Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Biserica Ortodoxă cu mare bucurie serbează astăzi

ziua celor doi mari apostoli Petru şi Pavel, aceşti doi
luceferi ai Bisericii, dascăli şi părinţi ai noştri, modele
vrednice de urmat. Prin exemplele lor pline de rîvnă,
credinţă şi iubire, învăţăm şi noi cum trebuie să fim
vrednici de numele de creştin.
In cele ce urmează vom expune cîte ceva din
viaţa şi activitatea lor.
Sf.ap Petru era de neam evreu dintr-un sat ce se
numea Betsaida şi cunoaştem şi numele tatălui său
cu numele Iona precum şi faptul că avea şi un frate
ce se chema Andrei. La timpul potrivit, Petru s-a
căsătorit şi a avut o fată şi un băiat. In acele zile a
ieşit la propoveduire Sf.I.Botez. iar Andrei fratele lui
Petru a devenit ucenic al acestuia. De la Sf Ioan a
auzit prima dată Andrei că Dl Hs este Mielul lui Dz şi
văzînd cum L-a botezat în apa Iordanului a plecat de
la Sf.I.Botez şi s-a făcut ucenic al lui Hs.
După cîteva zile s-a dus la fratele său Petru şi
i-a zis: Am aflat pe Mesia ce se cheamă Hs. Atunci
Petru a mers cu fratele său să-L vadă pe Dl. Iar Is
cînd l-a văzut i-a zis: Tu eşti Simon fiul lui Iona, tu te
vei chema Chefa, ce înseamnă Petru. Atunci Petru s-
a mirat văzînd că Is îi cunoaşte numele şi gîndurile şi
lăsînd toate, lăsînd soţie, copii, casă mrejele de
pescuit căci era pescar, a plecat să urmeze pe Dl, pe
care L-a preţuit mai mult decît orice pe pămînt.
Văzînd Hs că Petru a lepădat toate cele lumeşti, l-a
făcut mai marele apostolilor şi i-a zis: Tu eşti Petru şi

1
pe această piatră – adică pe credinţa ta – voi zidi
Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui şi-ţi voi da
cheile împărăţiei cerurilor. Acest dar l-a primit Petru
pt că el mai întîi a mărturisit d-zeirea lui I.Hs în
numele tuturor ap-lilor; el a recunoscut că I.Hs este
Fiul lui Dz, egal cu Dz. De aceea însuşi Is. îl fericeşte
pe Petru zicîndu-i: Fericit eşti Simone fiul lui Iona, că
nu trup şi sînge ţi-au descoperit ţie acestea, ci Tatăl
meu cel din ceruri. Ap Petru a avut atîta credinţă încît
a putut merge pe apă ca pe uscat. Cînd Is le-a vorbit
despre patimile Sale, Petru i-a zis: Să Te ferească
Dz, Dne să nu Ti se întîmple aşa ceva. Atunci Is a zis
lui Petru: Mergi înapoia Mea satano, sminteală-Mi eşti
că nu cugeţi cele ale lui Dz, ci ale oamenilor.
Mai tîrziu a fost alături de Iacob şi Ioan pe
muntele Taborului la Schimbarea la faţă a Dlui unde a
auzit glasul Tatălui ceresc: Acesta este Fiul Meu cel
iubit, de Acesta să ascultaţi. Dragostea lui Petru pt
Is a mers pînă acolo că purta şi o sabie la el pt
apărarea lui Is iar în grădina Ghetsimani cînd ostaşii
s-au apropiat ca să-L lege pe Is, el a scos sabia şi a
tăiat urechea unui slujitor a lui Caiafa pe nume
Malhus, iar Is l-a certat zicîndu-i: să bage sabia în
teacă căci cine scoate sabia de sabie va muri.
Când Is lui Petru că: înainte de a cînta cocoşul
de 3 ori te vei lepăda de Mine, acesta L-a asigurat
zicînd:De-ar fi să şi mor pt Tine şi nu mă voi lepăda.
Din Sf.Ev-lii ştim că cuvintele Dlui s-auîmplinit, Petru
ajungînd să se blasteme şi să se jure că nu cunoaşte
pe Is, iar după a 3-a lepădare, după ce a cîntat
cocoşul Petru şi-a adus aminte de cuvintele lui Is şi a

2
început să plîngă amarnic. Pocăinţa lui însă a fost
grabnică şi sinceră şi a durat toată viaţa lui. Tradiţia
ne spune că lacrimile lui Petru nu au încetat niciodată
lăsînd urme adînci pe obraji şi ori de cîte ori auzea
cîntînd cocoşul cădea la pămînt şi plîngea.
Cine ar putea spune iub cred cîtă mîngîiere i-a
adus vizita particularăpe care Is i-a făcut-o după
înviere? Puţin după aceea pe malul lacului
Ghenizaret , Is îl întreabă de 3 ori dacă-L iubeşte,iar
după a 3-a întrebare Petru îi răspunde: D-ne Tu toate
le ştii, Tu ştii că Te iubesc. Dl Hs cunoştea desigur
toate sentimentele de iubire ale ucenicului Său, dar la
întrebat de 3 ori ca săşteargă păcatul lepădării pe
care-l făcuse de 3 ori. Ap Petru a fost cel mai
înflăcărat dintre toţi. El prin însuflarea Duhului Sf. a
făcut să creadă în ziua Rusaliilor şi să se întoarcă la
Dz 3ooo de oameni. Tot el a vindecat un olog din
naştere, a vindecat un bolnav în Lida, şi a înviat chiar
o fată ce se chena Tavita în cetatea Iope.
In Cezareea a botezat pe păgînul Corneliu sutaşul şi
a mustrat pe Anania şi Safira pt că ţineau ascunşi
banii care trebuiau daţi obştii, iar aceştia au căzut jos
şi au murit pe loc. Ce să mai zic de faptul că dacă
numai umbra lui trecea peste bolnavi, îi tămăduia.
Ap Petru a fost legat şi băgat în temniţă de
împăratul Agripa, dar peste noapte îngerul lui Dz l-a
slobozit în chip minunat. Prin toate ţările şi locurile
pe unde a propoveduit cuvîntul lui Dz, Sf Petru a pus
episcopi şi preoţi. Astfel a venit la Roma şi le-a pus
creştinilor de acolo episcop în persoana lui Lin. De
aici s-a dus Spania, a cutreierat multe cetăţi şi a

3
ajuns în Alexandria unde a pus episcop pe Sf.Marcu
Evanghelistul. S-a dus iarăşi în Ierus. la Adormirea
M.Dlui cînd s-au strîns toţi apostolii, apoi în Egipt şi
iarăşi s-a întors la Roma ca să întărească pe creştini.
Peste tot pe unde umbla înmulţea credinţa creştină şi
în biserici aşeza preoţi şi episcopi. Pt a 3-a oară a
venit la Roma şi cuvîntul lui era tot mai puternic încît
foarte mulţi se întorceau la Dz. Printre cei întorşi la
sfînta credinţă au fost şi două ţiitoare ale împăratului
Neron care cuprins de ură a poruncit ca Petru să fie
omorît. Astfel, slujitorii împăratului l-au prins pe Petru
şi l-au răstignit cu capul în jos şi cu picioarele în sus
la dorinţa lui zicînd: Nu mi se cade să mă răstigniţi pe
mine ca pe Hs. Iub.cred.
Cel de-al doilea sfînt pe care-l serbăm astăzi este
Sf ap Pavel. Era tot evreu de neam din localitatea
Tars. De mic a fost dat la şcoală ca să înveţe legea
lui Moise, fiind sub supravegherea marelui învăţat
Gamaliel. Mai întîi numele său a fost Saul şi era tare
rîvnitor în păzirea legii evreieşti, de aceea mult rău
căuta să facă creştinilor. De altfel, el a fost de faţă şi
la uciderea Sf.Stefan – întîiul mucenic, şi în toate
zilele se nevoia cu lupta împotriva creştinilor pe care-i
urmărea ca o fiară cumplită.
Dz însă nu l-a lăsat să piară şi l-a întors pe
calea adevărului, iar această întoarcere s-a făcut în
chip minunat. Intr-o zi s-a dus la mai marii evreilor,
la arhierei şi a cerut acte şi învoire ca să meargă în
Damasc să prindă pe toţi creştinii de acolo şi să-i
aducă la Ierus. Pe cînd mergea Saul spre Damasc
împreună cu ostaşii, o lumină puternică din cer a

4
strălucit atît de tare încît el a orbit şi a căzut cu faţa la
pămînt iar din cer s-a auzit un glas zicînd: Saule
Saule de ce Mă prigoneşti? Iar el a răspuns: Cine eşti
Doamne? Si iarăşi glasul i-a zis: Eu sunt Is pe care
tu îl prigoneşti. Tremurînd de spaimă Saul a întrebat:
D-ne ce voieşti să fac? Iar Dl i-a zis: Scoală-te şi intră
în cetate şi ţi se va spune ce să faci. Indată Saul s-a
ridicat de la pămînt, dar nu mai vedea nimic. Atunci
însoţitorii l-au luat de mînă, l-au dus în Damasc şi 3
zile a fost fără vedere, iar în acest timp n-a mîncat
nici n-a băut nimic. In Damasc era pe atunci un
ucenic al Dlui cu numele Anania şi căruia i s-a spus
în vedenie: Sculîndu-te, mergi pe uliţa ce se cheamă
dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un om din Tars cu
numele Saul, că iată se roagă. Anania l-a găsit
repede pe Saul, l-a botezat, iar ochii îndată i s-au
deschis. De acum înainte Saul devenit după botez
Pavel, din marele prigonitor devine marele predicator
al învăţăturilor lui Hs şi apărător al creştinilor,
colindînd pămîntul în lug şi-n lat încît ne-ntrebăm: ce
ţară n-a colindat, cîte oraşe n-a luminat , apoi ce
temniţă a fost care să nu-l fi avut legat şi întemniţat?
In Ierus, în Roma şi în toată lumea s-a luptat cu
lumea ca cu nişte fiare. Cuvîntul lui Dz l-a purtat în
faţa împăraţilor necredincioşi, hulitori şi chinuitori de
la care a luat multe bătăi şi mult a suferit, dar mulţiu
se întorceau şi credeau în Hs pt credinţa şi învăţătura
lui. El propoveduia pretrutindeni că Is răstignit pe
cruce este Mîntuitorul şi D-zeul lui Israel şi că el,adică
Pavel e gata să moară ca să pecetluiască cu sîngele
său un adevăr atît de important.

5
 Din Asia, din Europa, din Grecia, din Atena, din Efes,
din Roma, diavolul era strîmtorat şi gonit, şi apăreau
zorile unei noi şi minunate Ev-lii. Datorită lui s-au
născut biserici numeroase înfloritoare ce umpleau
pămîntul de admiraţia şi parfumul sfinţeniei lor.
Iată aşadar opera pt care Sf Duh poruncise ca
să fie ales Saul atunci cînd a zis: Osebiţi-Mi Mie pe
Saul la lucrul la care l-am chemat – cum spune Script
De aceea Sf ap Pavel a fost răpit pînă la al 3-lea
cer şi în rai ca să ne poată spune din gura lui ceea ce
ne spusese şi Dl Hs. De aceea a zis: Am luat de la
Dl ceea ce am dat vouă. Cine citeşte cu atenţie
epistolele Sf ap Pavel se umple de putere nouă, de
nădejde şi de dragoste şi află cu adevărat calea
mîntuirii. Sf ap Pavel a încreştinat Spania printr-o
femeie bogată numită Xantipi care era soţia lui Prov,
domnitorul Spaniei şi ei au căzut la picioarele lui
Pavel şi au cerut botezul, iar după ce i-a botezat, şi
alţi mari boieri spanioli au cerut botezul.
Auzind împăratl Neron despre toate acestea, s-a
umplut de mînie şi ca un îndrăcit a omorît pe maica
sa Agripina care era creştină, a ucis apoi pe unchiul
său, pe soţia lui Octavia şi pe mulţi alţii şi a ridicat
apoi prigoană mare pt toţi creştinii.
Iub cred. Sf.Apostoli Petru şi Pavel au fost
ascultători şi credincioşi chemării divine. Prigoniţi de
împăratul Neron, ei au fost aruncaţi în închisoare şi
din porunca acestui crud împărat ei au avut amîndoi
cinstea să sufere 9 luni în închisoarea Mamertina
unde n-au încetat propoveduirea Ev-liei, întorcînd la
credinţă chiar şi pe soldaţii care păzeau temniţa.

6
 In cele din urmă au fost osîndiţi la moarte: Petru
ca iudeu a fost răstignit pe Cruce, iar Pavel pt că
avea cetăţenie romană, deşi era de neam evreu, a
fost condamnat să i se taie capul, în anul 67 d.Hs.
Duşi la locul de osîndă în acelaşi timp cei doi apostoli
au trebuit după tradiţie să se despartă aproape de
poarta Ostia unde s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat pt
ultima oară, dîndu-şi sfînta întînlire la picioarele
tronului lui I.Hs.
Biserica îi cinsteşte cu laude, cu acatiste, cu
lăcaşuri de închinare puse sub ocrotirea lor, şi-i
pictează în locurile cele mai alese ca pe nişte stîlpi
adevăraţi ai ei. Sf.ap Petru este pictat cu Ev-lia în
mînă şi cu cheile împărăţiei cerurilor pe care i le-a dat
în chip tainic Mînt, iar Sf ap Pavel este pictat tot cu Ev
în mînă dar şi cu o sabie mare, ceea ce înseamnă că
cuvîntul lui Dz este sabia Duhului Sf pe care ne-o
recomandă şi nouă marele spostol ca s-o luăm şi să
luptăm cu ea împotriva duhurilor celor necurate.
Aceşti sfinţi apostoli ai lui Hs şi alţii care s-au
luptat pt împărăţia lui Is şi şi-au vărsat sîngele, au
murit pt dreapta credinţă şi pt încreştinarea lumii, ca
lumea să-şi mîntuiască sufletul.
Lor să ne rugăm şi noi zicînd: O, minunaţilor
apostoli şi prieteni ai lui Dz, cei ce ştiţi şi luptele
noastre şi suferinţele noastre. Rugaţi pe milostivul Dz
ca să ne întărească pe noi, să facem şi noi voia Lui,
să săvîrşim cu bine viaţa aceasta trecătoare ca să
avem şi noi parte de fericirea cea veşnică…Amin!