1. Schema generala a unui cazan de apa calda si abur.

• Cazanul este un ansamblu de mai multe aparate termice,care prepara apa calda,apa
fierbinte,abur saturat sau abur supraincalzit,utilizand in acest scop:
• -caldura furnizata de un combustibil care arde in interiorul lui sau
• - caldura care o contin gazele de ardere cu temperatura ridicata recuperate dintr-un
process tehnologic.
Instalatia de cazan
• Instalatia de cazan se compune din intreg complexul care cuprinde:
• - cazanul propriu-zis si
• - instalatiile anexe de alimentare cu combustibil,aer,apa de evacuare a produselor de
ardere,de reglaj si automatizare.
Clasificarea cazanelor
• a) Dupa combustibilul folosit:
– cu combustibil gazos;
– cu combustibil lichid;
-cu combustibil solid
• b) Dupa forma focarului:
– cu focar tubular:
• strapuns
• cu intoarcere
– cu focar tip camera:
• din elemente
• perete membrane
• c )Dupa sistemul convectiv:
• - convective ignitubulare, la care gazele de ardere circula in interiorul
tevilor,iar agentul termic secundar in exteriorul lor,cazanele ignitubulare fiind cu volum
mare;
• - convective acvatubulare,la care agentul termic secundar circula in
interiorul tevilor,iar gazele de ardere in exterior,cazanele acvatubulare fiind cu volum
mic.
Cazane de apa calda acvatubulare
Fig.1 Generatoare de apa calda acvatubulare
1-focar; 2-suprafata convectiva; 3-suprafata de radiatie

Cazan de apa calda ignitubular

Fig.2 Cazan de apa ignitubular cu focar si tevi de fum

1-focar-suprafata de radiatie;
2-tevi de fum-suprafata convectiva

Cazan de abur ignitubular

Fig.3 Cazan de abur ignitubular cu focar si tevi de fum

1-focar-suprafata de radiatie;
2-tevi de fum-suprafata convectiva.

• d) Dupa materialul din care sunt fabricate:

• - cazane din otel
• - cazane din fonta
• - cazane din cupru
• - cazane din otel inox
e) Dupa agentul termic:
• - cazane pentru apa calda(95gr C)
• - cazane pentru apa fierbinte(> 115 g C/70-90 gr C)
- cazane pentru abur:

*saturat
* supraincalzit
• f) Dupa circulatia agentului secundar in cazan:
• - cu circulatie naturala
• - cu circulatie cu pompe(fortata):

*cu strabatere

*cu recirculare
2. Combustibili energetici.
• Combustibilii sunt acele substanţe, in general de natura organica, care prin ardere,in
prezenta oxigenului degajă o importantă cantitate de căldură şi pot fi folosiţi în mod
economic ca sursă de energie termică.
• Orice combustibil este format din trei părţi principale:
• - masa combustibilă;
• - masa necombustibilă;
• - umiditatea

Compozitia combustibililor

• elemente chimice combustibile: carbonul(C),hidrogenul(H),sulful(S), sau combinatii ale

acestora: hidrocarburile(CmHn), hidrogenul sulfurat(H2S) , precum si
• elemente necombustibile: azotul(N), oxigenul(O), cenusa (A) si apa.
• Sub denumirea de cenusa sunt cuprinse toate materiile minerale solide, care se mai afla
in compozitia combustibilului la temperaturi de 800- 900 gr.C.
• Aceste substante minerale micsoreaza cantitatea de energie cedata de unitatea de
combustibil, scumpesc si ingreuneaza transportul.

• Carbonul se găseşte în combustibili în proporţia cea mai mare, fiind elementul principal
al masei combustibile, şi care prin ardere completă produce (33.830 kJ/kg, 8.080
kcal/kg).
•
• Astfel, în combustibilii lichizi se găseşte 85-87% carbon, iar în antracit chiar 92-98%.
• Hidrogenul se găseşte:
• - ca şi element combustibil separat, doar în combustibilii gazoşi naturali şi artificali; iar
în rest
• - sub formă de combinaţii: hidrocarburi de tipul CmHn, hidrogen sulfurat H2S etc.
• Prin ardere completă, hidrogenul degajă (143.100 kJ/kg, 34.180 kcal/kg).
• Oxigenul se găseşte în combustibil în general sub formă de combinaţii: CO2, H2O, oxizi
metalici, etc.
• Prezenţa lui numai sub formă legată scade, de fapt, valoarea combustibilului, deoarece
astfel el indică prezenţa unor elemente deja complet oxidate, care nu mai pot degaja
căldură de reacţie.
•
• Azotul se găseşte în combustibili în cantităţi mici; în mod obişnuit este inactiv; în cele
mai multe reacţii de ardere joacă doar rolul de diluant.
• Din punct de vedere termic el constituie un balast, deoarece preia prin încălzire o parte
din căldura produşilor de reacţie.
• Prezenţa lui înrăutăţeşte deci, calitatea combustibilului.
• La temperaturi mai ridicate întâlnite de obicei în motoarele termice, iar uneori chiar la
focare de generatoare sau camere de ardere ale turbinelor cu gaze, azotul se oxidează
formând compuşi deosebit de toxici.
•
• Sulful se găseşte în general în combustibilii solizi şi lichizi sub formă de compuşi
combustibili sau necombustibili în cantităţi ce variază între 0,1 - 7%. In combustibilii
gazoşi se poate găsi sub formă de hidrogen sulfurat.
• Prezenţa sulfului este considerată dăunătoare deoarece prin ardere se produc dioxidul şi
trioxidul de sulf (S02, S03), gaze toxice pentru vieţuitoare şi plante.
• Prin combinarea cu apă aceste gaze formează acizi corozivi (sulfuros şi sulfuric) ce
distrug rapid suprafeţele metalice ale generatoarelor.
• Sulful total S se împarte în sulf combustibil Sc şi sulf necombustibil Sn din sulfaţi.
• Sulful combustibil e format din sulful organic S0 şi cel din sulfuri (pirite) Ss.
• Din considerentele arătate mai sus, deşi sulful este element combustibil (9.250 kJ/kg,
2.210 kcal/kg), reducerea conţinutului de sulf, sau chiar eliminarea lui, ridică mult
calitatea utilizării industriale şi mai ales ecologice a combustibilului.

• Clasificarea generala a combustibililor se face dupa starea lor de agregare in :

• combustibili solizi,
• lichizi
• gazosi.
• La randul lor acestia pot fi :
• naturali,
• artificiali
• sintetici(combustibilii lichizi) .

• Puterea calorifică H
• reprezintă cantitatea de căldură ce rezultă prin arderea completă a unităţii de
cantitate de combustibil (kg, kmol, m3N) şi prin răcirea gazelor de ardere până la
temperatura standard de 25°C.

• a) Puterea calorifică superioară Hs, care include şi căldura de vaporizare a

vaporilor de apă formaţi în urma procesului de ardere.
• b) Puterea calorifică inferioară Hi la care se consideră că vaporii de apă nu
condensează şi în consecinţă nu cedează căldura de vaporizare.

Combustibili lichizi

• Combustibilul brut, ţiţeiul este supus după extracţie unor operaţii de purificare,
desalinare şi stabilizare a apei, după care e trimis la rafinăriile de petrol pentru prelucrare.
• In urma distilării primare a ţiţeiului rezultă următoarele produse petroliere: benzină,
petrol, motorină şi păcură.
• Dintre acestea în focarele cazanelor se utilizează:
• păcura
• combustibilul lichid uşor - amestec de păcură şi motorină.

• Proprietăţile fizice mai importante ale combustibililor lichizi sunt:

• viscozitatea,
• punctul de inflamabilitate,
• conţinutul de cocs
• punctul de congelare

• Viscozitatea este cea mai importantă caracteristică a combustibililor lichizi. Exprimând

frecarea internă la deplasarea straturilor de lichid; valoarea viscozităţii determină
mărimea pierderilor de presiune la curgerea combustibilului, şi de aici consumul de
energie pentru pompare.
• In medie, pentru o bună pulverizare combustibilul trebuie să aibă o vîscozitate de
2-4 °E.(grade Engler).

Inflamabilitatea combustibililor lichizi este stabilită prin procedeele lor de

producere, la valori care:
• să evite pericolul aprinderii lor în timpul transportului şi a depozitării, dar în acelaşi
timp
• să permită aprinderea şi arderea în condiţiile pulverizării combustibilului în focare.

• Lemnul este un biocombustibil. Arderea lemnului nu poate fi automatizată în aceeaşi

măsură ca şi combustibilii granulaţi (cărbune,peletul, deşeuri).
• Lemnul trebuie depozitat în spaţiu uscat. Cu cât este mai uscat lemnul cu atât puterea de
încălzire este mai mare. Umiditatea lemnului proaspăt tăiat este de aproximativ 50%.
• Lemnul depozitat cel puţin un an în spaţii uscate şi aerisite are o umiditate de 15-20% şi
acesta este lemnul semiuscat. Lemnul de foc trebuie măsurat în m3 şi nu în kg . La
aprovizionarea cu lemne de foc se ia în considerare specia, umiditatea, prelucrarea şi
modalitatea de transport.

• În funcţie de umiditate lemnul se clasifică:

• Umiditate de 10%: lemn foarte uscat
Umiditate de 15%: lemn bine uscat la aer
Umiditate de 20%: lemn uscat la aer liber, protejat de ploaie, depozitat
Umiditate de 50%: lemn proaspăt tăiat
• Lemnul poate fi clasificat şi pe baza densităţii:
• Lemn foarte greu: ( corn, stejar, dud a căror densitate este de 880-760 kg/m3).
Lemn greu: (salcâm, păr sălbatic, fag, frasin, stejar, prun, nuc, molid a căror densitate
este de 680-580 kg/m3).
Lemn uşor: (salcie, tei, castan sălbatic, plop alb şi plop tremurător şi alte tipuri de brazi a
căror densitate este de 560-450 kg/m3).
 Lemn foarte uşor: (plop canadian şi negru, cedru a căror densitate este de 450-380
kg/m3).
• Prin densitate înţelegem valoarea de referinţă a lemnului uscat la aer cu umiditate de
15%.

• CE SUNT PELETII DIN LEMN?

• Peleti din lemn sunt deseuri lemnoase, deshidratate si comprimate pana la dublul
densitatii energetice a lemnului verde.
• In plus fata de densitatea marita, peletul are o putere calorica mai mare, costuri mai
mici de transport, o logistica imbunatatita de stocare si utilizare automatizata. In esenta,
peletul de lemn devine un inlocuitor viabil pentru diversii combustibili fosili ( gazul
natural, petrolul, carbunii) sau pentru lemnul de foc.
• CARACTERISTICI TEHNICE
• Diametrul 4 – 10 mm.
• Lungime <50 mm
• Greutate in vrac ~650 kg/mc
• Densitate volumetrica >1200 kg/mc
• Umiditate <8%
• Cenusa <1.5%
• Putere calorica 16,9 – 19,5 MJ/kg sau ~4500 kcal/kg

• Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din

agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi industriile
conexe, precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane.
(Definiţie cuprinsă în Hotărârea nr. 1844 din 2005 privind promovarea utilizării
biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport).
• Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta
include absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale
organismelor vii. Biomasa este prima formă de energie utilizată de om, odată cu
descoperirea focului.
• Energia înglobată în biomasă se eliberează prin metode variate, care însă, în cele din
urmă, reprezintă procesul chimic de ardere (transformare chimică în prezenţa oxigenului
molecular, proces prin excelentă exergonic).
• Forme de valorificare energetică a biomasei (biocarburanţi):

3. Arderea combustibililor.Relatia dintre tipurile de

ardere.
Procesul de ardere este un fenomen fizico-chimic complex prin care elementele
combustibile (sau compuşi ai acestora) se combină în mod puternic exoterm cu oxigenul
din aer.
Arderea completă :
 Este atunci cînd produsele de ardere nu mai posedă energie chimică;
 Înseamnă o conversie integrală a energiei chimice în energie termică.
 Ardera chimică incompletă
 Este atunci cînd produsele arderii mai posedă energie chimică de reacţie.
 În gazele de ardere apar componente doar parţial oxidate (CO) sau chia neoxidate ( H2,
CH4 etc).
 - datorită lipsei de oxigen nu toate moleculele sunt supuse unei oxidări complete.
Ardera mecanică incompletă – avem când în amestec cu produsele arderii se găseşte
combustibil nears.
 - cărbune în amestec cu zgură (la arderea cărbunelui )
 - metan amestecat cu CO2, H2O vapori (la arderea gazelor naturale)
Arderea perfectă teoretică :
 este arderea completă care ar avea loc numai cu cantitatea teoretică minimă
stoichiometrică de oxigen.
 Presupune condiţiile ideale de amestec de combustibil cu oxigen.
 - care nu se poate realiza în practică
 - în realitate se poate realiza doar un amestec imperfect.
 Sunt necesare cantităţi de oxigen mai mari decât cele teoretice pentru ca fiecare moleculă
din elementul combustibil să-şi găsească oxigenul necesar arderii.
Arderea reală ( imperfectă): se caracterizează printr-un amestec imperfect între
combustibil şi aer, necesitând aer în exces.

Relaţiile dintre diferitele tipuri de ardere:

L- debitul de aer necesar arderii reale
L min -debitul de aer necesar arderii teoretice

 Aspectul chimic al arderii ia in considerare :

 bilanţul de materiale care apare în timpul arderii
 degajarea de căldură.
 Aspectul fizic al arderii ia in considerare:
  factorii aerodinamici care determină o anumită viteză de desfăşurare a reacţiilor.
 factorii termici care determină participarea anumitor fluxuri de căldură în
diferitelor etape ale arderii.

4. Ecuatiile de ardere pentru 1m3N combustibil gazos.

 Se pleacă de la ecuaţia molară a reacţiei:

 Obs. La 1,01325 bar şi 273,15 K orice kmol de gaz perfect are volumul de 22,414
  Împărţind 22,414 şi înmulţind cu procentul de din combustibil ( ), rezultă:

Ecuaţiile de ardere pentru celelalte componente combustibile din compoziţia combustibilului

gazos:

 Adunăm relaţiile 1,2,3,4,5:

5. Ecuatiile de ardere pentru 1 kg combustibil lichid
sau solid.

Pentru 1 kg de combustibil

 Scrierea ecuaţiilor de ardere:

 - se pleacă de la reacţia molară a reacţiei:
 Ecuaţia de ardere pentru conţinutul procentual de carbon:

 Analog se deduc relaţiile de ardere pentru H2 şi S:

  Adunăm relaţiile 1,2 şi 3:

6. Entalpia gazelor de ardere. Diagrama I-t.

 a) Entalpia este o mărime de stare ce caracterizează, ca şi energie internă, nivelul
energetic al unui sistem termodinamic ( este un potenţial termodinamic):

 unde :
 I= entalpia
 U= energia internă
 pV- lucru mecanic de deplasare
 Se utilizează în calculul termic al cazanelor, pentru stabilirea temperaturii gazelor de
ardere în diferite puncte ale traseului acestora;
 Entalpia gazelor de ardere = suma entalpiilor gazelor componente:
 unde:
 - entalpia specifică a gazelor componete, care sunt funcţie de temperatura amestecului
 - volumele componetelor gazelor arse, rezultate prin arderea unui kg sau a unu de
combustibil.
 Diagrama I-t a gazelor de ardere
1-2 = procesul de răcire a gazelor de ardere de la starea 1 la starea 2.
 Fluxul de căldură Q cedat de gazelle de ardere, în procesul de răcire 1-2 este:

7. Caldura specifica a gazelor de ardere. Diagrama cp-

t.
 Capacitatea calorică = cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii
unui corp cu 1 K .
 Căldura specifică c = capacitatea calorică a unităţii de cantitate de substanţă.
 = energia termică necesară unităţii de cantitate din acea substanţă pentru aşi mări
temperatura cu 1K.
 ‘gaz perfect din punct de vedere al naturii transformării realizată de
substanţă

 Relaţia de legătură I- este:

Si
8. Controlul arderii.Triunghiul OSTWALD.
 Controlul procesului de ardere se face pentru a determina:
 măsura în care arderea este completă
 valoarea excesului de aer
 In gazele de ardere se gasesc:
 - ardere completa: CO2; SO2; N2
 - ardere incompletă: CO; H2; CH4
 Analiza gazelor de ardere :
 - cu analizatoare : chimice
 - ” electrice
 condiţia unei arderi complete

Diagrama OSTWALD
- se construieşte pentru fiecare tip de combustibil
AC= dreapta arderii complete: CO= 0
AB= dreapta arderii fără exces de aer:

9. Cinetica relatiilor de ardere.

• Procesul de ardere real: nu este cel descris de reacţiile chimice de oxidare
care marchează numai starea iniţială şi finală a procesului.
 • În reacţia chimică de ardere: are loc un proces foarte complex de reacţii
în lanţ:
• - prin care de la o moleculă combustibilă prin reacţii intermediare cu radicali activi
(liberi) se obţine produsul final de ardere.
• Radical activ (liber) este o moleculă instabilă, cu valenţe libere.
Începerea procesului de ardere:
– a) Prin încălzirea locală a unui anumit volum din amestecul combustibil până la o
temperatură de reacţie;
– b) după care căldura degajată de reacţia locală foloseşte la amorsarea reacţiei în
volumele înconjurătoare;
– c) rezultă creşterea temperaturii care acelerează reacţiile de ardere = faza de
aprindere.
– d) in continuare, procesul de ardere se desfăşoară cu viteză constantă = viteza de
ardere.

– Obs.
Viteza de ardere u este proporţională (nu egală) cu viteza de reacţie (w).

• Schema de ardere a unei molecule de :

a) Faza de iniţiere:

•
• E- energie de activare
• OH*- radical activ (liber) de OH
b) Faza de continuare:

• H*- radical liber H, cu energie foarte mare.

• c) Faza de ramificare a lanţului de reacţii:

• Cei trei radicali liberi (doi de OH*si unul de H*) continuă fiecare reacţiile specice.
• d) Faza de întreruperea lanţului prin pierderea energiei
libere:
 • pe o moleculă internă M de azot sau oxigen.

pe un perete rece S:

• Peretele transformă energia primită în căldură.

• Viteza de reacţiei w – variaţia în timp τ a concentraţiei de combustibil c:

10. Flacara laminara.

Frontul de flacără laminar din punct de vedere cinetic se poate propaga:

a) Front de flacară laminară
• Din ecuaţia de continuitate :

• , Relatia cosinusului:
• Exprimă faptul că frontul de flacără se inclină cu un unghi faţă de viteză:

• = constant.
11. Flacara turbulenta.

Fig. 4. Frontul de flacără:

a) laminară
b) turbulentă.

• b) La arderea într-un curent turbulent:

• - au loc pulsaţii ale vitezei, care reprezintă caracteristica curgerii turbulente.
; pulsaţia turbulentă a vitezei)

12. Aprinderea amestecului combustibil.

• - diametru de aprindere

• - căldura la care are loc aprinderea ( Tap- temperatura de aprindere)

 • - pierderile de căldură pe conturul zonei de aprindere.
• a) Proces stabil

• b) Stingere flacără.
• Condiţiile de aprindere:
• relativ simple la viteze mici ale amestecului combustibil
• greu de realizat la viteze mari ale amestecului combustibil .
• Tap= Temperatura de aprindere= temperatura minimă pe care trebuie s-o aibă un
amestec combustibil pentru ca reacţia de ardere să aibă loc cu viteză crescătoare:

• Condiţii fizice la limită pentru aprindere:

• 1) să compenseze

• 2) ; Creşterea creşterea

• La creşterea temperaturii, sistemul sa fie stabil.

• - căldura degajată de reacţia de ardere.

• - pierderile de căldură pe conturul zonei de aprindere.

• Pentru realizarea aprinderii:
• este necesar ca V (volumul minim de aprindere) să fie încălzit – de la o sursă
exterioară– până la Tap (temperatura de aprindere).
• Energia minimă de aprindere:

• corespunde căldurii necesare încălzirii volumului sferei cu dmin de la T0 la Tap.

Variaţia energiei minime de aprindere cu dozajul
13. Stabilizarea arderii.
• a) Stabilizarea arderii înseamnă producerea unei aprinderi continue a amestecului
combustibil şi implică următoarele:
• 1) Aprinderea se produce în flux:
- asupra uni curent de amestec de combustibil pe un punct sau o
linie de contur.
• 2) Energia de aprindere : este suficientă pentru un domeniu de variaţie
a : w- viteză

φ- dozajul

T- temperaturii.
• 3) Starea de stabilitate – este o funcţie bipoziţională cu stăril:
“aprins”
“întrerupt”

1) Crearea într-un punct pe contur a unei viteze

w= viteza de curgere a amestecului combustibil;
u= viteza de ardere.

În acest caz frontul de flacără se poate stabiliza, deoarece

şi în continuare se va propaga în restul amestecului după LEGEA COSINUSULUI:

1) crearea într-un punct pe contur a unei viteze:

2. Furnizarea într-un punct sau pe contur a unei energii de aprindere dintr-o sursă exterioară
14. Calculul focarului pentru un proces de ardere cinetic.

6.1. Se alege tipul de curgere laminar sau turbulent după forma dorită a
focarului.
• a) flacări lungi şi puţin evazate (curgere laminară)
- la focare lungi, cu secţiune îngustă.
• b) flăcări scurte şi evazate (curgerea turbulentă)
- la focare scurte, cu secţiune mare.

6.2. Se determină = viteza limită a amestecului combustibil:

- pentru raportul optim .

6.3 Se determină si .

• 6.4. Determinarea lungimii minime a focarului:

• - pentru ca frontul de flacără să se termine înainte de sfârşitul incintei focarului:

• a) Calculez - viteza de ardere

turbulentă

•
• sau
•
• Pentru flăcări liniare, unde:
• d- diametru orificiului arzătorului
 • D- diametru focarului.
• - viteza axială a jetului de amestec de combustibil

• b) Determinarea A :

• A- suprafaţa necesară frontului de flacără pentru a arde Da cu viteza .

• Da- debitul de amestec combustibil

• - viteza de ardere turbulentă.

• c) Determin - lungimea flăcării :

• profilul general al frontului de flacără)
• pentru ca ardereaa să se termine în focar.

15. Focare.Cifre caracteristice privind constructia si exploatarea

focarelor.

1.ELASTICITATEA FOCARULUI- REPREZINTĂ LIMITELE DE

SARCINĂ TERMICĂ ÎNTRE CARE POATE FUNCŢIONA UN
FOCAR ASIGURÂND CONDIŢII DE ARDERE:
-foarte elastice 1/0.1
-mai putin elastice1/0.5
2.ÎNCĂRCAREA TERMICĂ VOLUMETRICĂ A FOCARULUI –
INDICĂ FLUXUL DE CĂLDURĂ DEZVOLTAT ÎN FOCAR
RAPORTAT LA VOLUMUL FOCARULUI:
UNDE:

= FLUXUL DE CĂLDURĂ DEZVOLTAT PRIN ARDEREA

COMBUSTIBILULUI; ÎN ;
= FLUXUL DE CĂLDURĂ INTRODUS CU AERUL DE
ARDERE;

= VOLUMUL FOCARULUI

3.Încărcarea termică a suprafeţei grătarului – cazul focarelor cu

grătar:

- Suprafaţa grătarului

4.Cifra de ecranare a focarului:

- Suprafaţa ecranelor de radiaţie din focar;

 - Suprafata totală a pereţilor focarului;
5. Randamentul focarului:

Procesele termice din focar sunt însoţite de următoarele pierderi:

- Pierderi prin ardere incompletă de natură chimică;

- Pierderi prin ardere incompletă de natură mecanică;

- Pierderi de căldură în mediul ambiant prin zidăria focarului

- Pierderi in cazan

După forma geometrică: - tip cameră

-tunel
-largi
-inguste
După poziţia focarului, faţă de suprafeţele de preluare a căldurii:
- Focare: -largi
-inguste
După dispozitivul de ardere utilizat:
- Focare: -cu grătare
-cu arzătoare

16. Arderea difuziva(arderea in strat) si arderea in faze simultane a

carbunelui.
Arderea difuzivă a combustibilului solid = ardere în strat (cărbuni)
Fazele arderii:
1.Uscarea şi degajarea volatilelor
2.Arderea cocsului
3.Postarderea

PROCESUL
CHIMIC DE
ARDERE ÎN
STRAT:
ÎN FUNCŢIE DE
STRATUL DE
COMBUSTIBIL
INTRODUS PE
GRĂTAR
 O2

CO
O2

H2

CO2
CH4

grosimea stratului

ÎN FUNCŢIE DE STRATUL DE COMBUSTIBIL INTRODUS PE GRĂTAR:

O2 (DIN AER) + C CO2 ŞI CO
CONCENTRAŢIA DE O2 SCADE SI concomitent:
a) PE GROSIMEA STRATURILOR SE PRODUCE REDUCEREA CO2 LA CO
b) HIDROGENUL (H) ŞI METANUL (CH4) DIN VOLATILE NU POT ARDE DIN LIPSĂ DE
AER
GAZELE COMBUSTIBILE CE IES DIN STRAT: CO; H2 ŞI CH4 – NECESITĂ O
CANTITATE SUPLIMENTARĂ DE AER (CE POATE FI INTRODUSĂ DEASUPRA
STRATULUI)
CONSECINŢĂ: LA UN STRAT MAI GROS DE COMBUSTIBIL (PENTRU A EVITA
RACIREA STRATULUI PRINTR-UN DEBIT MARE DE AER INTRODUS PRIN STRAT), O
PARTE DIN AER (AERUL SECUNDAR) VA FI INTRODUS DIRECT ÎN VOLUMUL
FOCARULUI.

ARDEREA CĂRBUNELUI ÎN FAZE SIMULTANE

FAZELE ARDERII SE PETREC SIMULTAN PE ZONE:
ZONA 1 -Uscarea cărbunelui proaspăt introdus;
ZONA 2-Degajarea volatilelor din cărbune;
ZONA 3-Arderea cocsului;
ZONA 4-Postarderea

FIG. 3. SCHEMA GRĂTARULUI CU ARDERE ÎN FAZE SIMULTANE

(FOCAR CU GRĂTAR RULANT CU ARDERE ÎN STRAT LINIŞTIT)
1-COMBUSTIBILUL PROASPĂT;
2-ZONA DEGAJĂRII VOLATILELOR;
3-ZONA GAZEIFICĂRII;
4-ZONA ARDERII COCSULUI;
5-ZONA DE ZGURIFICARE.
FIG. 4. SCHEMA ZONELOR DE ARDERE A STRATULUI DE COMBUSTIBIL PE
GRĂTAR

1 2 3 4 5

FOCARE CU GRĂTARE CU RĂSCOLIRE

Răscolirea = o mişcare alternativă, produsă pe cale mecanică, asigurând o componentă de
mişcare în direcţia grosimii stratului prin mişcarea barelor grătarului, care face să se schimbe
continuu poziţia relativă a particulelor din strat.
Max: (l x l x x = 8m x 2,5m x 15% înclinare)

17. Arderea directa si arderea inversata a lemnului.

ARDEREA LEMNULUI
- Bucăţi;
- Rumeguş;
- Peleţi.
Arderea lemnului bucăţi în strat pe grătar
Grătarul plan
Volatile: molecule provenite din celuloză: : CO, H2, CH4. .

FIG. 5. ARDEREA DIRECTA A LEMNULUI BUCĂŢI ÎN STRAT

PE GRĂTAR
 Diferenţa de proces faţă de arderea directă a stratului de lemn:
Arderea directă: stratul de combustibil în ardere se dezvoltă pe verticală, oricât de mult, în limita
aerului disponibil ardere incompletă – necesar aer secundar
Arderea inversă:
Stratul de cocs este numai pe periferia bucăţilor de lemn, la porţiunea inferioară a stratului şi nu
se dezvoltă în direcţia stratului (deoarece curentul de aer vine de sus în jos);

Principiul gazeificarii lemnului

Principala conditie pentru functionarea cazanului in procesul de distilare (gazeificare) a lemnului
este crearea unui nucleu foarte cald (miez) obtinut din jarul aflat sub lemnul destinat
arderii din cazan.
Acesta se obtine in faza de pornire a cazanului. Avand asigurat traseul tirajului la cos prin usa
camerei inferioare, duza, camera superioara, clapeta cos (maneta clapetei se impinge la maxim),
se formeaza in camera superioara un strat de jar prin arderea unor deseuri din lemn de
dimensiuni mici.
Dupa aceea se incarca cazanul cu lemne si se trece in regim de functionare prin gazeificare.
Lemnul folosit trebuie sa fie suficient de uscat, toti parametrii nominali de functionare fiind
obtinuti cu lemn de esenta tare, cu umiditatea de 18%. Orice procent de umiditate in plus duce la
pierderi de randament, intrucat o parte din caldura obtinuta este utilizata pentru vaporizarea apei.
Daca se observa fum in partea de jos a cazanului, este un semn ca arderea este defectuoasa.
Tot gazul rezultat in urma procesului de ardere a lemnului este preluat prin duza din beton
refractar, unde se amesteca cu aerul secundar pentru o obtine un amestec de ardere optim (ceea
ce presupune arderea completa a gazului obtint din lemn, rezultand un randament optim al
arderii si emisie de noxe cat mai mica).
In principal oxidarea monoxidului de carbon (CO) si transformarea lui in bioxid de carbon
(CO2) are un efect important asupra poluarii mediului si a sigurantei utilizatorului.
Acest lucru se intampla numai in cazul in care amestecul gaz de lemn/oxigen, format la nivelul
duzei, este cel optim.
Zonele de ardere in cazanul cu ardere inversata

In teoria clasica, general acceptata pâna acum, se admite ca patul de lemne nears primeste
caldura prin radiaţie de la patul de combustibil în stadiu de cocsificare, la temperatura de
peste 800-1000 grade C si procesul de ardere se propaga prin fiecare lemn, prin conducţie,
pâna la cuprinderea întregului masiv.
Modelul fizic a fost detaliat în programul de calcul ARDLEMN, elaborat în cadrul cercetarilor
din Laboratorul de Termotehnica al Facultatii de Instalaţii Bucuresti.
Rularile cu acest program duc la rezultate, verificate experimental pe instalaţie .Vitezele
gravimetrice de ardere ajung la valori de pâna 60 kg/m2/h .
Instalaţia experimentala pentru determinarea vitezei de ardere a lemnului a fost concepută astfel
încâ să se realizeze o suprafata de lemn izolata lateral (pentru ca gazele de ardere să nu scalde
partea de lemn nearsă) si scăldată pe suprafaţa de cocsificare cu un curent de aer tangenţial cu o
viteză reglabilă.
Procesul de aprindere convectiv în stratul cu ardere inversata

FIG. 9. ARDEREA INVERSĂ (CU GAZEIFICARE) A LEMNULUI

– SCHEMA FUNCŢIONALĂ A CAZANULUI
 cos

samota
clapeta de lemne
pornire cazan

convestiv

aer palnia suport

flacara
albastra

camera de ardere gaze amestec de gazeificare ( ardere cu gaz)

CO din jar + volatile: CO; H2; CH4

AVANTAJELE TEHNICII DE ARDERE INVERSĂ A STRATULUI DE LEMNE

 REDUCEREA SUBSTANŢIALĂ A COV NEARSE ELIMINATE CU
GAZELE DE ARDERE;
 CONTINUITATEA PROCESULUI DE ARDERE DE TIP PROCES
STAŢIONAR;
• ÎN TIMP CE LA ARDEREA ÎN STRAT OBIŞNUIT ARDEREA
ESTE NESTAŢIONARĂ (ÎN SISTEM CICLIC DE ŞARJĂ);
 OPRIREA PROCESULUI DE ARDERE ESTE APROAPE COMPLETĂ
PRIN OPRIREA INSUFLĂRII DE AER;

18. Calculul focarului pentru arderea combustibilului solid.

1.Calculăm - cantitatea orară de cărbune ars pe 1m2 de grătar

 - timpul de ardere a unui strat staţionar de cărbune cu dimensiune
medie a particulei;

- densitatea cărbunelui în vrac

- pentru lignit

-Suprafaţa de grătar care trebuie amplasată

- Debitul de combustibil necesar cazanului

3.Calculul - viteza de deplasare a unui strat mobil de cărbune, pe

grătare cu ardere continuă:

w=L /
 - lungimea grătarului;

- timpul de ardere al dimensiunii maxime de particulă.

4.Calculăm - lăţimea grătarului, din relaţia de continuitate a debitului

de cărbune.

5.Ccalculam

- cifra de încărcare volumetrică a focarului,

tipul de combustibil
Sunt în funcţie de:
gradul de răcire al focarului

19. Ecuatia de bilant termic a cazanului de abur.

 • Fluxul total util de căldură:
• = fluxul termic util net al cazanului de abur, care este

livrat în exterior.
• = fluxul termic utilizat pentru servicii interne ale
cazanului: pompări, suflare cu abur ale suprafeţelor, pulverizarea

• = fluxul termic evacuat cu purja.

20. Ecuatia de bilant termic a cazanului de apa calda.

= Fluxul util al cazanului de apă caldă = căldură primită de agentul

termic în cazan:
21. Randamentul cazanului η in functie de pierderile specifice ale
cazanului.
Pierderile care apar în cazan sunt legate de:
• procesul de ardere şi combustibilul folosit;
• necesitatea evacuarii gazelor arse la temperaturi
deasupra punctului de rouă;
• imposibilitatea realizării unor entaşări şi izolaţii termice
perfecte.

• Pierderile:
• a) consumă o parte din energia intrată în cazan
• b) micşorează căldura utilă şi randamentul cazanului.

• Pierderile de căldură se pot indica:

• a) Direct prin fluxuri de căldură pierdute, ce corespunde B
( debit orar de combustibil)

• b) Indirect : în procente, prin raportare la căldură orară

• degajată de combustibil în cazan:

• Pierderile cazanului:
Ecuaţia de bilanţ termic a cazanului de apă caldă, în care considerăm:

Înlocuim valoarea şi ţinem cont că rezultă

Notăm:
22. Calculul pierderilor specifice de caldura

Pierderea de căldură prin gazele de ardere,

- entalpia aerului din focar

- entalpia gazelor de ardere

• Pierderile de căldură prin arderea incompletă

Pierderile de caldura prin evacuarea zgurii la temperatura inalta

23. Bilanturile termice partiale ale suprafetelor de transfer termic.
• Bilanţurile termice parţiale – efectuate pentru fiecare suprafaţă
de schimb termic a cazanului: = ne permite determinarea:
• - entalpia şi temperaturii gazelor de ardere la începutul şi
sfârşitul fiecărei suprafeţe.
• În acest scop utilizăm:
• 1) Relaţia bilanţului parţial respectiv
• 2) Diagrama I-t sau tabele de entalpii ale gazelor de ardere.

• CREŞTEREA COEFICIENTULUI DE EXCES DE AER ÎN CAZAN:

• La cazanele existente, lucrând în regim de depresiune, în focar şi pe traseul gazelor de
ardere:
• - pătrunde prin neetanşeităţile zidăriei sau ale
înbinărilor o cantitate de aer din mediu ambiant : o majorare a cantităţii de aer în
gazele de arse:
• - de la o valoare normală α – cerută de realizare unei
arderi complete.
• - la o valoare α+Δα, determinată de aerul infiltrat

( Tabel : Δα).

• - coeficientul excesului de aer în cazan:

• în focar

• după sistemul fierbător-convectiv:

• după supraîncălzitor :
• după economizor:
după preîncălzitorul de aer la coş:

• Pentru calculul corect al temperatuilor din bilanţul termic:

• - acesta trebuie corelat pemanent cu bilanţul de materiale al agenţilor termici din
cazan.
• Calculul entalpiei gazelor de arse din focar.
• Ipoteze: presupunem că:
-degajarea căldurii de reacţie la care se adaugă entalpia produselor intrate în focar
plus cedarea de căldură în sistemul fierbaător - radiant au loc în faze succesive, nu simultan

cum se întâmplă în realitate .

• Dacă bilanţui este corect:

24. Calcul preliminar Sr(suprafata efectiva radianta a focarului).

--- suprafaţa efectivă radiantă a focarului.

• Legea Stefan-Boltzmann – o primă aproximare a fluxului radiant

cedat de gazele de ardere către suprafeţele radiante ale
focarului(Muzinger):
 - fluxul termic transmis prin raţiaţie ,[W]

-=5,67 W/m2.K4 - coefficient de radiaţie al corpului negru.

- coeficientul de emisie al mediului din focar.

- temperatura absolută a gazelor de ardere la ieşirea din focar.

- temperatura medie a suprafeţelor pereţilor ţevilor ce preiau fluxul termic radiant.

pentru arderea combustibilului solid

pentru arderea combustibilului lichid

pentru arderea combustibilului gazosi

25. Calculul exact al Sr. (suprafata efectiva radianta a focarului)

- fluxul termic primit de suprafaţa de schimb termic:

26. Tipuri de suprafete convective si relatii generale de calcul ale

fluxurilor termice convective.
a) La cazanele de abur acvatubular:
- fascicule de ţevi fierbătoare
- ţevi supraîncălzitoare
- ţevile suprafeţelor auxiliare ale cazanului economizorului şi
preîncălzitorului .
b) La cazanele ignitubulare:
- ţevile de fum
- ţevi de preîncălzire a apei.
c) La cazanele acvatubulare ( tip CAF)
- fascicule de ţevi plasate deasupra focarului.
d) La cazanele secţionale:
- suprafeţele convective sunt situate înafara focarului pe drumul
gazelor de ardere spre coş.
2.2. Relaţii generale de calcul ale fluxurilor termice convective.
Calculul preliminar al sistemului convectiv.
• - se bazeaza pe bilanţurile parţiale ale suprafeţelor de schimb
termic ale generatorului.

fluxul termic cedat de gazelle de ardere suprafeţelor convective.

fracţia căldurii disponibile.

- entalpia gazelor de ardere la capătul focarului;

- entalpia gazelor de ardere la capătul convectivului;

- temperatura gazelor de ardere la capătul focarului;

- temperatura gazelor de ardere la capătul convectivului;

27. Calculul termic de dimensionare si verificare pentru cazane.
• Se face pentru:
– dimensionarea suprafeţelor de transfer termic
– verificarea temperaturilor finale ale agenţilor termici.
• a) Calculul termic de dimensionare:
• Se face la proiectarea unui cazan nou şi la modernizarea unui
cazan existent.
– Scopul calculului: determinarea exactă a:
- mărimii suprafeţelor de schimb.
• - modului de dispunere a lor.

– Se calculează:
– Se evaluează:
– - numărul ţevilor;
• - lungimea ţevilor
• - diametrul ţevilor
• - pasul longitudinal şi transversal.
• Cunoscând: vitezele, temperaturile, regimurile de curgere ale
fluidelor şi dispunerea suprafeţelor de transfer termic se poate face
un prin calcul exact al:

• - coeficient de transfer termic

• - suprafaţa de schimb de căldură

28. Calculul coeficientului global de transfer K al suprafetei

cazanului.
a)pentru suprafeţele supaîncălzitorului:
 b) pentru suprafeţele vaporizatoare şi economizoare cu ţevi
netede:

nu s-a luat n considerare

• c) Pentru preîncălzitoare de aer tubulare şi din plăci:

29. Calculul coeficientului de convectie al gazelor de ardere αc

• Transferul de căldură se realizează de la :

• - gazele de ardere la suprafeţele de preluare a căldurii
• - suprafeţe la aerul care se peîncălzeşte:
• se calculează ca:
• - schimb convectiv
– în curgere frontală
– regim permanet
– fără schimbări de stare;
• se adaugă în cazul transferului de căldură la gazele de ardere +
plus un schimb de căldură prin radiaţie.
• a) Fascicul de ţevi netede scăldate longitudinal în exterior:

Pentru

b) Fascicul de ţevi netede scăldate longitudinal în interior:

 pentru

• c) Fascicul de ţevi netede scăldat transversal, aşezate în linie:

• d) Fascicul de ţevi scăldate transversal,aşezare în eşicher:

30. Calculul coeficientului de radiatie al gazelor de ardere triatomice,άr.