Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Statutul judecătorilor şi procurorilor

Meiu Alina-Alexandra

Grupa A4, An IV

1
 Statutul judecătorilor şi procurorilor

Judecătorii şi procurorii reprezintă o categorie aparte de persoane a cărei

raporturi juridice de muncă sunt reglementate de legi speciale în domeniu, precum
Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor sau Legea nr. 92/1992
privind organizarea judecătorească.La aceste legi se mai adaugă bineînţeles şi
Constituţia sau alte acte normative ce prevăd dispoziţii speciale aplicabile
magistraţilor. .

Astfel, o situaţie aparte au, sub aspectul specifităţii raporturilor de muncă,

magistraţii (judecătorii şi procurorii)1.

Contrar opiniilor exprimate de-a lungul vremii în literatura de specialitate cu privire

la natura juridică a statutului juridic a judecătorilor şi procurorilor, magistraţii nu sunt
nici demnitari, nici funcţionari publici, civili sau militari; ei constituie o categorie
specială de personal care exercită puterea judecătorească şi îşi desfăşoară
activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis.Este un raport juridic care
are la bază un acord de voinţă (un contract nenumit, de drept public) încheiat cu
însuşi statul, reprezentat de Preşedintele României şi de Consiliul Superior al
Magistraturii.Ulterior numirii,parte în raporturile de muncă ale magistraţilor sunt, în
puterea legii, ca exponenţi ai puterii judecătoreşti a statului, Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curţile de Apel,
parchetele de pe lângă Curţile de Apel ,Tribunalele, parchetele de pe lângă ele.Dar,
atribuţiile acestor persoane juridice, ca parte în raporturile de muncă cu
magistraţii,sunt exclusiv de natură funcţional-organizatorică, operativă, iar nu de fond
şi de subordonare ierarhică2.

1
.T.Ştefănescu, „Tratat teoretic şi practic de drept al muncii”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2010, p.29
2
I.T.Ştefănescu,op.cit. ,p.31

2
 a) Incompatibilităţile şi interdicţiile

Legea nr.304/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor reglementează în

Titlul I intitulat „Dispoziţii generale” principiile , incompatibilităţile şi interdicţiile în ceea
ce priveşte raporturile juridice de muncă ale magistraţilor.

Potrivit acestui act normativ, funcţiile de judecător,procuror, magistrat-asistent şi

asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu
excepţia funcţiilor didactice de învăţământ superior,precum şi a celor de instruire din
cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de grefieri(art.5
alin.1).

Judecătorilor şi procurorilor le este interzis:să desfăşoare activităţi comerciale,

direct sau prin persoane interpuse; să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigiile civile,
comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru în
organele de conducere, administrare sau control al societăţii civile, societăţii
comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori
financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome; să aibă
calitatea de membru al unui grup de interes economic (art.8 alin.1).

Ei nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă
procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul
cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se
realizează de avocat.

Desigur că magistraţii nu pot cumula funcţia ce o deţin cu profesia de mediator

autorizat, în condiţiile Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de
mediator3.

Le este permis însă să pledeze, în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi

descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela ori curatela
lor.Dar, şi în asemenea situaţii nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe

3
Al.Ţiclea, „Tratat de dreptul muncii”, Ed. „Universul juridic”,Bucureşti, 2010,p.509

3
care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie
să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia(art.10 alin 2 şi 3).

Judecătorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora

articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi pot participa la emisiuni
audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic , pot fi membri ai unor comisii de
examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative , a unor documente
interne sau internaţionale, pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice
precum şi a oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial (art.11) 4.

b) Drepturile şi îndatoririle
1) Drepturile specifice magistraţilor
 Independenţa.Raportând noţiunea de independenţă la specificul
sistemului judiciar susţinem, într-o măsură diferită de opinia generală
exprimată în literatura juridică sau prin acte normative, că independenţa
magistraţilor nu constituie doar o garanţie a statutului pentru desfăşurarea
serviciului public de justiţie ci , în egală măsură, un drept şi o obligaţie a
magistraţilor.Constituie un drept deoarece în situaţia în care statul nu ar
asigura garanţiile necesare de independenţă a serviciului judiciar, ori ar fi
încălcată obligaţia erga omnes privind respectarea sistemului judiciar şi a
magistraţilor, aceştia ar avea la dispoziţie temeiul legal pentru a-şi
revendica dreptul la independenţă.5

Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii consfinţeşte rolul

acestuia ca instituţie independenţă, având în acelaşi timp şi rolul de garant al
justiţiei (art.1) şi de gestionar unical carierei profesionale a magistraţilor.

Legislaţia românească actuală este compatibilă cu prevederile internaţionale

referitoare la independenţa justiţiei adoptate la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite
şi Consiliului Europei.Conform pct. 10-12 din Opinia nr.1/2001 a Consiliului
Consultativ al Judecătorilor Europeni „independenţa judecătorilor este o condiţie
4
Al.Ţiclea,op.cit., p.509
5
I.Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007, p.181

4
 prealabilă a statutului de drept şi o garanţie fundamentală a unui proces
echitabil”.Potrivit unui alt document adoptat de acelaşi Consiliu, independenţa
judecătorilor „comportă un aspect instituţional şi un aspect personal”6.

În Legea nr. 303/2004 în art. 2 se dispune că judecătorii sunt inamovibili,

independenţi şi imparţiali,iar „judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer,
delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau
eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute în prezenta lege.”

În ceea ce îi priveşte pe procurori, potrivit art 132 alin.1 din Constituţia

României : „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiul legalităţii, al
imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministerului justiţiei” 7.

În Legea nr.303/2004 se menţionează în art.3 alin.1 că „procurorii numiţi de

Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile
legii.”, iar în alin.2 „procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer,
detaşare sau promovare,numai cu acordul lor;ei pot fi delegaţi, suspendaţi sau
eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege.” În art.4 alin.1 se
precizează ca „judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca ,prin întreaga lor activitate, să
asigure supremaţia legii, să respecte drepturileşi libertăţile persoanelor, precum şi
egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor
participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte
Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea
profesionalăcontinuă,iar în alin2. „judecătorii nupot refuza să judece pe motiv că
legea nu prevede, este neclară sau incompletă.” 8

 Inamovabilitatea constituie în principal o garanţie pe care statul, ca

responsabil al organizării sistemului de drept, o acordă cetăţeanului, dar şi
un drept al judecătorilor, cu un specific aparte.Pentru judecător ea
înseamnă o protecţie în faţa oricărei tentaive de evicţiune, destituire ori

6
I.Popa, op.cit., p.184
7
Idem,p.196
8
Statutul judecătorilor, Ed. „ Hamangiu”, Bucureşti, p.3

5
 suspendare arbitrară (inamovabilitatea funcţiei), precum şi protecţie faţă
de un transfer de la locul unde îşi exercită funcţia (inamovabilitatea
rezidenţei)9.

Legea pentru organizarea judecătorească nr.92/1992 a reglementat

inamovabilitatea prin art.75, conform căruia „judecătorii numiţi de Preşedintele
României sunt inamovibili”.În acelaşi timp, în art.129 se stabilea că „judecătorii
sunt inamovibili pe data numirii lor de Preşedintele României”, iar numirea
acestora „la tribunaleşi judecătorii se va face în termen de 2 ani de la data
publicării prezentei legi în Monitorul Oficial” 10.

În literatura de specialitatea s-a arătat că „inamovabilitatea judecătorilor... a fost

instituită nu ca un privilegiu ori ca un drept al judecătorului, ci ca o importantă
garanţie a independenţei sale”.11

 Stabilitatea.Apreciem , într-o opinie aproape unanim acceptată, că

stabilitatea reprezintă pentru procurori echivalentul noţiunii de
inamovabilitate pentru judecători.12

În legislaţia în vigoare stabilitatea nu a fost reglementată, spre deosebire de

inamovabilitate, la nivel constituţional, fiind prevăzută doar în art.3 alin.1, art.21
alin.3 şi art.66 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi al
procurorilor.

Astfel, conform art.3 alin.1 „procurorii numiţi de Preşedintele României se

bucură de stabilitate şi sunt independenţi în condiţiile legii”.În baza art.21 alin.3
„judecătorii stagiari se bucură de stabilitate”. 13

 Dreptul de apărare a reputaţiei.Potrivit art.75 din Legea nr.303/2004

„Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra pe
9
I.Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007,p.200
10
I.Popa, op.cit., p.203
11
Idem, p.204
12
Idem, p.206
13
I.Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007, p.207

6
 judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta
independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la
acestea.Judecătorii şi procurorii care consideră că independenţa şi
imparţialitatea le sunt afectate în oricemod prin acte de imixtiune în
activitatea profesională se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii,
pentru a dispune măsurile necesare, conform legii”. 14
2) Drepturile generale
 Dreptul la salariu. Cu privire la salarizarea personalului din justiţie ,
aceasta este prevăzută în Anexa nr.VI la Legea nr.330/2009, care
reglementează salarizarea şi alte drepturi salariale ale judecătorilor de la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunale
specializate şi judecătorii, ale porcurorilor de la parchetele de pe lângă
aceste instanţe, alemembrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale
personalului de specialitate juridică asimiliat judecătorilor şi procurorilor,
potrivit Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor,
republicatăm cu modificările ulterioare, precum şi ale magistraţilor de la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art.3 din Anexă , salarizarea şi celelalte drepturi ale personalului respectiv
se stabilesc ţinându-se seama de echilibrul puterilor în stat , de locul şi rolul justiţiei
în statul de drept, de importanţa socială a muncii, de participarea personalului din
fiecare categorie, la buna funcţionare a sistemului judiciar, de răspunderea,
complexitatea, riscurile fiecărei funcţii, de obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, de
pregătirea profesională, de incompatibilităţie şi interdicţiile prevăzute de lege pentru
aceste categorii de personal, precum şi de exigenţele impuse de documentele
internaţionale privind funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi statutul
magistraţilor (alin.1).

Obiectivul salarizării judecătorilor şi procurorilor constă în aceea de a asigura o

reală independenţă economică,condiţia necesară pentru protecţia acestora împotriva

14
I.Popa, op.cit.,p.209

7
oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de
justiţie (alin.2).

Echivalentul salariului de bază în cadrul judecătorilo,procurorilor, personalului de

specialitatea juridică asimilat acestora şi al magistraţilor asistenţi îl constituie
indemnizaţia de încadrare lunară.Aceasta este stabilită în raport cu nivelul instanţelor
sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură prevăzută de
art.86 dinLegea nr.303/2004(art.6 din Anexă).15

Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase,

judecătorilor,procurorilor, personalului de specialitate juridică asimiliat acestora şi
magistraţilor asistenţi li se acordă un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare
lunară, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii (art.7 alin.1) 16.

Se prevede că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de

apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe
lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de
speciliatate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr.303/2004,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii asistenţi de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază de următoarele sporuri:

 Pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică – 25% din salariul de bază,

respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară;
 De confidenţialitate – 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de
încadrare brută lunară.

De asemenea, beneficiază de un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare

neuropsihică şi, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la
indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază şi care
începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare
brută lunară sau, după caz, salariul de bază.

15
Al.Ţiclea, „Tratat de dreptul muncii”, Ed. „Universul juridic”,Bucureşti, 2010, pp.716-717
16
Al. Ţiclea, op.cit., p.718

8
 Sporurile de mai sus se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul
salariu de bază sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare lunară şi cu
celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salarial aferent
lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare
neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate
la salariul de bază sau, după caz, la indemnizaţia brută lunară (art.4). 17

 Dreptul la premii
 Dreptul la prima de instalare.Conform art.26 alin.1 din O.U.G. nr.27/2007:
„absolvenţii, la încadrarea la judecători, procurori sau personal asimilat
acestora... în unităţile din altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază de
o indemnizaţie de instalare egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară
corespunzătoare funcţiei în care urmează să fie încadraţi”.
 Dreptul la călătorii gratuite.Potrivit art.80 din Legea nr.303/2004 „judecătorii
şi procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-întors, gratuite, la
transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian sau decontarea a 7,5
litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în ţară dus-întors, în cazul
în care deplasarea se efectuează cu autoturismul. 18”
 Dreptul la locuinţa de serviciu
 Dreptul la concediu:concediul de studii, concediul fără plată pentru interese
personale, concediul pentru incapacitate temporară de muncă, concediul de
maternitate, concediul pentru creşterea de copil, concendiul pentru creşterea
copilului bolnav, concediul paternal, carantina, concediul pentru evenimente
familiale.
 Alte drepturi generale prevăzute de Legea nr.303/2004 judecătorilor şi al
procurorilor în favoarea acestora sunt: dreptul la asistenţă medicală, dreptul
de folosinţă asupra caselor de odihnă, sanatoriilor şi altor amenajări
recreative şi sportive, dreptul magistraţilor de a ocupa funcţii didactice
în învăţământul superior, dreptul de asociere al magistraţilor, dreptul
magistratului de a participa la activităţi profesionale şi de altă natură,

17
Idem, p.722
18
.Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007, p.230

9
 dreptul la distincţii, dreptul la protecţie, dreptul la asigurare pentru risc
profesional, dreptul la indemnizaţii compensatorii şi dreptul la pensie.
3) Îndatoririle magistraţilor

Acestea se împart în două categorii:

 Îndatorii specifice activităţii magistraţilor:îndatorirea magistraţilor de a fi

imparţiali în activitatea lor; îndatorirea magistraţilor de a asigura supremaţia
legii;îndatorirea magistraţilor de a avea o bună reputaţie; îndatorirea
magistraţilor de a participa la şedinţele de judecată; îndatorirea magistraţilor
de a păstra secretul deliberării; îndatorirea magistraţilor de a păstra secretul
profesional; îndatorirea magistrţilor de arezolva şi soluţiona într-un termen
rezonabil lucrările încredinţate; îndatorirea magistraţilor de a asigura
securitatea documentelor studiate;îndatorirea magistraţilor de a informa
asupra ingerinţelor în actul de justiţie;îndatorirea magistraţilor de a îndeplini
alre atribuţii decât cele privind activitatea de judecată; îndatorirea magistraţilor
de a respecta normele Codului deontologic
 Îndatoriri generale:îndatorirea magistraţilor de a fi apţi din punct de vedere
medical pentru exercitarea funcţiei; îndatorirea magistraţilor de a depune
jurământ:; îndatorirea magistraţilor de a se perfecţiona profesional; îndatorirea
magistraţilor de a manifesta un comportament decent; îndatorirea magistraţilor
de a respecta programul de lucru; îndatorirea magistraţilor de a completa
declaraţia de interese;îndatorirea magistraţilor de a completa declaraţia de
avere.19
c) Modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale
magistraţilor
 Promovarea în funcţie de execuţie şi în funcţie de execuţie 20.Potrivit
art.43 alin.1 „promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin
concurs organizat la nivel naţional,în limita posturilor vacante existente la
tribunale şi curţi de apel sau , după caz, parchete.”, iar în alin următor

19
I.Popa, op.cit.,pp.262-263
20
Idem, p.414

10
 „concursul pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor se
organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul
Superior al Magistraturii.”
 Transferul21.Cu privire la transfer art.60 din Legea 303/2004 prevede:
„Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă
sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la
cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.”
 Detaşarea22 este prevăzută în art. 58 din Legea 303/2004: „Consiliul
Superior al Magistraturii dispune detaşarea judecătorilor si procurorilor,
cu acordul scris al acestora, la alte instanţe sau parchete, la Consiliul
Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul
Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice,
în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, la solicitarea
acestor instituţii , precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau
organizaţii internaţionale. ”, iar art.59 menţionează că „detaşarea nu se
poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care
judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze potrivit legii.”
 Delegarea23.Potrivit art. 57 alin.2 din aceeaşi lege „delegarea
judecătorilor de la judecătorii, tribunale şi tribunale specializate în
circumscripţia altei curţi de apel se dispune, cu acordul scris al acestora,
de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de
apel în circumscripţia căreia se cere delegarea şi cu avizul preşedintelui
curţii de apel unde aceştia funcţionează.”,iar în alineatul următor
„delegarea judecătorilor curţilor de apel se dispune, cu acordul scris al
acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea
preşedintelui curţii de apel.”În cazul procurorilor în alin.7 se prevede că
„în interesul serviciului,procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al
acestora, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

21
Idem
22
Idem
23
Idem

11
 Curte de Casaţie şi Justiţie,la parchetele din cadrul Ministerului Public
pe o perioadă de cel mult 90 de zile.”
 Suspendarea.Potrivit statului sunt doar două cazuri de suspendare în ceea
ce îi priveste pe magistraţi, astfel că potrivit art. 62 alin. (1) Judecătorul sau
procurorul este suspendat din funcţie in următoarele cazuri: a) când a fost
pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau
rechizitoriu; b) când suferă de o boala psihică, care îl impiedică să-şi
exercite funcţia în mod corespunzător.
 Încetarea este prevăzută în art.65 alin.1 şi 2 din Legea 303/2004: „1)
Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri: a)
demisie; b) pensionare, potrivit legii; c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile
legii; d) incapacitate profesională; e) ca sancţiune disciplinară; f) condamnarea
definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune; g) încălcarea
dispoziţiilor art. 7; h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14);
i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) si e). (2)
Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al
Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.”

În ceea ce priveşte corupţia în rândul magistraţior, sancţionarea faptelor de

corupţie şi a abuzurilor face obiectul reglementărilor răspunderii de natură
administrativă, disciplinară, civilă şi penală.

Sub legislaţia, actuală judecătorii şi procurorii sunt sancţionaţi disciplinar doar

de către Consiliul Superior al Magistraturii,organ centrul cu sediul în capitala
ţării;competenţa de primă instanţă pentru judecarea infracţiunilor revine curţii de
apel (pentru magistraţi de la nivelul judecătoriilor şi tribunalelor, notarilor,
avocaţilor, executorilor judecătoreşti) sau curţii supreme ( pentru magistraţii de la
nivelul curţilor de apel şi instanţei supreme, membrii Consiliului Superior al
Magistraturii, judecătorii Curţii Constituţionale) – art.28 1 şi art.29 C. proc.pen.

Tot astfel, pentru soluţionarea cererii de confiscare a unei părţi din avere sa a
unui bun determinat, competenţa revine curţii de apel în a cărei circumscripţie

12
 locuieşte persoana verificată, în timp ce pentru judecătorii de la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, judecătorii curţilor de apel şi procurorilor parchetelor de pe
lângă aceste instanţe,membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii
Curţii Constiţuţionale competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie – art.46 din Legea nr.144/200724.

În legătură cu sancţiunile disciplinare aplicabile judecatorilor şi procurorilor

,potrivit art.100 din Legea nr.303/2004, acestea se aplică proporţional cu
gravitatea abaterilor şi sunt:

a) Avertismentul;
b) Diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o
perioadă de la 1 lună la 3 luni;
c) Mutarea disciplinară pe o perioadă de la 1 lună la 3 luni la o instanţă sau la un
parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia
aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel;
d) Excluderea din magistratură25.

Concluzii

După cum am văzut statutul magistraţilor este unul aparte şi special, acesta
diferenţându-se de la numirea lor în funcţie de către Preşedintele României,
încheind astfel un contract cu statul, pâna la încetarea raporturilor lor juridice de

24
C.Danileţ, „Corupţia şi anticorupţia în sistemul juridic”, Ed. „C.H.Beck”, Bucureşti, 2009, pp.165-166
25
Idem, p.860

13
muncă.De asemenea, şi răspunderea lor este mult mai drastică, sancţionarea lor
făcându-se de către Consiliul Superior al Magistraturii, iar competenţa de a-i
judeca revenind Curţii de Apel sau Curţii Supreme.

Aceasta este consecinţa faptului că atât judecătorii cât şi procurorii reprezintă

oglinda justiţiei impecabile, a unei dreptăţi ce nu permite nici cea mai mică
greşeală pe care ei ar putea să o săvârşească în îndeplinirea atribuţiilor lor. Dacă
ar trebui să comparăm statutul magistraţilor cu persoanele din afara sistemului
juridic, am putea afirma că judecătorii şi procurorii nu sunt „simpli oameni de rând”,
ei având datoria, dar mai ales obligaţia să aplice corect legea, iar drept
consecinţă sancţiunile celor din urmă trebuie să fie mai aspre şi aplicate fără
ezitare.Prin această măsură se pune în aplicare principiul conform căruia nimeni
nu este mai presus de lege şi că toţi cetaţenii trebuie să i se supună.

Pentru a garanta supremaţia legii, judecătorii se bucură de imunitate, fiindu-le

garantate independenţa şi imparţialitatea.Ar fi injust, dar mai ales superfluu ca
după ce judecătorul şi-a motivat hotărârea conform legii şi potrivit împrejurărilor
ce s-au petrecut, acesta să mai fie obligat să răspundă în faţa cetăţenilor şi a
mass-mediei.Prin această răspundere ar înseamna că judecătorul explică propria
lui decizie care a dus la terminarea procesului, iar acest lucru este de necuvenit
deoarece legea se bucură de suveranitatea absolută a statului pe teritoriul căruia
se aplică.

Prin reglementarea lui, Statutul judecătorilor si procurorilor le asigură

acestora stabilitate şi siguranţă în exercitarea funcţiei lor, dar cel mai important
oferă cetăţenilor certitudinea că legea este aplicată în mod corect şi fără
discriminări.

Bibliografie

1. C.Danileţ, „Corupţia şi anticorupţia în sistemul juridic”, Ed.

„C.H.Beck”, Bucureşti, 2009

14
2. I. Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”,
Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007
3. T.Ştefănescu, „Tratat teoretic şi practic de drept al muncii”,
Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2010
4. Al.Ţiclea, „Tratat de dreptul muncii”, Ed. „Universul
juridic”,Bucureşti, 2010
5. Statutul judecătorilor, Ed. „ Hamangiu”, Bucureşti

15