PROIECTULUI
1. Responsabilitatea managementului
este o persoana fizica sau juridica desemnata de catre beneficiarul lucrarii si/sau de
catre managerul de proiect pe durata realizarii lucrarii.
coordoneaza aplicarea principiilor generale de securitate si sanatate aplicabile lucrarii
elaboreaza sau solicita sa se elaboreze, sub responsabilitatea sa, un plan de securitate
si sanatate, precizand regulile aplicabile santierului respectiv si tinand seama de activitatile de
exploatare care au loc in cadrul acestuia;
pregateste un dosar de interventii ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrarii, continand
elementele utile in materie de securitate si sanatate de care trebuie sa se tina seama in cursul
eventualelor lucrari ulterioare;
adapteaza planul de securitate si sanatate la fiecare modificare adusa proiectului;
transmite elementele planului de securitate si sanatate tuturor celor cu responsabilitati
in domeniu;
deschide un registru de coordonare si-l completeaza;
transmite planul de securitate si sanatate, registrul de coordonare si dosarul de
interventii ulterioare beneficiarului si/sau managerului de proiect si coordonatorului in materie
de de securit sa participe la intrunirile organizate de beneficiar si/sau de managerul de proiect;
stabileaste, in colaborare cu beneficiarul si/sau managerul de proiect, masurile generale
de securitate si sanatate aplicabile santierului;
armonizeaza planurile proprii de securitate si sanatate ale antreprenorilor cu planul de
securitate si sanatate al santierului;
RESPONSABIL MECANIZARE
TOPOGRAF
DESERVENTI UTILAJE
pregăteşte echipamentul pentru lucru (verifică starea tehnică a utilajului pentru: pornire,
oprire, stabilitate etc., verifică funcţionalitatea utilajului);
identifica frontul de lucru (terasamente, decopertare, umplutura, compactare, demolare,
excavare, nivelare, incarcare, descarcare, ridicare etc.), traseele ce urmează a fi efectuate,
materialele cu grad de risc ridicat, cazurile speciale ce necesită ghidarea în timpul exploatării;
pregăteşte utilajul pentru lucru astfel încât deplasarea utilajului în frontul de lucru să se
facă prin executarea cu atenţie a comenzilor, conform procedurilor de lucru;
poziţionează utilajul cu asigurarea corectă a acestuia;
efectuează operaţiile conform tehnologiei de lucru si conform destinaţiei utilizării
utilajului;
participă la remedierea eventualelor neconformităţi acţionând operativ pentru
soluţionarea acestora, în cadrul echipei, pentru a nu afectat procesul de producţie; în cazul în
care constată o neconformitate o semnalează în timp util persoanelor responsabile;
se îngrijeşte permanent de integritatea şi buna funcţionare a utilajului folosit în cadrul activităţii
desfăşurate, semnalizeaza defecţiunile apărute si preda utilajul in aceeaşi stare in care i-a fost
incredintat;
completeaza si predă toate documentele aferente activităţii sale, conform
reglementărilor, atribuţiilor si dispoziţiilor primite;
efectuează operaţiile de curăţare a utilajului, de control a funcţionării sistemului electric de
forţă, comandă şi semnalizare; verificarea funcţionării şi a etanşeităţii circuitelor hidraulice şi
pneumatice; verificare stării de uzură a sistemelor în mişcare; ungerea pieselor conform
schemei şi graficului de ungere; verificarea funcţionării echipamentelor şi dispozitivelor de
securitate, etc. în conformitate cu sarcinile primite;
sarcini aferente: organizează şi curăţă propriul loc de muncă.
4. Materiale folosite
2. Extrasul de forta de munca reprezinta consumul de ore pentru fiecare meserie in parte
pentru toata lucrarea cuprinzand urmatoarele informatii:
o codul si denumirea meseriei;
o consumul normat de manopera pe o unitate de volum a articolului de deviz;
o salariul tarifar orar, care nu trebuie sa fie sub nivelul minim pe economie;
o volumul total de munca (in ore-om) pe meserii.
1. Pe cat posibil, resursele tehnice trimise la punctul de lucru trebuie sa fie de tipul care
se va comporta cel mai bine in conditiile de lucru respective. Persoanele competente din
cadrul firmei, precum managerul de proiect, managerul tehnic, seful compartimentului logistic
si mecanicul sef de pe santier ar trebui consultati inainte de a se face selectia finala a
resurselor tehnice. Volumul acestora ar trebui corelat cu cel al programului de productie si
repartizarea lor pe teren ar trebui echilibrata astfel incat fiecare unitate sa realizeze maximum
de productie.
2. Lucrarile ar trebui programate astfel incat sa se asigure o cat mai deplina utilizare a
tuturor resurselor tehnice. Resursele tehnice neutilizate costa bani. Este intelept sa se faca
intelegeri anterioare privind inlocuirea resurselor tehnice pe durata cand sunt programate
pentru reparatii sau revizii.
7. Ratele reale de productie ar trebui verificate la fata locului pentru fiecare utilaj
important. Costurile mari cu reparatiile pot indica faptul ca utilajele sunt uzate, ca intretinerea
acestora este inadecvata sau ca operatorii utilajelor suprasolicita echipamentele. Costurile
mari de productie ale utilajelor pot dezvalui selectia gresita a utilajelor pentru sarcina de lucru
respectiva, slaba supraveghere pe santier, functionarea improprie a echipamentelor,
dezechilibre ale repartizarii utilajelor sau ineficienta operatorilor.
Resursele necesare pentru realizarea unei anumite lucrări se reprezintă, de regulă, sub
forma unor histograme de resurse. Pentru fiecare resursa în parte se folosesc: profilul
resurselor disponibile normale, profilul resurselor disponibile excepționale și profilul resurselor
necesare, care corespund programului de lucru adoptat și care se obțin pe baza graficului de
eșalonare calendaristică.
Punerea de acord între profilul resurselor necesare cu profilul resurselor disponibile
reprezintă scopul elaborării histogramelor de resurse.
Din practică s-a tras concluzia că programarea lucrărilor de construcții, utilizând drept
criteriu de bază timpul, conduce la obținerea unor histograme de resurse care pot prezenta
variații destul de mari.
Faptul că resursele sunt limitate în timp impune realizarea programelor de execuție astfel
încât să se optimizeze consumul de resurse. Deoarece nu toate resursele intervin cu aceeași
pondere în desfășurarea lucrărilor apare necesitatea stabilirii unor priorități în funcție de efectul
economic asupra proiectului, în acțiunea de optimizare.
Îmbunătățirea programării resurselor se face prin alocarea și optimizarea folosirii
resurselor.
Alocarea resurselor urmărește obținerea unor programe având durata de execuție
minimă, ținând seama de cantitățile de resurse existente (disponibile). Aceasta presupune
repartizarea resurselor existente astfel încât profilul resurselor necesare să nu depășească
profilul resurselor disponibile, ținându-se ca durată în limita drumului critic. Pentru aceasta se
modifică duratele de execuție ale activităților ce detin rezerve libere de timp având ca efect
modificarea intensității resursei.
Pentru alocarea resurselor se pot folosi metode analitice (programare liniara bivalenta)
sau euristice. Metodele euristice presupun repartizarea resurselor fiecărei zile a calendarului
lucrării și a fiecarei activități a acesteia, ținând seama de următoarele condiții: respectarea
disponibilului de resurse și a necesarului fiecărei activități; satisfacerea relațiilor de succesiune
între activități; urgentarea maximă a lucrărilor.
Când nu este posibilă alocarea resursei într-o anumită zi, pentru o anumita activitate,
activitatea respectivă se amâna cu o zi. Acest mod de lucru permite o alocare a resurselor
pentru toate activitățile, indiferent de importanța lor în graficul rețea.
Pentru a aloca resursele în funcție de importanța activității (critică sau necritică) se
stabilesc următoarele criterii de preferință:
- rezerva totală; se acordă prioritate activității cu rezerva totală cea mai mică. Deci,
activitățile critice au prioritate maximă și, ca atare, intervin în primul rând în procesul de
alocare, în defavoarea celor necritice;
- durata; se acordă prioritate activităților cu cele mai mici durate, avându-se în vedere
restabilirea disponibilului de resurse nestocabile într-o perioadă cât mai scurtă;
- termenul minim de începere, cel mai mic;
- termenul maxim de începere, cel mai mic;
- termenul maxim de terminare, cel mai mic;
- rezerva totală plus durata, ceea ce permite cumularea primelor două criterii.
Deoarece nu pot fi aplicate toate criteriile în același timp se aleg, în funcție de lucrare, un
criteriu principal și unul sau două criterii secundare, care se vor utiliza atunci când criteriul
principal nu este suficient în fixarea priorității de alocare pentru două sau mai multe activități
de importanță egală.
Optimizarea resurselor urmărește obținerea unor durate minime de realizare a
proiectelor, în condițiile uniformizării consumului de resurse pe întreaga durată de execuție a
proiectului, sau pe intervale de timp determinate. Constă în stabilirea unui program de lucru a
cărui durată să nu depașească lungimea drumului critic dar care să prezinte un profil
îmbunătățit al consumului de resurse. Aceasta se poate realiza prin deplasarea activităților
necritice în cadrul rezervelor lor libere de timp, astfel încât să se reducă sau elimine vârfurile în
consumul de resursă.
Sunt frecvente situațiile în care se consumă concomitent două sau mai multe resurse
distincte (forță de muncă, materiale, ore funcționare utilaje etc.). În acest caz, se tratează câte
o histogramă pentru fiecare resursa. Pentru fiecare lucrare se poate alege o resursă
principală, în funcție de care să se încerce acțiunea de nivelare (aplatizare a vârfurilor de
consum și ridicare a nivelului consumurilor mici).
Deseori, nivelarea consumului unei resurse duce la accentuarea neuniformităților în
consumul altei, sau altor resurse. Minimizarea pierderilor rezultate din neuniformitatea folosirii
resurselor cu tendințe contradictorii se realizează prin determinarea cheltuielilor suplimentare
totale minime. Pentru aceasta, se proiectează câte o variantă nivelată pentru fiecare resursă și
se determină cheltuielile suplimentare datorate neuniformității celeilalte (celorlalte) resurse.
Dacă se urmărește stabilirea unei variante cu cheltuieli suplimentare minime pentru
folosirea forței de muncă și a utilajelor de construcții-montaj, se calculează mai apoi o variantă
economică pentru folosirea utilajelor și cheltuielile suplimentare generate de folosirea
neuniformă a forței de muncă. Optimizarea folosirii resurselor are ca obiectiv o astfel de
reprogramare a acestora încât, daca este posibil, în fiecare zi să se consume aceeași cantitate
de resurse, egală cu raportul dintre volumul resursei pentru toată lucrarea și mărimea drumului
critic, exprimată în zile.