Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
coala
1
Formarea unei economii de piaţă reale cu o structură renovată şi funcţionabilă
eficient este un proces complex şi multilateral de reorganizare radicală a vieţii social-
economice a societăţii. În procesul desfăşurării acestor transformări, se rezolvă în mod
consecvent şi problemele privind reformarea macroeconomică în ansamblu, relansarea
sectorului real al economiei. O importanţă deosebită trebuie să se acorde reorganizarea lor
deoarece anume de determinat, în cele din urmă, eficacitatea reformei economiei naţionale
şi dinamica dezvoltării ei.
În acest sens o atenţie deosebită merită să i se acorde industriei uşoare una din
ramurile de bază ale economiei naţionale, căruia îi revine o treime din volumul total al
industriei. Această ramură în multe cazuri determină starea pieţei interne a mărfurilor de
consum. Reflectînd tendinţele generale ale dezvoltării economiei , vom menţine că
industria uşoară dispune de posibilităţi reale care permit realizarea cu succes a unor
reforme de structură, de perfecţionare mecanismelor economice. Industria uşoară , ca şi
întreaga economie naţională, pe parcursul ultimelor zece ani, se află în stare de criză. Î n
perioada anilor de reforme, producţia acestei ramuri continua să scadă, volumul ei
constituind în prezent abea jumătate din volumul produs în anul 1900. Crizele principale
ale acestei situaţii sunt: ruperea relaţiilor economice cu partenerii tradiţionali şi
creşterea bruscă a preţurilor la materialele prime şi resursele energetice ceea ce a făcut
imposibil folosirea pe deplin a capacităţilor de producţie de import necontrolată care a
complicat în mod serios activitatea producătorilor locali necorespunderea nivelului
tehnologic de producere şi a calităţii producţiei autohtone cerinţelor contemporane;
administrarea economică ineficientă în condiţiile economiei de piaţă a activităţilor de
marketing pe pieţele de peste hotare.
Programul elaborat de Ministerul Economiei Reformelor al Republicii Moldova şi
Departamentul de !!!!!!!!!! privind dezvoltarea industriei pentru viitorul apropiat nu e
deajuns de !!!!!!! şi reflecta numai modificarea bazei legislative, atragerea mai activă a
investiţiilor străine, protecţie producătorilor autohtoni. În acelaşi timp, astfel de probleme
actuale ca asanarea financiară a întreprinderilor de ramură, modernizarea şi
retehnologizarea lor.
Trebuie să fie luat în cosiderenţii şi faptul că procesele de privatizare şi
decentralizare, liberalizarea economiei au dat naştere la noi probleme privind formarea
unui sistem eficient de secţionarea corporativă , adaptarea colectivelor întreprinderilor la
depăşirea mentalităţii vechi şi asigurarea unor motivaţii în activitatea de muncă , dar
totodată nu trebuie de idealizat fenomenul de autoreglare a pieţei, cît şi a liberalismului
nelimitat în economie.
2
Toate acestea, luate în ansamblu vorbesc despre actualitatea şi necesitatea
elaborării unor probleme de teorie şi practică privind reformarea şi modificarea structurală
la nivel de ramură şi unitate economică a industriei uşoare.
Reformele care au loc în fostele ţări socialiste în realitate sunt nişte procese
voluminoase şi multilaterale , sensul şi scopul strategiei al cărora se reduce la
transformarea economiei contemporană la piaţa, la modificarea fundamentală a
ansamblului relaţiilor economice.
În această ordine de idei o însemnătate deosebită are strategia naţională de
reorganizare social-economică în baza sistemului de realizări complexe a problemei în
vigoare. Conţinutul reformelor trebuie să corespundă criteriilor de bază ale cărora
transformări raţionale şi eficiente
Iar sareinele principale , ca şi condiţiile care determină tranziţia la un sistem
economic nou, sunt: lichidarea favorabilă de concurenţă, antreprenoriatul liber, formarea
mecanizmului economic, a bazei legislative şi a unei infrastructuri adecvate cerinţelor de
piaţă, ridicarea nivelului de publicitate a sistemului relaţiilor economice mondiale, dar
trecerea accelerată de la proprietatea de stat la proprietatea privată nu are efecte cuvenite;
ci , invers, se poate solda cu nişte consecinţe social-economice nedatorite.
Deseori , şi mai ales reformatorii radicali, economia de piaţă este prezentată în
forma d sistem de dominaţie indivizibila a capitalului privat. Iar rolul , proprietăţii de stat
se reduce la minim sau în general este ignorat.
Concepţia rolului deosebit al statului în condiţii contemporane este inclusă în
tendinţa internaţională de avansare spre modulul economiei mixte, întemeiate pe
îmbinarea naţională a diferitor forme de proprietate şi activitate economică, a
mecanismului reglamentării de piaţă şi celor statale.
În timpul efectuării reorganizaţiilor sistematice trebuie să ne bazăm pe practica
mondială. Ţările dezvoltate au ajuns treptat la relaţiile de piaţă civilizate, prin evoluţie, pe
cînd fostele ţării socialiste sunt orientate spre transformări radiale, care prevăd schimbarea
rapidă şi afectivă a formelor şi metodelor administrative de comandă. Ţara noastră trebuie
să se adapteze la condiţiile pieţelor străine şi integrarea în sistemul economic mondial.
În totalitatea eforturilor de renaştere a economiei naţionale în baza principiilor
relaţiilor de piaţă o importanţă deosebită are reformarea sectorului real şi, în primul rînd , a
producţiei industriale.
Economia naţională depinde în mare măsură de furnizorii de materie-primă şi resurse
energetice, şi pe pieţele străine de realizare a producţiei sale.
Formarea industriei uşoare de constituire a structurii complexului economic al R.M. s-a
produs pe parcursul mai multor decenii, dar piscul dezvoltării ramura l-a atins la hotarele
anilor 80 – 90.
3
Către acest timp ea a fost creată ca sector multifuncţional al economiei, care a unit
în sine subramurile textilă, de croitorie, de pielărie şi încălţăminte. Întreprinderile acestor
subramuri produceau fire de bumbac şi diferite ţesături de la cele de mătase şi pînă la cele
decorative de mobilă şi tehnice , peste 100 de denumiri de confecţii , articole de tricotaj,
ciorapi şi confecţii din blănuri, covoare, diferită încălţăminte, alte ramuri de larg consum.
Ramura în general a păstrat un ritm înalt de dezvoltare cuprinzînd aproape o pătrime din
toată producţia industrială (22,6%), şi aproximativ aceeaşi pondere din numărul total de
lucrători, peste 10% din capacitatea de producţie.
Activitatea întregii ramuri se deosebea prin stabilitatea , grad înalt de aplicare a
tehnologiilor noi, calitatea producţiei, folosirea potenţialului de cadre.
Importanţă deosebită a acestei ramuri pentru perioada actuală de dezvoltare a
Moldovei se determină de următoarele:
- prelungind să rămînă una din diviziunile stratesferii importante ale economiei
naţionale , industria uşoară poate fi privită cu siguranţă ca ramură de perspectivă pentru
dezvoltarea economică a Republicii.
- Iniţial dezvoltîndu-se ca ramură orientată spre export, industria uşoară şi acum
posedă un solid potenţial pentru dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor comerciale externe
ale Moldovei. La aceasta contribuie şi apropierea relativă de pieţele externe de desfacere ,
practica de colaborare cu alte state, mai ales cu statele Europene;
Perspectiva industriei uşoare în calitate de catalizator specific al renaşterii economice a
Republicii este recunoscută şi de experţii străini, în particular, de reprezentanţii
organizaţiilor financiare internaţionale. Ca prioritate sînt acceptate practic toate domeniile
de bază ale activităţii : textile, îmbrăcăminte, încălţăminte, covoare avînd însă o clară
orientare spre cerinţele peţii.
Exportul Moldovenesc în ţările Uniuni Europene în ultimii ani s-a mărit aproximativ de 2
ori, iar 1/3 din ele alcătuieşte producţia textilă.
Din ţările U.E. se disting Italia şi Germania ca cei mai solizi parteneri. Cea mai
mare parte a volumului total de export al industriei uşoare spre ţările occidentale revine
serviciilor: în ramura de croitorie ponderea acestor ajunse la 70/75%, de tricotaj 20-25%.
În R.M. există întreprinderi mari şi de o calitate înaltă. “Ionel”, “Covoare -
Ungheni” , “Pielar”, “Bălţeanca”, SA ”Terotex”, întreprinderi mai mici “Piele”, “Mioara”,
“Artima”, “Floarea-Carpet” , “Tipar-Color” ş.a.
Unele dintre întreprinderile industriale din primele au fost societatea pe acţiuni “Ionel”,
“Zorile”, “Piele”.
4
Modelul II. Model de rochie ce este destinat pentru doamnele sau domnişoarele
pînă la vîrsta de 35 de ani pentru vară.
Modelul avangard de stil romantic compoziţia căruia este creativă , reprezintă
echilibru formelor.
Rochia de o silvetă semiajustată.
Partea din faţă este croită dintre detalii cu două pense în regiunea pieptului şi doua
pense în regiunea taliei. Iar în regiunea gîtului este răscroită puţin mai tare pînă pe liniile
umerale şi prelucrată cu bentiţă.
Partea din spate este croită din două detalii iar în regiunea spatelui răscroitura mai
mare şi prelucrată cu bentiţă.
Răscroitura gîtului şi braţului poate fi prelucrată cu bentiţă oblică sau surfilată.
Din regiunea taliei pînă la tiv este prelucrată tăitaru medie.
La fel ca şi modelul precedent aici asemănare între ele între elementele prin forme
şi dimensiunile acesteia.
6
deformeze ţesuturile moi. Toate dimensiunile se preiau cu o precizie de 0.50 cm . Înaintea
începerii măsurătorilor se verifică precizia instrumentelor şi în special a panglicii gradate.
Fiecare subiect este măsurat de o echipă formată din doi specialişti cu aceiaşi
pregătire, dintre care unul măsoară şi celălalt notează în fişă rezultatele măsurătorii. În
timpul măsurătorilor acesta urmăreşte corectitudinea poziţiei instrumentelor.
Metoda de măsurare directă este o metodă simplă, necesită un instrumentar relativ
ieftin şi uşor transportabil , de asemenea este o metodă cu ajutorul căruia anchetele
antropometrice se pot desfăşura fără amenajări speciale. Pentru cercetările de antropologie
prezintă avantajul contractului vizual al specialistului cu subiectul, prin care pot fi făcute o
serie de observaţii referitoare la fizionomia subiectului.
Pentru cerinţele industriei de confecţii, metoda prezintă ca principale dezavantaje
următoarele:
- în urma anchetei rămîne doar o fişă în care sînt trecute valorile unor cote, valori
care nu oferă informaţii despre forma corpului, relieful acesteia , iar după terminarea
anchetei nu se mai pot obţine informaţii despre formarea corpului, relieful acesteia, iar
după terminarea anchetei nu se mai pot obţine informaţii suplimentare, respectiv nu se mai
pot face corecţii asupra eventualilor erori.
- pentru desfăşurarea unei anchete de volum mare necesită un personal numeros şi
bine instruit;
- măsurarea unui număr mare de cote (30-60) imobilizează mult subiectul , care îşi
poate schimba poziţia şi aceasta afectează corectitudinea măsurărilor.
Pentru construcţia corectă a îmbrăcămintei nu sînt suficiente numai dimensiunile
diferitelor segmente ale corpului ci sunt necesare şi informaţii cu privire la forma
suprafeţei corpului , ţinuta acestuia, informaţii pe care antrometria clasică nu le poate
furniza.
Din necesitate de a obţine date cît mai complete cu privire la particularităţile
morfologiei ale corpului uman au fost dezvoltate o serie de metode perfecţionate de
antropometrie. Dintre acestea un loc însemnat îl ocupă metodele fotografice.
Metodele fotografice
în care:
B = baza de fotografiat;
p = paralaxa orizontală = x1 – x2;
q = O; fotogramele se află în plan vertical;
f = distanţa focală cunoscută.
Coordonatele x1, x2 şi z1 se măsoară fotografii.
Se observă din relaţii, că ele pot fi folosite pentru determinarea coordonatelor
oricărui punct de pe suprafaţă, pe baza coordonatelor imaginilor sale în cele două
fotografii. Precizarea de exprimare a coordonatelor: 0,01 – 0,02 cm.
Avantajele metodei.
- subiectul este fotografiat în 30 – 40 s.;
- fotogramele sînt documentate care atestă particularităţile structurale
morfosomatice a subiectului măsurat: sînt utilizate la prelucrarea dimensiunilor
corpului , la studiul suprafeţei corpului, la realizarea unor secţiuni-necesare construcţiei
manechinelor industriale.
Dezavantajele.
- apărătură scumpă; prelucrarea dificilă;
- se pot utiliza numai pentru cercetări de antropometrie statică;
- numărul mare de fotografii (3-4 poziţii);
- cost ridicat.
Metoda fotostereotomică
Metoda de fotografiere cu lazer face parte din categoria metodelor fără contact
direct, care oferă informaţii complete despre dimensiunile şi forma corpului în spaţiu
În esenţă, în această metodă se orientează asupra subiectului un fascicul de raze
lazer, imaginea acestuia fiind fixată pe o placă fotografică. Imaginea stocată pe placa
fotografică poartă numele de hologramă şi pentru investigare se reproiectează tot cu
13
Tabela 1
Nr Denumirea şi Modul de măsurare Valoarea Figura
.d/ simbolizarea caracteristici
o caracteristicii dimensiona-
dimensionale le (cm)
1 2 3 4 5
Perimetrul gîtului Se măsoară din faţă subiectului, aplicînd
P.g. panglica cu marginea ei inferioară peste
punctul cervical, punctele bazei gîtului şi
punctele claviculare, panglica unindu-se
apoi deasupra punctului suprasternal.
Dimensiunea se citeşte pe partea inferioară a
panglicii
2 Primul perimetru Panglica se aplică în spate peste omoplaţi
al bustului trecînd-o orizontal pe sub axile, atingînd cu
P.b.I marginea superioară axilele posterioare şi
anterioare, iar în faţă pe deasupra punctului
mezosternal la barbaţi şi a glandei mamare
la femei, unindu-se apoi pe partea dreaptă a
bustului.
3 Al doilea Se măsoară în continuare măsurii I 2 I fără
perimetru al modificare poziţiei instrumentului în spate,
bustului trecînd panglica de la scobiturile axilare prin
P.b.II planul secţiunii oblice spre punctele
mamelonare încheindu-se pe partea dreaptă
a bustului.
4 Al treilea Panglica poziţionată în plan strict orizontal
perimetru al la nivelul punctelor mamelonare. Se inchee
bustului pe partea dreaptă a bustului
P.b.III
5 Perimetrul taliei Panglica poziţionată în plan strict orizontal
P.t. înconjoară trunchiul la nivelul liniei taliei,
încheindu-se pe partea dreaptă.
6 Perimetru fesier Se măsoară aplicînd panglica în spate peste
incluzînd punctele fesier şi trecînd orizontal peste
proeminenţa palma fixată în faţă peste abdomen. Panglica
abdominală se încheie în partea dreaptă a corpului.
P.f.
7 Perimetrul Panglica se aplică orizontal pe partea
braţului interioară a braţului atingînd cu marginea
P.br. superioară punctul axilar posterior şi
uninduse în partea latero-externă.
8 Perimetrul Se măsoară aplicînd panglica cu mijlocul
articulaţiei mîinii peste punctele stilo-radial stilo-cubital,
Pa.m. unind-o apoi în partea latero-externă a
articulaţiei mîinii
14
9 Lăţimea bustului La femei se măsoară orizontal deasupra
I.b. glandelor mamare, între semnele verticale
trasate peste punctele axilare anterioare fără
a ţine cont de pliurile epidermei. În zona
sternului panglica se situează direct
deasupra liniei primului perimetru al
bustului.
10 Lăţimea bustului II Mărime ajutătoare, se măsoară orizontal
I.b.II între nerticalile, duse imaginar în jos peste
punctele axiale anterioare. Se măsoară peste
glandele mamare. Această măsură se
foloseşte pentru concretizarea pensei
peptorale la figurile cu bustul mare şi
calcularea lăţimii feţei.
11 Lăţimea spatelui Se măsoară în plan transversal din partea
I.sp. stîngă spre dreapta subiectului deasupra
liniei primului şi celui de-al doilea perimetru
al bustului.
12 Lungimea spatelui Se măsoară de-a lungul spatelui începînd de
pînă la talie, ţinînd la punctul cervical pînă la linia taliei ţinînd
cont de roeminenţa panglica peste rigla auxiliară cu care se
omoplatului fixează proeminenţa omoplatului
L.t.s.
13 Lungimea taliei în Se măsoară de la baza gîtului şi peste
faţă punctul mamelonar şi apoi pînă la linia
L.t.f. taliei.
14 Lungimea mărului Se măsoară începînd de la punctul bazei
L.u. gîtului pînă la punctul umeral.
15 Lungimea braţului Se măsoară pe mînă liberă de la punctul
L.b. umărului pînă la lungimea dorită
16 Lungimea hainei Se măsoară de la punctul cervical pînă la
L.h. lungimea dorită. Lungimea fustei şi
pantalonilor se măsoară pe partea laterală.
17 Înălţimea bustului Se măsoară începînd de la baza gîtului pînă
Î.b. la punctul mamelonar.
18 Înălţimea oblică a Se măsoară de la punctul proeminent al
umărului din faţă bustului pînă la sfîrşitul umărului (măsură
Î.o.u.f. adăugătoare)
19 Înălţimea răscroieli Se măsoară pe spate vertical de la baza
la spate gîtului pînă la orizontala dusă de subsiori.
Î.r.s Această măsură stabileşte adîncimea
răscroielii
15
20 Înălţimea umărului Se măsoară pe distanţa cea mai scurtă de la
oblică punctul de intersecţie al liniei taliei cu
Î.o.u. coloana verticală pînă la punctul umeral,
aplicînd marginea exterioară a panglicii
peste puncte.
21 Centrul bustului Se măsoară de la dreapta la stînga între
C.b. punctele mamelonare.
16
Tabela 2
Adausurile, cm
Tabela 3
Adausurile, la tot
Tabela 4
Simboli Măsura
Denumirea zarea către Adausurile cm
adausului dimension care se
ală a aducă
adausului adausul Rochie Jachet Palton
Către un spate lui A.Lts L.t.s 0.5-0.1 0.7 1
pînă în talie
Către lung talie Alt.f L.t.f 0.5 0.7 1
în faţă
Către înălţimea Ao.u o.u 0.5 0.7 1
dolică a umărului
Către adîncimea A.ar.m a.r.m 1.5-2.5 2.5-3 2.5-3.5
răscroele mînicii
Către lăţimea Alat.gît. lat gît 0.5-1 1 1-1.5
răscroelei gîtului adaus gît
Către adîncimea Aad.gît --- --- 0.2-0.4
răscrolei gîtului
17
Tabela 5
Tabela 6
Tabela 7
Nr. Tipul produsului Adaosul necesar Adaosul pentru Adaosul de lejeritate
criteriul pentru libertatea grosimea stratului de minim necesar Amin,
ui respiraţiei aer
(cm) (cm) (cm)
1 Rochie 2.5 0.4-1.0 2.5
2 Sacou, jachetă 2.5 1.9-2.4 2.5
3 Palton 3.5 4.7-5.9 5.5
18
Clasificarea metodelor de construcţie a desfăşuratelor suprafeţe
Metoda mulajelor
Cea mai veche metodă de obţinere a tiparelor care se utilizează pe parcursul a mai
multe secole este metoda mulajelor,* de origine franceză. În principiul, metoda constă în
aranjarea pe manechin, sau direct pe corpul purtătorului a unei hîrtii sau pînze în
corespundere cu schiţa modelului şi trasarea unor linii de contur pe aceasta (linia umerilor,
linia de conturul perimetrului gîtului, linia de îmbinare cu trunchiul etc.)
21
Realizarea mulajului direct pe corpul purtătorului permite evidenţierea siluetei
proprietăţilor dorite, precizarea liniei croielii în corespundere cu corpul, fixarea adîncimilor
direcţiei unor pense, falduri şi a unor puncte de control, marcarea locului de amplasarea
buzunarelor etc.
La realizarea mulajului se determină corespondenta dintre aspectul general modelului
şi schiţa acestuia, se stabilesc cerinţele tehnice impuse executării produsului conformitate
cu tehnologia de fabricaţie.
Urmează desfăşurarea hîrtiei (pînzei) în plan. Forma detaliilor se conturează prin
croire şi se definitivează prin probe la confecţionarea mostrelor experimentale a modelelor
produselor vestimentare.
Calea experimentală de creare modelului produsului proiectat în sculptura flexibilă
pe manechin sau corpul utilizatorului permite de a lua în consideraţie particularităţile
antropomorfologice a corpului uman şi capacitatea firească a materialului de creare a
formei.
Metoda mulajelor este simplă, construcţia nu comportă calcule, permite vizual
crearea formei spaţiale practic pentru orice modele, indiferent de complexitatea acestora.
Simplitatea aparentă şi accesibilitatea utilizării acestei metode de proiectare a
îmbrăcămintei impun specialistului un simţ artistic deosebit de rafinat şi îndemînări
profesionale extraordinare. Însă, exactitatea obţinerii desfăşuratelor reperilor vestimentare
prin metoda mulajelor, chiar şi de un executant de o înaltă calificare, nu este suficient de
înalt şi în legătura cu acest fapt forma şi dimensiunile detaliilor necesită corectări multiple
în procesul de creare a modelelor produselor vestimentare.
25
Din anul 1959 la Institutul Central de Cercetări pentru industria de confecţii din
Moscova (ŢNIIŞP) se realizează lucrări în vederea elaborării Metodei unice de proiectare a
îmbrăcămintei pentru bărbaţi, femei şi copii. La baza acesteia este metoda analitică de
calcul în conformitate cu care tiparele reperelor vestimentare (fig.!!) se construiesc prin
realizarea desfăşuratelor geometrice ale conturului aplatizat al corpului tip cu adaosuri de
lejeritate şi pentru definitivarea decorativ-constructivă. În baza caracteristicilor
dimensionale a conturului aplatizat al corpului tip sunt prezentate tabelele măsurătorilor
obţinute în virtutea datelor măsurătorilor antropologice cu introducerea corecţiilor pentru
grosimea stratului de lenjerie.
Metoda analitică de calcul prevede o abordare unică a proiectării îmbrăcămintei
pentru bărbaţi, femei şi copii. Structura principalelor formule de calcul rămîne neschimbată,
se modifică doar unii parametrii-coeficienţii de pe lîngă valorile variabile şi absolute de pe
lîngă termenii liberi în funcţie de particularităţile de sex şi vîrsta a corpului şi timpul
produsului. Formulele de calcul sunt obţinute în baza interdependenţei presupuse de
corelaţie dintre caracteristicile dimensionale ale corpului, ci şi de adaosuri, care nu au
interdependente de corelaţie cu caracteristicile dimensionale ale corpului uman şi
dimensiunile produselor de îmbrăcăminte. Însă dimensiunile produselor de îmbrăcăminte
sunt determinate nu doar de caracteristicile dimensionale ale corpului, ci şi de adaosuri,
care nu au interdependente de corelaţie cu caracteristicilor dimensionale ale corpului. Prin
urmare, corelaţia se răspândeşte asupra caracteristicilor dimensionale ale corpului, însă nu
şi asupra dimensiunilor reperelor vestimentare. Pe lîngă aceasta, în metoda de proiectare
examinată, de exemplu, a îmbrăcămintei pentru bărbaţi se utilizează 325 adaosuri, adoptate
şi clasificate constructiv. Pentru construcţia desfăşuratelor reperelor vestimentare pentru un
produs concret se aleg aproximativ douăzeci de adaosuri. Procesul de proiectare
constructivă a produselor vestimentare poartă un caracter creativ. Alegerea diferenţială a
adaosurilor necesare, bazîndu-se doar pe intuiţie şi schiţa modelului proiectat este o
problemă complexă nu doar pentru un începător ci şi pentru un constructor experimentat.
Cele menţionate mai sus conduc la concluzia ca această metodă necătînd la complexitate
construcţiilor grafice şi formulelor de calcul nu asigură exactitatea necesară la construcţia
tiparului de bază pentru produsele vestimentare şi necesită precizarea în procesul de
confecţionare a prototipurilor de produs.
Una din cauzele principale ale dezvoltării lente a proiectării constructive a
îmbrăcămintei a fost lipsa pînă în anul 1960 a datelor fundamentale ştiinţific argumentate
despre tipologia dimensională a populaţiei ţării adaptate pentru scopurile industriei de
confecţii, fapt care nu a putut să nu se răsfrîngă asupra evoluţiei calitative şi perfecţionării
principiilor şi metodelor de proiectare.
Metodele grafice de calcul au obţinut o largă răspîndire în virtutea faptului ca
calculele empirice erau elementare şi construcţiile grafice erau simple. Însă fiecare din
familia acestor metode, după cum ne arată analiza realizată de G.L. Truhan, E.B.
Kobliakova, L.A. Agoşcov etc., reprezintă nu altceva decît o “reţeta” pentru construcţia
tiparului de bază pentru unul sau alt tip de produse, croiala şi silueta adaptat unor tendinţe
ale modei şi tehnologiei de fabricaţie a acestuia.
Metodele aproximative de proiectare a îmbrăcămintei sunt necesare pentru elaborarea
şabloanelor iniţiale a noilor metode de produse vestimentare. Este însă imposibil de atins o
exactitate înaltă şi o tehnologitate a construcţiei desfăşuratelor reperelor, care ar
26
corespunde cerinţelor unui proces de producţie, ce se află în dezvoltare, nici prin una din
metodele grafice de calcul, bazîndu-se doar pe măsurătorile antropologice şi adaosuri.
Modificarea în tendinţele modei sau în tipologia dimensională a populaţiei trebuie în
mod obligatoriu să fie însoţite de introducere modificărilor esenţiale în calculele empirice şi
construcţiile grafice a tiparelor reperelor vestimentare pentru produse cu siluete noi.
Desfăşurata suprafeţei produsului vestimentar se construieşte cu utilizarea sistemelor
de croire nu în baza dimensiunilor suprafeţei modelului, ci conform dimensiunilor
(măsurătorilor) corpului omului, adaosurile către dimensiunile reperelor vestimentare, iar
acest caz, se determină orientativ, aproximativ. În urma acestui fapt exactitatea construcţiei
desfăşuratelor reperelor vestimentare este insuficiente . la elaborarea unei construcţii noi de
îmbrăcăminte ( a unui nou model, croială) valoarea erorii la stabilirea dimensiunilor
desfăşuratei (tiparului) poate atinge 1….2 cm şi mai mult. Practica proiectării constructiv
arată că o asemenea exactitate este insuficientă.
În procesul analizei sistemelor de croire au fost stabiliţi factorii principali ce
influenţează gradului de exactitate la determinarea dimensiunilor desfăşuratelor reperelor
vestimentare cu utilizarea sistemelor de croire. Exactitatea stabilirii dimensiunilor reperelor
vestimentare depinde de:
1. corectitudinea măsurării corpului şi stabilirea orientativ a valorilor adaosurilor
către părţile componente a produsului de îmbrăcăminte, cu alte cuvinte, de calificarea
executantului;
2. instrumentele de măsurare utilizate la măsurarea corpului şi construcţia tiparelor
produselor vestimentare;
3. corectitudinea stabilirii de către autorul sistemului de croire a valorilor
coeficienţilor în formulele II şi III;
4. gradul de corespondente a tipului de conformaţie a clientului (în condiţiile
confecţionării produselor pe corpuri individuale) acelui tip, care este pus la baza sistemului
de croire ca fiind caracteristic;
5. exactitatea construcţiei tiparelor reperelor unui nou model va fi mai înaltă, dacă
conform croielii (formei, siluetei, liniilor de divizare) modelul nou nu se va distinge
esenţial de construcţia tip (de bază) a produsului vestimentar;
6. cu cît mai multe măsurători ai corpului uman se utilizează în calitate de date
iniţiale în sistemul de croire, cu atît este mai înalt exactitatea construcţiei tiparelor reperelor
vestimentare. În acest caz mai amplu se iau în considerare particularităţile de conformaţie a
corpului uman, în calculele construcţiei pot fi folosite mai multe formule de tipul I, ce
asigură o exactitate mai înaltă construcţiei tiparului în comparaţie cu formulele de tipul II şi
III.
În final trebuie de menţionat faptul că cel mai exact şi mai potrivit va fi acel sistem
de croire care va corespunde următoarele cerinţe:
1. în condiţii similare utilizează numărul maxim de măsurători ai corpului uman;
2. se bazează pe calcule cu dependentele cele mai veridice dintre dimensiunile
corpului omului şi tiparului;
3. permite construcţia tiparelor reperelor vestimentare de diverse mărimi, talii şi
conformaţii cu acelaşi grad de exactitate;
4. ţine cont de proprietăţile materialelor textile (grosimea, draparea, proprietăţile
plastice etc.);
27
5. iar în considerare tipul şi destinaţia produsului vestimentar (uzului, de lucru,
pentru vară, iarnă etc.);
6. permite construcţia tiparelor reperelor vestimentare de diverse forme, croieli fără
modificarea esenţială a formelor de calcul şi procedeelor grafice;
7. permite stabilirea preliminară a dimensiunilor principale a reperelor vestimentare
şi îmbinarea acestora în sectoarele conjugate ale construcţiei;
8. permite stabilirea locului, caracterului şi conţinutului operaţiilor de creare a
formei spaţiale a reperelor, luînd în considerare proprietăţile materialelor şi condiţiilor reale
de producere.
Metoda geometrică.
29
Poziţia diferită a liniilor de desfăşurare conduce la obţinerea unuia şi aceluiaşi reper
diferit după configuraţie (fig.!!!) (Şersneova, pag 44, fig II 7, forma reperului spate la
poziţii diferite a liniilor de desfăşurare) la modificarea metodelor şi mijloacelor de creare a
formei, procedeele grafice de construcţie a desfăşuratelor, cheltuielilor de material etc.
În lucrarea lui P.L. Cebâşev “Cu privire la croirea produselor de îmbrăcăminte” se
menţionează faptul, că liniile iniţiale de desfăşurare la construcţia desfăşuratelor-învelişuri
trebuie să treacă de-a lungul a două linii geodezice reciproc perpendiculare, care se
poziţionează în direcţia celor mai mari eforturi de întindere şi corespund unui fir urzeală şi
unui fir de bătătură a învelişului.
În urma cercetărilor s-a stabilit, că în produsele de îmbrăcăminte cele mai mari
eforturi de întindere acţionează în zonele celor mai proeminente puncte a glandelor mamare
şi a omoplaţilor atît în direcţie longitudinală, cît şi în transversală.
Tabela 8
Coeficientul de corelaţii a unor dimensiuni secundare cu perimetrul bustului.
Adaosul de lejeritate
Adaosurile de lejeritate (Al) este constituit din două părţi, fiecare avînd o destinaţie
anumită anume: adaosul de lejeritate minim necesar (Al min) şi adaosul decorativ-constructiv
(Ad-c):
Al = Al min + Ad-c
Din tabela 9 se observă că pentru rochie, sacou, jachetă, adaosul de lejeritate minim
necesar pe linia bustului poate fi luat egal cu 2,5 cm (egal cu adaosul minim necesar pentru
36
libertatea respiraţiei), în timp ce pentru palton adaosul de lejeritate minim necesar nu poate
fi luat mai mic de 5,5 cm (valoarea medie a adaosului pentru grosimea stratului de aer).
La fundamentarea mărimii adaosului de lejeritate minim necesar iar trebuie luate în
considerare şi datele privind deformaţia materialelor în detaliile produselor în timpul
purtării.
Adaosul de lejeritate minim necesar se numeşte şi adaos tehnic şi se ia în mod
obligatoriu în considerare la construcţia tiparelor de bază pentru orice categorie de produs.
Tiparele detaliilor produselor de îmbrăcăminte construite cu adaosuri minim necesare la
dimensiunile de bază prezintă suprafeţe minime, limite inferioare, sub care reducerea
suprafeţei tiparelor ar compromite funcţionalitatea produsului.
Adaosul decorativ-constructiv
Moda este un capriciu de scurtă durată pe care îl simte întreaga societate dorind
mereu să-l înnoiască pentru a-şi răsfăţa gusturile, şi a-şi pune în realitate visurile şi
tendinţele. Moda e acea care dirijează stilul, armonizarea materialelor, a culorilor şi a
alegerilor pieselor componente ale îmbrăcămintei fără a schimba însă funcţionalitatea ei.
Creatorii de modă trebuie să ţină cont de modă, liniile şi armoniile de culori, iar materialul
şi croiala să corespundă formei.
Moda contemporană se deosebeşte printr-o alegere liberă. Ea nu dictează, ci creează
pentru noi condiţii favorabile pentru ca alegerea să fie totodată şi modernă şi atrăgătore. Şi
e logic, deoarece toţi oamenii sînt diferiţi nu numai la exterior, temperament şi stare
socială, dar şi prin privirea lor diferită spre modă.
Astăzi în modă se preţuieşte individualitatea, se produc unele schimbări, siluetele
devin ajustate însă lungimea se măresc.
Pe ordinea de zi e pus stilul “Parisului lung şi ajustabil”. Culorile modei de azi sînt
variate şi complicate. Ele pornesc de la culori simple pale, fine pînă la desene complicate în
carouri de diferite nuanţe bătătoare
Tabela 10
Tabela de calcul la proiectarea părţii din faţă şi spate a rochiei
38
Direcţia Denumirea sectorului Formula şi calculul preliminar Rezultat
(cm) calcul (cm)
39
4-(7-8) Laturile se formează
=(7- pensa sînt egale între ele
8)---2
4-2 → Adîncimea pensei =2÷ 2,5 2,0
4-C3 0,7
R – R1 I← (•) Ajutător =(B3R1)13+2
B3 – R1 ↑ (•) ajutător pe viitor locul
de destinaţie a crestăturii
B3 – R2 → este mijlocul lăţimea şi B3B4/2=11/2=5,5 5,5
răscroielii braţului
A6-A6 Adîncimea pensei =2(CbII-CbI)+0=2(81-76) 11
+(1)=2•5 + 1= 11
Bb-Ac Un arc ajutător =ABBb=Îb=22 22
AB- R4 Lungimea umărului la L4=13+Apensei 13
partea din faţă
B4R4 (•) ajutător
=R3R 1
B4-R5 (•) a şi locul de destinaţie B4R3/3
↑
a crestăturii
R5-R6 (•) ajutător =0,6 constant 0,6
B4-R5 →
un arc de pus cu raza
R6R3 spre intersecţie cu
arcul AC R4 şi locul de
intersecţie notăm R4. De
unim cu o dreaptă R4 cu
R5
x-0,5 0,5 0,5
→ (•) ajutător
B4-2
Bisectoarea unghiului B4
de unit cu o linie curbă
R4-0,5-2 B2, formînd
răscroiala braţului la F.
B31
Bisectoarea unghiului.
De unit cu o linie curbă
R-R2-1-B2 formînd
răscroiala braţului.
B1B5 B1B4/2 – 1=20/2-1=9
Centrul bustului
B5-T3
(•) ajutător
T3-T4 ↓ =1,5
coborîrea liniei taliei la
↓
partea din faţă
T4-T5 (•) ajutător în domeniul
→
taliei
T3-A3 lungimea părţii din faţă
Lf+A=41+0,5=41,5
↑ pînă la talie.
40
A3-A3 ← Abaterea liniei medii a =0,5
părţii din faţă în
dependenţă de figură
A3-A4 ← Lăţimea răscroiturii A1A=B3B2=5,5
gîtului
A3-A5 ↓ Adîncimea răscroielii Ltrg +1=A3A4+1=5,5+1=6,5
gîtului la partea din faţă.
De unit cu o linie curbă
A3 cu A5
A4-B6 Înălţimea bustului Îb=
41
Modelul I
Modelul II
Modelul III
Acest model de rochie este recomandat pentru doamne şi domnişoare pînă la vîrsta
de 20-35 ani. Rochie de stil romantic compoziţional creativ originalitatea acestea constă
prin faptul că piparele sale mult diferă de cale a rochiei de bază.
Partea din faţă este croită din două detalii răscroiala braţului prelucrat cu bentiţă
oblică sau surfilată formînd cutii în regiunea bustului. Din răscroiala braţului prelucrat la fel
cu bentiţă oblică sau surfilată.
42
Din regiunea genunchilor este croită o formă ovală şi prelucrată la maşina de tricoturi
şi tivul la fel.
Acest model de rochie poate fi confecţionat din ţesături atlas crep satin. Aţa
recomandată la acest model cea armată ni 40.
Modelul IV
Modelul V
Modelul dat este recomandat pentru domnişoare şi doamne de la 20-30 ani pentru
anotimpul vara.
Rochie semiajustată.
Partea din faţă este croită din trei detalii , răscroiala braţului este prelucrată cu bentiţă
oblică sau surfilată.
Decolteu în regiunea bustului iar în regiunea gîtului făcînd puţine încrestături şi
prelucrată în regiunea gîtului. În regiunea taliei două pense. De la regiunea genunchiului
tăituri iar în părţile laterale prelucrată cu siret. Tivul este prelucrat la maşina de tricot.
Partea din spate este croită din trei detalii, răscroiala braţului prelucrată cu bentiţă oblică
sau surfilată. În regiunea gîtului încheetoare la torle două pense. Tivul la fel prelucrat ca
faţă .Ţesături recomandate pentru acest model tricot şi multe altele . aţa armată ni 40.
Moda este o artă pe care nu pot crea toţi. În orice răstimp oamenii sînt atraşi cu o
putere magică să admire zîmbetele şi noile desfăşurări a genurilor ce făuresc moda.
În timpul nostru moda este o problemă feminină, cine se interesează de modă mai
mult decît ele?
Se spune că : “Femeile sînt slabe cu trupul şi puternice cu sufletul”.
43
Fiecare modelier talentat se consideră “cutiurie”. Modelele create de ei nu
evidenţiază moda Parisului, dar exemplul vieţii. Pentru a întrupa viaţa într-un costum
trebuie să fie maestru croitorului, să fim stăpîni secretelor, eleganţei acea armonie în care
înţelesul “costumului” şi a “siluetei” după curentele arhitectorului înseamnă înţelepciune şi
calmeţe.
O importanţă imensă în toaleta femenină, în frumuseţea lor lirică sînt întruchipate
rochia de seară, care este simbolul armoniei, configuraţia corpului, umerii şi gîtului dezgolit
şi a stilului “rococo” s-a format sub influenţa socialiştilor de fiecare zi, ea este ca un proces
social.
Ţesăturile alese pentru diferite modele trebuie să corespundă acţionalităţii şi
destinaţiei de timp.
Însă ţesăturile s-au modernizat mult, acum sînt utilizate tot mai frecvent: crepurile,
tvilul, satinul, atlasul, satinul, catifeaua, tricotajele subţiri şi multe altele.
Culorile joacă şi ele un loc nu mai puţin deosebit.
Semnificaţia culorii “violet” o floare de liliac în haina dumneavoastră vă v-a aduce
aminte de o clasică clară.
Pe bolta cerului sumbru al toamnei culorile aprinse a vestimentelor se privesc cu o
deosebită plăcere şi ne oferă o bună dispoziţie. Sînt foarte contemporane vestimentele de
culoare neagră ce dace concurenţa cerului sumbru. Culorile pestriţe a vestimentelor
exterioare sînt bine privite în orice răstimp şi nu are nevoie de ritmul dictat de modă .
Fiecare din noi; doamnele şi domnişoarele îşi doresc foarte mult să arate bine şi să fie
mereu în centrul atenţiei. De aceea eu propun ca fiecare din noi să-şi aleagă modele
deosebite, pentru a arăta deosebit.
Istoria costumului
Caracterele generale ale costumului.
1. În deceniile care au urmat s-a accentuat tot mai mult deosebirea dintre înfăţişare
bărbatul şi a femei. Bărbatul antrenat de angrenajul economici capitaliste a adoptat
uniforma avilă a celor care taie bani indiferent de meserie camilînduse şi luînd culoarea
mohoretă a mediului industrial pe cont femeia subordonată familiei considerată
neajutătorată şi fragilă, slugice doar la etalarea averii bărbatului.
Sculptural pe cînd costumul masculin evolua către forme severe cu forme geometrice
rigide culeri sobre cel femenin devenea mereu mai somptuns, cu volume enorme crinoline
încărcat cu multe detalii volane broderii.
Picturali noile culori de anilină alcătuiau o planetă mai contrastantă vesmintelor
femenine pe cînd negru jomea aproape în exclusivitate în cele bărbăteşti. Materiale folosite
erau o mare varietate. Preţuirea valorii comerciale a investiţiei, ducea la aglomarea
exagerată de drapaje şi armamente cerînd multă muncă. Executarea aplicaţiilor la modă a
fost facilitată mai mult la rochii şi costume femeeşti. Şi la fel cum altădată fotolnile.
Ludovic al XV – lea îşi modifiseră braţele pentru a face loc fustei acum s-au inventat
tabure şi special pout pentru a permite şederea doamnelor cu crinaline. Pe deasupra salului
44
se purtă în continuare în casă ca şi pe stradă Pardesiul era larg lung sau mai ales scurt
uneori ca o cazacă înblăniţă Kasawekos.
În picioare încălţămintea era puţin vizibilă ciorapii din bumbac albi pantofi sau
boinele cu tocuri “Luis XV”.
Ca accesori mănuşile erau obligatorii pe stradă. Bijuteriile erau abundente mari
atîrnînd sirageui de perle medalioane cercei lungi.
Evoluţia crinolină a cunoscut perioada de glorii între 1850 – 1860. Iar în 1860 – 1870
crinolina fabricată pe scară industrială a devenit intensă şi uşor de purtat datorită scăderii
greutăţii cercurilor. Ea s-a răspîndit foarte mult şi a pierdut rolul de distanţe sociale, ca
urmare a pierdut rolul de distanţe sociale ca urmare a dispărut treptat întîi cercurile apoi au
coborît sub genunchi , dînd fustei o formă piramidală. Apoi a apărut mai intense în anul
1868 a devenit peaţă în faţă cu trenă triunghiulari şi rămînea mai lungă o modă specială
locală părea să fi fost în ceurincioasă năframă dar răsucită în jurul crestetului ca un turban
denumirea tulpan .
Un exemplu de manifestare spontană şi exebeiantă a fantezii populare în creaţia
vestimentară adoptată funcţional unei activităţii.
45
Aria şabloanelor produsului
TABELA 1
Articolul Schiţa piesei cu împărţirea Figuri Formula de colde a ariei Aria cm
mărimea în tiguri geometrice geometrice
talia
1 2 3 4 5
46
Aria şabloanelor produsului
TABELA 2
Articolul Schiţa piesei cu împărţirea Figuri Formula de colde a ariei Aria cm
mărimea în tiguri geometrice geometrice
talia
1 2 3 4 5
3 Pătrat S = a =4 • 4 16
47
Specificaţia detaliilor
3 Bentiţa 1 1
4 Şiretul 1 1
48
Specificaţia detaliilor
3 Bentiţa 1 1
4 Şiretul 1 1
49
Specificaţia detaliilor
3 Bentiţa 1 1
4 Şiretul 1 1
50
Specificaţia detaliilor
3 Bentiţa 1 1
4 Şiretul 1 1
51
Specificaţia detaliilor
3 Bentiţa 1 1
4 Şiretul 1 1
52
Construirea tiparelor de bază a rochiei de tricot
53
Construirea părţii din faţă
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate
54