elul care-i
atr`sese aten]ia cu ocazia primei sale treceri, nu-l v`zu nic`ieri.
– Unde este Tato? \ntreb` când se termin` lec]ia.
– |]i aminte[ti de el! se mir` Isabelle, \n timp ce clasifica
lucr`rile. Tat`l s`u este foarte bolnav [i nu mai p`r`se[te
spitalul. |l vei \ntâlni când \mi voi face vizita.
Valecia sim]i un nod \n gât.
– Ce se va \ntâmpla cu el dup` moartea tat`lui s`u?
– Va merge la sora Louise; este adev`rat, n-o cuno[ti. Se
ocup` de orfani, acolo sus, \n c`su]a galben`. Dirk \[i asum`
toate cheltuielile. Mortalitatea a sc`zut considerabil de la sosirea
noastr`.
– Oamenii ace[tia sunt atât de nenoroci]i!
– |ntr-adev`r. Dar urmeaz`-m`; dispensarul nu este departe.
Trei pacien]i, printre care tat`l lui Tato, o a[teptau pe
Isabelle. Tr`s`turile b`trânului b`rbat reflectau o suferin]`
150 ALICIA THOMPSON

acut`, dar \n privirea \ndreptat` asupra fiului s`u, str`lucea o


nespus` mândrie.
|ndat` ce o v`zu, Tato se arunc` de gâtul Valeciei.
– N-ai uitat-o pe domni[oara Jordan, f`cu Isabelle
ciufulindu-i p`rul.
– Mi-a vorbit despre dumneavoastr`, spuse tat`l. Sunte]i
tân`ra persoan` care-l \nso]ea pe domnul Chandler.
– Engleza dumneavoastr` este perfect`, remarc` Valecia,
surprins`.
– N-am niciun merit. P`rin]ii mei erau misionari; mi-am f`cut
studiile \n America. Totu[i, am ales s` tr`iesc printre ai mei.
T`cu, sl`bit.
– S`-l l`s`m s` se odihneasc`, declar` Isabelle, \nvelind
bolnavul. Tân`ra femeie care este al`turi va na[te \n câteva ore,
tat`l trebuie s` fie preg`tit.
Aranjar` un pat de campanie \ntr-o mic` firid`.
– Tat`l lui Tato este condamnat? \ntreb` Valecia.
– Din p`cate. Nu mai este nimic de f`cut.
Emo]ionat`, tân`ra fat` ie[i pentru a lua aer. Tupa, care
discuta cu un indigen, \i zâmbi cu amabilitate. Valecia \ncepea s`
cunoasc` mai bine acest popor [i se ata[a de el cu fiecare zi ce
trecea.
Se \ndrept` spre liziera junglei [i se a[ez` pe o buturug`.
Natura, sc`ldat` \ntr-o lumin` cald` [i p`trunz`toare, degaja
pace. Un covor de iarb` moale acoperea solul [i ici [i colo se
\nclinau sub mângâierea brizei, arbori uria[i se \n`l]au spre cer.
RÂUL SPERAN}EI 151

La picioarele cascadei, râul curgea lini[tit [i nesfâr[it. Lâng` mal,


indieni, \narma]i cu arcuri [i s`ge]i, urm`reau pe[ti cu reflexe
argintii. Deodat`, \n lini[tea p`durii r`sun` sirena unei mici
ambarca]iuni care aluneca de-a lungul fluviului.
Valecia \nchise ochii. O cuprinse o imens` triste]e. "Dirk
unde e[ti? spuse \n [oapt`. |ntoarce-te la mine".
|n acea clip`, o mân` i se a[ez` pe um`r: Tato o privea.
Spontan, se cuib`ri \n bra]ele ei. R`maser` astfel mult timp,
strân[i unul lâng` cel`lalt.
Valecia se \nfior`; nori mari \ntuneca]i acopereau treptat
piscurile mun]ilor. Oare era semnul unei noi furtuni? "Nu, se
rug` \n sinea ei, nu \nainte de a-l fi g`sit pe Dirk!"
|[i st`pâni lacrimile [i strânse copilul la piept.
– S` mergem, spuse \ncet; probabil Isabelle ne a[teapt`.
Tato n-o \n]elese, dar o urm` \ncrez`tor.
Bebelu[ul se n`scu odat` cu ploaia. |n \nc`perea vecin`,
b`trânul b`rbat \[i aplec` \ncet capul, apoi adormi pentru
totdeauna. Copilul, ag`]at de bra]ul tat`lui s`u, suspina,
profund tulburat. Impresionat`, Valecia \i mângâie cu tandre]e
p`rul.
– Las`-l, o sf`tui Isabelle, \[i va rec`p`ta foarte repede pofta
de via]`. Este atât de tân`r!
Valecia, care nu \mp`rt`[ea deloc optimismul Isabellei, p`r`si
spitalul.
Calmul naturii o lini[ti. Oare va reu[i s` se obi[nuiasc` din
nou cu civiliza]ia? Nu era sigur`...
152 ALICIA THOMPSON

Printre arbori, o suprafa]` neted` [i str`lucitoare scânteia sub


razele soarelui. |ndep`rtând tufi[urile, Valecia \nainta ezitând.
Brusc, se opri uimit`: \n fa]a ei \ntr-un spa]iu \nchis de verdea]`,
se ascundea un mic iaz.
Lini[tea lacului, \i aminti alte locuri, alte clipe... Atunci,
fusese atât de fericit`!
Se a[ez` pe mal.
Niciun sunet, nicio adiere. Nimic nu venea s` tulbure acel loc
fascinant. Un miros de p`mânt ud plutea \n aer, amestecându-se
cu parfumul greu [i ame]itor al florilor de iasomie.
Brusc, tân`ra fat` tres`ri; tocmai trosniser` ni[te cr`cu]e...
Nelini[tit`, se \ntoarse repede. Dirk se afla \n fa]a ei. Consternat`
o clip`, \[i reveni foarte repede. S`ri \n picioare [i, nebun` de
bucurie, se repezi spre tân`rul b`rbat.
– Valecia, spuse acesta \n [oapt`.
– Dirk, tu e[ti! Spune-mi c` nu visez!
I se ag`]` de gât [i-[i afund` fa]a \n um`rul s`u.
– Oh, draga mea, murmur` Dirk, tulburat, \n sfâr[it tu!
– Te rog, poveste[te-mi, ce ]i s-a \ntâmplat? Furtuna, care era
\n toi, nu ne-a permis s` te a[tept`m; a trebuit s` continu`m. Ca
o culme a ghinionului, treceam apele \nvolburate, când
materialul a c`zut \n ap`... |n ziua urm`toare, Wheeler [i Tupa
au pornit s` te caute; nu erai nic`ieri.
T`cut, Dirk o acoperea cu s`rut`ri.
– Am descoperit o trecere, \ncepu el. Imediat, m-am \ntors
din drum s` v` anun].
RÂUL SPERAN}EI 153

V` reg`sisem, când un copac s-a pr`bu[it peste mine. Lovit,


mi-am pierdut cuno[tin]a.
Ridicând ochii, Valecia remarc` bandajul pe care-l purta
tân`rul b`rbat.
– E[ti r`nit! exclam` ea.
– Nu este grav, o asigur` Dirk zâmbind. Când mi-am revenit,
continu` el, v-am c`utat, dar disp`ruser`]i. Am presupus c` era]i
\n c`utarea unui ad`post, sau cel pu]in a unui teren mai uscat.
Eram sigur c` Wheeler va lua situa]ia \n mân`. Eu nu puteam
r`mâne \n apropierea râului. Am mers ore \ntregi \nainte de a
g`si un loc \n care s` petrec noaptea. Când m-am trezit, ploaia
\ncetase, vremea se limpezise [i Rio Negro era la picioarele
mele. Era gata s` plec, când mi-a atras aten]ia o pat` de culoare,
batista ta z`cea lâng` ap`... Poate opriser`]i o ambarca]iune.
Nu-mi r`mânea decât un lucru de f`cut: s` v` urmez exemplul.
– {i? \ntreb` Valecia, sorbindu-i cuvintele.
– Dac` ai fi v`zut acea ambarca]iune! F`r` radio, cu un motor
aproape distrus... |ncepusem s` disper, când o patrul` ne-a
dublat; m-au luat [i m-au debarcat la confluen]a lui Rio Branco.
Acolo, am luat vedeta care f`cea traversarea pân` la Sao
Catrimani. Iat`, [tii totul.
Adâncindu-[i ochii de un albastru-\nchis \n cei ai \nso]itoarei
sale, relu`:
– |n timpul furtunii, am crezut c` \nnebunesc. M` gândeam
la clipele minunate pe care le-am \mp`r]it [i le credeam pierdute
pentru totdeauna. N-aveam decât o idee: s` te rev`d.
154 ALICIA THOMPSON

Atunci am jurat s` nu te mai p`r`sesc.


Valecia se cuib`ri strâns lâng` el.
– Am ]inut s` fiu aici, m`rturisi Valecia \n [oapt`. Printre
ace[ti oameni pe care-i iube[ti atât de mult. Isabelle m-a ajutat
foarte mult. Nu s-a \ndoit niciun minut de \ntoarcerea ta. Dirk,
]ine-m` lâng` tine.
– Te ador, \i [opti el, mângâindu-i p`rul bogat [i m`t`sos.
Mi-am imaginat deseori aceast` clip`.
Valecia \l privea \nnebunit` de fericire. |i mângâia \ncet ceafa
puternic` [i energic`.
– Dragostea mea, \i murmur` el la ureche, este atât de mult
timp....
– Prea mult, repet` Valecia.
De ce aceast` confuzie, toate aceste clipe pierdute? Dirk era
acolo, viu. Nu-l va mai l`sa s`-i scape.
– Suntem f`cu]i unul pentru altul, pentru totdeauna, afirm`
b`rbatul, atr`gând-o pe nesim]ite spre sol.
|ntins` lâng` el, Valecia pierdea treptat cuno[tin]a naturii
\nconjur`toare. Trupul \i ardea de dorin]` [i se lipi de cel al lui
Dirk.
– A[teapt`, \i [opti acesta, \ndep`rtându-se u[or pentru a-i
descheia corsajul, las`-m` s` te privesc.
Ochii s`i a]inti]i asupra pieptului rotund [i ferm al Valeciei,
str`luceau de admira]ie de-abia st`pânit`. Cu un gest extrem de
tandru, puse mâna pe un sân [i-l s`rut` cu pasiune, apoi \[i
afund` capul \ntre cei doi sâni.
RÂUL SPERAN}EI 155

Gemând de pl`cere, tân`ra fat` se arcui.


Hainele scoase \n grab`, z`ceau acum toate lâng` ei.
Buzele lui Dirk, calde [i senzuale, \ntârziar` \ndelung pe
pielea goal` a Valeciei, intensificându-i dorin]a, pe care nu mai
putea s` [i-o st`pâneasc`.
– Te rog, \i [opti, gâfâind.
– Te doresc, oft` Dirk \mbr`]i[ând-o cu pasiune [i te iubesc.
– {i eu te iubesc, murmur` ea.
Trupurile li se unir` cu \nfl`c`rare. Apoi, ca un val supus
fluxului [i refluxului, dorin]a li se potoli [i treptat se domoli.
Lacrimi de bucurie curgeau pe obrajii Valeciei. Cu o mi[care
supl`, \l \mbr`]i[` pe Dirk, strângându-se din nou lâng` el.
– Nu mi te pot imagina cu un altul, f`cu el brusc. Am
\n]eles-o v`zându-te cu Lopa. De aceea te-am urm`rit \n p`dure.
|n noaptea aceea, eram gata s`-l omor.
– A[adar [tii pentru ce eram geloas` pe Isabelle.
– Isabelle! Dar \ntre noi n-a fost nimic vreodat`!
– Mi-ai vorbit despre un sentiment foarte puternic [i am
dedus c` erai \ndr`gostit de ea. Oh, iart`-m` c` m-am \ndoit de
tine.
Valecia fu str`b`tut` de un lung frison; nu putea rezista mult
contactului cu acel trup energic [i musculos. |[i \mbr`]i[` cu
pasiune \nso]itorul [i degetele sale, ner`bd`toare, se ap`sar` pe
[oldurile lui.
Dirk o s`rut` [i r`spunse \nfl`c`rat mângâierilor sale.
Unirea fu pasionat`, dar lent` [i senzual`.
156 ALICIA THOMPSON

Valecia se cuib`ri toat` lâng` Dirk. Nu se putea hot`r\ s`-l


p`r`seasc`. {i totu[i.... Cu pre]ul unui imens efort, se smulse
\ncet din bra]ele lui.
– Când ai [tiut c` m` iube[ti? \l \ntreb` curioas`.
– Imediat. |]i aminte[ti de acea prim` diminea]` la Rio, \n
sufrageria hotelului? N-am rezistat caracterului t`u fermec`tor...
declar` mali]ios Dirk.
– Oh tu! exclam` Valecia.
– Te tachinez, preciz` exploratorul, s`rutând-o u[or pe
frunte. Dar acum am dreptul: e[ti a mea. |ndr`zne[ti s` pretinzi
contrariul?
– Nu pot s` neg, accept` Valecia, vis`toare.
Luna r`s`rise, umplând cerul cu str`lucirea sa. Razele c`deau
perpendicular pe silueta lui Dirk, punându-i \n valoare profilul
cu tr`s`turi energice.
– Vei \mp`r]i via]a cu mine? \ntreb` el brusc.
"Ar fi atât de u[or s` spun da", se gândi Valecia. Dar la ce bun
s` se am`geasc`?
Nu-i era de-ajuns s`-i fie al`turi, \[i dorea s` devin` so]ia lui.
Ori, el nu vorbise niciodat` despre c`s`torie.
– Nu [tiu, \i r`spunse \ncet.
– E[ti cea mai adorabil` femeie pe care am \ntâlnit-o, dar [i
cea mai complicat`. Singura mea dorin]` este s` te iubesc.
Accept`-m` de so], Valecia.
Tân`ra fat` nu avu timp s` r`spund`: Dirk pusese st`pânire
pe buzele sale.
RÂUL SPERAN}EI 157

– Nu [tiu ce ne rezerv` viitorul; totu[i, sunt sigur de un


lucru: nu pot tr`i f`r` tine, ad`ug` b`rbatul, grav.
Valecia se sim]i cuprins` de o \ncânt`toare stare de bine.
– Te-ai gândit bine?
– Dumnezeule! Ce trebuie s` fac pentru a te convinge?
– |ncepe prin a m` s`ruta, murmur` calm Valecia.
Tandru \mbr`]i[a]i, se \ndreptar` spre sat.
– Trebuie s` m` gr`besc, spuse Valecia. Tato probabil m`
a[teaspt`. I-am promis c` m` \ntorc foarte repede.
– Tato? se mir` Dirk.
– Da, tat`l s`u a murit ieri dup`-amiaz`. Nu-l [tii? Nu mai are
pe nimeni pe lume. A[ vrea atât de mult s`-l p`strez lâng` mine.
– Legile acestei ]`ri sunt foarte stricte [i nu este indicat s` fie
desp`r]it de mediul \n care a crescut. Este o decizie care nu
trebuie luat` cu u[urin]`.
– Sunt con[tient` de asta, admise Valecia.
– Aud copiii; Isabelle nu trebuie s` fie departe.
– Oh, las`-m` s`-i anun] vestea, exclam` tân`ra femeie,
punându-[i tandru capul pe um`rul \nso]itorului s`u.
– Cu pl`cere, spuse acesta mali]ios. |n ce m` prive[te, le voi
trimite un mesaj lui Wheeler [i doctorului Green, pentru a-i
lini[ti. Nu uita s`-]i anun]i p`rin]ii. Le vom trimite bilete de
avion \ndat` ce vom stabili data c`s`toriei.
– Mul]umesc, Dirk, r`spunse Valecia, impresionat` de acest
gest. Wheeler a fost atât de bun cu mine; am putea s`-l invit`m
[i pe el, ce crezi?
158 ALICIA THOMPSON

– M` \ncred \n tine. E[ti regina serb`rii [i tu decizi, afirm`


Dirk zâmbindu-i.
Valecia era \n culmea fericirii.
– |n schimb, ad`ug` brusc exploratorul, luna noastr` de
miere ar putea s` fie \ntârziat`...
– Oh, nu! exclam` repede tân`ra fat`. Oare ce mai ai s`-mi
anun]i?
– Nimic grav, lini[te[te-te. Doar o \mprejurare neprev`zut`.
Dar dac` nu dore[ti s` vizitezi Columbia ...
– Explic`-te.
– Guvernul american mi-a propus s` conduc o expedi]ie \n
jungl`. Este vorba s` g`sesc o min` de smaralde. La \nceput,
n-am fost entuziasmat, dar pân` la urm` am semnat. De altfel,
le-am vorbit despre tine; sunt \ntru totul de acord s` participi la
lucr`rile noastre. Ce crede eminentul nostru geolog?
Uluit`, Valecia \ncremeni pe loc.
– Iart`-m`, po]i s` repe]i?
Dirk r`mase mut.
– |nc` o dat`, hot`r`[ti soarta celorlal]i! Totu[i era mai
simplu s` m` informezi \nainte! Cine-]i spune c` doresc s` merg
s` râcâi p`mântul \ntr-o regiune neexplorat`, dup` tot ce tocmai
am tr`it? {tii ce doresc? S` schimb mediul [i clima. Dar,
bine\n]eles, nu ]i-a trecut asta prin minte.
Dirk o asculta stupefiat.
– |mi pare r`u. Doream atât de mult s` te fac p`rta[` la
aceast` nou` aventur`! Dar nu te sup`ra: decizia \]i apar]ine.
RÂUL SPERAN}EI 159

"Nu se va schimba niciodat`", \[i spuse ea, resemnat`.


– Totu[i, ideea mi se pare interesant`, exclam` pe un ton
deta[at.
Vene]ia sau Bogota, ce importan]` avea? Cu condi]ia ca Dirk
s`-i fie al`turi.
– Crezi c` \nainte de plecare, ne vom bucura de o clip` de
intimitate? relu` Valecia, mali]ioas`. Pân` acum au fost rare.
Amazonia nu oferea decât un confort relativ.... poate c` o
camer` \ntr-un hotel....
O gropi]` se form` \n col]ul gurii lui Dirk [i, cu un gest
tandru, o strânse pe Valecia la piept.
– Tot ce vei vrea, draga mea, f`cu el, radiind de bucurie.
Acum, r`spunde-mi: e[ti fericit`?
R`v`[it` de emo]ie, Valecia nu putu decât s` dea din cap; dar
\n privirea sa, luminat` de pasiune, str`luceau mii de stele.

Sfâr[it

giannijolys

S-ar putea să vă placă și