CONTABILITATEA STOCURILOR

STOCURI = ACTIVE CIRCULANTE

Stocurile şi producţia în curs de execuţie se pot defini ca fiind ansamblul de bunuri

materiale, titluri de valoare, servicii din cadrul unitaţilor economice care sunt destinate pentru
a se consuma la prima utilizare, pot fi vândute dupa încheierea procesului de prelucrare
urmarea unui ciclu de producţie sau ele se pot vinde în starea în care s-au cumpărat.
“Stocurile privite ca şi componente ale activelor circulante se află într-o continuă
mişcare, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al
patrimoniului (materii prime, producţie în curs, produse finite, bani).”
În categoria stocurilor sunt cuprinse:
- materiile prime, care participã în mod direct la fabricarea produselor
- materiale consumabile, respective materiale auxiliare, combustibilii, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, seminţele şi materialele de plantat, care participã sau ajutã la
procesul de producţie
- materialele de natura obiectelor de inventar
- produsele, respectiv - produse finite
- semifabricate
- produse reziduale
- animale şi pãsãri
- ambalajele care includ stocurile utilizate pentru pãstrarea şi transportul bunurilor
- producţia în curs de execuţie , adicã producţia care nu a parcurs toate etapele procesului
tehnologic
- mãrfurile, adicã bunurile cumpãrate de unitate în vederea revânzãrii prin unitaţile proprii
sau prin alte unitãţi comerciale

În categoria stocurilor de natura obiectelor de inventar intră:

- bunuri cu valoare mai mica decât limita prevazutã de lege pentru a fi considerate mijloace
fixe
- echipamente de protecţie, echipamente de lucru şi imbrãcãminte specială
- mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de măsurã şi control
-baracamente, amenajãri provizorii
 Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
 după sursa de provenienţã
- stocuri cumpãrate
- stocuri fabricate
 după apartenenţa la patrimoniu
- stocuri care fac parte din patrimoniu
- stocuri care nu fac parte din patrimoniu
 după gradul de individualizare şi modul de gestionare
- stocuri identificabile
- stocuri interschimbabile sau fungibile
De asemenea, în categoria stocurilor mai intrã bunurile aflate în custodie pentru
prelucrarea sau în consignaţie la terţi.
În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca
ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat în mod
credibil.

1.2. Documente primare utilizate pentru evidenţa stocurilor

Activele circulante genereazã diverse operaţiuni legate de procesele de:

- aprovizionare
- păstrare
- eliberare din depozite
- prelucrare în procesul de producţie
- inventariere
- vânzare

Pentru intrările de stocuri se pot utiliza următoarele documente:

  Avizul de însoţire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document
pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a
bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca
document de încãrcare a gestiunii primitorului
 Factura fiscală, care întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fãrã aviz de
însoţire a mărfii. Factura reprezintă actul justificativ pentru decontarea livrărilor care
sunt effectuate
 Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, care se întocmeşte la primirea şi recepţia
bunurilor, în cazurile când există diferenţe la recepţie , când sunt depozitate în mai
multe locuri şi când sunt refuzate la plată, fiind ţinute doar în păstrare
 Bon de predare-transfer-restituire, document folosit atât la consemnarea depozitãrii
unor bunuri provenite din producţie proprie, cât şi pentru transferul lor între magazii
ca restituiri la locurile de depozitare iniţiale. Intrarea bunurilor în gestiune se relizează
prin procesul de recepţie a stocurilor, proces care presupune parcurgerea anumitor
etape:
- recepţia transportului pe baza documentului denumit “Proces verbal de constatare”
- recepţia cantitativă, urmând ca pe baza constatărilor gestionarul sã întocmeascã
“Nota de recepţie şi constatare de diferenţe”
- recepţia calitativă, realizată de cãtre specialişti, tehnologi

Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi urmãtoarele documente:

 Avizul de însoţire a mărfii şi Factura fiscală, pentru ieşirile în afara uniăţii

patrimoniale
 Bonul de consum, pentru materii prime şi materiale date în consumul productive
 Fişa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvenţă mare a
ieşirilor din magazine
 Bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de măfuri prin unităile cu amăuntul

Documentul de evidenţã operative la depozit este “Fişa de magazie”.Livrarea măfurilor

şi a produselor se face pe baza “Dispoziţiei de livrare”, “Avizului de însoţire a măfii” şi a
“Facturii fiscale”.
 În general documentele de evidenţa a stocurilor evidenţiazăintrăile, ieşirile şi existenţele
de la un moment dat şi pentru un anumit loc de depozitare.De asemenea, ele reperezintã
sursele de informaţii pentru controlul operativ şi contabil. În funcţie de specificul activitãţilor,
mai pot fi întocmite şi alte documente de evidenţã operative cum sunt:

 Raportul de gestiune
 Registrul stocurilor
 Bonul de primire în consignaţie
 Borderoul de primire a obiectelor în consignaţie
 Borderoul de ieşire a obiectelor din consignaţie
 Borderoul de predare a documentelor

1.3. Contabilitatea analiticã a stocurilor

În vederea asigurării integrităii stocurilor, unităţile mari trebuie să îşi organizeze o

contabilitate analiticã a stocurilor.Unitãţile mici şi mijlocii care folosesc metoda inventarului
intermitent în contabilitatea sinteticã a stocurilor nu organizeazã contabilitate analiticã a
stocurilor.
Unitățile mari care folosesc metoda inventarului permanent în contabilitatea sintetică
stocurilor pot sã organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una din urmãtoarele
metode:
 metoda cantitativ-valorică
 metoda operativ-contabilăsau pe solduri
 metoda global valorică

Metoda cantitativ valoricã, pe fişe de cont analitic

După aceasta metodă, la locurile de depozitare se ţine o evidenţã cantitativã cu ajutorul
formularului “Fişa de magazie” pe fiecare sortiment, iar lacontabilittae se ţine o evidenţã
cantitativ-valoricã cu ajutorul formularului “Fişa de cont analytic pentru valori materiale”, tot
pe fiecare sortiment.
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:
 operarea cantitativã a stocurilor în fişele de magazine
 întocmirea documentului Borderou de predare a documentelor
 înregistrarea documentelor în “ Fişele de cont analytic pentru valori materiale
  verificarea concordanţei înregistrãrilor din Fişele de magazie cu cele din Fişele de
cont analic
 verificarea concordanţei înregistrãrilor din Fişele de cont analitic cu situaţia din
Fişele de cont sintetic cu ajutorul Balanţelor de verificare analitice
Înregistrările în “Fişele de analitic pentru valori materiale” se fac, document cu
document, pe baza documentelor de intrare-ieşire a bunurilor stocabile în şi din gestiuni care
au stat la baza înregistrãrii în “Fişa de magazie”.

Metoda operativ contabilã sau pe solduri

Utilizarea metodei operativ-contabilă sau pe solduri se bazează pe suprimarea fişelor
de conturi analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil şi
înlocuirea ei cu fişe centralizatoare a mişcãrilor valorice pe grupe de bunuri.Aceastã metodã
presupune evidenţa mişcãrii stocurilor la contabilitatea materialelor numai în expresie valoricã
pe gestuni, conturi de stocuri şi grupe de bunuri.
Suprimarea fişelor de cont analitice pe feluri de stocuri de la compartimentul
financiar-contabil impune conducerea corectã, cu cea mai mare atenţie, a evidenţei operative a
stocurilor la locurile de depozitare.
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:
 evidenţa cantitativã a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu
ajutorul Fişei de magazie
 întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fişelor de magazie şi a
documentelor de intrare-ieşire în contabilitate
 întocmirea Registrului stocurilor la sfârşitul lunii în care se trec:
- cantitãţile de stocuri preluate din fişele de magazie
- preţurile unitare
- totalul valorilor determinate
 întocmirea Fişei centralizatoare a mişcãrilor valorice pe grupe de bunuri

Metoda global valoricã

Aceastã metodă presupune ţinerea evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii, cât şi în
contbilitate. Documentele care se întocmesc sunt Raportul de gestiune şi Fişele de cont pentru
operaţiuni diverse. Periodic, se face un control al concordanţei dintre evidenţa operative şi cea
contabilã.
 Aceastã metodă se utilizează mai ales în cazul unităţilor de desfacere cu amãnuntul.
“Aceastã metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci
când nu existã obligaţia legală, iar managerii unitãţilor patrimoniale nu dispun ţinerea unei
evidenţe cantitativ valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni”.
La locul de depozitare se foloseşte formularul denumit “Raport de gestiune” care se
completeaza numai valoric , pe baza documentelor de depunere a numeraruluirezultat din
vânzãri în casieria unitãţii sau direct în conturile bancare ale acesteia.
La compartimentul financiar-contabil, contabilitatea se ţine cu ajutorul “Fişei de cont
pentru operaţiuni diverse”. Controlul concordanţei înregistrãrilor effectuate la gestiuni şi în
contabilitate se face periodic prin punctajul valoric al documentelor înregistrate în cele douã
evidenţe.
Este o metodã cu multiple avantaje mai ales în domeniul reducerii volumului de
muncã.

1.4. Contabilitatea sintetică a stocurilor

Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se
realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a din Planul de conturi general, denumitã
“Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”.Aceste conturi sunt conturi de bilanţ sau
de inventar. Ele furnizeazã informţii de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi
mişcarea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie. Soldul lor este debitor şi este un sold care
se preia în activul bilanţului.
Conturile de stocuri au funcţia contabilă de activ. Ele se debitează cu valoarea
stocurilor intrate în gestiunea unităţii patrimoniale prin achiziţionarea de la furnizori, aportate
de către asociaţi, realizate din producţia proprie şi din alte surse. Ele se crediteazã cu valoarea
stocurilor ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale prin consum, vânzare şi alte destinaţii.
Soldul conturilor este debitor şi reprezintã valoarea bunurilor şi srviciilor în stoc sau în sold la
sfârşitul exerciţiului financiar.
Clasa a 3-a de conturi cuprinde urmãtoarele grupe de conturi:
grupa 30 “Stocuri de materii prime şi materiale”
grupa 33 “Producţia în curs de execuţie”
grupa 35 “Produse”
grupa 36 “Animale”
 grupa 37 “Mãrfuri”
grupa 38 “Ambalaje”
grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţia în curs de execuţie”
Dupa conţinutul economic, conturile din clasa 3 se grupeazã astfel:
 Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare
 Conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a
stocurilor, respectiv conturile 308, 348, 388, 378 şi conturile de provizioane
Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric), care cuprind
conturi din grupele 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38.
Dupã funcţia contabilă, aceste conturi sunt conturi de active. Ele se debitează cu
valoarea stocurilor intrate.Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite.Soldul final al contului
este debitor şi reprezintă stocurile existente la un moment dat.
Conturile rectificative, sau substractive care au rolul de a corecta valoarea de intrare a
stocurilor.În aceastã categorie intrã urmãtoarele conturi:conturile 308, 348, 368, 388.
Dacã se utilizeazã ca şi conturi de active, conturile de diferenţe de preţ funcţioneazã
astfel:
 conturile se debiteazã cu diferemţele de preţ (în roşu sau negru) aferente stocurilor intrate
şi se crediteazã cu diferenţele de preţ aferente stocurilor ieşite
 soldul final al conturilor este debitor şi poate în roşu sau negru, el reprezentând
diferenţele de preţ aferente stocurilor existente în unitate
 contul 378 “Diferenţe de preţ la mãrfuri”, este un cont de pasiv şi începe sã funcţioneze
prin a se credita
 se crediteazã cu adaosul comercial aferent mãrfurilor intrate în unitate
 se debiteazã cu adaosul comercial aferent mãrfurilor ieşite din unitate
 soldul final al contului este creditor şi repezintã adaosul comercial aferent mãrfurilor din
stoc
 conturile din grupa 39 sunt conturile din provizioane, şi din punct de vedere a funcţiei
contabile sunt conturi de pasiv
 conturile de provizioane se crediteazã cu valoarea provizioanelor de depreciere
constituite sau majorate
 conturile de provizioane se debiteazã în momentul anulãrii sau diminuãrii provizioanelor
 soldul final al conturilor de provizioane este creditor şi reprezintã provizioanele
constituite şi neutilizate
 Contabilitatea sinteticã va reflecta:
 stocul iniţial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentã şi nu
poate fi decât debitor
 intrãrile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocuriloe, ce se vor
înregistrate în debitul conturilor corespunzãtoare
 ieşirile din cursul lunii, în baza documentelor de ieşire a stocurilor care vor
forma rulajul creditor al conturilor de stocuri
 în baza elementelot menţionate mai sus se va stabili în permanenţã stocul
scriptic al bunurilor
Folosirea acestei metode presupune:
 utilizarea fiecăruia dintre preţurile de înregistrare a stocurilor
 folosirea conturilor de diferenţe de preţ aferente stocurilor, dacã este cazul
 conducerea unei contabilităţi a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele
de contabilitate analitiăã descrise mai sus
Contabilitatea sintetică a fluxurilor de stocuri se poate organiza prin folosirea
inventarului permanent sau intermitent. Metoda inventarului permanent, deşi presupune un
volum mare de muncã, asigurã o cunoaştere mai riguroasã a mãrimii stocurilor şi un mai bun
control al integritãţii patrimoniului.Metoda inventarului intermittent poate fi utilizatã de unitãţi
patrimoniale mici şi mijlocii şi se caracterizeazã prin faptul cã în contabilitatea sinteticã nu se
urmãresc stocurile intrate şi ieşite în cursul perioadei de gestiune.

Pentru stocurile aprovizionate din afara unităţii se procedează astfel:

- se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni
asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început
- achiziţiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreazã direct asupra conturilor de
cheltuieli
- la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate ori provenite din perioada
precedentã, neconsumate, cu care se degreveazã cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor
de stocuri
Ieşirile de stocuri se determinã astfel: Ieşiri=Stoc iniţial + Intrãri – Stoc final
 Pentru stocurile provenite din producţie proprie se procedează astfel:
- se stornează stocurile iniţiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula
veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente
- bunurile obţinute din producţie proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci
numai în evidenţa operativă de la locurile de depozitare
- pe mãsura vânzãrii sau a ieşirii lor se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fãrã sã
fie necesarã destocarea lor
- la finele perioadei se inventariazã bunurile obţinute din producţie proprie, inclusiv cele
provenite din perioada precedentã dar nevândute, şi se înregistreazã asupra conturilor de
variaţia conturilor
Relaţia matematicã de determinare acestor stocuri este urmãtoarea: Intrãri = Stoc
iniţial + Vânzãri – Stoc final

Pentru producţia în curs de execuţie, determinarea se face numai la sfârşitul perioadei

prin metode diferite şi se înregistreazã în contabilitate ca stocuri în conturile corespunzãtoare,
dar la începutul perioadei urmãtoare operaţia respective se stornează.
Metoda inventarului intermitent nu permite un control riguros al gestionării stocurilor
şi al asigurării integrităţii lor.