Toracele osos 

➤ este o cutie formată de către coloana toracică, coaste cu cartilajele costale şi stern.

➤ Toracele osos sau cutia toracică are forma unui trunchi de con modificat. ➤
Dimensiunile şi forma lui variază după vârstă, sex, constituţie, ocupaţie şi anumite stări
patologice.
➤ Cutia toracică (Compages thoracis) cuprinde o cavitate interioară (Cavitas thoracis)
care găzduieşte organe importante: inima, plămânii, vasele mari şi nervi importanţi.
➤ La copii, coastele sunt puţin oblice şi, ca urmare, diametrul transversal al toracelui este
mic. ➤ La
adulţi, pe măsură ce se dezvoltă plămânii, creşte diametrul transversal. La bătrâni,
toracele devine rotund şi rigid, din cauza osificării cartilajelor costale. 
➤ Toracele la femei este mai scurt şi are diametrul transversal mai mic decât la
bărbaţi. La tipul astenic, toracele osos este lung şi îngust, iar la tipul hipersten, scurt şi
larg.
➤ Cifoza şi scolioza patologică pot modifica forma toracelui, în scolioză, cele
douăjumătăţi ale toracelui nu sunt simetrice. în cifoză, toracele osos este turtit
transversal şi alungit în plan sagital.
➤ Coastele se pot fractura când traumatismul depăşeşte limita lor de elasticitate şi de
rezistenţă. Uneori, fracturile se pot complica cu leziuni ale organelor toracice. ➤ Între
două coaste vecine se delimitează câte un spaţiu intercostal (Spatium intercostale). Acest
spaţiu este închis de muşchii intercostali şi este străbătut de vasele şi nervii intercostali.
★ 1.  Sternul este un os median nepereche, situat în partea anterioară a toracelui osos,
fiind lung și turtit, alcătuit din trei piese: 
➤ partea superioară (numită manubiru)
➤ partea mijlocie  (numită corp)
➤ partea inferioara (numită proces xifoidian)

  Cele trei piese ale sternului sunt unite prin două sincondroze: sincondroza
manubriosternală și sincondreoza xifosternală. 

➤ Sternul are o direcție oblică de sus în jos și dinapoi înainte. Această oblicitate este mai
accentuată la bărbați decât de femei.
➤ Sternul este format din două lame de os compact, între care se găsește os spongios,
având astfel structura oaselor late. Spongioasa sternului conține măduva osoasă roșie - și
la adult - care se poate extrage ușor prin puncție sternală datorită lățimii și poziției
subcutanate, în scop diagnostic: pentru transplant  (extragerea de măduva) sau pentru
detectarea cancerului metastazic sau anormalilor sângelui. 
➤ Sternul este situat subcutanat, așa că se poate palpa în întregime cu multa ușurință.
Deși este situat subcutanat, fracturile sternului sunt rare, deoarece traumatismele regiunii
sunt atenuate prin elasticitatea toracelui (data de ligamentele sternocostale).
➤ Oasele suprasternale sunt mici piese osoase inconstante ovalare, situate pe marginea
superioară a sternului, în ligamentele articulațiilor sterno-claviculare. ➤Acestea se afla în
lateral de incizura jugulară.

 ★ Sternul, în termeni medicali, are 5 obiecte de studiu:

1. o față anterioară
Fața anterioară a sternului este convexă. La unirea manubriului cu corpul se formează pe
această față o proeminență numită unghiul sternal sau unghiul Louis ce se poate palpa
sub piele. Unghiul sternal servește la reperarea celei de-a doua coaste. A doua coasta se
articulează cu sternul (prin intermediul cartilajului costal) la nivelul unghiului sternal.
Plecând de la unghiul sternal și de la coasta a II-a, se pot numerota (precum și palpa)
toate coastele, precum și spatiile intercostale. Mai jos, fața anterioară a sternului prezintă
3-4 linii transversale care provin din unirea unor piese osoase numite sternebre.
2. o față posterioară
Fața posterioară este concavă; prezintă aceleași linii transversale ca și fața anterioară.
 3. două margini laterale
Marginile laterale, în număr de două, prezintă câte șapte scobituri costale în care pătrund
capetele primelor șapte cartilaje costale.
4. o baza
Baza prezintă pe linia mediana scobitură jugulară, evidențiabilă sub piele, fiind că este
situată la limita dintre gât și torace. Pe laturile scobiturii jugulare se găsește câte
o scobitură claviculară care servește pentru articularea sternului cu clavicula.
5. un vârf
Vârful este format de procesul xifoidian, fiind cartilaginos, deseori bifurcat sau perforat.
Procesul xifoidian se osifica la bătrâni.

Coastele
★ 2. Coastele sunt arcuri ce se desprind de pe coloana vertebrală și se îndreaptă către
partea anterioară a toracelui (către stern). Coastele sunt în număr de 12 perechi și se
numerotează de sus în jos, începând cu coasta I și terminându-se cu coasta a XII-a. 

★ Dupa raportul lor cu sternul, coastele sunt împărțite în două grupe:

➤ Coastele adevărate ajung până la stern și sunt reprezentate de primele șapte perechi.
Se notează I-VII.
➤ Coastele false nu ajung până la stern și sunt reprezentate de ultimele cinci perechi. Se
notează VIII-XII. 
★ Aceste coaste pot fi împărțite și ele în două grupuri, respectiv:
➤ primul grup format de perechile a VIII-a, a IX-a și a X-a, care deși nu ajung la stern se
articulează totuși prin extremitatea lor anterioara cu unul din cartilajele costale situate
deasupra. 
➤ al doilea grup format de perechile a Xl-a și a XII-a, care au extremitatea anterioară
nearticulată cu sternul. Se numesc coaste plutitoare sau flotante.
★ Fiecare coastă este formată din două părți: coasta osoasă (corpul osos al
coastei) și cartilajul costal.
★ 1) Coasta osoasă - Coastele sunt oase lungi și arcuite. Lungimea lor crește de sus în
jos, de pe coasta I până la coasta a VIl-a, apoi descrește până la coasta a XII.Coastele
descriu o curbă cu concavitatea medială.
După ce se desprind de pe coloana toracica, se îndreaptă lateral și înapoi, paralel cu
procesul transvers al vertebrei corespunzătoare; Ele cotesc brusc putin lateral de vârful
acestui proces îndreptându-se înainte și formând un unghi obtuz cu deschidere antero-
mediala numit unghiul costal posterior. De la acest unghi, coastele se îndreaptă înainte,
medial şi în jos, iar înainte de a ajunge la cartilajul costal iși schimba din nou traiectul
(unghiul costal anterior) și se îndreaptă medial. 

★ Coastele osoase prezintă trei curburi:

➤ Curbura de-a lungul fețelor  determinând concavitatea feței mediale, respectiv
convexitatea fetei laterale a coastei.
➤ Curbura de-a lungul marginilor determină coborârea extremității anterioare a coastei
osoase față de extremitatea ei posterioară; ca urmare coastele au o direcție oblică dinapoi
înainte și de sus în jos.
➤ Curbura de-a lungul axului determină torsiunea coastei osoase: în partea posterioară,
fața medială privește în sus, iar în apropierea extremității anterioare, aceeași față medială
privește în jos. În timpul inspirației, torsiunea de-a lungul axului se diminua, și astfel
coastele contribuie la mărirea diametrului transversal al toracelui.
★ Orientare: Se aşeză lateral - fața convexă, înapoi - extremitatea prevazută cu o fațetă
articulară, iar în jos - marginea prevazută cu un șanț.
★ Din punct de vedere descriptiv, la o coasta osoasă se studiază: 
➤ Corpul prezintă o față laterală convexă, o față medială concavă, o margine superioară
și o margine inferioară. 
Marginea inferioară este prevazută cu șanţul costal prin care trece mănunchiul vasculo-
nervos intercostal.
➤ Extremitatea anterioară este scobită, în scobitura acestei extremități pătrunde
cartilajul costal.

➤ Extremitatea posterioară prezintă trei elemente anatomice:

➥ capul, colul şi tuberculul.

➤ Capul: Capul coastelor II-X (uneori și XI) prezintă o față articulară care este împărțită
printr-o creastă în două fațete. Acestea formează un unghi diedru care se articulează cu
fosetele costale din corpul celor două vertebre toracice alăturate
➤ Gatul sau colul - este o porțiune îngustată dintre cap și tubercul; marginea lui
superioară prezintă o creastă ascuțită
➤ Tuberculul este o proeminență situată dorsal, care marchează limita dintre colul şi
corpul coastei. Pe el se găseşte o fațetă articulară care se articulează cu fațeta costală a
procesului transvers al vertebrei corespunzătoare.

★ 2) Cartilajul costal este situat în continuarea coastei osoase. Primele șapte perechi de

cartilaje aparțin coastelor adevărate (coastele 1-7) și unesc aceste coaste cu sternul.
Următoarele trei perechi de cartilaje continuă coastele false (coastele 8-10) și se unesc
succesiv cu cartilajul supraiacent, iar ultimele două perechi de cartilaje continuă coastele
flotante (coastele 11-12) și se pierd în musculatura peretelui abdominal.
Prima coasta – vedere superioara Coasta a doua – vedere superioara

Coastele 6-8 - vedere posterioara Coasta a 8-a - vedere superioara

Coasta a 11 a – vedere superioara Coasta a 12 a – vedere superioara

Prinderea coastei a 5 a de vertebra toracica T5