Discursul Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Doamna judecător Lidia

BĂRBULESCU

Analiză

1. Oratorul – Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Doamna judecător Lidia

Bărbulescu.

Statutul – este prezentă în propriul său discurs, fapt demonstrat de prezența formelor verbale
la persoana I sg. (adresez, consider, cunosc, cred, doresc) și persoana I pl. (suntem deschiși
colaborării, sperăm să avem), precum și a formelor pronominale de persoana I sg. (meu, mă,
mine, eu, mei) și persoana I pl. (noi, ne); oratorul se adresează direct auditorilor, fapt ilustrat
de prezența pronumelui personal de politețe „dumneavoastră”.

2. Subiectul discursului – analiza situației justiției în România în contextul participării la

Congresul UNBR.
3. Situația de comunicare

Locul desfășurării – Congresul UNBR;

Actanți:

 Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, jud. Lidia Bărbulescu.

 Auditoriul „format din profesioniști” – Președintele României, avocați, invitați
4. Structura discursului

Argumente cvasi-logice:

Definiții: „avocatura reprezintă o componentă de bază a sistemului judiciar în sens larg,

întrucât creşterea calităţii actului de justiţie, realizarea exigenţelor unui proces echitabil
desfăşurat într-un termen rezonabil în urma căruia problema de drept să-şi găsească o
rezolvare legală, dar şi dreaptă sunt imperative care guvernează activitatea deopotrivă”

„O componentă principală a reformei în justiţie este reprezentată de formarea unui corp de

magistraţi de carieră alcătuit din judecători şi procurori care să se bucure de independenţă
şi stabilitate.”

„Independenţa justiţiei, al cărei garant este Consiliul Superior al Magistraturii”.

Argumentul celui de-al treilea exclus: „Consider că în prezent aceasta este problema
fundamentală a justiţiei în România pe care o putem depăşi doar prin colaborare
constructivă şi permanentă.” – doar cele două calități ale colaborării vor duce la rezolvarea
problemei în justiție.

Argumente empirice:

Petiția de principiu: „Percepţia actului de justiţie trebuie să se schimbe astfel încât avocaţii,
judecătorii, procurorii şi toţi cei implicaţi în acest mecanism judiciar să-şi poată îndeplini
atribuţiile cu onoare şi corectitudine, într-un climat general de respect.” – așa e normal să
fie.

Ilustrarea prin exemple: „încep prin a felicita corpul avocaţilor pentru activitatea pe care o
desfăşoară în calitate de parteneri reali ai autorităţii judecătoreşti, dar şi pentru rolul
esenţial la dinamica afacerilor şi a vieţii comerciale din România, la consilierea cetăţenilor
în cele mai variate probleme juridice, contribuind astfel la prevederea litigiilor, la
însănătoşirea relaţiilor interumane, respectarea drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, la
promovarea şi consolidarea regulilor statului de drept.” – oratorul enumeră rolurile
esențiale ale avocaților în bunul mers al țării.

Argumentul identității: oratorul se include în breasla judecătorilor, utilizând pronumele

personal de persoana I pl. „noi” în sintagma „noi, judecătorii”.

Discalificarea adversarului:

„Consider că pregătirea profesională a avocaţilor trebuie să reprezinte un interes deosebit

şi pentru stat.” – acesta e un lucru de importanță majoră, celelalte fiind mai putin importante.

„prin efortul comun al avocaţilor şi magistraţilor care dispun de potenţial incontestabil se

va recâştiga încrederea cetăţenilor în justiţie şi statul de drept” – doar prin acestea, care
sunt, de altfel, un deziderat.

Referirea la o autoritate indiscutabilă:

 Sintagma care circulă printre judecători – „Dă-mi un avocat bun ca să fiu un judecător
şi mai bun”, oratorul vrând să întărească spusele sale prin referirea la o autoritate,
judecătorii, ei fiind cei care judecă obiectiv și dau verdicte.

Cauzalitatea reconstituită: „Percepţia actului de justiţie trebuie să se schimbe astfel încât

avocaţii, judecătorii, procurorii şi toţi cei implicaţi în acest mecanism judiciar să-şi poată
îndeplini atribuţiile cu onoare şi corectitudine, într-un climat general de respect. Consider
că în prezent aceasta este problema fundamentală a justiţiei în România pe care o putem
depăşi doar prin colaborare constructivă şi permanentă. Cunosc faptul că sunt deficienţe
uneori în relaţiile dumneavoastră cu judecătorii, cu procurorii sau personalul auxiliar din
instanţe şi parchete, dar sunt convinsă că printr-un efort de înţelegere reciprocă a
specificului activităţii fiecărei categorii profesionale aceste probleme vor putea fi prevenite
în viitor.”

Succesiunea faptelor: „În contextul procesului de integrare deplină în marea familie

europeană reforma justiţiei, deşi recunoscută ca o necesitate cu mult timp înainte, a devenit
prioritate în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. În realizarea acesteia s-a
pornit de la constatarea că (...)De aceea, printre obiectivele majore ale reformei în justiţie
din perspectiva Consiliului Superior al Magistraturii s-au înscris asigurarea ocupării
posturilor vacante la instanţe şi parchete (...).” – o înlănțuire de fapte, care se bazează pe
relația cauză-efect (deoarece este necesară integrarea în Uniunea Europeană, s-au stabilit
anumite obiective).

Alte argumente:

Argumentul prin analogie: „La intrarea în profesia de magistrat circula o sintagmă printre
noi, judecătorii: „Dă-mi un avocat bun ca să fiu un judecător şi mai bun”. Cred că este o
realitate şi în zilele noastre.” – oratorul pune în relație trecutul cu prezentul (în trecut era
valabilă sintagma citată, sintagmă care se potrivește și în prezent).

5. Mijloace ale discursului. Mărci ale enunțării

Plasarea oratorului într-o situație concretă, cu scopul de a capta atenția și a spori

sensibilitatea auditorilor:

 „Cunosc faptul că sunt deficienţe uneori în relaţiile dumneavoastră cu judecătorii, cu

procurorii sau personalul auxiliar din instanţe şi parchete” – oratorul arată că aceste
probleme îi sunt cunoscute, vrând să arate că acest fapt se datorează interesului său
pentru ceea ce face și simțului responsabilității pe care îl are.
 „Eu şi colegii mei din Consiliu suntem deschişi colaborării în vederea depăşirii
obstacolelor care ne pot împiedica în înfăptuirea justiţiei.”- situația concretă e aceea că
oratorul face parte din Consiliul Superior al Magistraturii și, datorită acestui fapt, vrea
să sporească credibilitatea celor spuse. De asemenea, invocă statutul său de
profesionist, alături de colegii din CSM.
 Apostrofa: oratorul se adresează persoanelor prezente la Congres: președintelui
României, avocaților, invitaților, fiecare fiind însoțit de câte un apelativ: domnule,
doamnelor și domnilor, stimați. – „Domnule Preşedinte, Doamnelor şi Domnilor
avocaţi, Stimaţi invitaţi”

Modalizatori:

 „adresez mulţumiri Uniunii Naţionale a Barourilor din România pentru invitaţia

onorantă de a participa la acest Congres.”
 „A mă adresa unui auditoriu format din profesionişti este pentru mine realmente o
provocare şi încep prin a felicita corpul avocaţilor (...)” – oratorul recunoaște statutul
auditorilor – profesioniști – pe care îi și felicită pentru activitățile lor, cu scopul de a le
atrage atenția și de a empatiza cu aceștia.
 „Doresc succes lucrărilor Congresului şi domniilor voastre deopotrivă pe plan
profesional şi personal.” – invocă și statutul său de om, statut pe care îl recunoaște și
auditorilor prin faptul că le urează succes ți pe plan personal.
 „marea familie europeană” – Uniunea Europeană este asemănată cu o familie, scopul
fiind acela de a sensibiliza auditorii și pentru a face să pară că procesul de integrare nu
este atât de greu, fiindcă relațiile familiale sunt caracterizate de armonie.
 Deictici:
  Temporali: „în prezent”, „în viitor”, „curând”

Oratorul pune în relație cele trei timpuri: trecut, prezent și viitor, punându-le în legătură
prin relația cauză-efect: necesitatea integrării în Uniunea Europeană a impus stabilirea unor
obiective și aplicarea unor măsuri pentru îndeplinirea acestora. În prezent, activitățile sunt în
derulare, sperându-se ca în viitor dezideratul să fie îndeplinit, anume recâștigarea încrederii
cetățenilor în justiție:„ reforma justiției a devenit prioritate (...)În realizarea acesteia s-a
pornit (...)De aceea, printre obiectivele majore (...) În prezent Consiliul desfăşoară activităţi
în toate aceste trei direcţii şi sperăm să avem rezultate vizibile cât mai curând”.

Conectori logici:

 Cauză-efect: „de aceea”

 De consecință: „astfel încât”, „astfel”
 De adiționare: „și”, „și nu în ultimul context”
 De opoziție: „dar” („Cunosc faptul că (..), dar sunt convinsă”)

Câmpuri semantice:

 al justiției: justiție, avocați, procurori, magistrați, judecători, instanțe, parchete,

litigiilor;
 al valorilor morale: onoare, corectitudine, respect;
 al relațiilor sociale: familie, colegi.
Discursul se încheie cu formula finală „vă mulțumesc”, care denotă respectul oratorului
față de auditori.
„Domnule Preşedinte,

Doamnelor şi Domnilor avocaţi,

Stimaţi invitaţi,

În numele meu şi al colegilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii adresez

mulţumiri Uniunii Naţionale a Barourilor din România pentru invitaţia onorantã de a
participa la acest Congres.

A mã adresa unui auditoriu format din profesionişti este pentru mine realmente o
provocare şi încep prin a felicita corpul avocaţilor pentru activitatea pe care o desfãşoarã
în calitate de parteneri reali ai autoritãţii judecãtoreşti, dar şi pentru rolul esenţial la
dinamica afacerilor şi a vieţii comerciale din România, la consilierea cetãţenilor în cele
mai variate probleme juridice, contribuind astfel la prevederea litigiilor, la însãnãtoşirea
relaţiilor interumane, respectarea drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, la promovarea
şi consolidarea regulilor statului de drept.

Este bine cunoscut faptul cã avocatura reprezintã o componentã de bazã a sistemului

judiciar în sens larg, întrucît creşterea calitãţii actului de justiţie, realizarea exigenţelor
unui proces echitabil desfãşurat într-un termen rezonabil în urma cãruia problema de
drept sã-şi gãseascã o rezolvare legalã, dar şi dreaptã sunt imperative care guverneazã
activitatea deopotrivã. Relaţiile de colaborare între corpul avocaţilor, sistemul judiciar,
mediul de afaceri şi societatea civilã trebuie sã aibã în vedere sporirea încrederii
cetãţenilor în justiţie. Percepţia actului de justiţie trebuie sã se schimbe astfel încît
avocaţii, judecãtorii, procurorii şi toţi cei implicaţi în acest mecanism judiciar sã-şi poatã
îndeplini atribuţiile cu onoare şi corectitudine, într-un climat general de respect.

Consider cã în prezent aceasta este problema fundamentalã a justiţiei în România pe care

o putem depãşi doar prin colaborare constructivã şi permanentã. Cunosc faptul cã sunt
deficienţe uneori în relaţiile dumneavoastrã cu judecãtorii, cu procurorii sau personalul
auxiliar din instanţe şi parchete, dar sunt convinsã cã printr-un efort de înţelegere
reciprocã a specificului activitãţii fiecãrei categorii profesionale aceste probleme vor
putea fi prevenite în viitor. Eu şi colegii mei din Consiliu suntem deschişi colaborãrii în
vederea depãşirii obstacolelor care ne pot împiedica în înfãptuirea justiţiei.

O componentã principalã a reformei în justiţie este reprezentatã de formarea unui corp de

magistraţi de carierã alcãtuit din judecãtori şi procurori care sã se bucure de independenţã
şi stabilitate. Independenţa justiţiei, al cãrei garant este Consiliul Superior al Magistraturii
implicat în statutul special adecvat importanţei şi demnitãţii funcţiei de magistrat menit sã
imprime o valoare de necontestat actului de justiţie. Consider cã pregãtirea profesionalã a
avocaţilor trebuie sã reprezinte un interes deosebit şi pentru stat.

La intrarea în profesia de magistrat circula o sintagmã printre noi, judecãtorii: „Dã-mi un

avocat bun ca sã fiu un judecãtor şi mai bun”. Cred cã este o realitate şi în zilele noastre.
în contextul procesului de integrare deplinã în marea familie europeanã reforma justiţiei,
deşi recunoscutã ca o necesitate cu mult timp înainte, a devenit prioritate în activitatea
Consiliului Superior al Magistraturii. în realizarea acesteia s-a pornit de la constatarea cã
actul de justiţie în esenţa lui a fost afectat în principal de modul de organizare al
sistemului judiciar, de lipsa experienţei şi specializãrii magistraţilor şi a celorlalţi
participanţi la procese, de volumul mare şi diversitatea cererilor adresate instanţelor, de
lipsa unei infrastructuri adecvate scopurilor urmãrite şi nu în ultimul rînd de abundenţa şi
incoerenţa uneori legislativã. De aceea, printre obiectivele majore ale reformei în justiţie
din perspectiva Consiliului Superior al Magistraturii s-au înscris asigurarea ocupãrii
posturilor vacante la instanţe şi parchete, formarea unui corp profesional de magistraţi şi
auxiliari ai justiţiei înalt calificat, onest şi specializat şi nu în ultimul context realizarea
unei legiferãri despre care vã vorbeam, unificarea practicii judiciare.

în prezent Consiliul desfãşoarã activitãţi în toate aceste trei direcţii şi sperãm sã avem
rezultate vizibile cît mai curînd. Avem speranţa cã prin efortul comun al avocaţilor şi
magistraţilor care dispin de potenţial incontestabil se va recîştiga încrederea cetãţenilor în
justiţie şi statul de drept, ceea ce reprezintã un deziderat.

Doresc succes lucrãrilor Congresului şi domniilor voastre deopotrivã pe plan profesional

şi personal.

Vã mulţumesc !”

http://www.unbr.ro/index.php?id=63&data=1242216000

Ciorcaș Anca

Masterat: LRCE, anul II, sem II