Operaţiunea Barbarossa - declanşarea Cruciadei Naziste în Răsărit

By Dragos Banciu
Hitler plănuia demult extinderea “spaţiului vital” al influenţei germane în Europa estică,
inclusiv pe teritoriul Rusiei. Dorea să alunge toate populaţiile non-germane şi să preia controlul
resurselor şi suprafeţelor, scopul fiind lărgirea habitatului şi dezvoltarea naţiunii germane.
Hitler însuşi a emis directiva Fuhrer 21 prin care elaborase un nou plan, cu numele de cod
“Operaţiunea Barbarossa”, numită după împăratul romano-german care a condus a treia
cruciadă în secolul al XII-lea.

Iniţial programată pentru 15 mai 1941, invazia avea să întârzie 7 săptămâni din cauza
preocupării gemanilor pentru Războiul din Balcani, dar şi datorită vremii proaste şi din cauze
logistice. Mulţi oficiali şi economişti germani îl sfătuiau pe Hitler să nu invadeze Uniunea
Sovietică, argumentând că invazia nu va aduce beneficii Germaniei. Hitler i-a contrazis, spunând
că-l are pe Herman Goring, capul aviaţiei Luftwaffe, ca mâna sa dreapta. Argumenta că Armata
Roşie este slabă după prestaţia ei deplorabilă în Războiul de Iarnă împotriva Finlandei. Hitler era
convins că războiul împotriva colosului sovietic va fi câştigat în câteva luni. Nici Hitler şi nici
personalul militar nu au anticipat că războiul va fi prelungit. Nu s-au făcut deloc pregătiri
adecvate pentru ca armata să desfăşoare operaţiuni pe timp de iarnă rusească. Nu au primit nici
echipament şi nici vehiculele militare nu au fost pregătite şi dotate corespunzător pentru iarnă.
Nu însemna însă că sovieticii erau avantajaţi căci germanii au elaborat “Planul Foametei” ce
presupunea ocuparea teritorilor productive şi tăierea comunicaţiilor şi rutelor dintre acestea şi
populaţia zonelor urbane spre a le împinge la foamete. Hitler îi subestima pe sovietici, spunând
că e suficient doar să ciocănească la uşa şi întreaga structură şubrezită se va prăbuşi. Totuşi,
operaţiunea, iniţial planificată pentru 15 mai 1941, a fost amânată pe 22 iunie din cauza
sezonului de inundaţii. Germanii au amplasat un regiment independent, o brigadă motorizată
separată şi 153 de divizii pentru declanşarea Operaţiunii Barbarossa, ce includea 104 de divizii
de infanterişti, 19 divizii de panzere şi 15 divizii de infanterie motorizate împărţite în trei grupe,
9 divizii de securitate ce aveau să opereze teritoriile ocupate, 4 divizii în Finlanda şi 2 divizii
aflate sub controlul Oberkommando des Heeres, înaltul comandant supreme al armatei germane.
Toate acestea includeau 3350 de tancuri, 7200 de piese de artilerie, 2770 de avioane (o mare
parte aparţinând Luftwaffe), 600 000 de vehicule motorizate şi 700 000 de cai. Finalnda
contribuia cu 14 divizii pentru invazie, România contribuia cu 13 divizii şi 8 brigade. Întreagă
forţă invadatoare totaliza 3, 8 milioane de unităţi militare amplasate dinspre Oceanul Arctic până
la Marea Neagră, aflate sub controlul Înaltului Comandant Suprem OKH, organizate în Armata
Norvegiei ce opera în nordul Scandinaviei şi la frontiera cu URSS.
La declanşarea invaziei, 5, 5 milioane de soldaţi sovietici aveau să fie mobilizaţi, iar cu forţele
de rezervă , apărarea avea să crească la 14 milioane de soldaţi instruiţi elementar, separaţi şi
lipsiţi de echipament adecvat, dar care să se sacrifice pentru a apăra “Patria Mama”. Doar 23
000 de tancuri sovietice se aflau la dispoziţie, dintre care doar 11 000 se aflau în disctrictele
militare vestice ce aveau să confrunte invazia germană. Tancurile erau sărac dotate şi
aprovizionate, lipsite de muniţie şi de linii de comunicaţie radio. Cele mai avansate erau KV-1 şi
T-34 care erau superioare tancurilor germane de la acel moment. Corpurile mecanizate erau
desfiinţate şi dispersate către diviziile de infanterie din anul 1939.Aviaţia sovietică deţinea
superioritatea numerică, fiind alcătuită din 19 533 de unităţi, dintre care aproape 9000 erau
amplasate în 5 districte militare vestice.
Din 2 până pe 26 iulie 1941 s-a desfăşurat Operaţiunea Munchen în care forţele germano-române
au condus ofensivă de recapturare a Basarabiei şi nordului Bucovinei pentru a le ceda României
după ce în urmă cu un an le-a capturat Uniunea Sovietică. Ofensiva a debutat pe 2 iulie, forţele
române atacând în nord. Pe 5 iulie, capitală Bucovinei de Nord, Chernivtsi, a fost ocupată de
batalioanele “Vânătorii de Munte” 3 şi 23. Pe 16 iulie, capitală Basarabiei, Chişinău, a fost
ocupată de forţele române ale Diviziei 1 Blindată. Pe 26 iulie, întreaga regiune era sub control
româno-german. Pe 17 august, Basarabia şi nordul Bucovinei au fost reintegrate în statul român.
Operaţiunea condusă de comandantul german Eugen Rittler von Schobert şi de mareşalul român
Ion Antonescu s-a încheiat cu success după 24 zile de lupte duse de armatele române 3 şi 4 şi
de armata 11 Wehrmacht. După invazie, a urmat genocidul populaţiei evreieşti din Basarabia.
Forţele româno-germane comandate de Erich von Manstein şi mareşalul Ion Antonescu au
condus asedierea oraşului portuar Odessa de pe malul Mării Negre.
În primele două faze ale operaţiunii Barbarossa, sovieticii au ieşit înfrânţi de fiecare dată când au
încercat să reziste invaziei germane. Au fost nevoiţi să adopte tactica “terenului pârjolit” prin
care îşi ardeau terenurile, distrugeau podurile de acces, căile ferate, evacuau şi goleau fabricile
de armament pentru că invadatorul să nu poată profita de avantaje. Ce era însă mai rău avea să
urmeze.
Forţele blindate germane comandate de Guderian, Hoth şi Hoepner se îndreptau spre Kiev, unde
aveau să întâmpine o rezistenţă sovietică puternică.