Sunteți pe pagina 1din 330

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE


Statul Major al Forţelor Terestre

Nr. S.M.F.T. 3 NESECRET


Din 16.01 2013 Exemplarul nr. ___

F.T. / I. – 4.1

MANUALUL PENTRU LUPTĂ ALPLUTONULUI DE INFANTERIE

Bucureşti
- 2012 -

NESECRET
1
NESECRET

Şeful colectivului de elaborare: Colonel conf. univ. dr. Stelian PANTAZI


Colectivul de elaborare: Locotenent colonel Gheorghe BANCIU
Locotenent colonel Ion GIB
Locotenent colonel Cecilia RAMBA
Locotenent colonel Daniel GĂBUREANU
Maior Gligor VĂIDEAN
Maior Sorin BODA
Maior George SPALOGHE
Maior Mihai STANCU
Căpitan Cosmin SÂRB
P.c.c. Tünde LUKACS

NESECRET
2
ROMÂNIA NESECRET
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplarul nr.
Statul Major al Forţelor Terestre

EVIDENŢA MODIFICĂRILOR
Efectuate în conţinutul F.T./I-4.1, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie

Capitolul, secţiunea, Structuri care au Autoritatea de


Nr. Data
paragraful, articolul avizat decizie care a aprobat Observaţii
crt. modificării
modificate modificarea modificarea

NESECRET
3
NESECRET

- PAGINĂ ALBĂ -

NESECRET
4
NESECRET

CUVÂNT INTRODUCTIV

„F.T./I.-4.1, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie” a fost realizat în


concordanţă cu principalele publicaţii similare ale celorlalte state membre NATO precum şi prin
valorificarea experienţei dobândite de unităţile operaţionalizate şi instituţiile militare de învăţământ,
asigurând compatibilitatea şi interoperabilitatea cu principiile, procedurile şi standardele
operaţionale ale structurilor similare din armatele statelor membre NATO.
Manualul se constituie într-o contribuţie de valoare teoretică şi practic-aplicativă la
dezvoltarea orizontului de acţiune în câmpul tactic pentru ofiţerii de infanterie care urmează cursuri
de perfecţionare, precum şi pentru elaborarea documentelor de conducere la nivelul plutonului din
arma infanterie.
Prevederile acestui manual trebuie să constituie un îndrumar şi un punct de referinţă în
abordarea acţiunilor de luptă, fără a limita însă capacitatea de analiză, sinteză, gândirea tactică şi
iniţiativa tuturor celor implicaţi în planificarea şi desfăşurarea acţiunilor plutonului de infanterie.
„F.T./I.-4.1, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie” oferă suportul principiilor,
normelor, tacticilor, tehnicilor şi procedurilor pentru realizarea angajării conştiente şi înţelegerii
circumstanţelor în vederea fundamentării unui înalt nivel de pregătire teoretică şi practic -aplicativă,
atribut fundamental al comandantului de pluton.
Acest manual se adresează structurilor luptătoare pentru situaţia în care vor desfăşura
acţiuni specifice luptei armate. Normele, principiile, tacticile şi tehnicile prevăzute în prezentul
manual interesează şi celelalte arme şi specialităţi militare care desfăşoară acţiuni împreună sau în
sprijinul plutonului de infanterie.
Colectivul de autori a urmărit să cuprindă în conţinutul manualului toate aspectele
relevante şi semnificative referitoare la acţiunile de luptă ale plutonului de infanterie, precum şi cele
asociate acestora.

ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE


General locotenent
dr. Sorin IOAN

NESECRET
5
NESECRET

- PAGINĂ ALBĂ -

NESECRET
6
NESECRET
CUPRINS
CAPITOLUL I Principii generale ………………………………….……………..………… I-1
SECŢIUNEA 1 Plutonulde infanterie în acţiunile militare moderne ……………………. I-1
SECŢIUNEA a 2-a Puterea de luptă………………………………….……………..………. I-7
CAPITOLUL II Conducerea………………………………….……………..………….…… II-1
SECŢIUNEA 1 Conducerea plutonului ………………………………………….………….. II-1
SECŢIUNEA a 2-a Sistemul de conducere ……………………………………..…………… II-3
SECŢIUNEA a 3-a Proceduri de conducere a trupelor………………………….………….. II-16
CAPITOLUL III Ofensiva…………………………………………..……………………….. III-1
SECŢIUNEA 1 Generalităţi ………………………………….……………..……………… III-1
SECŢIUNEA a 2-a Structura ofensivei ………………………………………..…………… III-13
SECŢIUNEA a 3-a Procedee de trecere la o fensivă ……………………….....….………….. III-16
SECŢIUNEA a 4-a Acţiuni cu caracter ofensiv ………………………………….…………. III-28
SECŢIUNEA a 5-a Particularităţi ale acţ iunii ofensive ……………..…………………… III-33
CAPITOLUL IV Apărarea ………………………………….……………………..……….. IV-1
SECŢIUNEA 1 Generalităţi ………………………………………………..………………… IV-1
SECŢIUNEA a 2–a Structura apărării ………………………………….………………… IV-9
SECŢIUNEA a 3–a Procedee de trecere la apăr are………………………………….……… IV-16
SECŢIUNEA a 4–a Acţiuni cu caracter defensiv ………………………………………..… IV-37
SECŢIUNEA a 5–a Particularităţi aleapărării ……………………….……………….…… IV-39
CAPITOLUL V Acţiuni intermediare……………………………………………………….. V-1
SECŢIUNEA 1 Deplasarea………………….………………………………….…………….. V-1
SECŢIUNEA a 2-a Staţionarea ……………………………………………..….…………….
SECŢIUNEA a 3-a Regruparea………………..……………………………………….……. V-20
V-24
SECŢIUNEA a 4-a nlocuirea……………………………………………………………… V-25
SECŢIUNEA a 5-a naintarea spre contact………………………………….……………… V-27
SECŢIUNEA a 6-a Lupta de întâlnire………………………………….……………..…… V-32
SECŢIUNEA a 7-a Joncţiunea………………………………….……………..…………… V-34
SECŢIUNEA a 8-a Retragerea………………………………….…………………..……… V-35
SECŢIUNEA a 9-a Însoţirea convoaielor ………………………………….……………..… V-39
CAPITOLUL VI Patrularea………………………………….……………..…………….. VI-1
SECŢIUNEA 1 Tipurile şi organizarea patrulelor………………………………….……… VI-1
SECŢIUNEA a 2-a Tactici şi tehnici de operare a patrulelor ………………….………… VI-6
CAPITOLUL VII Sprijinul de luptă………………………………….……………..……… VII-1
SECŢIUNEA 1 Spri jinul prin foc ………………………………….……………..………….. VII-1
SECŢIUNEA a 2- a Sprijinul de geniu şi EOD …………………..………………………… VII-2
SECŢIUNEA a 3- a Sprijinul de apărare CBRN …………………………..……………… VII-5
CAPITOLUL VIII Proceduri de control operativ ………………………….…………… VIII-1
SECŢIUNEA 1 Iluminarea câmpului de luptă ……………………………….…………… VIII-1
SECŢIUNEA a 2- a Managementul spaţiului de responsabil itate ………………..……… VIII-3
SECŢIUNEA a 3- a Controlul distrugerilor ………………………………………..……… VIII-5
CAPITOLUL IX Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor ………………….…………. IX-1
SECŢIUNEA 1 Siguranţa …………………………………………………..……………… IX-2
SECŢIUNEA a 2-a E vitarea fratricidului…………………………………..……………… IX-4
SECŢIUNEA a 3-a Protecţia electronică …………………………………..……………… IX-6
SECŢIUNEA a 4-a Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului …….. IX-7
SECŢIUNEA a 5-a Mascarea ……………………………………………………..………… IX-8
SECŢIUNEA a 6-a Protecţia genistică ……………………………………………………… IX-10
SECŢIUNEA a 7-a Protecţia EOD …………………………………………………...…… IX-12

NESECRET
7
NESECRET
SECŢIUNEA a 8-a Protecţia antiaeriană …………………………………...……………… IX-13
SECŢIUNEA a 9-a Apărarea CBRN ………………………………………..………………. IX-15
SECŢIUNEA a 10-a Protecţia împotriva sis temelor incendiare …………….…………….. IX-20
SECŢIUNEA a 11-a Protecţia informaţiilor ………………………………………………. IX-20
SECŢIUNEA a 12-a Protecţia mediului …………………………………………………… IX-21
SECŢIUNEA a 13-a Securitatea şi sănătate în muncă ………………………………….… IX-22
CAPITOLUL X Sprijinul cu servicii al luptei ……………………………………….…… X-1
SECŢIUNEA 1 Sprijinul logistic ……………………………………………………………. X-2
SECŢIUNEA a 2- a Asigurarea medicală ………………………………..…………….… X-10
SECŢIUNEA
CAPITOLULaXI a Asistenţafinale
3- Dispoziţii religioasă …………………………………………………
………………………………….……………..……..… X-11
XI-1
Anexa nr. 1 Glosar ………………………………………………………………………….. A1-1
Anexa nr. 2 Forţarea unui curs de apă şi atacul unui obiectiv ………………………….. A2-1
Anexa nr. 3 Atacul planificat………………………………………………………………. A3-1
Anexa nr. 4 Apărarea unui punct de sprijin ……………………………………………... A4-1
Anexa nr. 5 Apărarea pe un curs de apă ………………………………………………… A5-1
Anexa nr. 6 Apărarea circulară a plutonului de infanterie ……………………………... A6-1
Anexa nr. 7 Apărarea în sector a plutonului de infanterie ……………………………... A7-1
Anexa nr. 8 Deplasarea plutonului de infanterie ………………………………………... A8-1
Anexa nr. 9 Retragerea plutonului de infanterie ………………………………………... A9-1
Anexa nr. 10 Înlocuirea plutonului de infanterie ……………………………………….. A10-1
Anexa nr. 11 Lupta de întâlnire /atacul în grabă ………………………………………... A11-1
Anexa nr. 12 Respingerea inamicului şi trecererea la urmărire ………………………. A12-1
Anexa nr. 13 Ambuscada …………………………………………………………………. A13-1
Anexa nr. 14 Incursiunea …………………………………………………………………. A14-1
Bibliografie ………………………………………………………………………………….. B-1

NESECRET
8
NESECRET
CAPITOLUL I
Principii generale

0101. – (1) Manualul este destinat plutonului de infanterie din compunerea companiei de
infanterie şi reglementează modul de pregătire şi desfăşurare a acţiunilor militare, în scopul
îndeplinirii sarcinilor ce îi revin, în situaţii de criză, la război şi situaţii post-conflict.
(2) Manualul se adresează şi comandanţilor subunităţilor de celelalte arme, pentru
organizarea, pregătirea şi angajarea acestora în acţiuni de luptă specifice infanteriei, când situaţia
impune şi în conformitate cu caracteristicile tehnico-tactice ale armamentului din înzestrare.

SECŢIUNEA 1
Plutonul de infanterie în acţiunile militare moderne

0102. – Desfăşurarea acţiunilor de luptă la nivelul subunităţilor de infanterie imprimă


mediului de operare un caracter unic, complex, dinamic şi provocator.
0103. – Mediul operaţional este definit ca un complex de condiţii, circumstanţe şi influenţe
care afectează angajarea forţelor militare în baza deciziei comandantului. În limbaj comun mediul
operaţional este reprezentat de totalitatea variabilelor care pot influenţa misiunea subunităţii. De
aceea, pentru comandantul de pluton este foarte important să-şi însuşească modul de analiză şi
înţelegere a variabilelor mediului operaţional.
0104. – Înţelegerea mediului operaţional este unul din cele mai dificile aspecte în procesul
de luare a deciziei şi de conducere a acţiunilor de luptă. Tehnicile, tacticile şi procedurile / Tactics,
Techniques and Procedures/TTP aplicabile pentru executarea sarcinilor sunt extreme de explicite.
Sarcina cea mai dificilă a comandantului de pluton este alegerea şi aplicarea TTP adecvate la
condiţiile specifice ale unui mediu operaţional dat, care diferă de la o acţiune de luptă la alta.
0105. – Comandantul de pluton utilizează factorii MIFT–TC/misiune, inamic, forţe proprii,
teren, timp, consideraţii despre civili/ Mission, Enemy, Terrain, Troops and Support Available,
Time Available, Civil Considerations pentru înţelegerea şi descrierea mediului operaţional. Cei şase
factori reprezintă elemente de catalogare şi analizare a informaţiilor. De aceea, comandantul de
pluton, la fel ca toţi militarii din compunerea acestuia , observă şi evaluează continuu mediul
operaţional.

1. Destinaţie

0106. – Plutonul de infanterie este principala


NESECRET
subunitate de nivel tactic din compunerea
I-1
NESECRET
companiei de infanterie destinată să execute misiuni în cadrul acesteia, independent sau izolat. Este
înzestrat cu armament şi tehnică militară modernă, dispune de putere de foc, mare mobilitate şi
capacitate de manevră.
0107. – Plutonul de infanterie este capabil să desfăşoare acţiuni de luptă în orice condiţii de
teren şi stare a vremii inclusiv în condiţii de izolare. Poate fi angajat în luptă, atât pe teritoriul
naţional cât şi în acţiuni desfăşurate în afara teritoriului naţional, împotriva unor forţe convenţionale
sau neconvenţionale.
0108. – Funcţie de caracteristicile mediului operaţional, plutonul de infanterie este
angajat în
acţiuni de luptă, acţiuni de stabilitate, acţiuni de sprijin a autorităţilor civile naţionale sau în acţiuni
intermediare. Trecerea de la o formă de luptă la alta, într-un timp relativ scurt, necesită utilizarea
unor structuri de nivel pluton/companie de infanterie, flexibile şi adaptative.
0109. – Menţinerea plutonului de infanterie în stare de operativitate, permanent, este
determinată în primul rând de gradul ridicat de mobilitate al structurii, de zonele de operaţii
potenţiale în care poate fi dislocat şi de posibilele ameninţări inamice la care trebuie să răspundă.

2. Organizare

0110. – (1) Plutonul de infanterie este structura de luptă de bază din organica companiei de
infanterie, având un înalt grad de coeziune între grupe şi diferitele categorii de personal ce îl compun.
(2) Organizarea şi dotarea plutonului de infanterie variază în funcţie de tipul tehnicii de
luptă din înzestrare.
(3) Diferenţele de organizare nu influenţează semnificativ caracterul sarcinilor pe care le
poate primi plutonul şi nici modul de ducere a acţiunilor de luptă de către acesta.
0111. – (1) Plutonul de infanterie este organizat conform schemei din figura nr. 1.1.1,
astfel: comanda plutonului şi trei grupe de infanterie a câte 9 militari, identic organizate.
(2) Comanda plutonului de infanterie are următoarea structură:
a) comandantul plutonului;
b) ajutorul/locţiitorul comandatului de pluton;
c) radiotelegrafist – militar din cadrul plutonului pregătit în a doua specialitate sau primit
în sprijin de la companiei sau de la plutonul transmisiuni. Acesta trebuie să fie în permanenţă în
preajma comandantului de pluton pentru transmiterea/recepţionarea ordinelor.
(3) Grupa de infanterie este organizată astfel:
a) comandant de grupă;
b) echipa antipersonal/Ech.A.Pers.;

c) echipa antiblindate/Ech.A.Bl.; NESECRET


I-2
NESECRET
d) echipa fixă/Ech.Fx.
(4) Plutonul este dotat cu următoarele categorii de tehnică şi armament de bază:
a) 3 transportoare amfibii blindate /TAB pentru transport şi luptă/ 3 maşini de luptă a
infanteriei/MLI pentru transport şi luptă;
b) 3 mitraliere;
c) 3 puşti mitralieră;
d) 3 A.G. – 7;
e) 3 A.G. – 40.

Figura nr. 1.1.1. – Organizarea plutonului de infanterie

3. Capabilităţi şi limitări

0112. – (1) Capabilităţile de care dispune plutonul de infanterie sunt în legătură directă cu
cele ale companiei din care face parte sau în funcţie de cerinţele organizării pentru misiune.
(2) Pentru îndeplinirea misiunilor plutonul de infanterie dispune de următoarele
capabilităţi:
a) plutonul de infanterie îmbarcat pe MLI dispune de mare mobilitate şi putere de foc fiind
angajat, de regulă, în lupta împotriva inamicului îmbarcat pe mijloace blindate, în majoritatea
tipurilor de teren;
b) plutonul de infanterie îmbarcat pe TAB poate fi angajat în diverse tipuri de acţiuni
militare, dotarea acestuia permiţându-i să îşi menţină flexibilitatea tactică într-un teren mai puţin
restrictiv, şes sau teren mediu frământat.
(3) Plutonul de infanterie, indiferent de dotare, execută acţiuni ofensive, defensive şi
intermediare în toate mediile, în special noaptea şi în condiţii de vizibilitate redusă , dispunând de

capabilităţi pentru: NESECRET


I-3
NESECRET
a) asigurarea, ocuparea, interzicerea şi menţinerea terenului;
b) distrugerea, capturarea, blocarea şi fixarea forţelor inamice;
c) executarea culoarelor de trecere prin obstacolele amenajate de inamic;
d) executarea atacurilor false sau demonstrative pentru inducerea în eroare a inamicului;
e) acoperirea/siguranţa şi paza unităţilor proprii;
f) executarea recunoaşterilor/ cercetării, interzicerea, ocolirea/ evitarea, înlăturarea
obstacolelor, încercuirea şi blocarea terenului sau a forţelor inamice;
g) conducerea acţiunilor executate cu subunităţi mici;
h) participarea la operaţii de desant aerian;
i) participarea la operaţii aeromobile;
j) desfăşurarea operaţiilor în cooperare cu forţele speciale sau blindate;
k) participarea la operaţii amfibii;
l) executarea contraatacurilor pentru refacerea LDA;
m) executarea manevrelor, independent sau în cadrul companiei.
0113. – La nivelul plutonului de infanterie pot fi considerate drept limitări următoarele:
a) sprijin de luptă şi de servicii limitat;
b) mobilitatea limitată, atunci când terenul şi situaţia tactică nu permite întrebuinţarea
maşinilor de luptă, a transportoarelor sau a mijloacelor aeriene de transport;
c) vulnerabilitate la focul blindatelor, al artileriei şi mijloacelor aeriene ale inamicului
atunci când este angajat în teren deschis;
d) vulnerabilitate la atacul inamic cu arme de distrugere în masă, chimic, biologic,
radiologic, nuclear/ADMCBRN în condiţiile existenţei unui potenţial de decontaminare limitat.

4. Principii de întrebuinţare în luptă

0114. – (1) Plutonul de infanterie desfăşoară acţiuni de luptă pe baza şi cu respectarea:


a) legilor luptei armate;
b) principiilor luptei armate;
c) cerinţelor generale pentru succesul operaţiilor;
d) principiilor de drept internaţional umanitar.
(2) Legile luptei armate sunt:
a) concordanţa dintre scopuri, forţe şi mijloace;
b) legea raportului de forţe;
c) dependenţa doctrinei, operaţiilor, TTP de nivelul dezvoltării armamentului şi tehnicii de

luptă; NESECRET
I-4
NESECRET
d) unitatea acţiunilor;
e) amploarea crescândă a luptei armate şi necesitatea ofensivei pentru obţinerea victoriei
finale.
(3) Principiile luptei armate sunt:
a) precizarea scopurilor/definirea clară a obiectivelor;
b) unitatea şi continuitatea operaţiilor;
c) libertatea de acţiune;
d) iniţiativa;
e) flexibilitatea;
f) concentrarea efortului în locul decisiv şi la momentul potrivit;
g) întrebuinţarea economică a forţelor şi mijloacelor;
h) realizarea surprinderii;
i) evitarea surprinderii;
j) organizarea şi executarea oportună a manevrei;
k) realizarea şi menţinerea rezervei de forţe şi mijloace;
l) cooperarea;
m) siguranţa şi protecţia;
n) simplitatea planurilor şi ordinelor;
o) menţinerea unui moral ridicat;
p) sprijinul cu servicii.
(4) Cerinţele generale pentru succesul operaţiilor sunt:
a) iniţiativa;
b) agilitatea;
c) adâncimea;
d) sincronizarea;
e) multilateralitatea.
(5) Principiile de drept internaţional umanitar sunt stipulate în tratate, protocoale şi
convenţii internaţionale.
0115. – Acţiunile de luptă ale plutonului de infanterie trebuie să fie organizate pe baza unui
obiectiv şi a unei concepţii unitare, să se declanşeze prin surprindere şi să se desfăşoare continuu,
manevrier şi sincronizat, cu lovirea/angajarea simultană a tuturor elementelor de dispozitiv ale
inamicului, evitând pe cât posibil, loviturile frontale, angajarea de durată şi în condiţii
dezavantajoase cu grupări de forţe puternice ale acestuia, cu folosirea la maximum a avantajelor
oferite de mediu, a loviturilor aviaţiei, artileriei şi rachetelor, a acţiunilor de luptă electronică,

informaţională şi psihologică, cu măsuri multiple de securitate a acţiunilor, protecţie a forţelor şi de


NESECRET
I-5
NESECRET
sprijin cu servicii.
0116. – Principiile de întrebuinţare a plutonului de infanterie în acţiuni de luptă sunt:
a) întrebuinţarea în toate tipurile de teren;
b) întrebuinţarea prin surprindere;
c) întrebuinţarea în acţiuni cu c aracter decisiv;
d) întrebuinţarea în acţiuni manevriere;
e) întrebuinţarea secvenţială;
f) sprijinul eficient şi oportun.
0117. – Întrebuinţarea în toate tipurile de teren este determinată de posibilităţile plutonului
de infanterie de a duce cu succes acţiuni în teren şes, cu lucrări de hidroamelioraţii, mediu
frământat, muntos, pe litoral şi în deltă.
0118. – Întrebuinţarea prin surprindere impune dispunerea şi acţiunea grupată şi rapidă a
structurilor din subordine, în locuri şi momente neaşteptate de cătreamic.
in Prin realizarea surprinderii
se obţine succes moral şi material asupra acestuia, precum şi superioritate şi libertate de acţiune.
0119. – Întrebuinţarea în acţiuni cu caracter decisiv constă în folosirea forţelor la dispoziţie
în momentele hotărâtoare. În ofensivă, plutonul de infanterie se foloseşte atât în cadrul eşalonului
întâi, cât şi în eşalonul doi, pentru îndeplinirea celor mai importante misiuni.
0120. – Întrebuinţarea în acţiuni manevriere constă în realizarea grupării de forţe şi mijloace
în locul şi la momentul potrivit, în scopul aplicării unor lovituri hotărâtoare inamicului, respingerii
acţiunilor sau sustragerii de sub loviturile acestuia. Acţiunea manevrieră trebuie să fie simplă, să se
execute în ascuns, rapid, prin surprindere şi să se încadreze în planul eşalonului superior.
0121. – Întrebuinţarea secvenţială constă în folosirea plutonului de infanterie doar în
situaţiile în care puterea de luptă îi permite să ducă acţiuni în forţă, într-un ritm rapid, pe adâncimi
variabile şi cu pierderi minime. Puterea de luptă a plutonului de infanterie este determinată de
limitele tehnice ale maşinilor de luptă, pierderile de personal, de limitele umane – scăderea
capacităţii fizice şi psihice a militarilor, consumurile de carburanţi, muniţie şi m ateriale.
0122. – Sprijinul eficient şi oportun implică pregătirea şi ducerea acţiunilor într -o
concepţie unitară şi menţinerea unei cooperări neîntrerupte între forţele participante.

5. Locul şi rolul

0123. – În funcţie de sarcinile primite, plutonul de infanterie poate acţiona în adâncimea


dispozitivului inamicului, la contact sau în spate /în adâncimea dispozitivului forţelor proprii.
0124. – Acţiunile de luptă în adâncimea dispozitivului inamicului se execută, de regulă,

pentru descoperirea şi fixarea inamicului, interzicându-i,


NESECRET
astfel, să-şi îndeplinească obiectivele şi
I-6
NESECRET
îngrădindu-i libertatea de acţiune. Acţiunile de luptă în adâncime au caracter ofensiv şi constituie un
mijloc de reducere a posibilităţilor de manevră ale inamicului. Plutonul de infanterie poate participa
la acţiuni de luptă în cadrul unei grupări/detaşament de forţe, independent sau în cooperare cu alte
categorii de forţe, folosind diferite procedee/momente de luptă cum ar fi raidul, ambuscada,
capcana, incursiunea, executarea de distrugeri şi baraje pe comunicaţii, ocuparea/blocarea şi
menţinerea temporară a unor obiective sau raioane, precum şi supravegherea inamicului.
0125. – Acţiunile de luptă la contact se execută pentru angajarea inamicului utilizând o
gamă variată de forme şi procedee în scopul nimicirii sau capturării forţelor şi mijloacelor acestuia,
sau pentru respingerea/nimicirea elementelor vitale – a celor care desfăşoară lupta propriu-zisă, ale
grupării de forţe; în funcţie de sarcinile primite, în cadrul dispozitivului de luptă al companiei,
plutonul de infanterie se poate afla la contact în forţele din eşalonul întâi, forţele din eşalonul doi
sau în rezerva batalionului.
0126. – Acţiunile de luptă desfăşurate în spate/în adâncimea dispozitivului forţelor proprii
au ca scop asigurarea libertăţii de acţiune prin protejarea forţelor, susţinerea acţiunilor de luptă şi
păstrarea libertăţii de manevră a forţelor neangajate. Plutonul de infanterie execută misiuni în spate,
constând, de regulă, în:
a) paza şi apărarea unor raioane sau obiective importante;
b) siguranţa liniilor de comunicaţii;
c) sprijinul şi protecţia civililor şi instalaţiilor civile;
d) activităţi specifice cooperării civili - militari/ Civil-Military Cooperation/CIMIC.
0127. – (1) Atunci când, în concepţia eşaloanelor superioare forţele, mijloacele şi acţiunile
plutonului de infanterie sunt considerate esenţiale pentru succesul misiunii acestora, ele constituie
efortul principal al companiei, respectiv, al batalionului.
(2) Pentru mărirea puterii de luptă a plutonului de infanterie care constituie efortul
principal, eşalonul superior foloseşte următoarele procedee:
a) reducerea dimensiunilor punctului de sprijin sau zonei de responsabilitate;
b) întărirea cu forţe şi mijloace suplimentare;
c) sprijinirea acţiunilor cu diferite categorii de armament sau subunităţi;
d) stabilirea unor priorităţi privind susţinerea logistică;
e) planificarea unor misiuni, în acest sens, pentru rezervă.

SECŢIUNEA a 2-a
Puterea de luptă

1. Elemente NESECRET
I-7
NESECRET

0128. – (1) La nivel tactic, abilitatea comandantului de a genera şi aplica puterea de luptă
în punctul decisiv pentru îndeplinirea misiunii reprezintă una din cele mai mari provocări.
Comandantul utilizează procesul operaţiei/planificare, pregătire, executare şi evaluare, pentru a
genera putere de luptă.
(2) Puterea de luptă a plutonului reprezintă rezultatul însumării efectelor distructive şi
constructive generate de forţele şi mijloacele de luptă şi informaţionale ale structurilor pe care
poate să le întrebuinţeze la un moment dat. Plutonul generează putere de luptă prin transformarea
potenţialului său într-o acţiune efectivă.
0129. – Cele opt elemente ale puterii de luptă cuprind cele şase funcţiuni de luptă –
deplasarea şi manevra, informaţiile, sprijinul prin foc, sprijinul cu servicii, comanda misiunii şi
protecţia, multiplicate de capacitatea de conducere şi puse în valoare de sistemul informaţional.
0130. – Comandantul plutonului, asigură planificarea, într -o concepţie unitară a modului
de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor, iar prin capacitatea sa de conducere şi folosind sistemul
informaţional la dispoziţie asigură aplicarea celor şase funcţiuni de luptă, având ca rezultat
multiplicarea efectelor acestora şi realizarea puterii de luptă, figura nr. 1.2.1.

Figura nr. 1.2.1. – Elementele puterii de luptă

0131. – Comandantul plutonului, prin capacitatea sa de conducere, realizează


transformarea potenţialului de luptă în acţiune efectivă. Informaţiile sunt integrate în procesul de
planificare pentru a modela mediul operaţional şi pentru a veni în sprijinul acţiunilor desfăşurate.
Puterea de luptă a plutonului devine decisivă pentru obţinerea succesului acţiunii de luptă, atunci
când este utilizată la momentul şi locul potrivit.

1.1. Capacitate de conducere NESECRET


I-8
NESECRET

0132. – Conceptul de comandă a misiunii impune existenţa capacităţii de reglare


autoadaptivă în demersul de conducere a acţiunii de luptă. Capacitatea de reglare autoadaptivă în
conducere reprezintă abilitatea de a anticipa şi a reacţiona corect într -un mediu caracterizat de
incertitudine prin influenţarea gândirii critice şi creative a subordonaţilor concomitent cu întărirea
spiritului de echipă pentru îndeplinirea misiunii.
0133. – (1) O conducere eficientă poate compensa deficienţele existente în toate
funcţiunile de luptă, întrucât reprezintă cel mai dinamic element al puterii de luptă, în timp ce o
capacitate de conducere slabă poate anula avantajul oferit de aceste funcţiuni.
(2) În mediul operaţional actual, fluid şi dinamic, capacitatea de conducere a
comandantului poate face diferenţa dintre eşecul şi succesul misiunii. Într -un astfel de mediu
comandantul intră în contact nu numai cu militarii ci şi cu alte persoane şi face astfel uz de
capacitatea de influenţă în situaţii conflictuale. Contactul direct cu persoanele aflate în zona de
operaţii facilitează cooperarea dintre civili şi militari.
(3) Mai mult chiar, în situaţiile în care comandantul are de-a face cu membrii diverselor
organizaţii civile sau militare, prezente în zona de operaţii cu un anumit scop, acesta urmăreşte să
stabilească obiective comune utilizând abilităţile de lucru cu parteneri civili sau militari într -un
mediu multinaţional.
0134. – Mediul operaţional actual determină necesitatea existenţei unor comandanţi bine
pregătiţi, capabili să se adapteze cu rapiditate la situaţiile des schimbătoare, fie că se discută de
acţiuni de luptă fie că este vorba de deţinerea controlului în situaţii complexe care vizează acţiuni de
stabilitate şi de sprijin a populaţiei civile.

1.2. Sistem informaţional

0135. – (1) Comandantul de pluton foloseşte informaţiile pentru a înţelege, vizualiza,


descrie, coordona, conduce, evaluaşi a creşte eficacitatea funcţiunilor de luptă.
(2) Sistemul informaţional reprezintă un factor important în mediul operaţional. În
conflictele moderne, în determinarea rezultatului acţiunilor de luptă, informaţiile au devenit la fel de
importante ca şi acţiunile letale.
(3) Informaţiile reprezintă o armă împotriva sistemului de comandă-control al inamicului şi
un mijloc de influenţare a moralului acestuia. Informaţiile sunt în acelaşi timp distructive şi
constructive.
0136. – (1) Pentru întărirea şi concentrarea efectelor funcţiunilor de luptă comandantului

de pluton îi sunt necesare sisteme informaţionale moderne pentru toate structurile subordonate.
NESECRET
I-9
NESECRET
(2) Actul de comandă bazat pe informaţii relevante face posibil ca un comandant să ia
decizii corecte privind folosirea optimă a puterii de luptă.

2. Funcţiunile de luptă

0137. – Funcţiunea de luptă reprezintă un grup de sarcini şi sisteme - personal,


organizaţii, informaţii şi procese - unite de un scop comun pe care comandantul le foloseşte pentru
îndeplinirea misiunilor sau obiectivelor.
0138. – (1) Comanda misiunii reprezintă atributul comandantului de a exercita autoritatea
şi orientarea, folosind ordinele de operaţii, pentru a permite iniţiativa liderilor subordonaţi potrivit
intenţiei comandantului, prin delegarea de autoritate în conducerea întregii game de misiuni. Este
un atribut al comandantului realizat în scopul integrării funcţiunilor de luptă pentru îndeplinirea
misiunii.
(2) Funcţiunea de luptă comanda misiunii dezvoltă şi integrează acele acţiuni care îi dau
posibilitatea comandantului să realizeze ponderea optimă între comandă şi control.
0139. – Funcţiunea de luptă comanda misiunii se concentrează pe următoarele sarcini:
a) integrarea capabilităţilor funcţiunilor de luptă în scopul îndeplinirii misiunii;
b) acordarea libertăţii de acţiune comandanţilor subordonaţi pentru dezvoltarea situaţiei şi
acţiunea decisivă în condiţiile dinamice ale mediului operaţional, dar cu respectarea intenţiei
comandantului eşalonului superior;
c) împuternicirea comandanţilor subordonaţi şi asigurarea cu informaţii în scopul facilitării
execuţiei descentralizate.
0140. – În cadrul funcţiunii de luptă comanda misiunii, la exercitarea autorităţii prin
intermediul procesului de luare a deciziei, comandantul îndeplineşte patru sarcini:
a) conducerea procesului operaţiei/acţiunii;
b) înţelegerea, vizualizarea, descrierea, coordonarea, conducerea şi evaluarea;
c) constituirea de echipe de lucru între structurile modulare din organică şi personalul
structurilor întrunite, partenerii din organizaţiile interguvernamentale, interagenţii, multinaţionale;
d) conducerea activităţilor de informare şi influenţare.
0141. – În cadrul funcţiunii de luptă comanda misiunii, exercitarea controlului de către
comandant constă în utilizarea tuturor sistemelor şi procedurilor menite să pună în valoare
înţelegerea situaţiei de către acesta şi care să sprijine îndeplinirea misiunii.
0142. – Sistemele şi reţelele comenzii misiunii reprezintă utilizarea coordonată a resursei
umane, reţelelor, procedeelor, echipamentului şi facilităţilor, managementul conceptelor şi a

sistemului de management al informaţiilor esenţiale


NESECRET
pentru conducerea acţiunilor de luptă de către
I-10
NESECRET
comandant. Aceste reţele şi sisteme capacitează comanda misiunii. Designul operaţional este un
proces prin care se dezvoltă şi se îmbunătăţesc ideile operaţionale.
0143. – Fiecare situaţie de luptă este unică. Comandanţii depun eforturi pentru a evalua cât
mai corect situaţia şi a lua cele mai bune decizii de angajare în luptă a subunităţilor pe care le
conduc. Mediul luptei, aplicarea principiilor de întrebuinţare în luptă şi starea finală dorită au ca
punct terminus lupta la contact a plutoanelor şi grupelor de infanterie. Comandatul implicat trebuie
să înţeleagă scopul general al acţiunii militare şi modul în care acţiunile şi deciziile sale pot
influenţa rezultatul acţiunii de luptă proiectată la nivelul eşaloanelor superioare.
0144. – (1) Funcţiunea de luptă deplasarea şi manevra se referă la cerinţele şi sistemele ce
asigură deplasarea forţelor în scopul ocupării unei poziţii avantajoase faţă de inamic.
(2) Funcţiunea de luptă deplasarea şi manevra include acele sarcini asoc iate cu angajarea
forţelor prin folosirea focului direct sau a focului de sprijin/manevra, proiecţia forţei/deplasarea,
mobilitatea şi contramobilitatea.
(3) Deplasarea şi manevra sunt mijloacele prin care comandantul plutonului concentrează
efectele puterii de luptă pentru realizarea surprinderii, şocului, oportunităţii şi dominării inamicului.
0145. – (1) Funcţiunea de luptă informaţii reprezintă sarcinile şi sistemele care facilitează
înţelegerea cadrului operaţional, a inamicului, terenului, precum şi a aspectelor civile ale acţiunii de
luptă.
(2) Funcţiunea de luptă informaţii include acele sarcini asociate cu cercetarea,
supravegherea, recunoaşterea /Intelligence, Surveillance and Reconnaissance/ISR.
(3) Această funcţiune de luptă combină o structură flexibilă şi ajustabilă de proceduri,
personal, organizaţii şi echipamente pentru a asigura comandantului informaţii relevante şi alte
produse specifice legate de ameninţările din zona de operaţii, caracteristicile ale populaţiei şi ale
mediului de operare din zona de operaţii.
(4) Înţelegerea situaţiei tactice şi superioritatea informaţională permit evitarea surprinderii
forţelor proprii, luarea rapidă a deciziilor, executarea deplasării şi manevrei şi obţinerea rezultatelor
dorite.
0146. – (1) Funcţiunea de luptă sprijin prin foc reprezintă sarcinile şi sistemele
interconectate care asigură folosirea colectivă şi coordonată de către forţe a focului indirect al
forţelor terestre, a focului întrunit şi a operaţiilor ofensive de informaţii. Include sarcini as ociate cu
integrarea şi sincronizarea efectelor acestor trei tipuri de sprijin, cu alte funcţiuni de luptă pentru
îndeplinirea obiectivelor tactice.
(2) Loviturile letale şi neletale, inclusiv operaţiile ofensive de informaţii sunt integrate în
concepţia operaţiei pe timpul planificării şi ajustate pe baza criteriilor de stabilire a ţintelor.

0147. – Funcţiunea de luptă sprijinNESECRET


prin foc cuprinde utilizarea colectivă şi coordonată a
I-11
NESECRET
tuturor mijloacelor specifice necesare pentru conducerea şi asigurarea spr ijinului prin foc indirect a
schemei de manevră. Prin sistemul de sprijin prin foc se asigură:
a) angajarea ţintelor prin foc indirect sau direct;
b) sprijinul prin foc la timpul şi locul potrivit;
c) contralovituri precise şi oportune;
d) planificarea şi coordonarea sprijinului prin foc al forţelor terestre şi întrunit.
0148. – Com pania de infanterie sprijină plutonul prin acţiunea celorlalte două plutoane de
infanterie, a plutonului aruncătoare, plutonului antiblindate mixt şi a grupei de lunetişti în funcţie de
situaţia concretă astfel:
a) plutonul aruncătoare – cu foc la cerere;
b) plutonul antiblindate mixt – execută foc împotriva mijloacelor blindate ale inamicului
precum şi împotriva fortificaţiilor şi obstacolelor acestuia;
c) grupa lunetişti – nimiceşte obiectivele importante descoperite pe câmpul de luptă.
0149. – (1) Batalionul de infanterie sprijină plutonul prin:
a) acţiunile plutoanelor de aruncătoare 120 mm – cu foc la cerere, în limita bătăii şi a
consumului de muniţie alocat;
b) plutoanele de rachete şi aruncătoare de grenade antitanc – nimicesc blindatele
inamicului şi execută foc asupra fortificaţiilor sau obstacolelor acestuia;
c) plutonul de rachete antiaeriene – prin acţiuni active şi măsuri pasive de apărare
antiaeriană – apărare antiaeriană activă/pasivă – care au ca scop protecţia dispozitivului de acţiune,
a tehnicii, echipamentelor şi personalului împotriva acţiunilor de atac şi cercetare executate de
mijloacele aeriene ale inamicului.
d) echipa de control aerian tactic/ECAT/ prin FAC/forward air controler/controlorul
aerian înaintat, în special pentru cererea de sprijin aerian prin foc şi coordonarea forţelor din teren
cu aviaţia, în scopul evitării fratricidului şi pagubelor colaterale, economiei de muniţie şi expunerii
aviaţiei proprii în condiţiile folosirii sprijinului apropiat cu foc de aviaţie.
(2) Observatorul înaintat de la fiecare pluton localizează obiectivele, solicită şi execută
corectarea focului pentru îndeplinirea misiunii plutonului.
0150. – (1) Funcţiunea de luptă sprijin cu servicii reprezintă sarcinile şi sistemele care
asigură susţinerea şi serviciile necesare asigurării libertăţii de acţiune, extinderii capacităţii operaţionale
şi prelungirii duratei de rezistenţă a forţelor.
(2) Sprijinul cu servicii determină amploarea şi durata acţiunilor de luptă la care participă
plutonul. Sprijinul cu servicii reprezintă asigurarea logistică şi a serviciilor de personal necesare
executării acţiunilor de luptă până la îndeplinirea misiunii.

NESECRET
I-12
NESECRET
0151. – (1) Sprijinul logistic al plutonului de infanterie trebuie să asigure prin tehnicile şi
procedurile folosite reaprovizionarea, acordarea primului ajutor şi evacuarea răniţilor.
(2) Ajutorul comandantului de pluton este cel care calculează şi înaintează necesarul de
materiale specifice mediulu i în care acţionează plutonul, în funcţie de misiunea primită.
(3) Programul de mentenanţă al armamentului, tehnicii de luptă şi al materialelor trebuie
să fie eficient şi continuu, iar comandantul fiecărei subunităţi trebuie să se implice în organizarea ş i
executarea acestuia.
0152. – Funcţiunea de luptă protecţia reprezintă sarcinile şi sistemele care asigură
păstrarea capacităţii acţionale a plutonului, astfel încât comandantul să poată folosi la maximum
puterea de luptă a acesteia. Păstrarea capacităţii forţelor cuprinde:
a) protecţia personalului – combatanţi şi necombatanţi;
b) protecţia mijloacelor de luptă şi materialelor;
c) protecţia informaţiilor proprii şi ale partenerilor.
0153. – (1) Funcţiunea de luptă protecţia susţine capacitatea comandantului plutonului de a
menţine integritatea, puterea de luptă a plutonului. Protecţia determină gradul în care ameninţările
probabile pot afecta acţiunile de luptă şi asigură contracararea sau diminuarea pericolului
reprezentat de acele ameninţări.
(2) Accentul pe protecţie creşte pe timpul pregătirii şi continuă pe tot timpul desfăşurării
acţiunilor de luptă. Protecţia este o activitate continuă care integrează toate forţele şi mijloacele de
protecţie pentru menţinerea siguranţei bazelor, securizării căilor de comunicaţii şi protejării forţei.
0154. – Funcţiunea de luptă protecţie, la nivelul plutonului de infanterie, include acele
sarcini asociate cu:
a) siguranţa;
b) evitarea fratricidului;
c) supravieţuirea;
d) apărarea antiaeriană;
e) apărare CBRN/chimică, biologică, radiologică şi nucleară/Chemical, Biological,
Radiological and Nuclear;
f) protecţia informaţiilor;
g) asigurarea sănătăţii forţelor.

NESECRET
I-13
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
I-14
NESECRET
CAPITOLUL II
Conducerea

0201. – Conducerea acţiunilor plutonului de infanterie reprezintă activitatea desfăşurată de


comanda plutonului pentru îndeplinirea sarcinilor primite/deduse.
0202. – Comandantul conduce – planifică, pregăteşte, execută, coordonează şi evaluează –
acţiunile de luptă. Planifică pentru a înţelege situaţia curentă, pentru a preconiza situaţia viitoare şi
stabileşte modalităţi eficiente de realizare a situaţiei viitoare. Comandantul direcţionează etapa de
pregătire a forţelor pentru îmbunătăţirea capacităţii de execuţie a acţiunilor de luptă de către acestea
şi de a stabili condiţiile care sporesc şansele de obţinere a succesului. Pe tot parcursul etapei de
execuţie, comandantul creează condiţii de preluare a iniţiativei prin coordonarea acţiunilor
elementelor din subordine şi a mijloacelor primite în spr ijin. În cele din urmă, comandantul
evaluează continuu situaţia curentă şi progresul unei acţiuni de luptă, adaptează şi redefineşte
conform cerinţelor pentru a se asigura de îndeplinirea obiectivelor.

SECŢIUNEA 1
Conducerea plutonului

1. Comanda

0203. – Conducerea plutonului de infanterie se referă la modul în care comandantul


plutonului exercită capacitatea de conducere, folosind sistemul informaţional, în aplicarea
funcţiunilor de luptă, cu scopul de a multiplica efectele acestora şi a realiza puterea de luptă a
plutonului. Capacitatea de conducere a comandantului de pluton se bazează pe abilităţile de
comandă ale acestuia, abilităţi dobândite de-a lungul timpului prin studiu, practicare şi
discernământ.
0204. – Comandantul de pluton este răspunzător de utilizarea corectă a resurselor
plutonului, de angajarea, organizarea, coordonarea şi conducerea acestuia pe timpul acţiunii de
luptă. Exercitarea corectă a atributului de comandă de către comandantul de pluton permite
iniţiativa comandanţilor subordonaţi în asumarea unor riscuri pentru a beneficia de oportunităţile
apărute pe timpul derulării misiunii.
0205. – Pe timpul derulării acţiunilor de luptă orice membru al plutonului poate fi nevoit
să-şi asume comanda acestuia. Până la restabilirea lanţului de comandă, persoana care identifică
lipsa comenzii informează în ordinea succesiunii la comandă. În condiţii normale succesiunea la

comanda plutonului este următoarea: comandantul


NESECRET
de pluton, ajutorul/locţiitorul acestuia,
II-1
NESECRET
comandantul de grupă de pe direcţia principală de efort, comandanţii de grupă de pe direcţiile de
sprijin în ordinea importanţei misiunii pe care o execută.
0206. – În situaţia în care comanda plutonului este preluată de altă persoană, acesta va
îndeplini următoarele sarcini, la momentul oportun:
a) informarea eşalonului superior;
b) restabilirea lanţului de comandă al plutonului şi informarea întregului personal al
acestuia;
c) verificarea măsurilor de asigurare a securităţii plutonului şi a amplasării armamentului
mai important;
d) verificarea stării personalului plutonului şi a echipamentelor acestuia;
e) determinarea cu exactitate a locaţiei plutonului;
f) evaluarea capacităţii de luptă a plutonului pentru continuarea misiunii;
g) informarea eşalonului superior asupra rezultatelor evaluării;
h) continuarea misiunii.

2. Controlul

0207. – (1) În timp ce comanda este o funcţie personalizată, controlul implică toate forţele.
Controlul, în contextul comenzii misiunii, reprezintă reglarea/aranjarea forţelor şi funcţiunilor de
luptă, în scopul îndeplinirii sarcinilor primite, în conformitate cu intenţia comandantului.
(2) Comandantul trebuie să deţină controlul pentru a putea conduce acţiunile de luptă.
Comandantul exercită controlul asupra forţelor aflate în zona de operaţii.
0208. – (1) Controlul include sistemele şi procedurile detaliate care permit sporirea
gradului de înţelegere a situaţiei de către comandant şi sprijină executarea misiunii plutonului.
Comandantul utilizează controlul pentru a depăşi constrângerile fizice şi psihice la care este expus
plutonul.
(2) Prin control comandantul înţelege aspectele care pot fi măsurate şi analizate în cadrul
acţiunii de luptă. Aceste aspecte includ atât capabilităţile şi limitările organizatorice, cât şi ale
sistemelor forţelor proprii sau ale inamicului.
0209. – Utilizarea la minimul necesar a sistemelor şi procedurilor de control în scopul
sincronizării acţiunii de luptă, concomitent cu descentralizarea dreptului de a lua decizii, reprezintă
cea mai mare provocare pentru comandantul de pluton.
0210. – Coordonarea cu subunităţile învecinate reprezintă o măsură de control esenţială.
Aceasta se realizează de la stânga la dreapta şi din faţă către spate, pe cât posibil în prezenţa

comandanţilor subunităţilor învecinate. Subunităţile


NESECRET
învecinate trebuie să intre în posesia
II-2
NESECRET
următoarelor informaţii:
a) denumirea subunităţii;
b) misiunea;
c) locaţia dispozitivului de luptă;
d) frecvenţele de lucru indicativele de apel;
e) măsurile de siguranţă de luptă;
f) planurile de sprijin prin foc;
g) planul amplasării obstacolelor;
h) locul de dispunere al punctului de comandă al eşalonului superior şi al posturilor de
observare;
i) parolele de recunoaştere şi somare;
j) schemele sectoarelor şi/sau schema de manevră;
k) itinerarele de deplasare;
l) codul de semnale pirotehnice;
m) măsurile de conducere a focului.

SECŢIUNEA a 2-a
Sistemul de conducere

0211. – Sistemul de conducere constituie o componentă principală a dispozitivului de luptă


şi reprezintă ansamblul forţelor, mijloacelor, capacităţilor şi relaţiilor dintre acestea, utilizate pentru
pregătirea şi desfăşurarea acţiunii, în scopul îndeplinirii sarcinilor primite/deduse.

1. Organizare

0212. – Sistemul de conducere este constituit din:


a) subsistemul decizional, care, în baza principiului unităţii de comandă, este reprezentat
de comandant;
b) subsistemul operaţional, reprezentat de grupul de elaborare a ordinelor care participă la
fundamentarea deciziei comandantului;
c) subsistemul informaţional, constituit din ansamblul structurilor, formelor, metodelor,
tehnicilor, procedeelor, procedurilor şi mijloacelor prin care sunt culese, prelucrate, stocate,
transmise şi redate informaţiile;
d) subsistemul de securitate, compus din elementele care asigură protecţia structurii de

comandă şi a informaţiilor cu care se operează.


NESECRET
II-3
NESECRET

2. Responsabilităţi

0213. – Comandantul de pluton răspunde personal de îndeplinirea cu succes a sarcinii


primite. El este obligat:
a) să conducă pregătirea subunităţii pentru îndeplinirea sarcinii primite;
b) să cunoască starea şi posibilităţile subunităţii pe care o comandă, ale celor primite în
întărire sau care-l sprijină şi ale inamicului cu care se găseşte în contact;
c) să planifice activităţi, să orienteze permanent subordonaţii, să elaboreze cursurile
acţiunilor, să selecteze cursul optim, să ia decizii şi să transmită oportun misiunile grupelor şi
mijloacelor de întărire;
d) să organizeze sistemul de lovire, asigurarea acţiunilor în toate situaţiile care o impun;
e) să conducă realizarea amenajării genistice;
f) să conducă dispunerea plutonului în concordanţă cu planul de operaţii;
g) să-şi aleagă locul în dispozitiv în aşa fel încât să urmărească permanent câmpul de
luptă;
h) să se adapteze la specificul situaţiei luând măsurile adecvate;
i) să organizeze observarea câmpului de luptă;
j) să informeze comandantul de companie asupra problemelor şi situaţiei militarilor din
subordine;
k) să conducă şi să verifice mentenanţa tehnicii de luptă şi a armamentului plutonului;
l) să conducă asigurarea odihnei, hrănirii şi echipării militarilor din subordine;
m) să informeze comandantul de companie asupra capacităţii de luptă a plutonului;
n) să transmită permanent subordonaţilor informaţii privind situaţia de luptă;
o) să cunoască semnele şi semnalele de conducere, avertizare şi cooperare în luptă.
0214. – (1) Ajutorul/locţiitorul comandantului de pluton are următoarele atribuţii, pe
timpul pregătirii luptei:
a) coordonează şi răspunde de realizarea sprijinului logistic necesar plutonului pentru
îndeplinirea misiunii – muniţie, hrană, echipamente speciale, armament etc.;
b) conduce repetiţiile grupelor pentru anumite etape, faze şi momente ale luptei cu un grad
ridicat de complexitate şi implicaţii deosebite în rezultatele luptei;
c) conduce activitatea de realizare a machetei terenului, când pregătirea se execută la
aceasta;
d) înainte de inspecţia finală a comandantului de pluton, conduce inspecţia plutonului

înainte de plecare în misiune. NESECRET


II-4
NESECRET
(2) Pe timpul desfăşurării luptei acesta are următoarele atribuţii:
a) conduce forţa de sprijin;
b) coordonează acţiunea rezervei, atunci când comandantul de pluto n este la contact;
c) conduce activitatea de evacuare a răniţilor;
d) organizează şi conduce paza prizonierilor de război;
e) solicită comandantului de companie refacerea capacităţii de luptă prin împrospătarea cu
elemente de suport logistic pe timpul sau după îndeplinirea misiunii.
(3) Atunci când comandantul de pluton lipseşte, ajutorul/locţiitorul îndeplineşte atribuţiile
acestuia.
0215. – (1) Grupul de elaborare a ordinelor se organizează de comandantul de pluton.
Grupul este format, de regulă, din:
a) comandantul de pluton;
b) locţiitorul/ajutorul comandantului de pluton;
c) comandanţii de grupe;
d) observatorul înaintat al plutonului;
e) sanitarul;
f) comandanţii subunităţilor date ca întărire.
(2) Observatorul înaintat al plutonului se găseşte pe timpul ducerii acţiunii de luptă în locul
cel mai favorabil de unde poate solicita sprijin prin foc indirect. El trebuie să cunoască misiunea,
concepţia operaţiei şi în mod special schema de manevră a plutonului şi concepţia tragerilor. Îşi
desfăşoară activitatea în sprijinul comandantului de pluton şi interacţionează cu reprezentantul
eşalonului superior - ofiţerul însărcinat cu sprijinul prin foc/comandantul plutonului de
aruncătoare/şeful echipei de sprijin prin foc - care răspunde de sprijinul prin foc.
(3) Observatorul înaintat de la fiecare pluton localizează obiectivele, solicită şi execută
corectarea focului pentru îndeplinirea misiunii plutonului având următoarele atribuţii:
a) informează ofiţerul însărcinat cu sprijinul prin foc al eşalonului superior în legătură cu
situaţia actuală a plutonului, locaţia precum şi cerinţele referitoare la sprijinul prin foc ;
b) pregăteşte şi utilizează hărţi, overlay-uri, schiţe ale terenului;
c) solicită executarea şi reglajul tragerilor indirecte;
d) selectează acele ţinte prin a căror dist rugere/neutralizare este sprijinită misiunea
plutonului;
e) aleage posturi de observare, itinerare de deplasare spre şi dinspre ţintele selectate;
f) menţine comunicaţiile cu ofiţerul însărcinat cu sprijinul prin foc al companiei şi al
batalionului;

g) determină coordonatele poziţiei sale;


NESECRET
II-5
NESECRET
h) este pregătit să realizeze retransmisia radio între comandantul de pluton şi eşalonul
superior în situaţii de urgenţă;
i) este pregătit să solicite sprijin aerian apropiat /CAS/ close air support.
0216. – (1) Înainte de începerea lucrului, comandantul plutonului se asigură că tot
personalul de bază cunoaşte principalele elemente/ elementele necesare îndeplinirii misiunii din
ordinul de operaţie/OPORD/Operation Order primit de către pluton.
(2) Sub îndrumarea comandantului de pluton OPORD se pregăteşte succesiv pe părţi,
supervizate de acesta şi se realizează mijloacele de expunere necesare – schiţe, calcule, macheta
terenului.
(3) Ordinul de avertizare/Warning Order/WARNO cuprinde momentul şi locul unde acest
grup trebuie să se întrunească.
(4) Procedurile de operare/Standing Operating Procedures/SOP ale subunităţii trebuie să
cuprindă modul de alcătuire şi îndatoririle grupului de elaborare a ordinelor.

3. Sistemul de comunicaţii

0217. – Sistemul de comunicaţii şi informatică al Forţelor Terestre/SCIFT reprezintă


infrastructura tehnică a sprijinului de comunicaţii şi informatică şi se constituie într-un ansamblu
structurat şi integrat de resurse umane, mijloace/echipamente tehnice, proceduri, programe, servicii
şi facilităţi, destinat culegerii, prelucrării, transmiterii şi stocării datelor pentru analiza, producerea
şi reprezentarea informaţiilor, utilizate în procesele de comandă şi control, cooperare şi înştiinţare în
operaţii desfăşurate în timp de pace, în situaţii de criză şi în timp de război.
0218. – (1) SCIFT are o componentă staţionară/pe timp de pace şi o componentă
dislocabilă/în timp de război interoperabile din punct de vedere tehnic şi al procedurilor utilizate.
(2) Componenta dislocabilă este reprezentată de sistemele integrate de comunicaţii şi
informatică dislocabile/SICID organizate la toate eşaloanele începând de la nivelul batalion.
(3) SICID destinate batalioanelor, care iau parte la/sau furnizează suport operaţiilor terestre
vor asigura sprijinul de comunicaţii şi informatică tuturor structurilor subordonate până la nivelul
grupă/pluton.
(4) Structura sistemelor este modulară şi permite transferul informaţiilor de voce şi date
între toate componentele eşalonului deservit precum şi cu: eşalonul superior, eşaloanele
subordonate, forţele cu care cooperează, structurile civile etc.
0219. – (1) Fiecare mare unitate şi unitate din forţele terestre, care dispune de forţe şi
mijloace de comunicaţii şi informatică îşi organizează propriul sistem integrat de comunicaţii şi

informatică dislocabil. NESECRET


II-6
NESECRET
(2) Structura arhitecturală a sistemelor integrate de comunicaţii şi informatică dislocabile
organizate la nivelul batalionului este compusă din:
a) subsistemele de comunicaţii locale/LAS/Local Area Subsystems cu interfeţe conectate
la subsistemul de comunicaţii extinse/WAS/ Wide Area Systems;
b) subsistemul mobil Mob.S/Mobile Subsystem.
(3) Structura arhitecturală a sistemelor integrate de comunicaţii şi informatică dislocabile şi
repartiţia nivelelor acesteia pe eşaloanele Forţelor Terestre este prezentată în Anexa nr. 3 din F.T.-
10, Manualul pentru sprijinul de comunicaţii şi informatică în operaţiile Forţelor Terestre, Bucureşti
2008. Facilităţile de comunicaţie pe nivele WAS, LAS şi M ob.S sunt prevăzute în a rt. 50 – 52 din
acelaşi manual.
0220. – Din punct de vedere tehnico-organizatoric sistemele integrate de comunicaţii şi
informatică dislocabile au următoarele componente:
a) Reţeaua de comunicaţii de sprijin de campanie – la nivel de M.U. operativă/tactică;
b) Reţele de comunicaţii ale punctelor de comandă – de nivel M.U., U.;
c) Subsistemul informatic de comandă şi control/C2IS – la nivelul centrelor de conducere
din punctele de comandă ale M.U./U şi ale structurilor subordonate;
d) Subsistemul radio de campanie – în sprijinul comenzii şi controlului forţelor aflate în
deplasare şi în condiţii critice ale luptei când legăturile prin alte mijloace nu sunt disponibile;
e) Subsistemul de management – pentru asigurarea funcţiilor de planificare, configurare,
conducere automată şi control operaţional;
f) Subsistemul de comunicaţii alternative – mobile, poştale, de semnalizare;
g) Elemente de sprijin logistic;
h) Rezerva de comunicaţii şi informatică.
0221. – (1) Subsistemul radio de campanie cuprinde:
a) reţeaua radio pentru transmisia pachetelor de date;
b) reţele radio de campanie;
c) reţele radio ale abonaţilor mobil i;
d) reţele radio aer-sol.
(2) Reţelele radio de campanie/Combat Net Radio/CNR reprezintă principalul mijloc
pentru sprijinul de comunicaţii şi informatică al structurilor de comandă şi control la eşaloanele
tactice, de la nivel batalion în jos.
(3) CNR au rolul de a furniza capabilităţi de transfer al informaţiilor de voce şi date pentru
elementele structurilor subordonate – companii, plutoane, grupe, subunităţi de cercetare, protecţie
CBRN, transport etc. – în configuraţia şi cantitatea necesară specificului armei.

(4) CNR sunt organizate cu mijloace/staţii


NESECRET
radio de campanie interconectate între ele
II-7
NESECRET
formând reţele, în gamele de frecvenţă HF, VHF, VHF/UHF în variante portative şi vehiculare –
instalate pe baze de transport auto, pe mijloace blindate şi containere de stat major. Utilizarea
spectrului de radio frecvenţă în spaţiul de luptă se realizează ţinând cont de analiza capacităţii,
mobilităţii şi acoperirii zonale. Acestea sunt detaliate în art. 67 şi tabelul nr. 1 din F.T.-10, Manualul
pentru sprijinul de comunicaţii şi informatică în operaţiile Forţelor Terestre, Bucureşti 2008.
(5) Reţelele radio ale abonaţilor mobili sunt destinate conectării şi asigurării serviciilor de
comutaţie automată a abonaţilor care datorită mobilităţii lor mari sau dispunerii izolate nu pot
beneficia de serviciile reţelei de comunicaţii de sprijin. Din punct de vedere structural şi funcţional
aceste reţele au în compunere puncte de acces radio şi terminale radio ale abonaţilor mobili.
(6) Reţelele radio-sol cuprind toate reţelele şi direcţiile organizate în scopul asigurării
suportului tehnic pentru realizarea controlului întrunit al spaţiului aerian.
0222. – Subsistemul de comunicaţii prin mijloace alternative se organizează la nivelul
fiecărui sistem integrat de comunicaţii şi informatică dislocabil şi este compus din liniile de
comunicaţii realizate cu mijloace mobile, poştale şi de semnalizare organizate la nivelul M.U./U.
din Forţele Terestre.
0223. – (1) Liniile de comunicaţii prin mijloace mobile au o largă întrebuinţare atât pe
timpul pregătirii cât şi pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă. Ele asigură adunarea, prelucrarea,
transportul, distribuirea şi expedierea documentelor, devenind, în unele situaţii, chiar principalele
mijloace de asigurare a legăturii între eşaloanele tactice şi operative.
(2) Transportul documentelor se realizează de către echipele de agenţi cu ajutorul
diverselor mijloace de transport. Cu aprobarea comandantului, mijloacele mobile şi echipele de
agenţi pot însoţi ofiţerii de legătură trimişi de statul major la eşaloanele subordonate sau care
primesc misiuni de cooperare numai în privinţa transportului documentelor.
(3) Pentru realizarea legăturilor prin mijloace mobile direcţiile şi itinerarele circulare de
deplasare se stabilesc în funcţie de mijloacele folosite şi de situaţie, astfel încât, transportul
documentelor să se facă în timp scurt şi în secret. Mijloacele mobile care circulă pe drumurile
publice au prioritate la trecerea prin punctele obligatorii şi pot depăşi coloanele ce se găsesc în
deplasare. Liniile prin mijloace mobile asigură:
a) legătura între centrele de comunicaţii ale punctelor de comandă/CCPC;
b) legătura între CCPC şi staţiile de adunare şi expediere a documentelor din garnizoane;
c) legătura între CCPC şi organul specializat pentru transportul documentelor secrete al
Ministerului Administraţiei şi Internelor sau SRI.
0224. – Liniile de comunicaţii prin mijloace poştale sunt destinate asigurării legăturii
poştale ale unităţilor, instituţiilor şi întregului efectiv al forţelor armate ale României între ele, cât şi

între acestea şi populaţia ţării, instituţiile şi organizaţiile


NESECRET
civile. Legătura poştală militară se asigură
II-8
NESECRET
de sus în jos, de către eşalonul superior şi se organizează pe baza ordinelor şi dispoziţiunilor şefului
comunicaţiilor şi informaticii şi a datelor referitoare la organizarea legăturii poştale militare reieşite
din dispoziţiunile pentru comunicaţii ale eşalonului superior.
0225. – Liniile de comunicaţii prin mijloace de semnalizare se întrebuinţează pentru
transmiterea şi recepţionarea informaţiilor sub formă de semnale. Acestea se referă la comenzi şi
rapoarte privind executarea unor acţiuni de luptă, identificarea aliniamentului de contact, intrarea în
acţiune a eşaloanelor cu care se cooperează şi înştiinţarea/alertarea formaţiunilor de apărare.
0226. – (1) Pe timpul luptei, comandantul de pluton realizează conducerea grupelor,
culegerea şi transmiterea informaţiilor pentru conducerea focului, de regulă, prin intermediul
mijloacelor de comunicaţii.
(2) Comandantul plutonului analizează fiecare situaţie pentru a determina efectul pe care
terenul, vremea şi inamicul îl pot avea asupra posibilităţilor sale de conducere.
(3) El reduce aceste efecte prin dispunerea corespunzătoare a subunităţilor sale, prin
stabilirea unor semne şi semnale vizuale pentru situaţii critice/alarmare -înştiinţare şi alte asemenea
măsuri.
(4) Cel mai bun mod de a limita aceste efecte este reducerea nevoii de comunicare, pe
parcursul desfăşurării acţiunii de luptă, prin elaborarea unui plan simplu care să solicite o cât mai
mică intervenţie în procesul de comandă şi control.
0227. – (1) Cele mai des folosite mijloace de com unicare sunt staţiile radio; acestea pot fi
întrebuinţate pe timpul deplasărilor sau atacurilor companiei.
(2) Plutonul de infanterie este dotat atât cu tehnica radio din înzestrarea mijloacelor
blindate, cât şi cu tehnica radio portativă pentru realizarea legăturilor radio când acţionează pe jos.
Comandantul plutonului poate opera din TAB/MLI cu mijloacele radio din dotarea acestuia în
reţeaua radio a plutonului şi cu staţia portabilă, în reţeaua companiei; în reţeaua de comandă a
batalionului informaţiile se transmit secretizat.
(3) În organizarea reţelelor radio, comandantul ia în considerare faptul că, legătura radio
continuă este esenţială pentru toate acţiunile de luptă; adesea, din cauza terenului puternic
frământat, caracteristicilor tehnico-tactice şi tipului de acţiune, legătura radio se pierde; alteori, din
nevoia de securitate a acţiunilor de luptă se poate impune interdicţia radio. Comandantul trebuie să
stabilească când şi unde comunicarea este critică în timpul acţiunilor de luptă şi să se asigure că
subunităţile pot fi conduse.
0228. – (1) Comandantul plutonului întrebuinţează semne şi semnale vizuale pentru
transmiterea rapidă a mesajelor prestabilite şi identificarea forţelor proprii.
(2) Semnele şi semnalele vizuale ce pot fi întrebuinţate de către acesta sunt:

a) semne şi semnale executate cu braţele şi mâinile;


NESECRET
II-9
NESECRET
b) semne şi semnale executate cu fanioane;
c) semnale executate cu lumini;
d) semnale executate cu focuri de armă, trasoare sau de iluminare;
e) semnale executate cu mijloace de semnalizare – cartuşe de semnalizare şi iluminare;
f) semnale realizate cu ajutorul grenadelor şi iluminărilor fumigene colorate.
(3) Aceste semne şi semnale sunt menţionate în instrucţiunile de operare/ Operating
instructions/IOS, SOP sau în OPORD. Avantajulîntrebuinţării semnelor şi semnalelor constă în
viteza mare de transmitere a informaţiilor.
0229. – (1) Comandantul plutonului poate folosi şi semnalele acustice prin: fluier; sirenă;
gong; împuşcături şi explozivi; vocea luptătorilor care pot imita anumite păsări sau anima le.
(2) Toate aceste sunete pot atrage atenţia şi transmite mesaje prestabilite; semnalele
acustice sunt de obicei eficiente, dar pe distanţe scurte; aceste semnale trebuie să fie simple pentru a
evita neînţelegerile; semnificaţia semnalelor auditive trebuie stabilite în SOP.
0230. – (1) În scopul menţinerii legăturilor radio comandantul poate lua anumite măsuri
care, la nivelul plutonului, constau în special din asigurarea securităţii comunicaţiilor/
Communication Security/COMSEC şi punerea în aplicare a tehnicilor antibruiaj.
(2) Asigurarea securităţii comunicaţiilor are drept scop întârzierea sau limitarea culegerii
de informaţii provenite din transmisiile radio de către inamic. COMSEC presupune următoarele:
a) autentificarea/solicitarea periodică a parolelor către corespondenţi;
b) utilizarea modurilor de lucru care asigură protecţia comunicaţiilor;
c) schimbarea periodică a caracteristicilor de lucru radio;
d) desemnarea perioadelor pentru ascultarea radio;
e) limitarea folosirii staţiei radio/scurtarea la maxim a timpului de emisie a staţiei;
f) întărirea disciplinei radio şi instruirea corespunzătoare a radiotelefoniştilor;
g) selectarea locurilor de amplasare a tehnicii radio;
h) folosirea antenelor direcţionale, atunci când este posibil.
(3) Operatorii radio trebuie să folosească următoarele tehnici antibruiaj pentru a contracara
acţiunile de bruiaj ale inamicului:
a) recunoaşterea – primul lucru pe care trebuie să -l facă un operator când staţia radio
primeşte interferenţe, este să găsească cauza;
b) continuarea transmisiei – operatorul trebuie să continue emisia radio după identificarea
interferenţelor, astfel încât inamicul să nu bănuiască că bruiajul său funcţionează;
c) raportarea – se raportează orice bruiaj folosind raportul de intervenţie, bruiaj şi
interferenţă/RIBI; raportul RIBI trebuie să fie tri mis printr-un alt mijloc de comunicare, de

exemplu, cablu sau curier; formatul unui raport RIBI se găseşte de obicei într-un SOP tactic şi
NESECRET
II-10
NESECRET
conţine data şi ora bruiajului, frecvenţele bruiate, subunitatea care face raportul.

4. Documente de conducere

0231. – (1) Pentru exercitarea comenzii misiunii se utilizează instrucţiuni cu caracter


permanent şi instrucţiuni cu caracter temporar.
(2) Instrucţiunile cu caracter permanent sunt acele documente de conducere puse la
dispoziţie la începutul procesului acţiunii de luptă şi de regulă au aplicabilitate până la finalul
acesteia. Din această categorie de instrucţiuni fac parte:
a) mandatul;
b) conceptele militare;
c) doctrinele;
d) procedurile de operare;
e) alte documente.
(3) Instrucţiunile cu caracter temporar sunt documentele emise pe tot parcursul procesului
operaţiei şi care se adresează, în general, comandanţilor subordonaţi şi eşalonului superior. Aceste
instrucţiuni sunt:
a) concepţia comandantului;
b) planul operaţiei;
c) OPORD, WARNO, ordinul fragmentar/Fragmentary Order/FRAGO.
(4) Instrucţiunile cu caracter temporar trebuie să conţină, pe scurt:
a) situaţia în care se desfăşoară acţiunea – misiunea companiei, execuţia;
b) intenţia comandantului – concepţia luptei, sarcinile structurilor subordonate, sarcinile
structurilor de sprijin, instrucţiuni de coordonare;
c) sprijinul cu servicii;
d) comanda şi comunicaţiile.
0232. – (1) Concepţia comandantului este instrucţiunea emisă pentru o anumită acţiune de
luptă, prin care sunt transmise informaţiile referitoare la viziunea comandantului asupra acţiunii de
luptă şi trebuie să reflecte:
a) intenţia comandantului;
b) schema de manevră aleasă/decisă.
(2) Intenţia comandantului cuprinde scopul acţiunii de luptă, sarcinile cheie şi starea
finală. Intenţia comandantului nu este un rezumat al concepţiei luptei. Scopul acesteia este de a
concentra atenţia subordonaţilor asupra rezultatului final dorit, asupra a ceea ce trebuie îndeplinit

pentru a se obţine succesul, chiar şi în cazul în care nu se mai aplică planul şi concepţia
NESECRET
II-11
NESECRET
comandantului.
(3) Schema de manevră reprezintă schematic modalitatea prin care forţele şi mijloacele
aflate la dispoziţie sunt utilizate pentru îndeplinirea scopului acţiunii de luptă. Concepţia
comandantului stă la baza întocmirii planului şi a ordinului. Aceasta este autentificată de către
comandant şi avizată de eşalonul superior.
0233. – (1) Planul de operaţii este instrucţiunea prin intermediul căreia comandantul
plutonului planifică şi conduce nemijlocit acţiunile de luptă. Se întocmeşte grafic pe hartă/ alt
suport.
(2) La întocmirea planului de operaţii trebuie avute în vedere următoarele:
a) planul are la bază presupuneri explicite asupra a ceea ce urmează să desfăşoare forţele
plutonului; practica a demonstrat că foarte rar, subunităţile sunt conduse în conformitate cu
planurile întocmite, datorită folosirii unor presupuneri inexacte;
b) planificatorii au tendinţa de a utiliza metode de planificare care conduc la o gândire
inflexibilă şi nepermisivă;
c) planurile de operaţii nu pot fi transformate în ordine de operaţii, deoarece un plan acoperă o
perioadă mai mare de timp; îndepărtarea de prezent presupune utilizarea exponenţială a presupunerilor;
d) de regulă, planurile nu se transmit comandanţilor subordonaţi, ci doar elemente ale
planificării, pe care aceştia le utilizează în propriile procese de planificare;
e) planurile de operaţii nu au o formă finală.
0234. – (1) Ordinul este instrucţiunea cu ajutorul căreia comandantul plutonului exercită
comanda misiunii.
(2) La întocmirea ordinelor trebuie avute în vedere următoarele:
a) ordinul trebuie să prezinte explicit momentul în care intră în vigoare sau condiţiile în
care poate fi aplicat;
b) presupune obligativitatea execuţiei;
c) poate fi înlocuit doar de către un alt ordin.
0235.– (1) Planul/concepţia operaţiei presupune realizarea de către comandantul de pluton
a unui rezumat al acţiunilor ce se vor î ntreprinde pentru îndeplinirea misiunii în condiţii
avantajoase, respectând intenţia comandantului eşalonului superior cu unul sau două nivele mai sus.
Comandantul plutonului foloseşte procedurile de conducere a trupelor pentru transformarea
concepţiei într-un plan bine gândit şi pentru emiterea unui ordin de operaţie fundamentat. Astfel ,
comandantul de pluton repartizează sarcini către elementele subordonate precizând scopul acestora,
distribuie resursele la dispoziţie şi stabileşte priorităţile în scopul aplicării concepţiei stabilite.
(2) Baza doctrinară a elaborării ordinului de operaţie o constituie formularea misiunii şi

intenţia comandantului. NESECRET


II-12
NESECRET
0236. – (1) Comandantul de pluton foloseşte formularea misiunii pentru a exprima în
rezumat acţiunea de lupta pe care o va executa plutonul. Acest paragraf scurt, de regulă constituit
dintr-o singură propoziţie, precizează tipul acţiunii de luptă, sarcinile tactice ale subunităţii şi
scopul. Misiunea trebuie să conţină un răspuns clar la întrebările:
a) cine?/subunitatea,
b) ce?/care?/sarcina/sarcinile esenţiale ale subunităţii şi felul acţiunii de luptă,
c) când?/la timpul dat prin OPORD-ul companiei,
d) unde?/obiectivul sau locaţia indicată prin OPORD-ul eşalonului superior,
e) de ce?/scopul acţiunii plutonului determinat din analiza concepţiei operaţiei eş alonului
superior.
(2) Comandantul de pluton trebuie să se asigure de faptul că misiunea este înţeleasă de toţi
comandanţii subordonaţi.
(3) La formularea misiunii se iau în considerare următoarele elemente:
a) tipul acţiunii de luptă;
b) sarcinile tactice ale subunităţii;
c) scopul.
(4) Gama de operaţii grupează acţiunile militare în patru mari categorii: ofensive, de
apărare, de stabilitate şi de sprijin al autorităţilor civile şi intermediare
(5) Sarcinile tactice reprezintă activităţi specifice desfăş urate de o subunitate pe timpul
executării unei acţiuni tactice sau a unei forme de manevră. Sarcinile tactice se exprimă în termeni
ai verbelor de acţiune ale forţelor proprii, cum ar fi, de exemplu, atacă, limitează, distruge,
izolează, sau ca efecte asupra forţelor inamice, de exemplu: înfrânge, învinge, fixează, interzice.
(6) În formularea misiunii comandanţii de plutoane trebuie să folosească sarcinile
doctrinare aprobate şi având un înţeles specific militar. Ele sunt măsurabile şi de cele mai multe ori
descriu rezultatele sau efectele lor în relaţie cu inamicul, terenul şi forţele proprii. În tabelul nr.
2.2.1. este prezentată o listă cu termeni care pot reprezenta, într -un anumit context, o sarcină
esenţială, aşadar răspunsul la întrebarea Ce/care este sarcina?

Acţiuni ale forţelor proprii Efecte asupra forţei inamice


 Atacă, atacă cu foc  Blochează
 Creează o breşă, rupe  Canalizează
 Ocoleşte, curăţă  Limitează, stăpâneşte, reţine
 Consolidează şi reorganizează  Înfrânge, învinge
 Controlează  Distruge
 Dezangajează  Rupe, dezorganizează
 Urmăreşte  Fixează
 Ocupă, prinde  Interzice
 Reduce  Izolează
NESECRET
II-13
NESECRET
Acţiuni ale forţelor proprii Efecte asupra forţei inamice
 Reţine, opreşte, angajează  Neutralizează
 Apără, asigură, securizează  Penetrează, străpunge, pătrunde
 Sprijină cu foc  Întoarce
Tabelul nr. 2.2.1. – Sarcini de misiune

(7) Scopul – în formularea misiuniirăspunsul la întrebareaDe ce? trebuie să arate scopul


misiunii – de ce este îndeplinită sarcina esenţială? În mod normal, scopul operaţiei este descris
folosind o frază descriptivă şi este, de cele mai multe ori, mai important decât sarcina. Fiind clar
formulat în cuprinsul misiunii, scopul asigură înţelegerea de către subordonaţi a sarcinilor lor şi le
asigură libertatea de acţiune şi iniţiativa.
(8) În formularea misiunii comandantul de pluton trebuie să aibă în vedere precizarea sarcinii
sau sarcinilor împreună cu un singur scop. O singură sarcină va reprezenta efortul principal al
comandantului, în schimb resursele trebuie alocate de maniera în care trebuie îndeplinite toate celelalte.
Sarcinile şi scopurile trebuie exprimate folosind verbe de acţiune, al căror succes este măsurabil.
(9) Spre exemplu „atacă” nu este o exprimare corectă a sarcinii, în schimb „ocupă” este
mai potrivită din acest punct de vedere pentru că succesul este măsurabil. Continuând pe aceeaşi
logică, formularea „atacă pentru a ocupa” este mai puţin recomandată deoarece aceasta
direcţionează executanţii, spunându-le cum să execute această sarcină/în acest caz prin executarea
unui atac asupra obiectivului precizat. Forme de manevră, precum învăluirea sau manevra de
întoarcere sunt excluse în această situaţie.
0237. – (1) Ordinele de luptă – sunt mijloacele prin care comandantul de pluton primeşte şi
transmite informaţii de la înştiinţarea sa asupra acţiunii de luptă ce se va desfăşura şi până la finalul
acesteia. WARNO, OPORD şi FRAGO sunt esenţiale pentru îndeplinirea cu succes a misiunii.
(2) În situaţii de luptă comandantul de pluton şi comandanţii subordonaţi utilizează ziln ic
ordinele de luptă drept pentru care trebuie să cunoască forma corectă a fiecăruia dintre ele. În

acelaşi timp ei trebuie să se asigure de faptul că fiecare militar al plutonului cunoaşte modul în care
trebuie să acţioneze la primirea ordinului.
(3) Ordinul de avertizare/WARNO – comandantul de pluton înştiinţează personalul
plutonului, pe parcursul etapei de planificare a acţiunii de luptă printr-un WARNO. Primirea
WARNO iniţiază şi derularea procesului de planificare paralelă. Comandantul de pluton poa te
emite o serie de WARNO către comandanţii subordonaţi cu scopul de a -i ajuta să se pregătească
pentru misiune. Elementele din conţinutul WARNO permite subordonaţilor să înceapă propriul
proces de planificare şi pregătire.
(4) Conţinutul WARNO depinde de informaţiile deţinute despre acţiunea de luptă ce se va
derula şi conţine instrucţiuni speciale. Informaţiile sunt primite de obicei de la comandantul
NESECRET
II-14
NESECRET
companiei. Comandantul de pluton emite propriile WARNO fie pe măsură ce primeşte noi ordine
de avertizare de la eşalonul superior fie ca urmare a finalizării analizei detaliate a misiunii pentru ca
subordonaţii săi să întreprindă acţiunile necesare.
asupra acţiunii ce se va executa
(5) În afara rolului de a alerta personalul plutonului, , WARNO
mai îndeplineşte şi o altă funcţie, respectiv aceea de a transmite gradual informaţii de natură tactică
subordonaţilor, astfel încât, OPORD
-ul emis după parcurgerea etapelor specifice din
procedurile de
TLP să fie cât mai scurt, clar şi concis.
conducere a trupelor/Troops Leading Procedures/
(6) WARNO nu are o formă specifică. Tehnica cea mai utilizată este cea a formatului
OPORD pe cinci paragrafe. În tabelul nr. 2.2.2. este prezentat un exemplu despre modul în care
comandantul de pluton poate utiliza WARNO pentru alerta rea plutonului şi asigurarea datelor
necesare iniţierii planificării.
(7) Ordinul de operaţie al comandantului de pluton de regulă, este emis verbal; acesta are
scopul de a implementa executarea coordonată a acţiunii de luptă. Comandantul plutonului foloseşte
elemente de text şi reprezentări grafice pentru a urma formatul pe cele cinci paragrafe. După
emiterea unui număr de WARNO comandantul de pluton nu mai repetă în OPORD informaţiile
transmise prin acestea; poate numai să facă o prezentare pe scurt a informaţiilor transmise sau să
corecteze eventualele inexactităţi. Astfel, are mai mult timp la dispoziţie pentru a explica
subordonaţilor modul în care el vizualizează desfăşurarea acţiunii de luptă. Comandantul de pluton
poate să emită o matrice de execuţie fie pentru a completa OPORD-ul fie pentru a servi ca
instrument de lucru ajutător în executarea misiunii. Totuşi, elaborarea acestei matrice nu exclude
emiterea OPORD pe cinci paragrafe.

Acţiunile
Scopul emiterii WARNO de către
comandantului Conţinutul probabil al WARNO
comandantul de pluton
de pluton
Primirea WARNO WARNO nr. 1 conţine: tipul de misiune, Pregătirea grupelor pentru deplasarea
de la organizarea preliminară pentru sarcină. tactică spre raionul de concentrare.
comandantul Planul deplasării. Calculul iniţial al timpului. Obţinerea foilor de hartă.
companiei Exerciţiile standard ce trebuie repetate.
Executarea WARNO nr. 2 conţine: situaţia forţelor Iniţierea analizei misiunii la nivelul
analizei MIFT-TC proprii, situaţia inamicului, planul de grupelor. Iniţierea repetiţiilor
asigurare a securităţii, analiza terenului, generale/exerciţii la specificul misiunii.
misiunea plutonului. Pregătirea pentru luptă.
Dezvoltarea WARNO nr. 3 conţine: concepţia operaţiei, Identificarea cerinţelor pentru
planului planificarea sprijinului prin foc, sarcinile şi executarea recunoaşterii la nivelul
scopul subunităţilor subordonate. plutonului. Executarea recunoaşterii
Reprezentări grafice actualizate. de către comandant. Pregătirea
pentru luptă.
Tabelul nr. 2.2.2. – Exemple de WARNO emise de comandantul de pluton

(8) FRAGO verbal sau scris este a formă prescurtată a OPORD, care aduce modificări
numai la anumite porţiuni din acesta. În mod normal este realizat în formatul pe cinci paragrafe al
NESECRET
II-15
NESECRET
OPORD şi se concentrează de obicei pe misiunea care urmează. Comandantul de pluton emite
FRAGO pentru:
a) a comunica schimbările survenite în situaţia inamicului sau a forţelor proprii;
b) a da misiuni subordonaţilor în funcţie de schimbările de situaţie;
c) a modifica calculul timpului din OPORD-ul în vigoare;
d) a asigura, în extras, prevederi ale unor ordine detaliate;
e) a asigura instrucţiuni temporare până la emiterea unui ordin detaliat;
f) a transmite instrucţiuni specifice subordonaţilor care nu au nevoie de un ordin complet.
(9) Dacă au apărut schimbări semnificative ale situaţiei atunci va fi emis un nou OPORD.
0238. – Rapoartele utilizate la nivelul plutonului de infanterie sunt:
a) SALUTE – Size, Activity, Location, Unit/Uniform, Time, Equipment/mărime, activităţi,
locaţie, unitate/uniformă, timp, echipament;
b) SALLTA – Size, Activity, Location of enemy, Locatin of friendly forces, Time, Action
taken/ mărime, activităţi,locaţia inamicului, locaţia forţelor proprii, timp, mod de acţiune – doar în
cazul contactului cu inamicul;
c) 9-line MEDEVAC/ raport MEDEVAC pe 9 linii;
d) 10-line UXO/IED/ raport UXO/IED pe 10 linii;
e) Call for fire/ cerere de sprijin de foc;
f) SITREP – Situation report/ raport asupra situaţiei emis potrivit precizărilor din OPORD;
g) ACE/MPE/ammunition, casualty, equipment/muniţie, victime, echipament care se
prezintă ajutorului/locţiitorului comandantului de pluton după realizarea contactului cu inamicul sau
în situaţii care pot duce la pierderea/avarierea/distrugerea materialelor ş i a tehnicii sau pierderea sau
rănirea personalului – ajutorul comandantului de pluton centralizează aceste informaţii şi ordonă
redistribuirea în cadrul acestuia a muniţiei şi materialelor în vederea executării următoarei etape de
luptă; raportează comandantului de pluton utilizând aceeaşi formă de raport;
h) logistic – comandanţii de grupe raportează ierarhic de două ori pe zi şi se emite potrivit
precizărilor din OPORD;
i) CBRN 1 şi CBRN 4 – orice persoană care identifică un incident CBRN va raporta prin
sistemul de legătură al plutonului pentru transmiterea radiogramelor foarte urgente. Aceste rapoarte
sunt transmise la punctul de comandă al companiei şi apoi sunt înaintate către batalion.

SECŢIUNEA a 3-a
Proceduri de conducere a trupelor

1. Generalităţi NESECRET
II-16
NESECRET

0239. – (1) Derularea procedurilor de conducere a trupelor începe atunci când comandantul
de pluton primeşte primele informaţii despre misiunea pe care o va executa. TLP se derulează pe tot
parcursul procesului operaţiei/planificare, pregătire, executare, coordonare, evaluare. TLP
reprezintă o succesiune de activităţi care îl ajută pe comandantul de pluton să folosească eficient
timpul avut la dispoziţie pentru emiterea ordinelor şi executarea acţiunii tactice.
(2) Aceste activităţi nu se constituie î ntr-un algoritm de la care nu se admit abateri; sunt
situaţii în care pot fi executate simultan două activităţi sau ordinea executării acestora poate fi
diferită de cea prezentată în tabelul nr. 2.3.1. Paşii unor acţiuni cum ar fi iniţierea deplasării,
emiterea WARNO şi executarea recunoaşterii se pot executa de mai multe ori pe parcursul derulării
TLP. Ultimul pas, revederea şi actualizarea planului, se execută continuu pe timpul derulării TLP şi
al executării acţiunii de luptă. Indiferent de constrângerile legate de timpul avut la dispoziţie, pentru
dezvoltarea şi emiterea OPORD, comandantul de pluton trebuie să parcurgă toţi paşii TLP, chiar
dacă unele secvenţe ale procedurilor vor fi abordate sumar.
Primirea misiunii;
Emiterea ordinului preliminar/ de avertizare;
Pregătirea planului preliminar;
Iniţierea deplasării;
Executarea recunoaşterii;
Completarea planului;
Emiterea OPORD;
Revederea şi actualizarea planului.
Tabelul nr. 2.3.1. – Procedurile de conducere a trupelor

2. Derularea procedurilor de conducere a trupelor

0240. – Pasul 1 – Primirea misiunii. Acest pas începe odată cu primirea primului
WARNO, a OPORD-ului sau ca urmare a schimbării situaţiei generale. Primirea misiunii
declanşează planificarea şi pregătirea acţiunii de luptă astfel încât comandantul de pluton să emită
cât mai curând posibil primul ordin de avertizare către subordonaţi.
0241. – În această etapă a TLP, analiza misiunii trebuie să se concentreze pe formularea
misiunii plutonului şi stabilirea timpului avut la dispoziţie. Pentru aceasta comandantul de pluton va
analiza sumar factorii MIFT-TC. Analiza detaliată a acestor factori o va executa după emiterea
primului WARNO.
0242. – (1) Comandantul de pluton abordează analiza factorilor M IFT-TC din perspectiva
inamicului pentru a determina detaliile cursurilor probabile de acţiune ale inamicului.

este misiunea inamicului. Pentru înţelegerea misiunii


(2) Primul element ce trebuie înţelesNESECRET
II-17
NESECRET
probabile a inamicului se pot utiliza rapoartele sit uaţionale sau anumite tipare de acţiune bazate pe
doctrina inamicului şi capabilităţile de care dispune.
(3) Răspunsurile la următoarele întrebări pot conduce la înţelegerea cursului probabil de
acţiune al inamicului:
a) Când şi unde va lovi inamicul?
b) De unde se execută sprijinul prin foc şi sprijinul logistic pentru acţiunile inamicului?
c) Care sunt factorii culturali sau religioşi implicaţi?
d) De ce execută inamicul această acţiune de luptă?
e) Care sunt scopurile inamicului şi dacă acestea au legătură cu anumite evenimente sau
momente?
f) De ce capabilităţi dispune inamicul?
g) Care sunt obiectivele inamicului? În baza situaţiei actuale şi a misiunii probabile a
inamicului care sunt obiectivele pe care aceasta ar intenţiona să le cucerească/ofensivă sau
terenul/forţele pe care acesta ar dori să le protejeze/apărare? De regulă , această informaţie este
furnizată de comandant.
h) În cazul unui atac – ce căi de apropiere va utiliza inamicul şi de ce ?
i) Cum afectează caracteristicile terenului viteza şi formaţia de deplasare?
j) În ce mod va utiliza punctele cheie din teren sau locaţiile care oferă sectoare bune de
observare şi tragere?
k) Starea vremii favorizează acţiunile inamicului sau dimpotrivă diminuează eficacitatea
armamentului şi echipamentelor acestuia?
l) Informaţiile deţinute despre amplasarea obstacolelor inamice provin de la comandantul
companiei, din evaluările comandantului de pluton sau sunt date obţinute în urma executării
recunoaşterilor – ceea ce oferă comandantului de pluton indicii asupra modului în care inamicul
intenţionează să îşi îndeplinească misiunea?
(4) Determinarea cu exactitate a potenţialului puterii de luptă a plutonului este unul dintre
cele mai importante aspecte ale analizei misiunii. Comandantul plutonului trebuie s ă stabilească
care sunt sarcinile pe care subordonaţii săi le pot executa. Această analiză include şi subunităţile
date ca sprijin sau ca întărire plutonului de infanterie, de exemplu: piese antiblindate, lunetişti sau
elemente de geniu.
(5) Un alt aspect esenţial pentru planificarea, pregătirea şi executarea acţiunii de luptă este
analiza timpului. Această analiză presupune nu numai stabilirea intervalului de timp avut la
dispoziţie ci şi aprecierea, în relaţia timp -spaţiu a perioadelor necesare pentru pregătire, deplasare,
luptă şi asigurarea sprijinului cu servicii. Trebuie să vizualizeze acţiunile sale şi ale inamicului în

raport de factorul timp. Comandantul plutonului trebuie să facă calculul timpului, în ordinea inversă
NESECRET
II-18
NESECRET
a activităţilor de desfăşurat ţinând cont de regula 1/3 din timp pentru planificarea acţiunii la nivel
pluton 2/3 din timp pentru planificarea acţiunii de către elementele subordonate.
(6) La analiza timpului trebuie să ia în calcul următoarele aspecte:
a) impactul timpului în care vizibilitatea este redusă asupra derulării TLP;
b) timpul necesar pentru executarea unor anumite sarcini de către elementele subordonate
cum ar fi: pregătirea ordinelor, repetiţii, informări asupra modului de înţelegere a sarcinilor date
elementelor subordonate/back-briefs etc.
c) timpul necesar pentru amplasarea în poziţii de luptă a elementelor de sprijin prin foc ,
precum şi de asigurare a cantităţii de muniţie necesară pentru executarea focului pe o perioadă
determinată de timp;
d) timpul necesar echipelor de înlăturare a obstacolelor pentru executarea misiunilor
specifice;
e) pe parcursul derulării evenimentelor comandantul de pluton aduce modificările necesare
calculului iniţial al timpului în funcţie de evaluările făcute asupra evoluţiei situaţiei.
(7) Batalionul transmite informaţii către companiile şi plutoanele subordonate referitoare la
consideraţiile civile ce ar putea influenţa în vreun fel acţiunea de luptă a acestora. Comandantul de
pluton trebuie să identifice numai acele consideraţii care pot avea impact asupra îndeplinirii
misiunii plutonului pe care îl conduce, de exemplu: deplasarea persoanelor refugiate, solicitări de
ajutor umanitar sau cerinţe rezultate din regulile de angajare/Rules of engagement/ROE şi din
regulile de interacţiune/Rules of interaction/ROI.
0243. – (1) Pasul 2 – E miterea ordinului preliminar/de avertizare. După ce comandantul
de pluton stabileşte misiunea şi determină timpul la dispoziţie pentru planificarea, pregătirea şi
execuţia misiunii emite imediat un WARNO oral către subordonaţi. Conţinutul ordinului preliminar
emis va include aceleaşi elemente pe care le conţine ordinul preliminar primit de la eşalonul
superior. Dacă are posibilitatea, comandantul plutonului poate informa personal subordonaţii, în
teren. În caz contrar se utilizează macheta terenului, o schiţă sau o hartă.
(2) Primul ordin preliminar respectă formatul pe cinci paragrafe al OPORD şi conţine cel
puţin următoarele elemente: misiunea subunităţii, calculul iniţial al timpului, informaţii despre
inamic, planul de operaţie în linii generale, instrucţiuni specifice de pregătire. Comandantul de
pluton poate transmite prin ordinul preliminar orice alte informaţii sau instrucţiuni necesare
subordonaţilor pentru a se pregăti pentru noua misiune.
(3) Emiterea primului WARNO într-un timp cât mai scurt dă posibilitatea subordonaţilor
să înceapă propria lor planificare şi pregătire/planificare paralelă, în timp ce el începe elaborarea
OPORD. Pe măsură ce comandantul plutonului intră în posesia mai multor informaţi i emite

WARNO actualizate informând subordonaţiiNESECRET


potrivit elementelor de noutate apărute.
II-19
NESECRET
0244. – (1) Pasul 3 – Pregătirea planului preliminar. După primirea OPORD-ului de la
companie/sau a FRAGO comandantul plutonului pregăteşte planul preliminar. Elaborarea planului
preliminar care se desfăşoară într-o perioadă limitată de timp cuprinde, de regulă, cinci etape:
a) analiza detaliată a misiunii;
b) dezvoltarea cursurilor de acţiune;
c) analiza cursurilor de acţiune;
d) compararea cursurilor de acţiune;
e) alegerea cursului de acţiune/decizia.
(2) Pentru realizarea acestui proces comandantul de pluton se bazează pe analiza factorilor
MIFT-TC executată de comandantul companiei. Acest lucru îi permite comandantului de pluton să
economisească timp pe care îl utilizează pentru a -şi concentra analiza asupra domeniilor care îi
influenţează în mod direct planul. De obicei , comandantul de pluton dezvoltă un singur curs de
acţiune/ Course of Action/COA. Dacă timpul avut la dispoziţie îi permite să dezvolte mai multe
cursuri de acţiune pe care le va compara şi îl va alege pe cel mai bun.
0245. – Analiza detaliată a misiunii – este un proces care se desfăşoară continuu pe tot
parcursul derulării acţiunii de luptă şi implică analiza atentă a factorilor MIFT-TC. Factorii MIFT-
TC nu vor fi analizaţi de fiecare dată în ordinea secvenţială prezentată. Informaţiile de care dispune
la un moment dat comandantul de pluton determină când şi cum va analiza acesta fiecare factor în
parte. Din analiza acestor factori rezultă informaţii relevante despre teren, inamic, forţe proprii care
pot influenţa decisiv acţiunea de luptă. Potrivit rezultatelor analizei factorilor MIFT-TC
comandantul de pluton conduce procesul de planificare şi execuţia acţiunii de luptă.
0246. – (1) Misiunea – comandanţii de la toate eşaloanele trebuie să înţeleagă foarte clar
misiunea, intenţia şi concepţia operaţiei comandanţilor cu unul sau două eşaloane mai sus.
Exercitarea comenzii misiunii, pentru a se permite iniţiativa liderilor subordonaţi cu respectarea
intenţiei eşalonului superior nu este posibilă fără aceasta.
(2) Pentru înţelegerea rapidă a acţiunii de luptă este necesară o schemă a concepţiei
operaţiei batalionului sau companiei, de regulă asigurată de eşalonul superior. Astfel, comandantul
de pluton înţelege modul în care misiunea plutonului este legată de misiunile celorlalte subunităţi,
înţelege locul misiunii plutonului în planul general şi poate să regăsească scopul misiunii
reformulate/răspunsul la întrebarea de ce?.
(3) Comandantul de pluton v a reformula misiunea subunităţii analizând următoarele:
a) misiunea batalionului, intenţia comandantului de batalion şi concepţia operaţiei;
b) misiunea companiei, intenţia comandantului de companie şi concepţia operaţiei;
c) scopul unităţii/subunităţii;

d) constrângeri; NESECRET
II-20
NESECRET
e) sarcini specificate, implicite şi esenţiale;
f) misiunea reformulată.
0247. – Misiunea batalionului, intenţia comandantului de batalion şi concepţia operaţiei –
comandantul plutonului trebuie să înţeleagă concepţia operaţiei comandantului de batali on. El
trebuie să identifice sarcinile şi scopul batalionului , precum şi modul în care este întrebuinţată în
luptă compania din care face parte plutonul pe care îl conduce. De asemenea , trebuie să înţeleagă
intenţia comandantului de batalion redactată în OPORD-ul companiei la paragraful 1b – forţele
proprii.
0248. – Misiunea companiei, intenţia comandantului de companie şi concepţia operaţiei –
comandantul de pluton trebuie să înţeleagă concepţia operaţiei companiei. El trebuie să identifice
sarcinile şi scopul companiei, precum şi modul în care plutonul este întrebuinţat în luptă; din
OPORD-ul companiei, paragraful 3a comandantul de pluton trebuie să înţeleagă intenţia
comandantului companiei; de asemenea, trebuie să identifice sarcinile, scopurile şi dispoziţiile
pentru toate elementele de manevră adiacente aflate sub controlul companiei.
0249. – (1) Misiunea plutonului – comandantul plutonului regăseşte misiunea plutonului în
paragraful „Concepţia operaţiei” al OPORD-ului companiei. Scopul acţiunii plutonu lui care se
constituie ca efort principal este deseori acelaşi cu cel al companiei. În acelaşi fel scopul acţiunii
plutonului destinat să execute operaţii de modelare trebuie să fie în legătură directă cu cele al
plutonul destinat ca efort principal.
(2) Comandantul de pluton trebuie să înţeleagă modul în care scopul misiunii plutonului
este asociat cu cel al celorlalte plutoane ale companiei şi să determine sarcina tactică esenţială a
plutonului pentru îndeplinirea cu succes a scopului stabilit. În final, comandantul plutonului trebuie
să înţeleagă de ce comandantul companiei a repartizat plutonului acea sarcină tactică şi modul în
care
aceasta se integrează în concepţia operaţiei companiei.
0250. – Constrângerile – sunt restricţii impuse comandantului d e pluton de către
comandantul companiei pentru a acţiona sau dimpotrivă, restrângând libertatea de acţiune a
comandantului de pluton în ceea ce priveşte planificarea acţiunii, prin interzicerea sau impunerea
executării unor acţiuni. Cele două tipuri de limitări sunt fie cerinţe de a acţiona, de exemplu,
menţinerea unei grupe în rezervă, fie interzicerea unor acţiuni, de exemplu, nu traversaţi
aliniamentul ALB până la primirea permisiunii.
0251. – (1) Sarcini specificate, implicite şi esenţiale – comandantul de pluton trebuie să
identifice şi să înţeleagă sarcinile necesare îndeplinirii misiunii. Sunt trei tipuri de sarcini:
a) specificate;
b) implicite;

c) esenţiale. NESECRET
II-21
NESECRET
(2) Sarcini specificate – sunt acele sarcini special repartizate plutonului de către
comandantul companiei. Paragrafele 2 şi 3 din ordinul de operaţii al companiei stabilesc sarcinile
specificate. Sarcinile specifice mai pot fi identificate şi în anexele la ordinul de operaţii sau în
overlays.
(3) Sarcinile implicite – sunt acele sarcini care trebuie îndeplinite pentru rezolvarea
sarcinilor specificate, dar nu se regăsesc în OPORD. Ele sunt derivate dintr -o analiză detaliată a
OPORD-ului, a situaţiei inamicului, a cursurilor de acţiune ale acestuia şi a terenului. Analiza
locaţiei actuale a plutonului, în raport cu zona de operaţii viitoare ar putea releva sarcinile implicite
care pot fi cerute pentru îndeplinirea sarcinilor specificate. În plus, o analiză a cerinţelor doctrinare
a fiecărei sarcini specificate poate duce la sarcini implicite.
(4) Sarcini esenţiale – odată ce au fost identificate sarcinile specificate şi cele implicite
comandantul de pluton se asigură că s -au înţeles cerinţele şi scopul îndeplinirii pentru fiecare dintre
acestea, apoi determină sarcina sau sarcinile care trebuie executată /executate cu succes pentru
îndeplinirea misiunii. Aceasta/acestea reprezintă sarcina/sarcinile esenţiale. Sarcinile esenţiale sunt
întotdeauna incluse în misiune.
0252. – Misiunea reformulată – comandantul de pluton încheie analiza misiunii prin
reformularea misiunii. Misiunea care va fi înscrisă la paragraful 2 din OPORD, este o frază concisă
care descrie sarcina/sarcinile esenţiale ale subunităţii şi scopul acţiunii de luptă astfel încât să indice
clar acţiunea ce trebuie executată, precum şi raţiunea pentru care este făcută. Misiunea trebuie să
conţină un răspuns clar la întrebările:
a) cine?/plutonul;
b) ce?/care?/sarcina/sarcinile esenţiale ale subunităţii şi felul acţiunii de luptă;
c) când?/la timpul dat prin OPORD-ul companiei;
d) unde?/obiectivul sau locaţia indicată prin OPORD-ul companiei;
e) de ce?/scopul acţiunii plutonului determinat din analiza concepţiei operaţiei companiei.
0253. – (1) Terenul şi vremea – includ condiţiile ce trebuie analizate pe cele două
elemente cu influenţe asupra acţiunilor de luptă.
(2) La analiza terenului comandantul plutonului trebuie să ia în calcul influenţa detaliilor
de planimetrie, deopotrivă naturale şi artificiale, şi a reliefului asupra acţiunilor de luptă.
Caracteristicile terenului pot favoriza executarea unui anumit tip de acţiune de luptă, ofensivă sau
de apărare. Analiza terenului răspunde la întrebarea: ce influenţă are terenul asupra acţiunii de
luptă?
(3) Comandantul de pluton trebuie să aibă o perspectivă clară asupra terenului înainte de a
încerca să dezvolte cursuri de acţiune deopotrivă pentru inamic sau pentru trupele proprii. Datorită

constrângerilor impuse de timpul limitat avutNESECRET


la dispoziţie pentru planificare comandantul de pluton
II-22
NESECRET
stabileşte o ordine a priorităţilor în analiza terenului. Astfel, în cazul trecerii la ofensivă
comandantul de pluton analizează cu prioritate zona din jurul obiectivului , urmată de analiza
terenului pe direcţia loviturii principale până la obiectiv.
0254. – Din punct de vedere al mobilităţii terenul poate fi clasificat în:
a) teren uşor accesibil;
b) teren accesibil;
c) teren greu accesibil.
(2) Teren uşor accesibil – nu prezintă restricţii pentru executarea deplasării drept pentru
care nu sunt necesare acţiuni în sprijinul asigurării mobilităţii. Pentru forţele mecanizate terenul
uşor accesibil este caracterizat de teren plat sau cu pante uşoare, de spaţii largi între obstacole.
Terenul uşor accesibil permite executarea unor manevre ample şi beneficiază de o reţea de drumuri
bine dezvoltată constituindu-se într-un avantaj în situaţii care necesită deplasarea rapidă a forţelor
mecanizate.
(3) Teren accesibil – reduce capacitatea de deplasare datorită existenţei unor rampe şi
pante destul de abrupte precum şi a spaţiilor relativ limitate între obstacole/copaci, stânci, clădiri.
Pentru asigurarea mobilităţii este necesar un minim de efort , dar subunitatea se va deplasa în zig-
zag sau va ocoli frecvent anumite obstacole. Acest lucru poate influenţa menţinerea vitezei optime
de deplasare, trecerea la anumite formaţii de luptă sau trecerea de la o formaţie la alta. Este posibil
ca intervenţia forţelor de geniu pentru asigurarea mobilităţii să nu fie necesară şi de asemenea nici
planificarea unui timp mai îndelungat pentru traversarea acelei zone. Ceea ce poate cauza întârzieri
atunci când deplasarea se execută într-un astfel de teren sunt măsurile sporite de securitate. Atunci
când securitatea deplasării este de importanţă deosebită, atât forţele proprii cât şi cele inamice pot
opta pentru deplasarea pe un astfel de teren pentru o mai bună acoperire şi mascare.
(4) Teren greu accesibil – împiedică sau încetineşte ritmul de deplasare în formaţii de luptă
fără intervenţia forţelor de geniu pentru asigurarea mobilităţii. Într -un astfel de teren este necesară
adoptarea unor formaţii de deplasare contrare tacticilor prevăzute în manualele de luptă, de exemplu
deplasarea în coloană mai degrabă decât în dispozitiv de luptă sub formă de triunghi cu vârful
înainte sau deplasarea cu o viteză mult mai mică decât cea dorită. Deplasarea forţelor blindate/
mecanizate este deosebit de dificilă într-un asemenea teren caracterizat de pante abrupte, obstacole
dense şi absenţa unui sistem de drumuri.
0255. – Aspectele militare ale terenului sunt rezultate din analiza factorilor OCOKA/
obstacole, căi de apropiere, sectoare de observare şi de foc, poziţii sau puncte cheie din teren,
acoperirea şi mascarea/Observation and Field of Fire, Cover and Concealment, Obstacles, Key
Terrain and Avenues of Approache, conform figurii nr. 2.3.1. Ordinea de analiză a aspectelor

militare ale terenului poate fi diferită. Comandantul


NESECRET
de pluton poate considera că este necesar să se
II-23
NESECRET
determine mai întâi obstacolele existente, apoi căile de apropiere, în al treilea rând punctele cheie
din teren, în al patrulea rând sectoarele de observare şi tragere iar la sfârşit acoperirea şi mascarea.
Comandantul plutonului determină influenţele fiecărui factor atât asupra forţelor proprii, cât şi
asupra forţelor inamice. Rezultatele acestei analize se materializează în dezvoltare a cursurilor de
acţiune proprii şi probabile ale inamicului.

Figura nr. 2.3.1. – Aspectele militare ale terenului

0256. – (1) Obstacole – comandantul plutonului identifică obstacolele existente, naturale şi


artificiale, precum şi lucrările genistice, lucrări de fortificaţii şi baraje, care pot limita mobilitatea
trupelor în zona de operaţii a subunităţii, astfel:
a) obstacole existente, naturale – râuri, păduri, munţi, viroage, şanţuri cu o lărgime mai
mare de trei metri, buturugi sau stânci mai înalte de 45 cm, păduri sau copaci cu diametru mai mare
de 20 cm sau cu intervale mai mici de patru metri între ei;
b) obstacole existente, artificiale – oraşe, canale, rambleuri de cale ferată, clădiri, linii de
tensiune şi cabluri de telefonie;
c) lucrări genistice, baraje – interzic deplasarea, concentrarea sau întărirea forţelor
inamicului – câmpuri de mine, şanţuri antitanc, baraje din sârmă;
d) lucrări genistice, de fortificaţii – asigură condiţii de executare a focului cu toate
categoriile de armament, de conducere a trupelor şi protecţia personalului şi tehnicii de luptă.
(2) Comparativ, pentru ofensivă şi apărare, în tabelul nr. 2.3.2. sunt prezentate câteva
elemente pe care comandantul de pluton trebuie să le ia în calcul la analiza obstacolelori aş terenului.
În ofensivă:
a) Cum utilizează inamicul obstacolele şi caracteristicile terenului care limitează acţiunile
trupelor ?
b) Care este structura lucrărilor genistice ale inamicului?
c) Cum pot influenţa terenul şi obstacolele deplasarea şi manevra plutonului de infanterie?
d) Cum pot fi evitate la nevoie aceste obstacole?

NESECRET
II-24
NESECRET
e) Cum pot fi identificate şi ocolite aceste obstacole?
f) Unde sunt situate poziţiile armamentului inamicului destinat să acopere cu foc barajele
şi ce tip de armament este destinat pentru această misiune?
g) Care este cel mai bun loc pentru executarea culoarului prin obstacolele create de inamic
şi care este poziţia forţelor de apărare a obstacolelor?
În apărare:

a) Care este obiectivul inamicului? Care este locul propice pentru executarea
contraatacului? Cum îl pot determina pe inamic să ajungă în acel loc?
b) Ce influenţă au obstacolele existente şi caracteristicile terenului asupra acţiunilor
inamicului?
c) Unde vrea inamicul să ajungă?
d) Cum pot folosi avantajele oferite de teren pentru a canaliza acţiuni le inamicului pe
direcţiile cele mai favorabile acţiunii proprii, pentru a -i interzice accesul pe anumite căi sau
pentru a-i dezorganiza deplasarea?
Tabelul nr. 2.3.2. – Elemente pentru analiza obstacolelor identificate şi a terenului

0257. – (1) Căi de apropiere – reprezintă un itinerar de deplasare, terestru sau aerian, al
unei forţe care execută atacul, către obiectivul stabilit sau către un punct cheie din teren. Pentru
fiecare cale de apropiere comandantul de pluton trebuie să stabilească tipul acesteia:
a) după modul în care se execută deplasarea/îmbarcat, debarcat, aerian sau subteran;
b) după formaţia de deplasare adoptată;
c) după capacitatea portantă.
(2) De regulă, aceste informaţii sunt asigurate de eşalonul superior.
(3) Forţele care acţionează îmbarcat pot să execute deplasarea pe căi de apropiere
accesibile sau uşor accesibile/sau o combinaţie a celor două tipuri. Căile de apropiere pe care se
poate acţiona debarcat utilizate de elemente de cercetare şi plutoanele de infanterie includ de obicei
terenul accesibil şi uneori terenul greu accesibil pentru forţele îmbarcate. Analiza terenului trebuie
să se materializeze în identificare căilor de apropiere pentru forţele proprii şi pentru forţele inamice.
(4) Comparativ, pentru ofensivă şi apărare, în tabelul nr. 2.3.3. sunt prezentate câteva
elemente pe care comandantul de pluton trebuie să le ia în calcul la analiza căilor de apropiere:
În ofensivă:
a) Cum poate fi folosită fiecare cale de apropiere în sprijinul realizării deplasării şi manevrei
plutonului?
b) Ce cale de apropiere îmi permite să utilizez tehnici şi formaţii de deplasare iar la

NESECRET
II-25
NESECRET
contactul cu inamicul să execut manevra?
c) Îmi permit căile de apropiere să execut trecerea de la o tehnică/formaţie de deplasare la
alta sau sunt porţiuni de teren care mă vor obliga să adopt formaţii de deplasare specifice
traversării trecătorilor?
d) Ce avantaje şi dezavantaje prezintă fiecare cale de apropiere?
e) Care sunt posibilele direcţii de contraatac ale inamicului?

f) Ce rute s-ar putea folosi pentru schimbarea direcţiei de atac şi pe care inamicul le-ar putea
folosi pentru a ameninţa flancurile?
În apărare:
a) Ce căi de apropiere poate stabili inamicul în sectorul plutonului?
b) Cum poate folosi inamicul fiecare dintre căile de apropiere stabilite?
c) Ce căi de apropiere alternative poate utiliza inamicul pentru ameninţarea flancurilor
plutonului?
d) Ce cale de apropiere este mai potrivită pentru executarea unui contraatac sau pentru
repoziţionarea forţelor?
Tabelul nr. 2.3.3. – Elemente pentru analiza căilor de apropiere

0258. – (1) Puncte cheie din teren reprezintă orice poziţie sau zonă a cărei cucerire,
menţinere sau control asigură un avantaj semnificativ pentru oricare din părţile combatante.
Comandantul de pluton trebuie să identifice punctele cheie din teren pornind de la obiectiv/din zona
principală a acţiunilor de luptă către înapoi spre poziţia sa actuală. Reprezintă mai degrabă o
concluzie decât o observaţie rezultată după analiza inamicului şi dezvoltarea cursurilor de acţiune.
(2) Comandantul de pluton identifică punctele cheie din teren esenţiale pentru îndeplinirea
misiunii. Punctele cheie din teren oferă o serie de avantaje: dau posibilitatea comandantului de
pluton să execute foc direct, asigură observarea directă a obiectivului sau a căilor de apropiere.
Dintr- o altă perspectivă trebuie identificate acele puncte cheie din teren care dacă s -ar afla sub
controlul inamicului ar împiedica îndeplinirea misiunii plutonului.
(3) De exemplu, un punct cheie din teren pentru pluton poate fi reprezentat de liziera
pădurii de la poalele unui deal care asigură supravegherea unei căi de apropiere pe care se poate
executa deplasarea cu viteză mare. Deţinerea acestui punct cheie din teren poate fi esenţială pentru
înaintarea spre obiectiv a forţelor de pe direcţia principală de efort. Punctele dominante din teren nu
sunt considerate în mod automat puncte cheie din teren. Un vârf de deal care oferă o vedere de
ansamblu poate să fie sau nu un punct cheie din teren. Chiar dacă permite o bună observare şi
sectoare de foc nu se constituie într- un punct cheie din teren dacă inamicul îl poate ocoli cu

uşurinţă. NESECRET
II-26
NESECRET
(4) Deşi, puţin probabil, comandantul plutonului trebuie să determine dacă există
zone/puncte din teren a căror cucerire, menţinere sau control sunt esenţiale pentru înd
eplinirea
misiunii şi pot decide rezultatul final al acţiunii de luptă. În determinarea importanţei punctelor cheie
din teren se pot folosi două dintre aspectele militare ale terenului, respectiv: sectoare de observare şi
tragere şi acoperire şi mascare. În tabelul nr. 2.3.4. sunt prezentate elementele ce se iau în calcul la
analiza punctelor cheie din teren.

Elemente operaţionale:
a) Ce puncte din teren sunt considerate cheie pentru companie şi batalion şi de
ce ?
b) Inamicul deţine controlul asupra acestor puncte cheie din teren?
c) Ce puncte din teren sunt considerate cheie pentru inamic şi de ce ?
d) Cum pot câştiga şi menţine controlul asupra punctelor cheie din teren?
e) Ce porţiuni din teren sunt considerate sectoare importante de observare pentru
trupele proprii şi aliate din punct de vedere al exercitării comenzii, controlului şi solicitării

Tabelul nr. 2.3.4. – Elemente utilizate pentru analiza punctelor cheie din teren

0259. – Sectoare de observare şi de tragere. Comandantul plutonului analizează zonele din


jurul punctelor cheie din teren, a obiectivelor, a căilor de apropiere şi a obstacolelor pentru a stabili
locaţiile care asigură sectoare de observare şi de tragere corespunzătoare atât pentru forţele proprii,
cât şi pentru inamic. Comandantul de pluton identifică liniile de vizibilitate directă care nu au fost
observate de comandantul companiei şi determină astfel posibilităţile de realizare a contactului
vizual direct cu inamicul. La analiza sectoarelor de tragere, comandan tul de pluton îşi concentrează
atenţia asupra posibilităţilor de executare a focului direct atât proprii cât şi inamice. Identifică apoi
locaţiile probabile ale observatorilor înaintaţi, de unde aceştia pot solicita sprijin cu foc indirect ,

precum şi ale lunetiştilor. În tabelul nr. 2.3.5. sunt enumerate elementele ce trebuie luate în
considerare la analiza sectoarelor de observare şi de tragere. Atunci când este posibil comandantul
de pluton execută recunoaşterea în teren urmărind atât posibilităţile trupelor proprii cât şi ale
inamicului.
În ofensivă:
a) Este posibil ca inamicul să stabilească sectoare de observare şi de tragere în interiorul
sau în jurul obiectivului?
b) Care este sectorul în care inamicul poate concentra focul?
c) Care sunt vulnerabilităţile trupelor inamice?
d) Care sunt poziţiile din care subunităţile vecine pot să mă sprijine cu foc?
NESECRET
II-27
NESECRET
e) Care sunt reperele naturale pentru ţinte/TRP/Target Reference Point?
f) Ce poziţii stabilesc pentru observatorii înaintaţi/solicită sprijin cu foc indirect?
În apărare:
a) Ce locaţii oferă posibilităţi de observare şi tragere de -a lungul căilor de apropiere ale
inamicului?
b) Unde va stabili inamicul liniile de tragere/poziţii înaintate şi armamentul antitanc?

c) În ce zone nu pot executa concentrarea focului?


d) Ce spaţiu mort există în sectorul meu? Care sunt punctele mele vulnerabile?
e) Care sunt reperele naturale pentru ţinte?
f) Ce poziţii stabilesc pentru observatorii înaintaţi/solicită sprijin cu foc indirect?
Tabelul nr. 2.3.5. – Elemente pentru analiza sectoarelor de observare şi de tragere

0260. – (1) Acoperire şi mascare. Acoperirea reprezintă modalitatea de realizarea a


adăpostirii împotriva efectelor focului inamic. Mascarea reprezintă modalitatea de realizare a
protecţiei împotriva observării inamice dar nu şi împotriva focului direct sau indirect al acestuia. În
tabelul nr. 2.3.6. sunt prezentate câteva elemente de analiză a posibilităţilor de realizare a acoperirii
şi mascării. Analizarea acestor elemente poate conduce la identificarea de către comandantul de
pluton a zonelor care oferă cele mai bune posibilităţi de acoperire şi mascare. Comandantul de
pluton examinează terenul, vegetaţia, infrastructura precum şi alte elemente ale punctelor cheie din
teren, obiectivului şi căilor de apropiere pentru a identifica poziţiile care oferă cele mai bune
posibilităţi de acoperire şi mascare.
În ofensivă:
a) Ce poziţii oferă posibilităţi de observare şi executare a focului dar şi de acoperire şi
mascare?
b) Ce porţiuni din teren oferă elementelor de asalt acoperire şi mascare proporţional cu
efectul omorâtor la ţintă?
În apărare:
a) Ce poziţii oferă o bună acoperire şi mascare dar şi posibilităţi bune de observare şi
executare a focului?
b) Cum pot utiliza posibilităţile de acoperire şi mascare atât trupele proprii cât şi cele
inamice?
Tabelul nr. 2.3.6. – Elemente de analiză a posibilităţilor de realizare a acoperirii şi mascării

0261. – (1) În analiza vremii se iau în considerare cinci aspecte:

a) vizibilitate; NESECRET
II-28
NESECRET
b) vânt;
c) precipitaţii;
d) grad de acoperire cu nori;
e) temperatură şi umiditate.
(2) Comandantul plutonului trebuie să determine modul în care vremea poate să afecteze
vizibilitatea, mobilitatea şi supravieţuirea trupelor proprii şi inamice. Comandantul de pluton începe
analiza condiţiilor meteo cu revederea concluziilor comandantului de companie, apoi formulează
propriile concluzii care vor fi luate în considerare la dezvoltarea cursurilor de acţiune proprii şi
probabile ale inamicului.
0262. – (1) Vizibilitatea – comandantul de pluton identifică modul în care acţiunea de luptă
poate fi influenţată prin analiza factorilor determinanţi ai vizibilităţii – ceaţă, smog, umiditate, dar şi
ca urmare a folosirii unor mijloace de mascare – ca perdele de fum sau praf. Elementele ce se pot
lua în considerare sunt:
a) Vremea favorizează utilizarea perdelelor de fum pentru mascarea trupelor proprii pe
timpul executării pătrunderii?
b) Ceaţa persistentă poate să împiedice angajarea ţintelor de către trupele proprii şi
inamice?
(2) Perioada de lumină din zi. Analiza vizibilităţii presupune, de asemenea, o serie de
concluzii legate de întrebuinţarea forţelor, funcţie de momentele zilei , respectiv perioada de timp
premergătoare răsăritului/begin morning nautical twilight/BMNT, răsăritul soarelui/sunrise/SR,
apusul soarelui/sunset/SS, perioada de timp care urmează imediat după apusul soarelui/end evening
nautical twilight/EENT, răsăritul lunii/moonrise/ MR, apusul lunii/moonset/MS, şi proporţia de
lumină. Elementele ce se pot lua în considerare sunt:
a) Soarele răsare în spatele sau în faţa efectivelor care atacă?
b) Cum pot obţine avantaje tactice de pe urma perioadei de lumină limitată?
c) Cum poate afecta acest lucru managementul ţintelor?
0263. – Vântul – este analizat din punct de vedere al vitezei şi direcţiei. Comandantul de
pluton trebuie să fie în măsură să aprecieze următoarele aspecte:
a) intensitatea vântului poate cauza disiparea rapidă a fumului?
b) intensitatea şi direcţia vântului poate favoriza utilizarea perdelelor de fum de către
inamic?
0264. – Precipitaţiile – afectează vizibilitatea, accesibilitatea terenului şi funcţionarea
multor sisteme opto-electronice. Comandantul de pluton trebuie să deţină informaţii asupra tipului,
cantităţii, duratei precipitaţiilor şi trebuie să aprecieze următoarele aspecte:

NESECRET
II-29
NESECRET
a) mobilitatea trupelor proprii sau inamice poate fi afectată de precipitaţii/de lipsa
acestora?
b) care este modalitatea prin care acest fenomen meteorologic/lipsa acestuia poate
contribui la realizarea surprinderii?
0265. – Gradul de acoperire cu nori – poate afecta operaţiile terestre datorită diminuării
luminozităţii şi a emisiei termice/calorice a ţintelor; existenţa unor mase compacte de nori poate
deteriora multe sisteme de management a ţintelor, muniţia cu ghidare în infraroşu şi, în general,
afectează operaţiile aeriene. Comandantul de pluton identifică factorii care pot influenţa conducerea
acţiunilor militare legate de gradul de acoperire cu nori astfel:
a) Existenţa unor mase compacte de nori influenţează iluminarea şi emisia termică a
ţintelor?
b) Existenţa unor mase compacte de nori influenţează posibilitatea de utilizare a muniţiei
de artilerie cu ghidare în infraroşu?
c) Gradul de acoperire cu nori poate cauza lumina orbitoare care favorizează mascarea
mijloacelor aeriene de atac la apropierea de ţintă?
d) Gradul de acoperire cu nori limitează aria de acoperire a radarelor de supraveghere
terestră?
0266. – Temperatura şi umiditatea. Comandantul de pluton trebuie să stabilească modul în
care temperatura influenţează acţiunea de luptă. Astfel va lua în considerare influenţa variaţiilor de
temperatură şi umiditate asupra personalului şi echipamentelor dar şi asupra probabilităţii utilizării
perdelelor de fum şi a substanţelor toxice de luptă. Comandantul de pluton identifică acei factori
legaţi de temperatură şi umiditate care pot afecta executarea acţiunii de luptă astfel:
a) Cum poate influenţa temperatura şi umiditatea ritmul de marş al subunităţii?
b) Personalul şi echipamentele sunt influenţate de temperatură şi umiditate?
c) Favorizează temperatura şi umiditatea utilizarea substanţelor toxice nepersistente?
0267. – (1) Inamicul. Acest pas al analizei factorilor MIFT-TC permite comandantului de
pluton să identifice elementele de superioritate şi vulnerabilităţile inamicului pe care le poate
exploata pentru a genera putere de luptă superioară în scopul îndeplinirii misiunii. Comandantul de
pluton trebuie să înţeleagă prezumţiile de la care a plecat comandantul de companie în elaborarea
cursurilor probabile de acţiune ale inamicului cuprinse în planul de operaţii al companiei. Mai mult
chiar, este foarte important ca la analiza inamicului comandantul plutonului să plece de la aceleaşi
prezumţii ca şi comandantul companiei.
(2) Analiza eficientă a inamicului presupune identificarea corectă a felului în care inamicul
va lupta. Pentru comandantul de pluton este deosebit de important să facă o departajare a

informaţiilor certe şi a informaţiilor presupuseNESECRET


sau previzionate despre acţiunea inamicului.
II-30
NESECRET
0268. – (1) Pe timpul desfăşurării analizei doctrinare a inamicului nu este suficient să se
identifice numărul şi tipul vehiculelor, al militarilor şi armelor de care dispune inamicul.
Comandantul de pluton trebuie să extindă analiza şi să identifice sistemele de armament individuale
de bază.
(2) În condiţiile actuale riscul confruntării forţelor regulate cu forţe care nu au o doctrină
suficient de bine conturată este foarte mare. De aceea, la nivelul subunităţilor de valoare
companie/pluton, este dificil de stabilit tiparul de acţiune al unui inamic care nu respectă principii
de luptă iar confruntarea cu astfel de forţe nu are precedent. În acest caz comandantul de pluton
trebuie să se bazeze pe informaţiile obţinute din analiza desfăşurată la nivel brigadă/batalion şi pe
observaţiile desprinse din activităţile recente ale inam icului.
(3) Activităţi recente ale inamicului – cunoaşterea dispozitivului de luptă, a structurii de
forţe precum şi a tacticilor şi tehnicilor de luptă inamice conduce la stabilirea corectă a intenţiilor
inamicului. Dacă există dificultăţi în perceperea corectă a informaţiilor legate de elementele
enumerate mai sus stabilirea cursului de acţiune inamic are un anumit grad de incertitudine. În acest
caz studierea şi înţelegerea activităţilor recente ale inamicului poate să completeze imaginea de
ansamblu şi să ofere indicii asupra intenţiilor şi activităţilor viitoare.
0269. – (1) La analiza inamicului comandantul de pluton va lua în considerare următoarele
elemente:
a) compunerea forţelor inamicului;
b) dispozitiv de luptă;
c) efective în personal şi tehnică;
d) capabilităţi;
e) cursuri de acţiune probabile ale inamicului.
(2) Compunerea forţelor inamicului – comandantul plutonului trebuie să determine tipul
vehiculelor, personalul combatant şi echipamentul pe care inamicul l -ar putea utiliza împotriva
forţelor proprii şi trebuie să cunoască principalele caracteristici ale acestora. Aceste informaţii pot fi
desprinse din paragraful 1a al OPORD-ului companiei.
(3) Dispozitiv de luptă – din informaţiile primite de la eşalonul superior se poate deduce
modul în care sunt dispuse forţele inamicului.
(4) Efective în personal şi tehnică – aceste elemente trebuie identificate de comandantul de
pluton pentru subunitatea cu care va lupta fie prin aplicarea procentelor transmise de eşalonul
superior la numărul fiecărui element inamic, fie prin informaţiile deduse din imaginea operaţională
comună/ Common Operational Picture/COP.
(5) Capabilităţi – comandantul de pluton trebuie să determine cu ce capabilităţi va angaja

inamicul forţele plutonului pe parcursul derulării acţiunii de luptă. Aceste elemente sunt deduse din
NESECRET
II-31
NESECRET
evaluarea făcută de comandantul companie, din analiza doctrinei inamice precum şi din analiza
locaţiei curente a inamicului. Acest lucru implică studierea bătăii maxime a fiecărei categorii de
armament, ritmul de marş şi perioada de timp stabilită pentru executarea unor sarcini specifice.
(6) Cursuri de acţiune probabile ale inamicului – pentru identificarea posibilelor cursuri de
acţiune ale inamicului comandantul de pluton compară rezultatul analizei terenului şi vremii cu
rezultatele analizei compunerii forţelor inamicului, capabilităţilor acestuia şi a obiectivelor sale
doctrinare. În urma acestei activităţi rezultă situaţia inamicului/SITEMP elaborată la nivelul
plutonului, pentru zona sa de responsabilitate din zona de operaţii a companiei, sub formă grafică,
pe care este materializat modul de acţiune probabil al inamicului.
(7) Analiza comandantului de companie, modul în care acesta a înţeles situaţia curentă a
trupelor proprii şi a inamicului furnizează comandantului de pluton cea mai mare parte a
informaţiilor necesare realizării SITEMP.
(8) SITEMP trebuie să conţină informaţii detaliate despre toate sistemele de armament ale
inamicului precum şi despre lucrările genistice/de fortificaţii sau baraje ale acestuia, fie că sunt
identificate fie că sunt presupuse. Această situaţie este materializată cu un eşalon mai jos decât cea
primită de la eşalonul superior pentru a permite subordonaţilor să observe detalii ale cursului
probabil de acţiune al inamicului.
(9) În cadrul briefingului comandantul de pluton trebuie să precizeze care dintre elementele
materializate reprezintă informaţii certe şi care sunt elementele estimate în baza cărora s -a stabilit
cursul probabil de acţiune al inamicului.
(10) SITEMP la nivel pluton trebuie să reprezinte poziţia fiecărui militar şi a sistemelor de
armament ale acestuia şi este de fapt o detaliere a SITEMP a comandantului companiei.
0270. – Analiza forţelor proprii şi a elementelor de sprijin disponibile
– comandantul
plutonului analizează organizarea pentru sarcină a trupelor proprii pentru a determina personalul necesar,
capabilităţile necesare, situaţia forţelor aliate disponibile şi alte elemente de sprijin. Analiza forţelor proprii
presupune identificarea capabilităţilor, a vulnerabilităţilor şi a elementelor de superioritate după acelaşi
algoritm ca la analiza inamicului. Comandantul companiei trebuie să cunoască dispozitivul de luptă,
compunerea forţelor, elementele de superioritate şi vulnerabilităţile forţelor
prii.pro
0271. – (1) Analiza timpului la dispoziţie – comandantul de pluton trebuie să ia în calcul
la planificarea timpului la dispoziţie următoarele elemente:
a) timpul necesar pentru planificare şi pregătire;
b) tipul acţiunii de luptă;
c) calculul timpului eşalonului imediat superior;
d) planificarea timpului/estimare pentru acţiunile trupelor inamice.

(2) Pe timpul derulării procesului operaţiei


NESECRET
comandantul de pluton operează cu o serie de
II-32
NESECRET
noţiuni legate de timpul avut la dispoziţie, cum ar fi momentele hotărâtoare, timpul necesar pentru
executarea unor activităţi, timp necesar pentru deplasare, ordinea priorităţilor de lucru, timp
nefolositor şi ritmul acţiunii de luptă. Alte elemente ce trebuie luate în calcul la analiza timpului
sunt condiţiile de vreme şi vizibilitatea, precum şi evenimente impuse a se desfăşura de către
eşalonul superior/repetiţii. Comandantul plutonului trebuie să stabilească ordinea priorităţii
evenimentelor ce se vor derula într- o succesiune logică.
(3) Analiza timpului este esenţială pentru planificarea, pregătirea şi executarea acţiunii de
luptă şi este, de regulă, primul lucru pe care comandantul de pluton îl execută. În analiza timpului
nu este suficient să se aprecieze doar perioada de timp avută la dispoziţie ci, în special, t impul
necesar executării unor acţiuni specifice cum ar fi pregătire, deplasare, luptă şi aprovizionare. Pe
parcursul acestei analize trebuie să se facă corelaţia în timp dintre sarcinile proprii şi acţiunile
inamicului. Mai mult decât atât, trebuie să se ia în calcul impactul pe care îl poate avea orice
modificare de situaţie asupra misiunii de îndeplinit.
0272. – Analiza consideraţiilor legate de civili – include o serie de aspecte cum ar fi
influenţele exercitate asupra modului de executare a acţiunii de luptă de către infrastructura civilă,
instituţiile civile, atitudinile şi acţiunile liderilor civili şi ale populaţiei din zona de operaţii. Există 6
elemente de analiză a populaţiei civile, care sunt reprezentate sub acronimul ASCOPE/zonele,
structurile, capabilităţile, organizaţiile, persoanele, evenimentele /Areas, Structures, Capabilities,
Organizations, People and Events. Acestea sunt detaliate în Capitolul II Conducerea din F.T./I.-3,
Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, Bucureşti, 2013.
0273. – Rezultatul final al analizei detaliate a misiunii derulată pe parcursul pasului 3 –
elaborarea planului preliminar, este o înşiruire de concluzii referitoare la modul în care factorii
MIFT-TC influenţează îndeplinirea misiunii plutonului. Comandantul de pluton trebuie să decidă
asupra felului în care va utiliza elementele de superioritate ale forţelor proprii versus
vulnerabilităţile inamicului, concomitent cu interzicerea acţiunii inamice de a utiliza elementele de
superioritate împotriva vulnerabilităţilor forţelor proprii. Produsele analizei detaliate a misiunii stau
la baza dezvoltării cursului de acţiune al trupelor proprii.
0274. – (1) Dezvoltarea cursurilor de acţiune – are drept scop stabilirea uneia sau a mai
multor modalităţi de îndeplinire a misiunii în concordanţă cu intenţie eşalonului imediat superior.
COA descrie modul în care subunitatea aplică puterea de luptă asupra inamicului, în punctele
decisive astfel încât pierderile suferite de trupele proprii să fie reduse la minimum. Comandantul de
pluton poate dezvolta mai multe COA în condiţiile în care timpul la dispoziţie nu este limitat.
Acesta detaliază fiecare COA până la nivelul la care acesta exprimă clar viziunea sa de întrebuinţare
a forţelor şi mijloacelor companiei, precum şi elementelor considerate ca multiplicatori ai puterii de

luptă/moralul trupelor/leadership, pentru realizarea sarcinilor esenţiale şi a scopului misiunii.


NESECRET
II-33
NESECRET
(2) La dezvoltarea unui COA se pleacă de la punctul decisiv identificat şi se planifică
acţiunile în ordine inversă până la punctul de plecare. Un curs de acţiune trebuie să satisfacă
criteriile specificate în tabelul nr. 2.3.7.
Executarea cu succes a COA conduce la îndeplinirea misiunii plutonului
Exactitatea care respectă concepţia operaţiei şi intenţia comandantului companiei şi
batalionului?
Plutonul trebuie să dispună de capabilităţi/abilităţi tactice şi tehnice precum
şi resurse adecvate executării cu succes a COA. Pe scurt, în condiţiile date
Viabilitatea referitoare la situaţia inamicului şi teren, subunitatea trebuie să fie bine
instruită, dotată, condusă şi să aibă timpul necesar executării repetiţiilor
pentru îndeplinirea cu succes a misiunii.
Dacă sunt dezvoltate mai multe COA, atunci fiecare dintre ele trebuie să
difere semnificativ de celelalte pentru a se justifica astfel luarea sa în
considerare şi parcurgerea tuturor etapelor necesare dezvoltării unui COA.
Unicitatea
La nivel pluton, dezvoltarea mai multor COA este greu de realizat îndeosebi
în condiţiile în care libertatea de acţiune este limitată, la fel şi timpul necesar
pentru planificare şi pregătire.
Cursul de acţiune conţine în detaliu elemente care să răspundă la modul în
care factorii operaţionali cine, ce, când, unde şi cum, de la începutul acţiunii
până la finalizarea acesteia, conduc la îndeplinirea misiunii. De exemplu, în
Completitudinea cazul unei acţiuni ofensive executate împotriva unui inamic care se apără pe
poziţii, trebuie incluse modul de realizare a: deplasării către.., desfăşurării în
dispozitiv de luptă împotriva…, atacului asupra…. şi consolidării obiectivului
cucerit.
Tabelul nr. 2.3.7. – Criterii de apreciere a COA

0275. – Acţiunile pe care comandantul plutonului le realizează în continuare sunt:


a) analiza relativă a puterii de luptă;
b) generarea opţiunilor;
c) poziţionarea iniţială a forţelor;
d) dezvoltarea schemei de manevră;
e) stabilirea responsabilităţilor;
f) pregătirea cursurilor de acţiune – sub formă grafică şi text.
0276. – (1) Pe timpul derulării primei etape a dezvoltării cursurilor de acţiu ne – analiza
relativă a puterii de luptă – comandantul de pluton compară şi stabileşte diferenţele dintre puterea
de luptă proprie şi cea inamică. Scopul acesteia este de a:
a) identifica vulnerabilităţile inamicului cu scopul de a le exploata;
b) identifica elementele proprii de superioritate potrivite pentru a exploata vulnerabilităţile
inamicului;
c) identifica elementele de superioritate ale inamicului şi a modalităţilor de diminuare ale
acestora;
d) identifica vulnerabilităţile proprii şi a lua măsuri de control a acestora pentru a nu
permite inamicului să le descopere şi să le exploateze.

(2) Prin utilizarea rezultatelor obţinute pe parcursul etapei de analiză a misiunii


NESECRET
II-34
NESECRET
comandantul de pluton compară elementele de superioritate şi vulnerabilităţile tru pelor proprii cu
cele ale inamicului.
(3) Comandantul plutonului urmăreşte să stabilească momentul şi modul în care forţele
proprii pot amplifica efectele elementelor puterii de luptă/manevră, putere de foc, comanda
misiunii, protecţie şi informaţii, în relaţie directă cu caracteristicile terenului, compunerea forţelor şi
dispozitivul de luptă adoptat de fiecare parte aflată în conflict. Pe scurt, comandantul de pluton
caută să afle unde, când şi cum forţele proprii pot genera putere de luptă la un nivel n et superior
celei generate de forţele inamice. Analiza capacităţii de a genera putere de luptă poate să genereze
opţiuni referitoare la tehnici, proceduri de utilizat şi stabilirea unui posibil punct decisiv care poate
determina dezvoltarea cursului de acţiune al companiei.
0277. – (1) Generarea opţiunilor – scopul acestei etape este identificarea uneia sau a mai
multor modalităţi de îndeplinirii a misiunii/sarcinilor, într -un timp relativ scurt. În primul rând
comandantul plutonului va determina cerinţele doctrinare/TTP pentru fiecare tip de acţiune de luptă
luată în considerare, va lua în considerare SOP-urile subunităţii, precum şi alte surse de informare
pentru a stabili dacă există deja o soluţie la o astfel de situaţie tactică. Dacă există, comandantul
plutonului va trebui să adapteze această soluţie la specificul situaţiei existente, în caz contrar este
necesară dezvoltarea unei soluţii.
(2) În al doilea rând comandantul plutonului va executa validarea punctului decisiv
identificând rapid acele cursuri care nu sunt realizabile datorită diverşilor factori din zona de
operaţii. Punctul decisiv poate fi transmis de către comandantul de companie sau poate fi stabilit de
comandantul de pluton pe timpul analizei puterii de luptă.
(3) Cerinţele doctrinare asigură cadrul de misiune necesar comandantului pentru a dezvolta
cursul de acţiune. Începând cu punctul decisiv stabilit, comandantul de pluton identifică scopul
acţiunii fiecărui element începând cu efortul principal. Efortul principal se regăseşte în s copul
general al misiunii subunităţii şi este considerat îndeplinit prin atingerea punctului decisiv.
Comandantul plutonului va lua în considerare acţiunile de modelare, stabilind scopul fiecăreia
dintre acestea, care sunt legate de crearea şi menţinerea condiţiilor pentru îndeplinirea cu succes a
efortului principal.
(4) Nu în ultimul rând, comandantul de pluton va determina acţiunile de sprijin necesare,
securizarea zonei din spate, controlul deplasărilor, sprijinul cu servicii, managementul terenului,
pentru a crea şi menţine puterea de luptă necesară desfăşurării cu succesa acţiunii trupelor care
constituie efortul principal şi a acţiunilor de modelare. Odată acestea stabilite comandantul de
pluton va dezvolta sarcinile esenţiale pentru fiecare tip de acţiune.
0278. – Poziţionarea iniţială a forţelor – comandantul de pluton stabileşte necesarul de

grupe şi de armament pentru îndeplinirea misiunii şi asigură bazele pentru dezvoltarea schemei de
NESECRET
II-35
NESECRET
manevră. El va lua în considerare misiunea reformulată, intenţia comandantului de companie şi cel
mai probabil COA al inamicului. Apoi, alocă cu prioritate resursele necesare executării cu succes a
acţiunilor forţelor destinate efortului principal şi ulterior, în ordinea importanţei, resursele necesare
executării acţiunilor de modelare.
0279. – (1) Dezvoltarea schemei de manevră – descrie modul în care comandantul
vizualizează acţiunea de luptă de la începutul acesteia până la realizarea stării finale. Acţiunile de
luptă sunt o înlănţuire de evenimente, cerinţe, activităţi iar schema de manevră trebuie să stabilească
cronologia acestora, relaţia dintre ele şi să explice modul în care executarea lor conduce la
îndeplinirea misiunii.
(2) Comandantul de pluton clarifică aspectele legate de utilizarea avantajoasă a terenului şi
a modalităţii celei mai eficiente de exploatare a vulnerabilităţilor inamicului. Acest lucru presupune:
a) stabilirea cerinţelor de sprijin prin foc indirect a manevrei;
b) stabilirea măsurilor de control necesare pentru executarea manevrei;
c) stabilirea măsurilor de interpretare corectă a schemei de manevră, de prevenire a
fratricidului;
d) stabilirea în formă finală a cerinţelor şi scopurilor pentru efortul principal şi acţiunile de
modelare;
e) stabilirea aspectelor legate de sprijinul cu servicii al luptei pentru cursul de acţiune ales
– aprovizionarea şi evacuarea medicală.
0280. – Stabilirea responsabilităţilor – comandantul de pluton repartizează sarcini
elementelor subordonate. Pe cât posibil comandantul de pluton va evita fracţionarea subunităţilor
constituite, astfel încât să aibă în subordine directă între două şi cinci persoane. Se asigură de faptul
că fiecare subunitate aflată sub comanda sa este întrebuinţată corespunzător şi dotată potrivit
sarcinilor repartizate.
0281. – (1) Pregătirea cursurilor de acţiune – sub formă grafică şi text. Pentru prezentarea
concepţiei operaţiei comandanţii subunităţilor de infanterie utilizează forma grafică şi text a
cursului de acţiune. Aceste două elemente reprezintă punctul de plecare pentru redac tarea
paragrafului trei al ordinului de operaţie.
(2) Forma text a COA specifică modul în care subunitatea îşi îndeplineşte misiunea.
Produsul primelor trei etape ale dezvoltăriiCOA - analiza relativă a puterii de luptă, generarea
opţiunilor, poziţionarea iniţială a forţelor - reprezintă cea mai mare cantitate de informaţii din
conţinutul formei text a cursului de acţiune. Forma text a COA detaliază modul în care acţiunea de
luptă a subunităţii este corelată cu acţiunile de luptă ale eşalonului imediat superior, specifică punctul
decisiv şi motivul stabilirii acestuia, formele de manevră adoptate şi cadrul de misiune al plutonului.

NESECRET
II-36
NESECRET
(3) Forma grafică a cursului de acţiune va prezenta aspectele esenţiale ale manevrelor
executate conform concepţiei de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor la dispoziţie. Forma grafică a
COA ilustrează modul în care subunitatea concentrează efectele puterii de luptă în punctul decisiv.
După finalizare forma grafică a COA devine overlay pentru acţiunea de luptă.
(4) Atunci când timpul la dispoziţie este limitat comandantul de companiei trebuie să pună
la dispoziţia comandanţilor de plutoane analiza COA realizată la nivel companie. Dacă ordinul este
verbal este recomandată utilizarea uneia sau a mai multor scheme pentru evidenţie rea momentelor
importante din derularea planului care solicită în mod particular coordonarea deplasării a două sau
mai multe subunităţi.
0282. – (1) Analiza cursurilor de acţiune – permite comandantului de pluton să
sincronizeze funcţiunile de luptă şi să identifice cursul care îndeplineşte cel mai bine misiunea
stabilită, determină modalitatea de a maximiza efectele puterii de luptă minimizând pierderile
colaterale, mai mult, dezvoltă vizualizarea câmpului de luptă şi determină evenimentele viitoare,
condiţiile şi resursele necesare pentru obţinerea succesului, unde şi când inamicul este puternic sau
slab, măsurile de coordonare a acţiunilor de luptă.
(2) De regulă, comandantul de pluton dezvoltă un singur COA. Dacă au fost elaborate mai
multe cursuri de acţiune comandantul de pluton execută analiza pentru fiecare dintre acestea.
(3) Analiza COA se realizează prin derularea jocului de război. Pentru fiecare COA
comandantul plutonului execută analiza de la începutul până la sfârşitul acţiunii de luptă
preconizate. Practic, este comparat COA ales cu cel mai probabil curs al acţiunii inamicului. Pe
durata jocului de război comandantul plutonului vizualizează acţiunile proprii, reacţiile inamicului
la acestea şi reciproca, identificând cerinţele de sincronizare a execuţiei acţiunii de luptă.
(4) De obicei, jocul de război se realizează prin discuţii purtate în cadrul unei întâlniri la
care participă comandantul de pluton, ajutorul acestuia, comandanţii de grupe şi alte persoane în
funcţie de specificul misiunii. Această tehnică nu este complicată, se poate realiza prin una din
metodele descrise în capitolul II Conducerea, Secţiunea a 3 -a Proceduri de conducere a trupelor din
F.T./I.-3, Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, Bucureşti 2013 şi facilitează înţelegerea
aprofundată a planului.
(5) Jocul de război reprezintă o încercare de sincronizare a tuturor activităţilor plutonului
spre deosebire de etapa de dezvoltare a cursurilor de acţiune în care comandantul de pluton se
concentrează pe integrarea tuturor elementelor constituente ale plutonului în luptă.
0283. – (1) Compararea şi selectarea cursurilor de acţiune. În cazul în care
comandantul de pluton a realizat mai multe cursuri de acţiune, atunci el trebuie să le compare ţinând
cont de avantajele, dezavantajele, punctele tari şi slabe ale fiecăruia, aşa cum au fost ele identificate

pe durata jocului de război. Elementele identificate


NESECRET
se referă la modul de îndeplinire a misiunii
II-37
NESECRET
subunităţii, modul de utilizare a terenului, la nimicirea forţelor in amicului sau oricare alt aspect al
acţiunii de luptă considerat important de către comandantul de pluton.
(2) Comandantul plutonului va folosi elementele identificate în matricea de analiză a
puterii de luptă pentru a selecta cel mai bun COA bazându-se pe propria judecată, ora de declanşare
a acţiunii de luptă, zona de operaţii, schema de manevră şi misiunile şi scopurile subunităţilor
subordonate.
0284. – (1) – comandantul de pluton poate iniţia deplasarea
Pasul 4 - Iniţierea deplasării
atunci când consideră că este necesar, pe parcursul oricărei etape a TLP şi se realizează prin:
a) deplasarea subunităţii în dispozitiv premergător de luptă sau de luptă către o zonă de
concentrare, o poziţie de luptă, o poziţie de atac, pentru organizarea apărării circulare;
b) deplasarea elementelor de cercetare sau deplasarea executată în scopul evaluării
factorilor timp-distanţă pentru misiunea subunităţii.
(2) Comandantul de pluton ia măsurile necesare pentru siguranţa deplasării asigurându -se
că dispozitivul de înaintare al plutonului este acoperit prin foc.
0285. – (1) Pasul 5 - Executarea recunoaşterilor – acţiunile de cercetare trebuie
planificate cu grijă, în scopul obţinerii rapide a datelor şi informaţiilor despre inamic şi teren
necesare comandantului pentru elaborarea planului. Cercetarea se organizează şi execută pentru a se
confirma, ajusta sau infirma elementele componente ale planului iniţial.
(2) Chiar dacă comandantul de pluton a participat la executarea recunoaşterii în teren
executată de comandantul companiei, la un moment dat pe parcursul derulării TLP, după realizarea
planului, el trebuie să execute o nouă recunoaştere. Prin executarea recunoaşterii trebuie să se
urmărească confirmarea cerinţelor prioritare de informaţii/ Priority Intelligence Requireme nts/ PIR
care stau la baza elaborării planului preliminar.
(3) PIR cuprinde de regulă presupuneri legate de date esenţiale despre forţele inamice, cum
ar fi:
a) elemente de superioritate, locaţie şi deplasare;
b) informaţii referitoare la teren.
(4) În măsura în care este posi bil comandantul de pluton include în grupa care execută
recunoaşterea şi comandanţii subordonaţi, ceea ce le permite acestora să aibă o viziune de ansamblu
asupra modului în care comandatul plutonului intenţionează să execute acţiunea de luptă. Dacă
acest lucru nu este posibil el numeşte o grupă ca patrulă de cercetare stabilindu-i obiective specifice.
(5) Cercetarea trebuie să se desfăşoare neîntrerupt datorită situaţiilor des schimbătoare de
pe câmpul de luptă. Un plan iniţial bine elaborat, facilitează executarea cercetării.
0286. – (1) La nivel pluton, recunoaşterile executate pot include următoarele:

a) deplasarea către sau dincolo de aliniamentul


NESECRET
de plecare la ofensivă;
II-38
NESECRET
b) deplasarea de la limita dinainte a trupelor proprii/Forward Edge of the Battle Area/
FEBA către înapoi şi prin zona de angajare de-a lungul căilor probabile de apropiere ale inamicului;
c) alegerea de către comandantul de pluton a unui punct dominant din teren din care grupul
de recunoaştere poate avea vedere directă asupra punctului decisiv;
d) supravegherea unei zone de elementele subordonate;
e) organizarea de patrule de cercetare la nivelul grupelor de infanterie pentru a stabili
locaţia inamicului;
f) stabilirea punctelor de observare pentru a obţine informaţii suplimentare;
g) utilizarea imaginilor provenite de la vehiculul aerian fără pilot/Unmanned Aerial
Vehicle /UAV sau alte surse dacă acestea sunt disponibile .
(2) Tipul de recunoaştere executat/ sarcinile de recunoaştere şi durata acestora depind de
situaţia tactică şi timpul la dispoziţie. Comandatul de pluton utilizează rezultatele etapei dezvoltării
COA pentru a identifica informaţii şi cerinţe de siguranţă pentru acţiunile de recunoaştere executate
de pluton.
0287. – (1) Pasul 6 - Completarea planului
– include o serie de activităţi care vizează
transformarea concepţiei şi intenţiei comandantului companiei şi a concepţiei comandantului de
pluton în OPORD. Aceste acţiuni implică realizarea overlays, a listei de executare a tragerilor din
poziţii acoperite/prin ochire indirectă, a aprovizionării, a elementelor necesare pentru comandă şi
control şi actualizarea planului preliminar în funcţie de rezultatul recunoaşterilor.
(2) Tot în această etapă comandantul de pluton are în vedere stabilirea locaţiei u nde se va
executa briefingul de prezentare a OPORD şi a materialelor necesare desfăşurării acestei activităţi.
(3) Completarea planului îi permite comandantului de pluton să realizeze coordonarea
finală cu alte subunităţi sau cu eşalonul superior înainte de emiterea OPORD.
0288. – (1) Planul de acţiune presupune detalierea concepţiei şi cuprinde 5 puncte,
respectiv:
a) situaţia;
b) misiunea;
c) execuţia;
d) sprijinul cu servicii;
e) comanda şi comunicaţiile.
(2) Situaţia se referă la:
a) situaţia inamicului – scopul, forma de luptă, compunerea, dispozitivul probabil de luptă,
acţiunile probabile, etapele, termenele, comanda;
b) concepţia eşalonului superior – scopul luptei, direcţia de efort, etapele acţiunii,

comanda, acţiunile care se execută, situaţia vecinilor


NESECRET
şi acţiunile acestora;
II-39
NESECRET
c) subordonări şi resubordonări.
(3) Misiunea reformulată cuprinde scopul, forma de luptă şi termenele de realizare.
(4) Execuţia detaliază decizia comandantului de pluton rezultată pe parcursul procesului de
planificare astfel:
a) direcţia de acţiune;
b) manevra;
c) etapele acţiunii şi termenele;
d) direcţia principală de efort;
e) alte priorităţi şi precizări/instrucţiuni de apărare CBRN, stabilirea măsurilor de
mascare;
f) programarea în timp a acţiunilor;
g) cooperarea;
h) executarea recunoaşterilor;
i) timpul de deplasare la comandantul eşalonului superior.
(5) Sprijinul cu servicii cuprinde concepţia de realizare a sprijinului logistic şi a altor
servicii.
(6) Comanda şi comunicaţiile:
a) comanda – înlocuitorul la comandă, locul comandantului de pluton;
b) comunicaţii – instrucţiuni de recunoaştere, identificare, reguli generale privind utilizarea
comunicaţiilor; rapoartele şi timpul în care acestea vor fi înaintate.
(7) Planul de operaţie constituie baza documentară pentru elaborarea OPORD.
(8) Formatul planului de operaţie serveşte şi ca listă de verificare pentru a acoperi toate
aspectele relevante ale acţiunii de luptă şi asigură deopotrivă o modalitate fluentă de diseminare a
informaţiilor pentru subordonaţi.
0289. – (1) Pasul 7 - E miterea OPORD – OPORD trebuie să explice concis şi exact
misiunea, concepţia şi intenţia comandantului despre modul în care acesta doreşte ca grupele de
infanterie să îşi îndeplinească misiunea. OPORD -ul nu trebuie să conţină informaţii inutile care ar
putea împiedica să se înţeleagă ceea este cu adevărat important. Comandantul de pluton trebuie să
se asigure de faptul că grupele de infanterie ştiu exact ce au de executat, când trebuie executat şi
cum trebuie să acţioneze plutonul, în ansamblu, pentru îndeplinirea misiunii cu respectarea intenţiei
comandantului de companie. Comandantul de pluton poartă întreaga răspundere pentru înţelegerea
sarcinilor de către fiecare comandant subordonat.
(2) Ordinul trebuie să conţină expresii care să asigure o exprimare clară, cu acelaşi înţeles
pentru toţi cei care primesc ordinul, trebuie să conţină toate informaţiile şi instrucţiunile necesare

coordonării şi executării acţiunilor de luptă, nu trebuie să îngrădească iniţiativa comandanţilor


NESECRET
II-40
NESECRET
subordonaţi prin precizarea unor detalii complicate ale execuţiei, cu excepţia situaţiilor când acestea
sunt necesare pentru asigurarea sincronizării.
(3) Elaborarea şi transmiterea ordinului de operaţie trebuie efectuate la timp, asigurând
subordonaţilor suficient timp pentru planificarea şi pregătirea acţiunilor.
(4) OPORD se redactează în formatul cu cinci paragrafe ceea ce îi permite comandantului
de pluton să prezinte toate aspectele acţiunii de luptă de la teren la inamic şi a acţiunilor de luptă de
la eşalonul superior până la eşaloanele subordonate. Poate avea formă scrisă şi/sau grafică/scheme,
tabele; atunci când ordinul se întocmeşte sub formă de schemă paragrafele 2/misiunea şi 3 punctul
a/concepţia acţiunilor se vor redacta obligatoriu în scris.
(5) În situaţiile în care scara hărţii pe care comandantul întocmeşte partea grafică, nu
asigură gradul de detaliere necesar reprezentării modului de acţiune al subunităţilor, se pot întocmi
scheme suplimentare care să ofere subordonaţilor o imagine clară a intenţiei şi concepţiei
comandantului de pluton; indiferent de situaţie, pentru a evita supraîncărcarea schemelor, se vor
trece pe acestea numai măsurile grafice de control necesare.
0290. – (1) Pasul 8 - Reve der ea şi actu aliz area planu lui – comandantul de pluton
realizează acest pas din procesul d e conducere a trupelor prin executarea briefingurilor de
confirmare, a repetiţiilor şi inspecţiilor.
(2) După emiterea OPORD comandantul de pluton trebuie să conducă un briefing de
confirmare în care ascultă expunerea concisă a fiecărui comandant subordonat în ceea ce priveşte
misiunea şi intenţia comandantului de pluton, concepţia operaţiei, scopul şi sarcina/sarcinile
subunităţii proprii. Fiecare comandant subordonat va confirma faptul că înţelege viziunea
comandantului de pluton asupra modului de îndepli nire a misiunii plutonului raportată la punctul
decisiv. Această scurtă etapă serveşte şi pentru a se aduce în discuţie eventualele nelămuriri,
preocupări.
0291. – (1) Repetiţiile de luptă – comandantul de pluton supervizează pregătirea plutonului
pentru luptă prin executarea repetiţiilor. Pe timpul desfăşurării repetiţiilor se exersează transmiterea
rapoartelor tactice conform SOP-urilor subunităţii. Rapoartele care se execută înaintea, pe timpul şi
după contactul cu inamicul sunt exersate în detaliu începând cu acţiunea la obiectiv. Repetiţiile nu
sunt menite să analizeze COA.
(2) Repetiţiile sunt folosite de comandantul de pluton pentru:
a) exersarea sarcinilor esenţiale pentru a îmbunătăţi performanţele subunităţii;
b) a identifica slăbiciunile şi problemele din plan;
c) integrarea, sincronizarea şi coordonarea acţiunilor elementelor subordonate;
d) confirmarea elementelor de coordonare dintre pluton şi subunităţile învecinate;

NESECRET
II-41
NESECRET
e) îmbunătăţirea înţelegerii de către militari a misiunii subunităţii, a concepţiei operaţiei, a
planului de sprijinului prin foc direct, pentru anticiparea evenimentelor neprevăzute şi pentru a
vedea posibile acţiuni şi reacţii pentru diferite situaţii care pot să apară pe timpul luptei.
(3) Tehnicile de executare a repetiţiilor sunt:
a) repetiţia pe hartă;
b) repetiţia la macheta terenului;
c) repetiţia radio;
d) repetiţia cu efective reduse;
e) repetiţia completă.
(4) Repetiţia pe hartă este de obicei desfăşurată ca parte a briefingului de confirmare şi
implică participarea comandanţilor subordonaţi sau numai a unei părţi dintre aceştia. Comandantul
de pluton foloseşte harta şi overlay-ul pentru a ghida subordonaţii pe măsură ce aceştia îl
informează pe comandant asupra rolului subunităţii lor în acţiunea de luptă.
(5) Repetiţia la macheta terenului se poate desfăşura cu efectivul complet sau numai cu o
parte din efectiv; se evidenţiază măsurile de control grafice şi formele de teren mai importante ca
elemente de referinţă şi orientare. Participanţii se deplasează în jurul mach etei pentru a exersa
acţiunile propriilor elemente sau vehicule - dacă se acţionează îmbarcat-, raportate la acţiunile
celorlalţi membrii ai plutonului.
(6) Repetiţia radio se poate desfăşura cu efectivul complet sau numai cu o parte din efectiv,
în situaţii care nu permit ca întreg plutonul să se adune într -o singură locaţie. Elementele
subordonate verifică sistemele de comunicaţii şi repetă elementele mai importante ale planului de
operaţie al plutonului.
(7) Repetiţia cu efective reduse în care comandanţii poartă discuţii asupra modului de
îndeplinire a misiunii în timp ce se deplasează la punctele cheie din teren sau puncte similare
acestora.
(8) Repetiţia completă – acest tip de antrenament este cel mai eficient, dar presupune mult
timp şi resurse la dispoziţie; el implică toate efectivele care vor participa la acţiune; dacă este
posibil, el se desfăşoară în aceleaşi condiţii – de stare a vremii, oră, teren – care sunt preconizate să
existe în timpul acţiunii de luptă.
(9) La sfârşitul tuturor repetiţiilor, funcţie de rezultatele obţinute, comandantul trebuie să
revizuiască planul şi să se asigure că s -au însuşit corect şi s-au sincronizat acţiunile tuturor
elementelor participante.
0292. – (1) Inspecţiile şi verificările premergătoare ducerii luptei. Verificările
premergătoare ducerii luptei/Precombat checks/PCC şi inspecţiile premergătoare ducerii luptei/

precombat inspections/PCI sunt extrem de importante pentru obţinerea succesului oricărei


NESECRET
II-42
NESECRET
subunităţi. Realizarea acestor verificări şi inspecţii reprezintă una dintre sarcinile comandantului şi
nu poate fi delegată mai jos de nivelul comandantului de grupă. Aceste verificări şi inspecţii
garantează faptul că militarii sunt pregătiţi să execute sarcinile colective şi individuale care sprijină
misiunea.
(2) Verificările şi inspecţiile reprezintă parte componentă a TLP şi garantează eliminarea
tuturor neclarităţilor care pot pune în primejdie vieţile militarilor şi succesul execuţiei misiunii.
PCC şi PCI trebuie să fie gândite pentru a se potrivi specificului unităţii dar şi cerinţelor misiunii.
Fiecare misiune şi fiecare patrulă de luptă poate impune realizarea unor liste de verificări separate.
(3) Fiecare pluton din cadrul companiei va dispune de liste de verificări identice.
(4) Pentru a se asigura că PCC şi PCI sunt complete comandantul de pluton trebuie să
execute o repetiţie de luptă completă. Aceste repetiţii, desfăşurate la tempoul de desfăşurare al
acţiunii de luptă, folosind întreg echipamentul de luptă şi sistemele de comunicaţii, le permit
comandanţilor de plutoane să studieze toate detaliile care pot apărea pe câmpul de luptă.
(5) Dacă aceste acţiuni de luptă trebuie să fie desfăşurate pe timpul nopţii, atunci militarii
trebuie să execute repetiţiile de luptă complete şi pe timpul nopţii. PCC şi PCI trebuie să includă şi
un briefing de confirmare asupra sarcinilor şi scopului misiunii, dar şi a modului în care rolurile
militarilor se încadrează în cadrul schemei de manevră.
(6) Militarii trebuie să cunoască cele mai noi informaţii, ROE şi cerinţele şi procedurile
MEDEVAC/medical evacuation/evacuare medicală. În tabelul nr. 2.3.8. sunt prezentate doar câteva
articole importante, de valoare mare, echipamente şi accesorii. Acest tabel nu reprezintă o listă
finală.
Plăcuţele de Mecanisme pentru testare şi evaluare Cârlig pentru aruncare şi
identificare sau mecanisme tehnice şi electrice prindere
Documente de Set de chingi pentru prinderea
Ţevi de rezervă pentru armament
identitate încărcăturii
Saci pentru transportul ţevilor de Trusa pentru marcarea zonelor
Muniţia
rezervă de preluare a încărcăturii
Armamentul
MCG Gheară extractoare
Mănuşi de azbest Dispozitive
GPS de identificare
Mânere pentru schimbarea ţevilor Microfoane ţinute în mână
Baioneta
armelor
Instrumente de măsură pentru NVD/ dispozitive pentru
Lanterna
relevment şi pentru calculul timpului vederea pe timp de noapte
Radiouri şi mijloace Baterii pentru aparatură şi
Penarul cu accesoriile armei
suplimentare de baterii de rezervă
comunicaţii
Cardul pentru Jaloane
realizarea Ecusoane de identificare
comunicaţiilor
Raportul pt solicitarea Ţăruşi pentru fixarea sârmei
Ulei pentru motor şi transmisie
MEDEVAC ghimpate
OPORD Antigel Ciocan pentru bătut jaloanele
FRAGO Bidoane cu apă cu capacitatea de 20 Suluri de sârmă
NESECRET
II-43
NESECRET
litri ghimpată/concertină
Panouri de avertizare pentru
Hărţi Hrană rece/ MRE/meal ready to eat/ instalarea unor puncte de
control trafic
Grafice, rute, Curele pentru prinderea
obiective, zonele de armamentului
aterizare/LZ şi de Planul încărcăturii
preluare a
încărcăturii/PZ
Marker Canistre cu combustibil Bandă adezivă luminescentă
Radieră Pîlnie pentru
combustibil sau ulei canistrele cu Sisteme de chimice
unor reacţii iluminare pe baza
Bară pentru remorcarea vehiculelor Sisteme de rezervă/ Spare
Creion şi hârtie
avariate handsets
Cabluri de prindere/ tractare/ Creion cu radieră
Suport trepied
remorcare
Mănuşi pentru întinderea sulurilor de Pivoţi
Raportor
sârmă ghimpată/concertină

Tabelul nr. 2.3.8. – Exemplu de listă de verificări PCC ş i PCI

NESECRET
II-44
NESECRET
CAPITOLUL III
Ofensiva

SEŢIUNEA 1
Generalităţi

0301. – Ofensiva este principala formă de luptă adoptată de plutonul de infanterie prin care
se urmăreşte identificarea punctelor vulnerabile ale apărării inamicului, alegerea unei forme de
manevră pentru a se evita punctele tari ale acestuia şi concentrarea efectelor puterii de luptă în
punctele vulnerabile ale acestuia.

1. Scopul

0302. – (1) Scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului sau crearea condiţiilor
pentru succesul acţiunilor de luptă ulterioare – pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la acţiuni
post-conflict, prin aplicarea concertată a elementelor puterii de luptă ale plutonului pe toată
adâncimea dispozitivului inamicului.
(2) Scopul ofensivei se realizează prin:
a) anihilarea, neutralizarea sau capturarea forţei vii;
b) neutralizarea sau distrugerea armamentului şi instalaţiilor inamicului;
c) ocuparea terenului/obiectivelor;
d) privarea inamicului de resurse;
e) obţinerea de informaţii;
f) inducerea în eroare a inamicului asupra direcţiei efortului principal;
g) fixarea inamicului pentru a preveni regruparea sau repoziţionarea forţelor acestuia;
h) executarea oportună a manevrei de foc, forţe şi mijloace pentru încercuirea, capturarea
şi anihilarea inamicului;
i) consolidarea aliniamentelor, zonelor, obiectivelor ocupate şi respingerea
contraatacurilor;
j) menţinerea cooperării permanente în cadrul plutonului, cu vecinii sau cu alte elemente
care acţionează în zona de responsabilitate;
k) sincronizarea acţiunilor forţelor, iar atunci când este cazul, simultaneitatea acestora;
l) securitatea acţiunilor de luptă şi protecţia forţelor;
m) conducerea neîntreruptă a structurilor subordonate;

n) dezorganizarea conducerii inamicului;


NESECRET
III-1
NESECRET
o) menţinerea permanentă a iniţiativei.

2. Factori care asigură obţinerea succesului

0303. – Factorii determinanţi în obţinerea succesului în ofensivă sunt:


a) surprinderea;
b) concentrarea efortului – forţelor şi mijloacelor;
c) ritmul;
d) îndrăzneala /curajul.
0304. – (1) Surprinderea constă în rezultatul măsurilor luate astfel încât acţiunea
întreprinsă, locul, momentul şi mijloacele cu care se realizează să aibă un caracter neprevăzut
pentru inamic.
(2) Prin surprindere se urmăreşte:
a) lovirea pe neaşteptate a inamicului;
b) provocarea panicii în rândurile inamicului;
c) paralizarea voinţei;
d) reducerea capacităţii de luptă;
e) dezorganizarea conducerii.
(3) Surprinderea se realizează prin:
a) cunoaşterea acţiunilor şi intenţiilor inamicului;
b) păstrarea secretului asupra acţiunilor proprii şi inducerea în eroare asupra acţiunilor
reale;
c) realizarea rapidă a regrupărilor şi manevrei forţelor şi mijloacelor;
d) organizarea şi executarea corespunzătoare a mascării;
e) respectarea disciplinei în folosirea mijloacelor de comunicaţii;
f) schimbarea neaşteptată a ritmului acţiunilor proprii;
g) fermitatea în conducere.
(4) Deoarece surprinderea se manifestă pe o durată de timp relativ scurtă, plutonul de
infanterie trebuie să o exploateze rapid, interzicând inamicului câştigarea de timp şi restabilirea
echilibrului.
0305. – (1) Concentrarea efortului forţelor şi mijloacelor plutonului de infanterie constă în
masarea în timp şi spaţiu a efectelor puterii de luptă.
(2) Realizarea concentrării efortului se materializează în:
a) stabilirea direcţiei efortului principal;

b) stabilirea celorlalte direcţii de efort;


NESECRET
III-2
NESECRET
c) alocarea corespunzătoare a resurselor;
d) stabilirea momentului şi a modului de schimbare a efortului principal, în vederea
exploatării unor oportunităţi sau evitării unor riscuri.
0306. – (1) Ritmul reprezintă capacitatea structurilor componente ale plutonului de
infanterie de a trece de la o stare la alta, de la o etapă la alta, a acţiunilor.
(2) Pentru subunităţile de manevră, de cele mai multe ori, ritmul constă în viteza cu care
acestea îşi îndeplinesc sarcinile.
(3) Ritmul acţiunilor plutonului de infanterie este dat de:
a) gradul de mobilitate al elementelor de manevră;
b) gradul de realizare a mobilităţii şi contra-mobilităţii realizate de forţele destinate în acest
sens;
c) gradul de mobilitate al mijloacelor de sprijin al luptei;
d) complexitatea şi eficienţa sistemului de comandă şi a misiunii;
e) flexibilitatea planurilor şi a ordinelor de operaţii;
f) oportunitatea, eficacitatea şi eficienţa sprijinului cu servicii;
g) gradul de avantaj existent în zona de desfăşurare a acţiunilor de luptă, în ceea ce priveşte
spaţiul aerian şi informaţional – superioritate, supremaţie, dominaţie;
h) nivelul de instruire şi coeziunea structurilor subordonate;
i) sprijinul aerian acordat;
j) eficienţa procesului de management a ţintelor/procesul de targeting;
k) gradul de participare /implicare a populaţiei civile;
l) gradul de accesibilitate al terenului;
m) condiţiile atmosferice şi clima.
(4) Ritmul acţiunilor se stabileşte în scopul menţinerii iniţiativei, realizării sincronizării
acţiunilor, realizării surprinderii, reducerii posibilităţilor de reacţie a inamicului, protecţiei forţelor.
(5) Ritmul acţiunilor se poate schimba pe parcursul acţiunil or ofensive. Comandantul de
pluton trebuie să acorde prioritate deplasării forţelor în condiţii de acoperire şi mascare, putând
astfel să concentreze efectele focului direct, în detrimentul menţinerii unor anumite formaţii de
deplasare sau a vitezei de deplasare stabilită.
0307. – (1) Curajul reprezintă trăsătura prin care militarii îşi exprimă dorinţa de a -şi asuma
riscurile unor acţiuni, calculate în prealabil.
(2) Curajul este influenţat de:
a) coeziunea structurilor de conducere şi celor acţionale;
b) pregătirea psiho-morală;

c) justeţea şi legalitatea acţiunilor; NESECRET


III-3
NESECRET
d) gradul de fundamentare a deciziilor;
e) dotarea cu tehnică şi sprijinul cu servicii;
f) convingerea militarilor că pot îndeplini misiunea încredinţată;
g) gradul de pregătire al militarilor pentru tipul de misiune încredinţată;
h) gradul de pregătire a structurilor şi a militarilor pentru supravieţuire;
i) gradul de pregătire a militarilor în situaţia în care sunt capturaţi sau luaţi prizonieri.

3. Cadrul ofensiv în care acţionează plutonul

0308. – Plutonul execută acţiuni ofensive în una din următoarele situaţii:


a) în cadrul acţiunilor ofensive ale eşalonului superior, unde se poate afla în eşalonul întâi,
eşalonul doi al companiei, rezervă a batalionului, în cadrul companiei destinată ca detaşament
înaintat sau de întoarcere;
b) în cadrul acţiunilor defensive ale eşalonului superior, astfel – pentru executarea unei
riposte ofensive a apărării, pentru îmbunătăţirea limitei dinainte a apărării a eşalonului superior,
pentru lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării;
c) ca desant aerian debarcat în executarea acţiunilor de luptă în adâncime, pentru realizarea
capetelor de pod, ocupării punctelor cheie din teren, etc.;
d) independent.

4. Integrarea acţiunilor de luptă

0309. – Acţiunile de luptă desfăşurate de plutonul de infanterie în spaţiul de luptă sunt


percepute ca o acţiune integrată şi unitară şi se structurează, după locul în care se desfăşoară, în acţiuni:
a) la contact;
b) în adâncime;
c) în spate.
0310. – (1) Integrarea şi sincronizarea acţiunilor în adâncime, la contact şi în spate sunt
activităţi ce presupun o înţelegere clară a intenţiei comandantului şi impune stimularea iniţiativei,
atât din partea comandantului, cât şi a subordonaţilor.
(2) Esenţa integrării acţiunilor în adâncime, la contact şi în spate o reprezintă rezultatul
procesului de management a ţintelor/targeting, care are ca efect sincronizarea acţiunilor forţelor.
(3) Realizarea integrării acţiunilor în adâncime, la contact şi în spate are un rol det erminant
în atingerea obiectivului final stabilit.

NESECRET
III-4
NESECRET
0311. – (1) Acţiunile la contact ale plutonului de infanterie, pentru un moment dat, cuprind
acţiunile desfăşurate de către forţele ce se confruntă nemijlocit cu inamicul şi includ:
a) acţiunile subunităţilor de manevră;
b) acţiunile subunităţilor de fixare/sprijin;
c) sprijinul cu servicii pentru subunităţile de fixare, manevră.
(2) De regulă, acţiunile la contact se desfăşoară după sau concomitent cu acţiunile în
adâncime şi concomitent sau înaintea acţiunile în spate.
(3) În acţiunile ofensive ale plutonului de infanterie, liniare şi neliniare, zona de contact este
delimitată de suma zonelor de responsabilitate ale grupelor din eşalonul întâi, unde acestea se află la
un moment dat.
0312. – (1) Acţiunile în spate ale plutonului de infanterie cuprind acţiunile desfăşurate în
cadrul spaţiului dinapoia zonei de contact şi sunt desfăşurate de către forţele care se găsesc în
această zonă, împotriva elementelor de cercetare diversiune şi în principal împotriva unităţilor
aeromobile şi aeropurtate ale inamicului.
(2) Scopul acestor acţiuni îl reprezintă susţinerea ritmului ofensivei forţelor de la contact.
0313. – De regulă, acţiunile în spate se desfăşoară ca răspuns la acţiunea inamicului, drept
pentru care ele se pot desfăşura concomitent, înainte sau după acţiunile în adâncime şi cele de la contact.
0314. – (1) Acţiunile în adâncime ale plutonului cuprind acţiunile duse împotriva
inamicului dispus dincolo de zona acţiunilor la contact.
(2) Ele se execută prin comandă, trageri şi manevră şi, în timp, extind spaţiul de luptă până
la limita maximă a posibilităţilor proprii.
0315. – Scopul acţiunilor în adâncime poate fi:
a) anihilarea puterii de foc a inamicului;
b) dezorganizarea conducerii;
c) împiedicarea aprovizionării;
d) slăbirea moralului;
e) întârzierea, divizarea şi diminuarea puterii de luptă a inamicului.

5. Sarcini specifice /sarcini implicite

0316. – (1) Prin ordinul de operaţii, plutonul de infanterie primeşte de la eşalonul superior
sarcini, în conformitate cu planul de operaţii al acestuia.
(2) Sarcina reprezintă rolul pe care eşalonul superior îl atribuie plutonului de infanterie
pentru îndeplinirea obiectivelor operative, exprimate în „efecte de produs”, identificate a fi realizate

pentru atingerea scopului urmărit într-un punct decisiv al acţiunii de luptă.


NESECRET
III-5
NESECRET
0317. – (1) De regulă, plutonul primeşte sarcini pentru o zi de luptă şi orientativ pentru
ziua a 2-a de luptă.
(2) Acţiunile de luptă ale plutonului de infanterie pot fi liniare sau neliniare.
(3) În situaţia în care plutonul de infanterie desfăşoară acţiuni de luptă liniare, aceasta
poate ataca pe un front de 200 – 300 m. Când acţionează pe jos acest front rezultă din însumarea
fronturilor de atac ale grupelor şi din intervalele dintre aces tea, care pot fi de până la 75 m.
(4) Când acţionează pe TAB/MLI frontul de atac al plutonului rezultă din intervalele dintre
autovehicule, care pot fi de cel puţin 100 m.
(5) Plutonului i se pot da ca întărire 1-2 mitraliere, 1-2 tunuri sau aruncătoare de
grenade/instalaţii de lansare rachete antiblindate. Acestea se pot dispune în intervalele dintre grupe,
la flancurile plutonului sau înapoia grupelor.
(6) Plutonul poate fi sprijinit de 1-3 tancuri şi subunităţi de artilerie.
0318. – (1) În condiţiile spaţiului de luptă clasic, caracterizat prin fronturi relativ continue,
când acţiunile se desfăşoară împotriva unui inamic relativ uşor de identificat, prin dispunerea liniară
a forţelor în teren, sarcinile plutonului se descriu prin raportarea la spaţiu, st abilindu-se anumite
obiective. Astfel, plutonul din eşalonul întâi al companiei va primi:
a) un obiectiv imediat;
b) direcţie ulterioară.
(2) Obiectivul imediat poate consta în:
a) ruperea apărării sau pătrunderea prin intervalele din dispozitivul inamicului;
b) respingerea contraatacului executat cu eşalonul doi al inamicului care se apără;
c) cucerirea /consolidarea unui aliniament.
(3) Direcţia ulterioară reprezintă continuarea ofensivei în adâncimea apărării inamicului,
către obiectivul imediat al companiei/ eşalo nului superior; în acest moment, plutonului i se
precizează un nou obiectiv.
0319. – La introducerea în luptă pentru dezvoltarea ofensivei în adâncime plutonul din
eşalonul doi al companiei poate primi obiectiv imediat şi direcţie ulterioară de ofensivă ca în cazul
plutonului din eşalonul întâi. Plutonul din eşalonul doi poate primi următoarele sarcini:
a) dezvoltarea ofensivei pe direcţia principală;
b) participarea la respingerea contraatacurilor inamicului;
c) înlocuirea subunităţilor din eşalonul întâi care au suferit pierderi mari;
d) nimicirea inamicului din punctele de sprijin rămase înapoia subunităţilor din eşalonul
întâi şi alte sarcini.
0320. – Plutonul din rezerva batalionului înaintează în dispozitiv de marş, prin salturi din

acoperire în acoperire, pe direcţia şi la distanţa ordonată, de regulă 2 – 3 km înapoia eşalonului


NESECRET
III-6
NESECRET
întâi, fiind în măsură să nimicească rezistenţele inamicului rămase înapoia acestuia sau să execute
alte misiuni.
0321. – Când acţionează în cadrul companiei destinată ca detaşament înaintat, plutonul
poate îndeplini următoarele misiuni:
a) cucerirea din mişcare şi menţinerea unor aliniamente/obiective importante din
adâncimea apărării inamicului sau a trecerilor peste cursurile de apă;
b) cucerirea şi menţinerea unor puncte obligate de trecere;
c) întârzierea afluirii rezervelor inamicului din adâncime.
0322. – Când acţionează în cadrul companiei constituită ca detaşament de întoarcere, în
teren muntos-împădurit sau în localitate, plutonul îndeplineşte următoarele misiuni:
a) se infiltrează în adâncimea dispozitivului inamicului;
b) loveşte în flancul şi spatele acestuia;
c) întoarce apărarea inamicului;
d) creează condiţii favorabile dezvoltării ofensivei de front.
0323. – (1) În cazul acţiunilor de luptă liniare desfăşurate în tr-o zonă de operaţii continuă,
comandantul plutonului va stabili sarcini pentru toate grupele subordonate, în întreg spaţiul de luptă
– la contact, în adâncime şi în spate.
(2) În cazul acţiunilor de luptă liniare desfăşurate în tr-o zonă de operaţii discontinuă,
comandanţii de grupe vor stabili sarcini pentru grupele subordonate. Astfel, acţiunile plutonului de
infanterie vor fi acţiuni neliniare, iar ale grupelor subordonate, acţiuni liniare.
0324. – În cazul acţiunilor de luptă neliniare în zonă de operaţie continuă, comandantul
companiei va organiza acţiunile neliniare pe spaţii largi, separate, în urma unei analize atente a
dispunerii forţelor inamicului şi a posibilităţilor de acţiune ale vecinilor.
0325. – Pe timpul procesului de planificare, analizând situaţia, comandantul plutonului
poate identifica, pe lângă sarcinile de luptă primite, o serie de sarcini deduse, sarcini care sunt luate
în calcul la stabilirea misiunii plutonului.

6. Forme de manevră în ofensivă

0326. – Prin manevră se înţelege modalitatea prin care forţele şi mijloacele forţelor proprii
abordează/acţionează asupra dispozitivului de luptă al inamicului.
0327. – (1) De regulă, atacul plutonului de infanterie este îndreptat asupra frontului,
flancurilor sau spatelui dispozitivului inamicului. O v ariantă este prezentată în anexa nr. 2.
(2) Principalele forme de manevră de forţe şi mijloace folosite de plutonul de infanterie în

ofensivă sunt: NESECRET


III-7
NESECRET
a) lovitura frontală;
b) pătrunderea;
c) învăluirea – simplă sau dublă;
d) întoarcerea;
e) infiltrarea;
f) manevra pe verticală.
0328. – (1) Lovitura frontală, figura nr. 3.1.1., reprezintă forma de manevră cea mai puţin
avantajoasă, datorită pierderilor mari în personal şi tehnică de luptă.
(2) Aceasta se execută de către plutonul de infanterie asupra frontului inamicului şi constă
în producerea de pierderi cât mai mari acestuia prin ruperea apărării şi crearea de breşe în
dispozitivul de apărare al acestuia, care să asigure în continuare folosirea celorlalte forme de
manevră în scopul nimicirii pe părţi a acestuia şi dezvoltării în ritm rapid a ofensivei.
(3) Lovitura frontală se adoptă, de regulă, atunci când:
a) apărarea inamicului nu prezintă goluri şi flancuri descoperite;
b) apărarea inamicului este slab organizată;
c) există realizat un raport de forţe favorabil trupelor proprii pe direcţiile principale de
acţiune.

Figura nr. 3.1.1. – Lovitura frontală

0329. – (1) Pătrunderea, figura nr. 3.1.2., se execută de către plutonul de infanterie
concomitent sau ca o continuare a atacului frontal şi urmăreştecrearea unei breşe în sistemul defensiv
NESECRET
III-8
NESECRET
al inamicului şi dezorganizarea apărării acestuia prin concentrarea puterii de luptă necesare în sectorul
de rupere, astfel încât apărătorul să fie depăşit din punct de vedere numeric, tehnic şi tactic.
(2) Plutonul de infanterie execută ruperea, de regulă, în cadrul sectorului de rupere al
eşalonului superior.

Figura nr. 3.1.2. – Pătrunderea

0330. – (1) Învăluirea, simplă sau dublă, constă în folosirea unei părţi din forţele
plutonului de infanterie pentru a des făşura acţiuni în flancul/flancurile inamicului care se apără, iar
cu majoritatea forţelor acţionează frontal, în scopul ocupării, distrugerii/neutralizării unor obiective
cu rol important în stabilitatea apărării inamicului.
(2) Adoptarea acestei forme demanevră, figura nr. 3.1.3., impune existenţa sau crearea unui
flanc vulnerabil, sau a ambelor flancuri şi folosirea eficientă a forţelor aflate la dispoziţia

comandantului de pluton împotriva punctelor slabe ale inamicului.

NESECRET
III-9
NESECRET

Figura nr. 3.1.3. – Învăluirea

0331. – Între acţiunile frontale şi cele de la flanc trebuie să existe cooperare neîntreruptă şi

legătură de foc permanentă.


0332. – (1) Pentru executarea manevrei de învăluire, în cadrul plutonului, în funcţie de
situaţie, în gruparea care acţionează de front cât şi în cea care execută manevra se pot găsi 1 -2
grupe.
(2) Plutonul se poate găsi în cadrul companiei în gruparea care acţionează de front sau în
cea care execută manevra.
(3) Când plutonul execută singur manevra de învăluire : două grupe acţionează împotriva
flancului inamicului acoperite de un atac suport executat de a treia grupă ce acţionează ca bază de
foc; grupele înaintează spre flancul inamicului astfel încât să se plaseze în poziţie de atac; acestea
profită de acoperire şi mascare interzicând cunoaşterea de către inamic a mişcărilor executate de
către acestea până la începerea atacului; când atacă, elementul de sprijin se mută în altă parte a
poziţiei inamicului sau încetează focul complet; dacă observarea permite, este de dorit ca elementul
de sprijin să conducă grupele spre obiectiv prin foc; manevra de învăluire împarte focul defensiv al
inamicului în două – o parte se concentrează asupra elementului de sprijin, iar cealaltă parte asupra
celui care învăluie.
0333. – (1) Întoarcerea, figura nr. 3.1.4., constă în folosirea majorităţii forţelor şi
mijloacelor plutonului pentru acţiuni în flancul şi spatele dispozitivului inamicului pe o adâncime
mai mare, iar cu o parte din forţe acţionând frontal, cu scopul de a ataca eşalonul doi sau reze rvele,
intercepta comunicaţiile şi de a-l obliga să ducă acţiuni de luptă şi pe alte direcţii decât pe direcţia

NESECRET
III-10
NESECRET
frontului, şi astfel să întoarcă dispozitivul de luptă.
(2) Între subunităţile care execută acţiuni frontale şi cele care execută întoarcerea, î n
funcţie de adâncimea la care acţionează, se realizează cooperarea continuă. O atenţie deosebită se
acordă cooperării şi sprijinului prin foc pentru anihilarea inamicului încercuit.

Figura nr. 3.1.4. – Întoarcerea

0334. – (1) Infiltrarea. Scopul infiltrării este de a deplasa neobservat, dintr -un loc într-

altul, mai favorabil, o forţă capabilă să îndeplinească misiunea, vezi figura nr. 3.1.5. Aceasta este
forma preferată de manevră a infanteriei, deoarece permite folosirea în ascuns a unei forţe mici
pentru atacul prin surprindere a unei forţe mai mari sau a unei zone fortificate.
(2) Împreună cu alte subunităţi, o forţă infiltrată, atacă spatele sau flancurile poziţiei
inamicului, îndeplinindu-şi misiunea, cu scopul de a facilita pătrunderea unei forţe mai mari; de
asemenea ea poate ataca liniile de comunicaţii, instalaţiile administrative din spatele inamicului,
comandamentele, punctele de comandă, forţele de sprijin şi cele logistice.
(3) Infiltrarea se execută pentru:
a) atacarea unor poziţii deţinut e de inamic dintr-o direcţia neaşteptată de acesta;
b) ocuparea unor poziţii necesare pentru sprijinul prin foc al unui atac;
NESECRET
III-11
NESECRET
c) securizarea unor poziţii-cheie din teren;
d) executarea de ambuscade şi raiduri;
e) executarea prin surprindere a unui culoar de trecere printr-un obstacol.

Figura nr. 3.1.5. – Infiltrarea

0335. – Manevra pe verticală se execută în scopul:


a) transportului detaşamentelor de întoarcere în apropierea obiectivelor de atac;
b) introducerea în luptă a rezervelor pe direcţii greu accesibile, când se urmăreşte
învăluirea şi întoarcerea unor rezistenţe ale inamicului;
c) completarea stocurilor subunităţilor ce luptă pe direcţii independente, în condiţii de
izolare;
d) protecţia grupărilor de manevră şi asigurarea aliniamentelor de introducere în luptă a
rezervelor şi a celor de pe care se resping contraatacurile executate de inamic;
e) consolidarea obiectivelor şi aliniamentelor cucerite.
0336. – Manevra pe verticală prezintă următoarele avantaje:
a) scurtează timpul de execuţie;
b) conservă capacitatea combativă a trupelor;
c) poate fi executată pe distanţe şi adâncimi mari;
d) sporeşte posibilitatea realizării surprinderii inamicului.

NESECRET
III-12
NESECRET
SECŢIUNEA a 2-a
Structura ofensivei

0337. – Structura ofensivei cuprinde:


a) dispozitivul de luptă;
b) sistemul de lovire;
c) amenajarea genistică.

1. Dispozitivul de luptă

0338. – (1)Dispozitivul de luptă al plutonului de infanterie în ofensivă cuprinde:


a) sistemul de conducere;
b) gruparea de angajare;
c) rezerva.
(2) Factorii care influenţează constituirea dispozitivului de luptă sunt:
a) sarcina/sarcinile primită/primite şi concepţia luptei eşalonului superior;
b) procedeul de trecere la ofensivă adoptat;
c) valoarea, natura şi posibilităţile inamicului;
d) conţinutul şi adâncimea obiectivelor;
e) compunerea de luptă a plutonului;
f) caracteristicile terenului;
g) timpul avut la dispoziţie;
h) tehnica din dotare – autocamioane, TAB-uri, MLI-uri.
(3) Dispozitivulde luptă al plutonului de infanterie trebuie să asigure vulnerabilitate redusă
faţă de loviturile şi focul inamicului, manevra de forţe şi mijloace, exploatarea rapidă a efectelor
loviturilor aviaţiei, focului de artilerie cu bătaie mare, intensificarea loviturii în adâncime şi, la nevoie,
schimbarea direcţiei de acţiune, evitarea surprinderii şi realizarea acesteia asupra inamicului.
0339. – Sistemul de conducere al plutonului de infanterie. Comandantul conduce în mod
nemijlocit grupele din subordine, mijloacele de foc, subunităţile primite ca întărire sau cele luate în
subordine; în limita misiunilor de foc aprobate, conduce acţiunile mijloacelor de foc/subunităţilor
primite în sprijin.
0340. – (1) Gruparea de angajare a plutonului de infanterie se constituie din două elemente
de bază:
a) mijloacele şi subunităţile de fixare/sprijin;

b) subunităţile de manevră. NESECRET


III-13
NESECRET
(2) La eşalonul pluton gruparea de angajare este constituită din tot efectivul subunităţii ,
mai puţin rezerva.
0341. – Rezerva este constituită din 1 echipă de infanterie care nu primeşte sarcini şi care
se află la dispoziţia comandantului de pluton.
0342. – (1) Pentru îndeplinirea misiunilor, subunităţile adoptă dispozitive premergătoare de
luptă, de luptă, de marş şi de staţionare.
(2) Dispozitivul premergător de luptă al plutonului constă în dispunerea pe coloane de
grupe care se deplasează la intervale şi distanţe variabile, astfel încât să asigure:
a) desfăşurarea rapidă în dispozitiv de luptă ;
b) vulnerabilitate redusă faţă de loviturile aviaţiei şi focul artileriei inamicului;
c) schimbarea cu uşurinţă a direcţiei de deplasare;
d) executarea de manevre în timp scurt şi trecerea rapidă a raioanelor contaminate sau cu
distrugeri.
(3) Dispozitivul de luptă al plutonului este gruparea subunităţilor şi mijloacelor proprii,
primite ca întărire sau în sprijin. El trebuie să corespundă concepţiei operaţiei care urmează să aibă
loc, să fie suplu, variat, greu de identificat şi să inducă în eroare inamicul asupra valorii şi dispunerii
forţelor şi mijloacelor. Dispozitivul de luptă al plutonului se constituie având grupele în linie,
triunghi cu vârful înapoi/înainte sau eşalonat dreapta/stânga. În teren muntos împădurit, în localităţi
sau atunci când acţiunile de luptă se duc în alte cazuri speciale, dispozitivul de luptă poate fi mai
adânc eşalonat.
(4) Dispozitivul de marş reprezintă dispunerea subunităţilor şi mijloacelor plutonului în
coloană de marş.
(5) Dispozitivul de staţionare al plutonului constă în dispunerea dispersată a subunităţilor
în raionul stabilit şi se compune din:
a) elemente de siguranţă nemijlocită şi din siguranţa de staţionare;
b) subunitatea de serviciu;
c) subunităţile şi mijloacele dispuse în raionul de staţionare.
0343. – Dispozitivul de luptă al plutonului în ofensivă , atunci când acţionează pe jos , este
în lanţ de trăgători şi se compune din dispozitivele de luptă ale grupelor şi ale mijloacelor de foc
primite ca întărire. Plutonul atacă, de regulă, triunghi cu vârful înainte/înapoi. Uneori, ca urmare a
unor manevre executate, plutonul poate adopta dispozitivul de luptă eşalonat spre dreapta/stânga
sau în triunghi cu vârful înapoi/înainte.
0344. – TAB/MLI ale plutonului se deplasează înapoia grupelor din care fac parte la
distanţa de 200 – 400 m de pe un aliniament pe altul, astfel încât să se poată sprijini atacul acestora

prin foc executat cu mitralierele, cu armamentul de pe maşinile de luptă, prin intervale, pe la


NESECRET
III-14
NESECRET
flancuri şi pe deasupra trupelor atunci când terenul permite.
0345. – Dispozitivul plutonului atunci când acţionează pe TAB/MLI este în triunghi cu
vârful înapoi. Dacă plutonul a primit în înzestrare un autom obil, după debarcarea militarilor acesta
se deplasează în cadrul eşalonului de transport al companiei la distanţa de 2 – 4 km de linia
frontului, din acoperire în acoperire.
0346. – Când se acţionează pe jos, după debarcarea din TAB/MLI, precum şi pe timpu l
luptei în adâncime, plutonul poate acţiona în dispozitiv premergător de luptă/în linie de grupe în
coloană, triunghi cu vârful înainte sau înapoi, eşalonat spre stânga sau spre dreapta.

2. Sistemul de lovire

0347. – (1) Sistemul de lovire. La grupa de infanterie acesta constă din focul celor trei
echipe. Echipa antipersonal şi echipa fixă care sprijină permanent acţiunea manevrieră a echipei
antiblindate.
(2) La plutonul de infanterie, acesta cuprinde sistemul de foc al grupelor de infanterie şi ale
mijloacelor de foc primite ca întărire sau care sprijină acţiunea acestuia.
0348. – (1) În funcţie de direcţia de tragere focul armamentului subunităţilor de infanterie
poate fi:
a) frontal – îndreptat perpendicular pe frontul obiectivului;
b) de flanc – îndreptat în flancul obiectivului;
c) oblic – îndreptat sub un unghi ascuţit faţă de obiectiv;
d) încrucişat – executat asupra unui obiectiv din două sau mai multe direcţii.
(2) Din punct de vedere tactic focul armamentului de infanterie poate fi:
a) pumnal – executat prin surprindere de la distanţe mici pe o anumită direcţie;
b) concentrat – executat cu mai multe arme din una sau mai multe subunităţi asupra unui
singur obiectiv sau a unei părţi din dispozitivul de luptă al inamicului;
c) etajat – focul mai multor arme executat asupra unor obiective care sunt dispuse la
înălţimi diferite;
d) prin intervale – focul executat cu armamentul de pe TAB/MLI printre flancurile a două
subunităţi învecinate, cu respectarea strictă a unghiului de siguranţă;
e) pe deasupra trupelor – focul executat cu armamentul de pe TAB/MLI sau aruncătoarele
de bombe pe deasupra subunităţilor, respectându-se cu stricteţe spaţiul de siguranţă pe verticală
calculat în funcţie de înălţimea obiectivelor trupelor proprii sau a formelor de relief şi detaliilor de
planimetrie peste care se execută tragerea.

NESECRET
III-15
NESECRET
3. Amenajarea genistică

0349. – (1) Amenajarea genistică se execută potrivit concepţiei operaţiei, în funcţie de


posibilităţile specifice, forţele şi mijloacele de specialitate la dispoziţie, acţiunile probabile ale
inamicului, caracteristicile geoclimatice ale zonei, precum şi de natura şi cantitatea de forţe şi
mijloace pentru care se realizează.
(2) Amenajarea genistică trebuie să asigure:
a) stabilitatea şi fermitatea dispozitivului;
b) protecţia personalului, tehnicii şi a unor obiective împotriva efectelor loviturilor
inamicului;
c) întrebuinţarea eficace a armamentului şi mijloacelor proprii ;
d) executarea manevrei de forţe şi mijloace ;
e) inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului şi acţiunilor forţelor prop rii.
(3) Amenajarea genistică se execută de către subunităţi pe toată adâncimea dispozitivului şi
a misiunii şi cuprinde, în principal, lucrări de fortificaţie, baraje, distrugeri, lucrări de mascare
executate prioritar pe direcţiile de acţiune, precum şi pentru apărarea localităţilor şi obiectivelor.

SECŢIUNEA a 3-a
Procedee de trecere la of ensivă

0350. – Plutonul execută acţiuni ofensive prin următoarele procedee:


a) din contact nemijlocit cu inamicul;
b) din mişcare.

1. Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul

0351. – Ofensiva/atacul din contact nemijlocit cu inamicul se adoptă atunci când acesta
a avut timp să-şi organizeze apărarea şi dispune de un dezvoltat sistem de lucrări genistice şi de
baraje, precum şi în cazul în care reţeaua de comunicaţii din adâncime către linia frontului este slab
dezvoltată sau impracticabilă. Ea este precedată de ocuparea bazei de plecare şi poate avea loc cu
sau fără regruparea forţelor din contact cu inamicul, sau prin înlocuirea parţială ori totală cu altele
aduse din adâncime.
0352. – Poziţia de plecare la ofensivă a plutonului este fâşia de teren, amenajată din punct
de vedere genistic, cu o adâncime variabilă, în funcţie de dispozitivul adoptat, în medie de 100 –

150 m. Ea trebuie să asigure dispunerea în ascuns a forţelor, protecţia împotriva mijloacelor de foc
NESECRET
III-16
NESECRET
ale inamicului în special a celor nucleare, biologice, chimice, incendiare şi să creeze condiţii
favorabile pentru trecerea la ofensivă.
0353. – Pregătirea poziţiei de plecare se execută, de regulă, în timpul nopţii, folosindu -se
în totalitate lucrările genistice existente. Lucrările trebuie mascate până în zorii zilei. Când se trece
la ofensivă din apărare, cu sau fără regruparea forţelor, TAB sau MLI pleacă la atac, de regulă,
direct din poziţiile pe care le-au ocupat pe timpul apărării.
0354. – Ocuparea poziţiei de plecare se face succesiv, începând cu armamentul greu, astfel
încât forţele să realizeze în ascuns dispozitivul de luptă şi să fie în măsură să treacă la ofensivă la
semnalul stabilit.
0355. – (1) Ofensiva/atacul începe, de regulă, cu pregătirea de foc, care constă în
totalitatea acţiunilor de lovire prin foc, executată în mod unitar, prin surprindere, într -o perioadă de
timp determinată, în scopul producerii unor pierderi însemnate grupării de forţe şi mijloace,
elementelor de conducere şi sistemului de lovire prin foc ale inamicului, îndeosebi în sectorul de
rupere sau pătrundere în dispozitivul acestuia.
(2)În cazul ofensivei din contact nemijlocit cu inamicul, durata pregătirii de foc a atacului
este determinată de timpul necesar executării acţiunilor de lovire.
(3) În ultima parte a pregătirii de foc militarii plutonului execută foc pentru nimicirea
obiectivelor descoperite.
0356. – (1) Pasul 1 – Modul de acţiune la contactul cu inamicul. Se analizează în funcţie
de cine iniţiază contactul.
(2) Plutonul iniţiază contactul. Comandantul planifică unde şi cum grupa - element bază de
foc - iniţiază contactul cu inamicul; acest element trebuie aşezat pe poziţie şi instruit înainte de
iniţierea contactului; dacă plutonul nu a fost descoperit, paşii 1 şi 2 reprezintă poziţionarea
elementului de sprijin şi identificarea dispunerii inamicului.
(3) Inamicul iniţiază contactul. Grupa de contact stabileşte o bază de foc; comandantul de
grupă desfăşoară grupa pentru a asigura un foc eficient şi susţinut asupra poziţiei inamicului şi
raportează poziţia sa finală comandantului de pluton; grupele rămase /care nu sunt în contact ocupă
poziţii mascate şi execută siguranţa flancurilor şi spatelui plutonului; comandantul de pluton şi cel
al celei mai apropriate grupe se deplasează la grupa de la contact.
0357. – Pasul 2 – Localizarea inamicului:
a) comandantul grupei de la contact raportează datele obţinute despre inamic
comandantului de pluton care analizează situaţia;
b) grupa continuă să execute foc asupra inamicului;
c) ajutorul comandantului de pluton se deplasează la comandantul de pluton.

0358. – Pasul 3 – Fixarea inamicului:


NESECRET
III-17
NESECRET
a) dacă grupa de la contact reuşeşte să asigure un foc eficient şi superior asupra inamicului,
atunci va trece la realizarea perdelelor de fum pentru mascarea manevrei;
b) dacă grupa de la contact nu reuşeşte să realizeze superioritatea de foc, atunci
comandantul de pluton va introduce în luptă pe acelaşi aliniament cu grupa de la contact încă o
grupă;
c) dacă după angajarea celei de a doua grupe se realizează superioritatea de foc, atunci
ajutorul comandantului de pluton va prelua comanda bazei de foc; comandantul de pluton poate
solicita eşalonului superior sprijin prin foc;
d) dacă şi după angajarea celei de a doua grupe nu se realizează superioritatea de foc,
atunci comandantul de pluton asigură cu ultima grupă flancurile şi spatele dispozitivului, raportează
comandantului de companie situaţia şi cere ajutorul acestuia; de regulă, plutonul se va transforma în
baza de foc a companiei introducând pe aliniamentul de contact şi ultima grupă; plutonul va trece
sub directa comandă a comandantului de companie.
0359. – (1) Pasul 4 – Atacul. Când grupa/grupele de la contact – bază de foc – reuşeşte/
reuşesc să realizeze superioritatea de foc, comandantul de pluton stabileşte dacă grupele/grupa
rămase pot să manevreze; în acest scop el va determina:
a) poziţiile inamicului şi obstacolele;
b) valoarea inamicului;
c) flancul vulnerabil;
d) ruta cea mai favorabilă de deplasare la flancul inamicului.
(2) Dacă situaţia permite executarea manevrei se procedează astfel:
a) comandantul de pluton va deplasa elementul de asalt, folosind acoperirile din teren, pe
poziţia de asalt;
b) pe poziţia de asalt comandantul de pluton face semnal bazei de foc pentru
redirecţionarea focului în adâncime sau asupra celorlalte flancuri ale dispozitivului inamicului;
c) comandantul de pluton cere eşalonului superior mutarea focului în adâncimea
dispozitivului inamicului;
d) grupa/grupele de asalt atacă poziţiile inamicului combinând focul cu deplasarea;
comandantul de pluton conduce deplasarea elementului de asalt şi destină obiective specifice
fiecărei grupe – cucerirea, curăţarea unei tranşee şi distrugerea unor cazemate.
0360. – (1) Curăţarea unei tranşee de către plutonul de infanterie se realizează, de regulă,
conform figurii nr. 3.3.1. Acţiunile plutonului de infanterie pentru curăţarea unei tranşee se execută
astfel:
a) prima grupă ocupă o porţiune de tranşee şi stabileşte punctul de intrare;

NESECRET
III-18
NESECRET
b) celelalte două grupe sunt introduse în tranşee, prin punctul de intrare şi trec la curăţarea
acesteia.
(2) Comandantul de pluton are în vedere schimbarea grupei care conduce curăţarea
tranşeei. Atunci când plutonul acţionează îmbarcat pe TAB sau MLI, acestea se vor alătura grupei
de sprijin/bazei de foc şi vor executa foc concentrat pentru sprijinul grupelor care curăţă tranşeea.
Grupele acţionează conform prevederilor din „F.T./I.-7, Manualul pentru luptă al grupei de
infanterie”, ediţia 2006, Făgăraş.

Figura nr. 3.3.1. – Curăţarea unei tranşee

0361. – (1) Distrugerea unor cazemate de către plutonul de infanterie se realizează, de


regulă, conform figurii nr. 3.3.2. La realizarea contactului cu inamicul adăpostit în cazemate,
plutonul va acţiona conform prevederilor din „F.T./I.-7, Manualul pentru luptă al grupei de

infanterie”, ediţia 2006, Făgăraş, cu următoarele particularităţi:


NESECRET
III-19
NESECRET
a) grupa de la contact va trece în linie şi va stabili o bază de foc; aceasta va fi comandată
de ajutorului comandantului de pluton;
b) comandantul de pluton va stabili succesiunea de distrugere a cazematelor şi va destina în
acest scop două grupe pentru atac;
c) comandantul de pluton se va deplasa cu grupele de atac;
d) dacă acesta va folosi doar o grupă de atac, va trebui să execute rotirea în cadrul
plutonului pentru a asigura acesteia posibilitatea de refacere a puterii de luptă;
e) comandantul de pluton va indica următoarea cazemată ce urmează a fi distrusă;
f) va raporta comandantului de companie stadiul îndeplinirii misiunii.
(2) Dacă situaţia nu permite executarea manevrei sau elementul de asalt este oprit de
inamic comandantul de pluton ordonă continuarea angajării acestuia şi raportează comandantului de
companie.

NESECRET
III-20
NESECRET

Figura nr. 3.3.2. – Distrugerea unei cazemate

0362. – Pasul 5 – Consolidare:


a) odată ce grupa/grupele de asalt a/au ocupat poziţia inamicului, comandantul de pluton
realizează siguranţa;
b) plutonul trece la pregătirea respingerii unui contraatac executat de inamic;
c) în scopul respingerii contraatacului comandantul de pluton transmite semnalul pentru
elementul bază de foc, iar acesta va traversa rapid poziţia cucerită şi va ocupa o poziţie de apărare;
d) stabileşte sectoare de foc pentru fiecare grupă şi poziţionează armamentul de bază astfel
încât să acopere cele mai probabile căi de apropiere ale inamicului de aliniamentul de contraatac;

e) ajutorul comandantului de pluton NESECRET


organizează redistribuirea muniţiei sau
III-21
NESECRET
reaprovizionarea;
f) militarii ocupă şi amenajează poziţiile de apărare în grabă, iar comandanţii de grupă
numesc observatori în cadrul grupelor pentru avertizare în caz de contraatac.
0363. – Pasul 6 – Reorganizarea cuprinde:
a) restabilirea lanţului de comandă;
b) redistribuirea şi reaprovizionarea cu muniţii – în principal a armamentului de bază;
c) redistribuirea echipamentului de bază – staţii radio, aparatură de vedere şi observare;
d) acordarea primului ajutor şi evacuarea răniţilor;
e) încadrarea posturilor cheie – dacă este cazul;
f) controlarea şi evacuarea prizonierilor de război către punctul de adunare;
g) centralizarea şi raportarea informaţiilor despre inamic, precum şi strângerea
armamentului şi echipamentului de la acesta;
h) raportarea situaţiei de către comandanţii de grupă, comandantului de pluton utilizând
raportul standard MPE;
i) raportarea situaţiei de către comandantul de pluton, comandantului de companie;
j) continuarea misiunii/îndeplinirea unei alte misiuni se execută după primirea de noi
ordine de la comandantul de companie.
0364. – (1) După cucerirea tranşeei de pe limita dinainte, lupta în adâncimea apărării
inamicului se caracterizează printr-o înaintare neuniformă a grupelor.
(2) Poziţiile izolate ale inamicului care opun rezistenţă se nimicesc prin foc şi acţiuni
manevriere executate de grupe.
(3) Barajele, obstacolele şi porţiunile de teren contaminat se ocolesc; dacă nu este posibil
se trece prin porţiunile cele mai accesibile.
(4) Pe timpul desfăşurării luptei în adâncime plutonul poate intra într-o ambuscadă; ieşirea
din aceasta se realizează conform figurii nr. 3.3.3.

NESECRET
III-22
NESECRET

Figura nr. 3.3.3. – Ieşirea din ambuscadă

0365. – (1) Inamicul care contraatacă se nimiceşte prin foc executat de pe un aliniament
favorabil de către o parte din forţe şi printr-un atac în flancurile lui cu celelalte forţe sau din
mişcare, în funcţie de valoarea forţelor acestuia.
(2) În situaţii nefavorabile contraatacul forţelor superioare ale inamicului se respinge prin
trecerea temporară la apărare.

2. Ofensiva din mişcare

0366. – (1) Ofensiva din mişcare la care participă plutonul se execută în urma unei
pregătiri în timp scurt, împotriva unei apărări nepregătite sau pregătite în grabă, cu scopul câştigării
de timp în vederea exploatării unei situaţii favorabile sau preluării iniţiativei după o apărare dusă cu
succes; acest procedeu asigură pregătirea în secret a luptei, surprinderea în acţiune ş i o
vulnerabilitate mai redusă a forţelor faţă de loviturile inamicului şi se bazează pe puterea de foc şi
posibilităţile de manevră ale forţelor proprii; timpul de pregătire este redus la minimul necesar
pentru a trece la nimicirea inamicului înainte ca acesta să poată să se concentreze sau să-şi
îmbunătăţească sistemul defensiv; durata recunoaşterilor va fi extrem de redusă.
(2) Ofensiva din mişcare se adoptă, de regulă, atunci când există suficiente comunicaţii şi

acoperiri pentru ascunderea deplasărilor şiNESECRET


se dispune de suficiente mijloace de foc pentru
III-23
NESECRET
neutralizare a inamicului.
(3) În cazul ofensivei din mişcare, pregătirea de foc a atacului începe din momentul intrării
forţelor proprii în bătaia majorităţii artileriei inamicului.
0367. – Pentru pregătirea ofensivei din mişcare se stabilesc:
a) raionul de concentrare;
b) itinerariul de apropiere;
c) punctul iniţial;
d) puncte de coordonare;
e) aliniamente de desfăşurare pe coloane;
f) aliniamentul de debarcare şi cel de desfăşurare pentru atac;
g) direcţia de ofensivă;
h) aliniamentul de coordonare a sprijinului de foc;
i) obiectivul intermediar;
j) obiectivul final.
0368. – Raioanele de concentrare în vederea executării atacului sunt utilizate pentru
regrupare şi rezolvarea problemelor de ordin administrativ ale forţelor atacatoare care urmează să
fie reorganizate pentru luptă şi/sau deplasate spre aliniamentul de atac. Acestea se dispun, pe cât
posibil, în afara bătăii majorităţii artileriei inamicului, astfel încât deplasarea forţelor de atac spre
aliniamentul de desfăşurare pentru atac, să se poată executa cu uşurinţă, în mod rapid şi prin
folosirea judicioasă a posibilităţilor de mascare.
0369. – Itinerarele de apropiere sunt traseele urmate de forţele proprii din raioanele de
concentrare spre aliniamentul de desfăşurare pentru atac. Ele asigură deplasarea organizată şi
coordonată, desfăşurarea forţelor pe subunităţi pe aliniamente stabilite, astfel încât la ajungerea pe
aliniamentul de atac, forţele atacatoare să aibă puterea de luptă completă sau similară cu cea avută
la plecarea din raionul de concentrare.
0370. – Pentru trecerea la ofensivă şi realizarea simultaneităţii atacului limitei dinainte a
apărării se fixează:
a) punctul iniţial – la o depărtare faţă de raionul de concentrare care să asigure încolonarea
unei subunităţi – tip companie cu mijloacele primite în sprijin;
b) puncte de coordonare – la distanţă corespunzătoare a 2-3 ore de marş;
c) aliniamentul de desfăşurare pe coloane de companii – la 4-6 km faţă de limita dinainte
a apărării inamicului, în afara bătăii aruncătoarelor, tunurilor şi tancurilor care execută foc
concentrat prin trageri prin ochire directă;
d) aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane – la 2-3 km faţă de limita dinainte a

apărării inamicului, în afara bătăii mijloacelorNESECRET


antiblindate, mitralierelor, tunurilor şi tancurilor care
III-24
NESECRET
execută trageri prin ochire directă;
e) aliniamentul de debarcare – se stabileşte când se execută ofensiva cu infanteria în
dispozitiv de luptă pe jos; acesta trebuie să fie cât mai aproape d e aliniamentul de atac, la 1-2 km,
ferit de observarea inamicului şi de focul executat prin tragere prin ochire directă;
f) aliniamentul de atac – se stabileşte cât mai aproape de limita dinainte a apărării
inamicului, de regulă, la 300 – 800 m faţă de inamic; pe acest aliniament subunităţile din forţele din
eşalonul întâi trebuie să ajungă simultan desfăşurate în dispozitiv de luptă;
g) aliniamentul de siguranţă – se stabileşte la o distanţă variabilă faţă de limita dinainte a
apărării inamicului, pe care forţele nu au voie să-l depăşească decât după terminarea pregătirii de
foc şi trecerea la sprijinul prin foc al ofensivei;
h) ora atacului, ora „H”, - este ora trecerii aliniamentului de atac şi se comunică de către
comandant subunităţilor subordonate cu 1-2 ore înainte de începerea deplasării;
i) direcţia de ofensivă – indică direcţia generală de înaintare a plutonului de infanterie care
trebuie urmată şi gradul de libertate de manevră permis pe timpul înaintării forţelor pentru atingerea
obiectivului. Pe direcţia de ofensivă stabilită, forţele subordonate pot să manevreze liber dar trebuie
să rămână orientate spre obiectiv. Depăşirea liniilor de despărţire cu subunităţile vecine se face
numai cu aprobarea prealabilă a eşalonului superior;
j) aliniamentele de coordonare a sprijinului prin foc – se stabilesc de către comandantul
eşalonului superior în scopul asigurării coordonării focului şi mijloacelor care nu sunt sub controlul
comandanţilor subordonaţi, dar care le pot influenţa acţiunile;
k) obiectivele/aliniamentele intermediare – sunt folosite pentru coordonarea deplasării
forţelor atacatoare în timp şi spaţiu şi sunt strâns legate de importanţa terenului şi dispunerea
inamicului. Cucerirea acestora nu trebuie să ducă la pierderea ritmului ofensivei. De regulă,
obiectivele /aliniamentele intermediare ale unei subunităţi de infanterie constituie obiectivul final
/aliniamentul misiunii pentru eşalonul imediat inferior/nested concept;
l) obiectivul final al misiunii – constituie aliniamentul tactic ce trebuie cuceri t de către
plutonul de infanterie pentru a îndeplini misiunea stabilită de comandant şi, de regulă, se compune
din mai multe obiective îndeplinite succesiv.
0371. – Pentru trecerea la ofensiva din mişcare forţele proprii/ batalionul se dispun într-un
raion de concentrare care poate fi situat la 15 - 20 km de aliniamentul de contact.
0372. – (1) Când se acţionează în dispozitiv de luptă pe jos infanteria debarcă din TAB sau
MLI, în locul stabilit, se deplasează prin salturi sub sprijin reciproc de foc spre aliniamentul de atac,
timp în care comandanţii precizează misiunile de luptă.
(2) Sub sprijinul focului artileriei şi tancurilor, infanteria se desfăşoară în dispozitiv de

luptă ajungând pe aliniamentul de atac la ora NESECRET


stabilită.
III-25
NESECRET
(3) TAB-ul sau MLI-ul urmează progresia atacului în urma plutonului la 200-300 m, de pe
un aliniament pe altul, executând foc din opriri scurte prin intervale, flancuri şi pe deasupra forţelor
proprii. O variantă privind modul de acţiune al plutonului de infanterie în atac este prezentată în
figura nr. 3.3.4.

NESECRET
III-26
NESECRET

NESECRET
III-27
NESECRET

Figura nr. 3.3.4 – Plutonul în atac

SECŢIUNEA a 4-a
Acţiuni cu caracter ofensiv

0373. – Principalele acţiuni cu caracter ofensiv sunt:


a) cercetarea prin luptă;
b) raidul;
c) atacul fals;
d) atacul demonstrativ;
e) contraatacul;
f) lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării/LDA.
0374. – (1) Cercetarea prin luptă se execută în scopul procurării de date şi informaţii
despre dispozitivul de luptă şi sistemul de lovire al inamicului care nu au putut fi obţinute prin alte
procedee de cercetare sau acţiune, precum şi al verificării veridicităţii unor informaţii obţinute
anterior.
(2) Cercetarea prin luptă se planifică şi se execută ca urmare a ordinului eşalonului
superior; ea poate fi folosită şi ca mijloc de a menţine inamicul sub presiune prin cucerirea unor
puncte decisive din teren.
(3) Modul de pregătire şi desfăşurare a cercetării prin luptă este similar acţiunii ofensive.

NESECRET
III-28
NESECRET
0375. – (1) Raidul se execută în scopul distrugerii unor instalaţii/obiective importante,
capturării sau eliberării de prizonieri şi dezorganizării conducerii sau funcţiilor de sprijin ale luptei
inamicului.
(2) Plutonul poate executa raidul independent sau în cadrul companiei.
(3) În funcţie de situaţie, plutonul poate să nu se întoarcă în locul din care a plecat în
misiune – în dispozitivul forţelor proprii, sau în raionul de staţionare ales pe teritoriul ocupat de
inamic – urmând ca în această situaţie să ducă acţiuni împreună cu formaţiunile de rezistenţă.
(4) Durata unui raid executat de companie este de 2- 3 zile. Când plutonul acţionează
independent durata raidului poate să fie de până la 2 zile, iar când acţionează în cadrul companiei
poate fi de 2-3 zile.
(5) Când raidul se execută de pe teritoriul ocupat de inamic plutonul poate acţiona într -un
raion cu raza de 5-10 km sau chiar mai mult.
(6) Când raidul se execută prin infiltrare cu plecare din dispozitivul forţelor proprii
adâncimea la care acţionează plutonul poate fi de 5-10 km.
(7) Pentru îndeplinirea misiunii plutonul se fracţionează , de regulă, în patru elemente;
fiecare din acestea va fi organizat şi dotat, în funcţie de sarcina specificată; în corelare cu misiunea,
natura obiectivului, situaţia inamicului şi teren, elementele necesare îndeplinirii misiunii sunt:
a) comanda companiei/grup de comandă;
b) elementul de siguranţă;
c) elementul de sprijin;
d) elementul de salt.
0376. – (1) Raidul se pregăteşte la macheta terenului pe care se vor marca obiectivele ce
urmează a fi nimicite sau distruse şi în funcţie de posibilităţi, într -o porţiune de teren asemănător cu
cel în care se vor duce acţiunile.
(2) Primind sarcina pentru raid, comandantul plutonului trebuie să reţină:
a) durata misiunii/ziua, ora începerii şi terminării;
b) timpul la dispoziţie pentru pregătire, itinerarele de deplasare;
c) locul de pătrundere în dispozitivul inamicului;
d) misiunile de foc pe care le execută artileria şi forţele din contact pentru asigurarea
pătrunderii/dacă sunt prevăzute;
e) obiectivele de nimicit sau distrus şi itinerarele de deplasare către acestea;
f) date cu privire la natura obiectivelor şi a sistemului de pază şi apărare ale acestora;
g) procedeul ce trebuie folosit pentru nimicirea sau distrugerea fiecărui obiectiv în parte;
h) poziţiile de plecare la atacul obiectivelor;

i) raioanele de regrupare după îndeplinirea


NESECRET
fiecărei misiuni şi de staţionare pe timpul zilei;
III-29
NESECRET
j) raionul controlat de trupele proprii, semnale de recunoaştere şi modul de realizare a
legăturilor; ce alte acţiuni se vor executa împotriva inamicului de către forţele proprii concomitent
cu executarea raidului;
k) modul de aprovizionare cu muniţii şi CL;
l) cum se procedează cu răniţii şi tehnica militară capturată;
m) itinerarul de întoarcere în dispozitivul propriu;
n) locul de trecere prin dispozitivul inamicului, al forţelor proprii şi semnalele de
recunoaştere cu acestea;
o) raionul de dispunere după îndeplinirea misiunii.
(3) Aceste date vor fi prevăzute în planul de operaţii întocmit de către comandantul de
companie în vederea îndeplinirii misiunii.
0377. – Pe timpul pregătirii acţiunii plutonului trebuie să se acorde atenţie:
a) cercetării inamicului;
b) alegerii obiectivului de nimicit sau distrus;
c) stabilirii itinerarelor de deplasare;
d) măsurilor de siguranţă a deplasării şi staţionării;
e) poziţiilor de plecare la atac.
0378. – Cercetarea proprie are ca scop să stabilească:
a) sistemul de pază şi siguranţă al inamicului;
b) locul şi natura barajelor, mijloacelor de semnalizare, avertizare şi alarmare;
c) modul de realizare al legătu rilor exterioare cu fir;
d) posibilităţile de apărare ale inamicului şi de intervenţie din exterior în sprijinul acestuia;
e) căile ascunse care duc spre obiectiv;
f) locurile/aliniamentele favorabile de desfăşurare şi dispunere în teren a elementelor de
dispozitiv ale subunităţilor/poziţiile de plecare.
0379. – În alegerea obiectivului/obiectivelor şi stabilirea succesiunii atacului se vor avea
în vedere acele elemente a căror scoatere din luptă duce la dezorganizarea acţiunilor inamicului, la
producerea de panică, nesiguranţă şi pierderi cât mai însemnate în rândurile inamicului, la uşurarea
îndeplinirii misiunilor de către forţele proprii.
0380. – La stabilirea itinerarelor de deplasare se va avea în vedere ca acestea să evite
traversarea raioanelor în care se găsesc forţe numeroase ale inamicului. Deplasările se execută
noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă. Când situaţia impune ca deplasarea să se execute
pe lumină se aleg itinerarele care trec prin porţiuni de teren acoperite şi care nu sunt folosite sau
supravegheate de inamic. Deplasarea se face pe subunităţi mici, iar pe itinerare se aleg locuri

mascate şi protejate pentru halte şi odihnă. NESECRET


III-30
NESECRET
0381. – (1) Siguranţa deplasării şi staţionării se realizează prin elemente de cercetare şi
patrule de siguranţă pentru a se evita căderea în ambuscade şi capcane sau pentru a preveni acţiunile
prin surprindere ale inamicului. Deplasarea subunităţilor de la un punct la altul ca şi pe întregul
itinerar se execută cu repeziciune, fără zgomot, în formaţie articulată şi fără a lăsa urme vizibile.
Direcţiile de deplasare trebuie schimbate cu regularitate pentru a induce inamicul în eroare şi pentru
a-l deruta asupra obiectivului vizat. În fiecare loc de staţionare se stabilesc mai multe căi de părăsire
a acestuia şi se asigură supravegherea lor permanentă.
(2) În funcţie de condiţiile situaţiei şi de posibilităţi plutonul se deplasează pe jos, pe
autovehicule sau combinat şi poate acţiona întrunit sau pe subunităţi mici cu posibilităţi de
regrupare în timp scurt.
(3) S arcinile subunităţilor se precizează în detaliu în teren, odată cu ocuparea poziţiilor de
plecare stabilite.
0382. – Poziţia de plecare se alege cât mai aproape de inamic/obiectiv şi se ocupă în
ascuns. Pe această poziţie, concomitent cu precizarea misiunilor subunităţilor se organizează
cooperarea şi se fac ultimele pregătiri în vederea atacului. Pe poziţia de plecare trebuie să se asigure
subunităţilor timpul de lumină necesar pregătirii luptei, determinării direcţiilor de atac prin repere
vizibile şi pe întuneric şi studierii caracteristicilor obiectivului. Staţionarea subunităţilor timp
îndelungat pe poziţia de plecare nu este admisă pentru a nu se compromite acţiunea de luptă.
0383. – Plutonul se deplasează din locul de dispunere către obiectivul de atac după lăsarea
întunericului pe direcţii şi itinerare stabilite din timp, cu măsuri de cercetare şi siguranţă.
Pătrunderea acestuia în dispozitivul inamicului poate avea loc şi fără sprijinul prin foc al forţelor
proprii din contact şi al mijloacelor de foc ale eşaloanelor superioare.
0384. – (1) În prima noapte a raidului atacul se execută din mişcare, rapid şi în timp scurt,
cu toate forţele plutonului asupra celui mai important obiectiv al inamicului, astfel încât
desăvârşirea nimicirii acestuia să se realizeze în cursul aceleiaşi nopţi, iar subunităţile să aibă timpul
necesar ca până în zorii zilei să se regrupeze în locurile destinate pentru staţionarea pe timp de zi. În
raioanele de staţionare se iau măsuri de asigurare, de pază şi siguranţă, se pregătesc subunităţile în
vederea îndeplinirii misiunii ce urmează a se executa şi se asigură odihna militarilor.
(2) Acţiunile în nopţile următoare se execută, de regulă, pe grupe iar desfăşurarea luptei are
aspecte diferite în funcţie de natura, activitatea şi caracterul obiectivului/obiectivelor inamicului şi
procedeele de acţiune stabilite de comandantul de pluton:
a) atac prin surprindere de scurtă durată;
b) atac pentru nimicirea/distrugerea unor obiective;
c) ambuscade;

d) capcane; NESECRET
III-31
NESECRET
e) incursiuni;
f) baraje şi distrugeri pe comunicaţii.
0385. – Pe timpul executării raidului, plutonul poate destina subunităţi mici pentru
dezorganizarea deplasărilor inamicului pe căile rutiere şi feroviare, producerii de pierderi diferitelor
eşaloane de transport, nimicirea unor elemente c u misiuni speciale – agenţi, posturi de pază şi de
îndrumare a circulaţiei, cât şi distrugerea/avarierea autovehiculelor izolate ale acestuia, mai ales a
celor cu destinaţie specială aflate în deplasare sau staţionare.
0386. – (1) Pentru îndeplinirea acestor misiuni comandantul de pluton este obligat:
a) să organizeze cercetarea prin observare a activităţii inamicului, pentru a determina cu
precizie locul de dispunere, de patrulare, timpul când personalul inamicului intră, execută şi iese din
serviciul respectiv, misiunea şi modul de îndeplinire, particularităţile terenului în care îşi
îndeplineşte misiunea;
b) să pregătească subunităţile destinate acţiunii şi a celor care la nevoie le asigură/sprijină
acţiunea de luptă.
(2) Despre îndeplinirea misiunilor comandantul raportează comandantului eşalonului care
l-a trimis.
0387. – După executarea raidului plutonul revine în dispozitivul forţelor proprii prin
locurile marcate – pe jos, pe autovehicule sau pe elicoptere, ori se regrupează în raioane favorabile
din dispozitivul inamicului pentru a continua lupta împotriva acestuia, independent sau împreună cu
echipe de luptători din rezistenţă, până la realizarea joncţiunii cu subunităţile forţelor proprii.
0388. – (1) Atacul fals este un atac prin care se urmăreşte distragerea prin luptă a atenţiei
inamicului de la direcţia principală de efort. El trebuie să fie suficient de puternic şi credibil pentru
a obţine reacţia dorită a inamicului.
(2) Comandantul subunităţii care organizează atacul fals urmăreşte ca acesta să con firme
aşteptările, să apară ca o reală ameninţare pentru inamic, să se producă în momentul când acesta are
o rezervă importantă deja angajată în una din variantele plauzibile de acţiune.
(3) De regulă, atacul fals executat de către o subunitate face parte din planul de operaţie al
eşalonului superior.
0389. – (1) Atacul demonstrativ se execută la ordinul eşalonului superior şi este o acţiune
desfăşurată de către pluton pe o direcţie secundară, în scopul inducerii în eroare a inamicului; el
trebuie să fie suficient de credibil pentru a obţine reacţia dorită din partea inamicului.
(2) Atacul demonstrativ se desfăşoară fără a avea contact nemijlocit cu forţele luptătoare
ale inamicului, acţiunea constând, de regulă, în folosirea focului şi fumului, a mijloacelor de război
electronic şi tehnicii de comunicaţii, precum şi a deplasării forţelor.

NESECRET
III-32
NESECRET
(3) Pe timpul atacului demonstrativ plutonul de infanterie acţionează în cadrul eşalonului
superior.
0390. – (1) Contraatacul este conceput şi planificat de eşaloanele superioare şi constituie
un moment important în desfăşurarea luptei; pentru executarea acestuia comandantul foloseşte o
parte sau majoritatea forţelor aflate în apărare, pentru exploatarea situaţiilor favorabile lovirii
inamicului în locurile şi în momentele decisive şi pentru înfrângerea acestuia.
(2) Prin declanşarea contraatacului, comandantul urmăreşte recucerirea terenului pierdut,
izolarea şi nimicirea forţelor inamicului sau orice altă acţiune care vizează restabilirea situaţiei
iniţiale.
(3) Contraatacul se execută atunci când inamicul este pe punctul de a fi oprit ori şi -a
încetinit ritmul ofensivei - dispozitivul său este dezorganizat şi slăbit, eşalonul doi/ rezervele
acestuia a fost introdus în luptă sau este departe de eşalonul întâi - a fost lovit cu aviaţia şi focul
artileriei, iar folosirea forţelor din adâncime nu se poate realiza în timp scurt.
(4) Pentru pregătirea contraatacului, comandantul stabileşte locul de dispunere al forţelor
de contraatac, drumurile şi căile de apropiere ce pot fi folos ite, valoarea sprijinului de foc necesar.
(5) Forţele care contraatacă evită punctele tari ale inamicului, ocupând poziţii din care să
poată ataca flancul şi spatele acestuia.
0391. – În apărarea pe poziţii comandantul foloseşte forţele de manevră şi rezer va în
cooperare cu elementele statice ale apărării – poziţiile de apărare sau punctele de întărire, pentru a
diminua elanul ofensiv al atacatorului şi a-i reduce avantajul numeric.
0392. – (1) În apărarea mobilă comandantul anticipează pătrunderile inamicului în
adâncime şi foloseşte obstacolele şi poziţiile întărite pentru a direcţiona şi controla aceste
pătrunderi; el execută, de asemenea, contraatacuri locale pentru a-l determina pe inamic să intre în
pătrunderile planificate de apărător sau pentru a-l induce în eroare asupra dispozitivului de apărare.
(2) Parte din elementele mobile ale apărării atrag inamicul, iar cele statice îl fixează într -o
zonă dinainte stabilită; ulterior, forţele de lovire atacă şi nimicesc inamicul prin contraatac sprijinite
cu toate mijloacele la dispoziţie.
0393. – Lovirea inamicului în faţa limitei dinainte a apărării se execută, de regulă, prin
manevre specifice ofensivei, cu forţele de manevră întărite şi urmăreşte zădărnicirea trecerii
inamicului la ofensivă, îmbunătăţirea aliniamentului limitei dinainte a apărării, distrugerea sau
nimicirea unor obiective importante, capturarea de tehnică şi modele noi de armament. Această
acţiune cu caracter ofensiv se desfăşoară, de regulă, noaptea, fără pregătire de foc.

SECŢIUNEA a 5-a

Particularităţi ale acţiunii ofensiv e


NESECRET
III-33
NESECRET

1. Ofensiva în localităţi şi pe platforme industriale

0394. – Ofensiva în localităţi/mediul urban pregătită şi desfăşurată de către plutonul de


infanterie necesită o cunoaştere amănunţită a particularităţilor de teren şi o planificare riguroasă a
acţiunilor până la nivelul celei mai mici subunităţi.
0395. – (1) Când se trece la ofensiva din contact, plutonul primeşte ca obiectiv de atac să
cucerească 1-3 clădiri.
(2) Obiectivele pentru pluton pot fi:
a) clădiri politico-administrative şi militare importante;
b) staţii de cale ferată /metrou;
c) centrale telefonice sau telegrafice;
d) staţii de radiodifuziune şi televiziune;
e) întreprinderi/secţii industriale.
(3) Plutonul de infanterie poate acţiona ca grup de asalt.
0396. – ( 1) Ofensiva în localităţi este precedată, de regulă, de pregătirea de foc. Pe timpul
acesteia grupurile de asalt se apropie de punctele de sprijin ale inamicului şi creează culoare prin
barajele de mine ale acestuia. Tancurile şi TAB /MLI acţionează în cadrul elementelor de sprijin
în clădiri sau între acestea.
nimicind prin foc mijloacele inamicului instalate
(2) După executarea culoarelor de către echipele de înlăturare a barajelor, tancurile din
compunerea grupurilor de asalt atacă executând foc din mers cu scurte opriri. Grupurile de asalt
acţionează sub protecţia blindajului tancurilor şi a focului artileriei şi cuceresc clădirile.
(3) Plutonul de infanterie pătrunde în incinta clădirilor şi nimiceşte inamicul rămas în
interior.
(4) Grupele de sprijin ocupă în acest timp intervalul dintre clădiri executând foc asupra
inamicului descoperit în clădirile învecinate, parcuri şi alei, interzicând executarea contraatacului.
0397. – Când plutonul nu intră în compunerea detaşamentului de asalt sau nu se constituie
în grup de asalt acesta acţionează, de regulă, de -a lungul străzilor, aleilor, parcurilor, locurilor
virane nimicind inamicul care se apără în acestea, în clădirile mici sau cele care nu au fost bine
pregătite pentru apărare.

2. Ofensiva în teren muntos-împădurit

0398. – Ofensiva în teren muntos-împădurit este influenţată de:

NESECRET
III-34
NESECRET
a) relieful puternic frământat, compartimentat şi existenţa porţiunilor greu accesibile care
limitează folosirea tehnicii auto îndeosebi a tancurilor;
b) numărul limitat de drumuri, capacitatea lor redusă şi greutatea deplasării în afara
acestora;
c) dificultăţile apărute în orientare, observare, indicarea obiectivelor şi corectarea focului;
d) existenţa pericolului surpărilor, avalanşelor şi incendiilor;
e) persistenţa îndelungată a substanţelor toxice de luptă în special pe văi;
f) schimbarea bruscă a condiţiilor meteorologice;
g) dificultăţile ce se pot ivi în realizarea conducerii, cooperării şi a manevrei;
h) posibilităţile mărite ale inamicului de a crea baraje, obstacole, ambuscade şi pungi de
foc.
0399. – (1) În terenul muntos-împădurit ofensiva plutonului de infanterie se execută, de
regulă, din contact nemijlocit cu inamicul.
(2) În lungul comunicaţiilor principale, crestelor, văilor, platourilor şi defileurilor mai largi
ofensiva se poate executa şi din mişcare, pe TAB sau MLI, cu măsuri de asigurare a flancurilor .
Când se acţionează pe văi trebuie luate măsuri pentru a se duce acţiuni şi pe crestele adiacente.
03100. – Plutonul de infanterie acţionează, de regulă, în cadrul eşalonului su perior sau
uneori independent şi poate fi întărit cu 1-2 mitraliere, 1-2 aruncătoare.
03101. – (1) Pregătirea ofensivei plutonului de infanterie se execută după aceleaşi principii
ca în teren obişnuit, însă se acordă atenţie deosebită măsurilor ce vizează:
a) asigurarea flancurilor şi prevenirea surprinderii;
b) executarea oportună a manevrei;
c) trecerea rapidă prin baraje şi înlăturarea obstacolelor;
d) lichidarea focarelor de incendii;
e) executarea continuă a cercetării drumurilor, poienilor şi pădurilor.
(2) Inamicul se atacă simultan cu o parte din forţe de front, iar cu majoritatea, executând
manevra de învăluire sau întoarcere.
(3) Momentul plecării subunităţilor la atac diferă în funcţie de distanţa faţă de inamic,
caracterul terenului şi posibilităţile de deplasare; pe măsura înaintării se folosesc semnalele de
recunoaştere reciprocă şi de marcare a aliniamentelor ocupate.
(4) Contraatacurile inamicului se resping de pe loc sau din mişcare.

2. Ofensiva pe litoral şi în deltă

03102. – (1) Plutonul de infanterie trec


e la ofensivă pe litoral şi în deltă în cadrul eşalonului
NESECRET
III-35
NESECRET
superior, executând atacul frontal, dinspre uscat spre mare când inamicul a realizat un „cap de pod”
şi de-a lungul litoralului când acesta se apără cu un flanc sprijinit pe mare.
(2) Plutonul primeşte, de regulă, direcţie de ofensivă/obiectivul care trebuie ocupat, care
vizează lovirea inamicului în flanc şi izolarea acestuia de plaja favorabilă debarcării şi de navele de
sprijin.
03103. – (1) În deltă, ofensiva se duce cu forţe de valoare variabilă de -a lungul
comunicaţiilor şi grindurilor adiacente, canalelor navigabile şi a ramificaţiilor laterale ale acestora.
(2) Inamicul pătruns în deltă trebuie izolat de navele de sprijin şi aprovizionare, fracţionat
şi nimicit pe părţi.
(3) Acţiunile plutonului de infanterie au un pronunţat caracter de independenţă.
(4) De regulă, plutonul realizează dispozitivul de luptă pe direcţii . Pentru executarea
manevrei de forţe şi mijloace se folosesc grindurile şi potecile, precum şi mijloacele de trecere din
zonă şi cele improvizate.

4. Ofensiva cu forţarea cursurilor de apă şi a canalelor

03104. – (1) Cursurile de apă, canalele de aducţiune şi de distribuţie, instalaţiile de


pompare, stăvilarele, vanele, digurile constituie obstacole puternice care îngreunează pregătirea şi
ducerea luptei ofensive.
(2) Cursurile de apă se forţează din mişcare sau din contact cu inamicul. Pentru forţarea
cursurilor de apă/canalelor se folosesc sectoarele cu luncă, cu maluri şi drumuri accesibile, care
asigură o bună mascare şi rapiditate în executarea forţării, precum şi acele sectoare unde apărarea
inamicului este mai slabă.
(3) Forţarea începe, ora „H”, din momentul în care subunităţile din prima cursă s -au
desprins de malul propriu.
03105. – (1) Plutonul de infanterie forţează cursul de apă pe TAB sau MLI, pe mijloace de
trecere desant sau improvizate.
(2) Când apărarea antiblindate a inamicului este puternică, iar malurile nu permit intrarea
TAB sau MLI la apă forţarea se execută pe ambarcaţiuni sau mijloace improvizate sau procu rate din
zona de acţiune.
(3) O variantă de forţare a unui curs de apă este prezentată în anexa nr. 3.
03106. – (1) Pentru cucerirea şi menţinerea unei treceri peste un curs de apă /canal,
plutonul se deplasează pe TAB sau MLI cu viteză maximă şi în ascuns către aceasta, forţează din
mişcare şi cucereşte trecerea pe care o menţine până la sosirea forţelor principale proprii.

(2) Pentru forţarea din mişcare acţiunea începe dintr-un raion de plecare, care se alege în
NESECRET
III-36
NESECRET
locuri acoperite, situat la distanţa de 1-3 km de cursul de apă /canal în cadrul căruia se pregătesc
TAB sau MLI pentru forţare.
(3) La punctele de forţare se instalează posturi de observare pentru supravegherea
acţiunilor inamicului şi apariţiei minelor plutitoare.
03107. – În misiunea de luptă comandantul plutonului precizează:
a) ultimele informaţii despre inamic;
b) misiunea grupelor proprii şi a vecinilor pe malul propriu şi opus;
c) locul punctului de trecere;
d) mijloacele de trecere primite ca întărire;
e) raionul de plecare la forţare, modul de ieşire la cursul de apă/canal.
03108. – (1) Forţarea din contact a cursurilor de apă /canalelor are loc când forţarea din
mişcare nu a avut succes sau când forţele proprii se află în contact cu inamicul care se apără pe
cursul de apă.
(2) Aceasta începe cu pregătirea de foc în cadrul căreia se intensifică tragerile prin ochire
directă.
(3) Plutonul care urmează să forţeze pe TAB sau MLI se dispune în locuri adăpostite şi se
deplasează spre cursul de apă/canal pe timpul pregătirii de foc.
(4) Grupele de sprijin cu foc ale plutonului, precum şi ale eşalonului superior forţează
cursul de apă, nimicesc inamicul din poziţia de apărare de pe direcţia de ofensivă şi continuă fără
oprire atacul în adâncime folosind manevrele de învăluire.

5. Ofensiva pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilit ate redusă

03109. – Ofensiva pe timp de noapte se execută ca o continuare a acţiunilor duse pe timpul


zilei sau după o întrerupere a acestora, de regulă, din contact nemijlocit cu inamicul. Pe timpul
dezvoltării ofensivei se poate ataca şi din mişcare. În primul caz, pentru realizarea surprinderii
plutonul poate ataca fără pregătire de foc, fără TAB/MLI şi tancuri, respectând cu stricteţe măsurile
de mascare.
03110. – (1) Ofensiva pe timp de noapte se pregăteşte pe timpul zilei.
(2) În afară de problemele obişnuite la pregătirea luptei ofensive comandantul de pluton
este obligat să fixeze comandanţilor de grupe repere vizibile noaptea şi azimutul direcţiilor de atac,
să comunice semnalele de recunoaştere, să indice locul şi modul d e marcare a culoarelor în barajele
inamicului şi să repartizeze grupelor mijloace de iluminare şi semnalizare.
03111. – (1) Ofensiva poate începe cu sau fără pregătire de foc.

NESECRET
III-37
NESECRET
(2) La ora stabilită plutonul atacă poziţia de apărare de pe limita dinainte a apărării
inamicului.
(3) Grupele înaintează după reperele stabilite şi azimutul fixat până la obiectivul de atac,
folosind acoperirile din teren. În situaţia când terenul este iluminat militarii plutonului iau cu
repeziciune poziţia culcat, după care reiau înaintarea fără zgomot.
03112. – Pe timpul executării ofensivei în adâncime, plutonul trebuie să păstreze cu
stricteţe direcţia de ofensivă şi să marcheze precis aliniamentele cucerite succesiv.
03113. – (1) Atacurile executate pe timp de vizibilitate re dusă realizează surprinderea,
evită pierderile inutile, provoacă panică în rândul inamicului dezorganizat, exploatează succesul,
întreţine şi menţine presiunea asupra inamicului . Uneori cele mai importante misiuni ale plutonului
de infanterie au loc pe tim p de vizibilitate redusă. Oricând este posibil, infanteria va folosi
vizibilitatea redusă pentru a executa acţiuni de atac.
(2) Planificarea. Activităţile de planificare a atacurile în alte condiţii de vizibilitate redusă
sunt similare cu cele pentru atacul pe timp de zi. Pentru prevenirea fratricidului şi menţinerea
atacului concentrat pe obiectiv, atacurile pe timp de vizibilitate redusă necesită măsuri de control
suplimentare. Pentru menţinerea controlului asupra plutonului, comandanţii pot folosi linii de
despărţire, linii de restricţionarea a focului şi de înaintare.
(3) Recunoaşterea – asigură succesul atacurilor pe timp de noapte şi se execută ziua, la
toate eşaloanele. De regulă, plutonul trebui să recunoască rutele pe care se va deplasa, poziţiile p e
care le va ocupa şi obiectivul stabilit . Activitatea de obţinere a unor informaţii detaliate despre
inamic trebuie să fie ponderată pentru a nu fi descoperit şi a asigura realizarea surprinderii.
(4) Planul de recunoaştere trebuie să stabilească modul de supraveghere a obiectivului în
cazul în care inamicul repoziţionează subunităţile şi armamentul sau pregăteşte obstacole
suplimentare. Forţele de supraveghere şi siguranţă trebuie să determine locurile critice, poziţiile de
atac şi sprijin, linia de plecare, linia probabilă de desfăşurare, şi punctele de adunare pentru a
proteja plutonul de ambuscade şi de atacuri executate de către inamic prin surprindere. Aceste forţe
de siguranţă pot deveni parte la acţiunile desfăşurate izolat în timpul atacului.
(5) Când recunoaşterea nu a putu fi finalizată, datorită lipsei de timp, comandantul de
pluton poate solicita o întârziere în executarea atacului, pentru continuarea acesteia. Dacă acest
lucru nu este posibil, trebuie luată în considerare posibilitatea sprijinirii atacului şi executării
acestuia pe timp de lumină. Un atac pe timp de noapte cu informaţii incomplete despre apărarea
inamicului este riscant şi greu de executat.
03114. – (1) Folosirea călăuzelor. Pentru executarea atacurilor pe timp de noapte sau în
alte condiţii de vizibilitate redusă, plutonul poate folosi călăuze pentru a avea un control mai bun pe

timpul deplasării spre aliniamentul de desfăşurare şi cel de atac.


NESECRET
III-38
NESECRET
(2) Compania de infanterie poate organiza o patrulă pentru a amplasa călăuze din lin ia de
pornire în punctele de adunare următoare, la intrarea către poziţiile de atac şi în poziţiile din linia
probabilă de desfăşurare.
(3) Călăuzele trebuie să fie bine informate asupra planului precum şi a îndatoririlor lor; ele
trebuie să repete acţiunile în principal pentru:
a) recunoaşterea rutelor desemnate şi punctelor de plecare;
b) îmbarcarea şi debarcarea subunităţilor stabilite.
(4) Călăuzele trebuie să fie capabile să identifice comandantul subunităţii pe care o vor
conduce /militarul conducător al acelei subunităţi; de regulă, ele trebuie să cunoască şi să repete
semnalele de recunoaştere.
(5) Plutonul repetă în aceeaşi ordine de marş şi succesiune, acţiunile pe care intenţionează
să le execute în timpul atacului pentru ca îmbarcarea şi debarcarea călăuzelor să se desfăşoare fără
piedici.
03115. – (1) Tehnici de control al focului. Tehnicile de control al focului în acţiunile
desfăşurate pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă includ:
a) tragerea cu muniţii trasoare;
b) banda luminoasă;
c) restricţiile de control ale armamentului;
d) alte tehnici.
(2) Tragerea cu muniţii trasoare. Comandantul subunităţii de atac deschide focul cu
muniţie trasoare; militarii din subunitatea de atac deschid la rândul lor focul în momentul
impactului trasoarelor comandantului; subunitatea de sprijin amplasează o mitralieră la flancul cel
mai apropiat de subunitatea care atacă; militarul ce deserveşte mitraliera trage o salvă de muniţie
trasoare la fiecare 15 secunde pentru a indica limita apropiată a focurilor de sprijin; toate celelalte
arme din subunitatea de sprijin menţin focul pe partea adecvată a acestei limite; subunitatea de atac
semnalează schimbarea focurilor la poziţia următoare sau la distanţa stabilită; dacă este necesar,
aceste focuri pot fi executate pe deasupra subunităţii de atac pentru a preveni fratricidul.
(3) Banda luminoasă. Comandanţii marchează personalul de atac pentru a preveni
fratricidul; subunitatea de sprijin trebuie să ştie unde este subunitatea care conduce atacul; dacă
însemnele individuale ale militarilor nu sunt suficiente, se folosesc lumini mari /infraroşii sau
vizibile; aceste lumini sunt amplasate pe pământ sau aruncate în faţa subunităţii de atac; când
eliberează tranşeele, militarii pot semnaliza prin lumini pentru a se asigura că subunitatea de sprijin
schimbă direcţia focului.
(4) Restricţiile de control ale armamentului. Pentru a reduce riscul subunităţii de atac,

comandantul poate stabili restricţii de controlNESECRET


în folosirea armamentului, după caz.
III-39
NESECRET
(5) Alte tehnici. Pentru a spori controlul pe timpul atacului, comandantul execută
următoarele:
a) interzice folosirea cartuşelor de iluminare sau grenadelor fumigene asupra obiectivului;
b) stabileşte un azimut magnetic pentru menţinerea direcţiei;
c) solicită artileriei sau aruncătoarelor să execute foc pentru marcarea direcţiilor de acţiune
şi iluminarea obiectivelor şi terenului în dispozitivul inamicului;
d) folosirea călăuzelor;
e) stabileşte o grupă sau o echipă direcţională pentru a menţine ritmul de înaintare şi
orientare a celorlalţi militari;
f) ordonă reducerea intervalelor între militari şi grupe;
g) stabileşte modul de folosire a benzilor luminoase sau a banderolelor pe căşti;
h) stabileşte personalul din rândul celor care au în dotare dispozitive de vedere pe timp de
noapte care execută foc asupra obiectivului.
03116. – (1) Aruncătoarele, artileria şi focul antiblindate. Focul acestora se planifică ca
şi în atacul pe timp de zi; nu se execută focul decât dacă plutonul este descoperit sau când este gata
de atac; unele categorii de armament pot executa foc înainte de atac menţinând repartiţia loviturilor
pentru a induce în eroare inamicul sau pentru a acoperi zgomotul făcut de deplasarea plutonului;
acest lucru nu este executat dacă se deconspiră atacul.
(2) Reglajul focului executat din poz iţii de tragere acoperite este dificil de realizat pe timp
de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă; dacă există îndoieli în ceea ce priveşte poziţia
forţelor proprii, focul este direcţionat mai întâi către poziţiile inamicului, pe deasupra obiectivelor şi
apoi este adus către acestea; vegetaţia incendiată prin întrebuinţarea muniţiei de iluminare poate fi
folosită pentru indicarea obiectivului; aceste incendii ajută plutonul să se orienteze spre obiectiv şi,
de regulă, fac inutilizabile dispozi tivele de vedere pe timp de noapte.
(3) Fumul este planificat să reducă şi mai mult vizibilitatea inamicului, în special dacă
acesta foloseşte dispozitive de vedere pe timp de noapte; el este trimis aproape de sau pe poziţiile
inamicului astfel încât să nu restricţioneze deplasările forţelor proprii sau să împiedice înlăturarea
obstacolelor; folosirea acestuia asupra obiectivului în timpul atacului poate îngreuna misiunile
grupelor care atacă poziţiile de luptă ale inamicului; dacă există suficiente aparate cu vedere termică
disponibile, fumul asupra obiectivului poate oferi un avantaj decisiv pentru un pluton bine antrenat.
(4) Iluminarea se planifică atunci când atacul se execută pe timp de noapte sau în alte
condiţii cu vizibilitate redusă; de regulă, comandantul de batalion controlează modul de folosire a
iluminării, dar poate autoriza şi comandantul de companie în acest sens; iluminarea se execută,
înainte de iniţierea atacului sau înainte ca plutonul să fie descoperit; aceasta trebuie să fie executată

în mai multe puncte dintr-o zonă mai mare,NESECRET


pentru a induce în eroare inamicul cu privire la locul
III-40
NESECRET
real în care se execută atacul; de regulă, iluminarea trebuie executată în spatele obiectivului pentru a
ajuta grupele care atacă să observe şi să execute foc asupra inamicului pe timpul retragerii sau al
contraatacului acestuia.
(5) Se recomandă folosirea simultană a iluminării de către forţele proprii, cu cea a
inamicului; odată folosită, ea trebuie să fie continuă deoarece grupele care atacă îşi vor pierde
temporar capacitatea de vedere pe timpul nopţii; orice întrerupere în iluminare poate reduce efectul
focului; comandanţii de grupă nu trebuie să folosească muniţia de iluminare decât la ordinul
comandantului.
(6) Dispozitivele de vedere pe timp de noapte trebuie folosite în cele mai critice puncte,
deoarece aici se pot găsi elementele cheie ale grupelor de rupere, de atac şi de sprijin.
03117. – (1) Consolidarea şi reorganizarea. După cucerirea obiectivului, plutonul se
consolidează şi se reorganizează; activităţile desfăşurate sunt similare cu cele ale atacului pe timp
de zi, cu unele excepţii: localizarea şi înlăturarea pierderilor şi a prizonierilor de război durează mai
mult; de regulă, prizonierii de război trebuie să fie mutaţi în spatele obiectivului şi ţinuţi acolo până
la îmbunătăţirea vizibilităţii.
(2) Planul de consolidare trebuie să fie cât mai simplu posibil pentru a se evita schimbările
în organizarea activităţilor.
(3) Poziţiile trebuie să fie mai apropiate pentru a menţine controlul şi a îmbunătăţi sprijinul
reciproc, iar distanţele dintre acestea, de regulă, trebuie modificate odată cu îmbunătăţirea
vizibilităţii.
03118. – (1) Comunicarea. Comunicarea pe timp de noapte necesită din partea
comandantului folosirea unor metode diferite faţă de ce le pe timp de zi; semnalele se folosesc
pentru transmiterea informaţiilor, identificarea locurilor de dispunere, controlul subunităţii şi
executării activităţilor; în toate situaţiile semnalele trebuie să fie simple şi pe înţelesul tuturor .
Semnalele folosite sunt cele în „F.T./I.-7, Manualul pentru luptă al grupei de infanterie”, Făgăraş
2006. Comandanţii trebuie să se asigure că fiecare militar înţelege şi cunoaşte fiecare semnal,
inclusiv varianta sa de rezervă dacă situaţia o impune . Comandanţii şi radiotelegrafiştii pot scrie
numerele obiectivelor, indicativele de apel, frecvenţele, cuvintele codificate, punctele de reper, cu
creion cerat.
(2) Semnalele cele mai obişnuite se raportează la simţuri - auz, văz şi tactil; semnalele
audio includ radioul, telefonul, mesageria şi zgomotul produs de obiecte; mesajele trebuie să fie
scrise pentru a se evita confuzia sau neînţelegerea; când acest lucru nu este posibil, comandanţii
trebuie să se asigure că mesagerul a înţeles comunicarea, punându-l să repete cuvânt cu cuvânt.
(3) Controlul comunicării pe timp de noapte poate consta şi din comunicarea verbală, dar

spusă în şoaptă; orice zgomot este mai intensNESECRET


noaptea - inclusiv sunetele radio, mesajele care trebuie
III-41
NESECRET
transmise vocal şi telefoanele care sună; aceste activităţi reduc efectul mascării fonice şi pot fi
evitate sau diminuate prin semnale stabilite în acest sens sau prin clicuri.
(4) Comandanţii vor folosi o multitudine de semnale vizuale ca variante de rezervă a
semnalelor audio; semnalele pot fi active sau pasive; semnalele vizuale trebuie să fie observabile şi
identificabile; aceste semnale sunt folosite pentru identificarea joncţiunii principale, pentru
începerea unui atac, pentru marcarea poziţiilor de ascundere sau pentru raportarea că zona de
pericol este liberă; posibilităţile de semnalizare sunt nenumărate, dar comandantul trebuie să se
asigure că toţi militarii au înţeles fiecare semnal; modalităţile de semnalizare se asigură, de regulă,
prin:
a) panou de semnalizare al staţiei;
b) proiectile ce indică direcţia;
c) vopsele fosforescente;
d) bandă;
e) formaţiuni de pietre;
f) însemnări pe teren;
g) pudră de talc;
h) bandă luminoasă;
i) cartuşe de semnalizare;
j) semnale luminoase;
k) bombe de iluminare/lansator de grenade, aruncătoare, artilerie;
l) lumini chimice;
m) lumini stroboscopice în infraroşu;
n) dispozitive de vedere pe timp de noapte;
o) carburant incendiar/nisip saturat într-un bidon;
p) scala luminoasă a aparatului.
(5) Cablul telefonic este un mijloc de menţinere a comunicării în timpul atacului; reţeaua
de cabluri trebuie să facă legătura între comandanţii de grupă, comandantul de pluton şi cel de
companie; patrula de siguranţă poate întinde cablul înaintea începerii atacului; acesta poate fi întins
şi în timp ce subunităţile se deplasează; întinderea cablului înaintea unui atac poate conduce la
descoperirea atacului dacă acesta nu este ascuns bine sau dacă este aşezat prea mult în faţă; reţeaua
de cabluri poate fi folosită la comunicarea pe timpul deplasării.
03119. – (1) Descoperirea obiectivului. Capacitatea de a detecta obiectivele noaptea
depinde în principal de răbdarea, vigilenţa, atenţia la detalii şi antrenamentul personalului.

NESECRET
III-42
NESECRET
(2) Deplasarea în ascuns pe timp de noapte şi angajarea reuşită la obiectiv depinde de
cunoaşterea procedurii de atac sau de apărare şi de modul de folosire a terenului de către inamic .
Studierea acestor tehnici şi modele facilitează detectarea obiectivelor.
(3) Răbdarea şi încrederea sunt necesare pentru detectarea eficientă a obiectivelor pe timp
de noapte; în timpul deplasării printr -o zonă, grupele trebuie să acţioneze conform planului; ele
trebuie să cerceteze zona terestră metodic şi cu calm, concentrându-şi atenţia şi asupra variaţiilor de
lumină din spaţiul aerian.

6. Ofensiva în condiţii de temperaturi scăzute

03120. – (1) Condiţiile de stare a vremii şi de mediu specifice iernii influenţează acţiunile
de luptă ale plutonului astfel:
a) zăpada căzută în straturi mari îngreunează manevra;
b) viscolul şi gerul afectează condiţiile de observare şi executare a focului;
c) gerurile mari dereglează funcţionarea normală a armamentului şi tehnicii;
d) solul îngheţat influenţează amenajarea genistică;
e) cursurile de apă, mlaştinile îngheţate uşurează manevra.
(2) Ofensiva se desfăşoară frecvent şi noaptea datorită timpului scurt de lumină.
03121. – Ofensiva pe timp de iarnă se execută, de regulă, din contact nemijlocit cu
inamicul. Când terenul, comunicaţiile şi stratul de zăpadă permit, ofensiva se poate executa şi din
mişcare.
03122. – Pregătirea ofensivei se desfăşoară după aceleaşi principii ca în condiţii obişnuite.
Comandantul plutonului de infanterie este obligat să ia măsuri pentru:
a) amenajarea locurilor de adăpostire şi încălzire;
b) menţinerea tehnicii şi armamentului în stare de funcţionare;
c) determinarea grosimii zăpezii şi stabilirea posibilităţii de acţiune cu TAB sau MLI;
d) mascarea şi vopsirea tehnicii;
e) aprovizionarea la timp cu carburanţi – lubrifianţi/CL;
f) primirea hranei calde.
03123. – (1) Ofensiva se duce de-a lungul comunicaţiilor şi pe direcţii mai puţin înzăpezite.
(2)Urmărirea inamicului se execută de regulă pe schiuri; în condiţii favorabile de teren
plutonul poate acţiona pe TAB sau MLI.
(3) Pe timpul dezgheţului comandantul plutonului de infanterie este obligat să prevadă
măsuri pentru mărirea capacităţii de deplasare a tehnicii.

NESECRET
III-43
NESECRET
7. Ofensiva pentru ruperea aliniamentelor şi raioanelor fortificate

03124. – În unele situaţii şi pe anumite direcţii inamicul poate organiza aliniamente şi


puncte de sprijin fortificate. Acestea, de regulă, se ocolesc, iar când nu este posibil se trece la
ofensiva din contact.
03125. – Plutonul atacă pe un front de până la 200 m, iar grupa până la 50 m.
03126. – (1) Direcţia de atac a plutonului se alege acolo unde densitatea barajelor,
obstacolelor şi lucrărilor de fortificaţii este mai mică.
(2) Misiunile de luptă sunt mai puţin adânci iar ritmul de ofensivă este mai redus decât în
condiţii obişnuite.
(3) Plutonul are obiectiv de atac cucerirea unei lucrări de fortificaţie.
(4) Plutonul acţionează în cadrul companiei.
03127. – (1) Tancurile de sprijin, mijloacele antiblindate ale companiei ocupă poziţii în
cadrul dispozitivului astfel încât să execute trageri prin ochire directă asupra lucrărilor de
fortificaţie ale inamicului.
(2) Plutonul poate acţiona ca grup de asalt cu misiunea de a distruge lucrările de fortificaţie
ce nu au fost prevăzute a fi distruse de focul aviaţiei şi artileriei grele.
03128. – (1) Grupul de asalt de valoare pluton se compune din:
a) 1-2 grupe de înlăturare a barajelor;
b) 1-2 grupe de blocare şi distrugere;
c) 1-2 grupe de sprijin.
(2) Grupa de înlăturare a barajelor se compune din:
a) grupă de infanterie;
b) echipă de pionieri;
c) 1-2 militari pregătiţi pentru cercetare biologică şi chimică;
d) 1-2 tancuri dragoare cu misiunea de a crea culoare prin câmpurile de mine şi breşe prin
reţele de sârmă şi a asigura trecerea prin acestea.
(3) Grupa de blocare şi distrugeri se compune din:
a) 1-2 grupe de infanterie;
b) 1 echipă de pionieri cu misiunea de a bloca şi scoate din funcţiune cazemata.
(4) Grupa de sprijin se constituie dintr-un pluton antitanc mixt, până la un plu ton de
aruncătoare 82 mm, 1-2 TAB/MLI cu misiunea de a sprijini cu foc acţiunile celorlalte grupe.
03129. – (1) Pregătirea luptei necesită executarea unei cercetări minuţioase, studierea
amănunţită a raionului fortificat, organizarea şi pregătirea grupurilor de asalt şi executarea

recunoaşterilor. NESECRET
III-44
NESECRET
(2) La precizarea misiunilor de luptă comandantul specifică:
a) lucrările care se vor distruge de către grupurile de asalt;
b) modul de executare a breşelor;
c) procedeele de orbire şi distrugere a lucrărilor de fortificaţie;
d) locul poziţiilor de tragere;
e) numărul, locul şi modul de executare al culoarelor prin barajele existente.
03130. – (1) Ofensiva este precedată de pregătirea de foc în care o parte din lucrările de
fortificaţie sunt distruse prin trageri prin ochire directă şi indirectă.
(2) Atacul se începe simultan de către grupurile de asalt şi celelalte subunităţi. Grupurile de
sprijin execută foc asupra lucrărilor de fortificaţie rămase nedistruse şi neutralizează mijloacele de
foc care barează căile de acces spre unele lucrări.
(3) Sub protecţia focului executat de grupele de sprijin, grupele de înlăturare a barajelor şi
obstacolelor executând treceri prin acestea, asigură acţiunea grupelor destinate blocării şi distrugerii
lucrărilor de fortificaţii.
(4) Subunităţile de infanterie şi tancuri , exploatând efectele loviturilor artileriei, pătrund
prin breşele create şi prin intervalele dintre lucrările de fortificaţii neutralizate combinând acţiunile
de pătrundere cu manevra de întoarcere şi învăluire, fracţionează dispozitivul de apărare al
inamicului şi-l nimicesc pe părţi.
(5) Contraatacurile inamicului se resping cu foc de pe loc de pe un aliniament favorabil.
(6) Când inamicul se retrage plutonul trebuie să menţină contactul cu acesta şi să pătrundă
concomitent cu el, în adâncime.

8. Ofensiva în teren cu culturi înalte şi în păduri

03131. – Pentru pregătirea şi ducerea ofensivei în pădure comandantul plutonului trebuie


să ţină seama de următorii factori:
a) orientarea, observarea, indicarea obiectivelor şi conducerea focului se fac cu mai mare
greutate;
b) folosirea TAB sau MLI în afara drumurilor şi defrişărilor este îngreunată şi uneori
imposibilă;
c) apropierea, desfăşurarea în ascuns, amenajarea poziţiei de plecare la ofensivă şi manevra
forţelor şi mijloacelor plutonului sunt favorizate;
d) pădurea asigură condiţii optime pentru trai şi luptă în condiţii de izolare;
e) inamicul are mari posibilităţi de creare a barajelor, ambuscadelor, pungilor de foc şi de

executare a focului încrucişat şi de flanc, în special în lungul drumurilor, potecilor şi defrişărilor;


NESECRET
III-45
NESECRET
f) creşte pericolul incendiilor;
g) comanda, cooperarea şi manevra tehnicii se realizează greoi;
h) inamicul are posibilităţi mari de a se dispune mascat/în copaci şi de a executa foc.
03132. – (1) De regulă, în pădure plutonul execută atacul paralel cu drumurile sau
culoarele existente, pe o direcţie indicată prin azimut . În cadrul plutonului se organizează
observarea circulară, iar pentru siguranţa nemijlocită pe timpul apropierii de pădure şi pe poziţia de
plecare la atac se trimit cercetaşi.
(2) O atenţie deosebită se acordă nimicirii lunetiştilor, militarilor dispuşi în copaci,
vânătorilor de blindate.
03133. – La pregătirea ofensivei în pădure comandantul de pluton, în afara măsurilor
obişnuite, este obligat:
a) să studieze caracterul pădurii şi particularităţile apărării inamicului pe baza informaţiilor
primite;
b) să stabilească azimutul şi să urmărească menţinerea direcţiei de atac;
c) să destine echipe pentru înlăturarea barajelor /crearea culoarelor şi să stabilească modul
de trecere prin acestea;
d) să stabilească semnale de recunoaştere reciprocă şi de marcare a aliniamentelor ocupate;
e) să stabilească modul de acţiune în zone incendiate sau în cazul intrării în ambuscadele
inamicului.
03134. – (1) La începerea atacului se urmăreşte nimicirea inamicului care se apără pe
marginea pădurii, ocuparea ieşirilor din pădure precum şi nimicirea personalului şi mijloacelor de
foc care sunt dispuse în acestea.
(2) Pentru nimicirea rezistenţei inamicului se folosesc învăluirea, întoarcerea precum şi
atacul frontal.
(3) Abatizele, barajele şi alte obstacole, de regulă, se ocolesc, iar dacă acest lucru nu este
posibil se execută culoare sau treceri prin acestea.
03135. – (1) Când acţiunile de luptă se desfăşoară în condiţii de izolare, comandantul de
pluton, concomitent cu conducerea acţiunilor de luptă, ia măsuri să pregătească cele necesare
traiului, folosind resursele disponibile.
(2) Toate acţiunile desfăşurate în condiţii de izolare trebuie să aibă ca rezultat hărţuirea
inamicului ori de câte ori sunt create condiţii favorabile.
03136. – (1) Ofensiva în teren cu culturi înalte este influenţată de următorii factori:
a) caracteristicile terenului;
b) întinderea, înălţimea şi densitatea culturilor;

c) posibilitatea de a facilita producerea inundaţiilor şi incendiilor de mari proporţii.


NESECRET
III-46
NESECRET
(2) Ofensiva în teren cu culturi înalte se pregăteşte şi se execută, de regulă, după aceleaşi
principii ca şi ofensiva în pădure, cu deosebirea că subunităţile pot fi sprijinite nemijlocit de către
TAB sau MLI.
(3) Dispozitivul de luptă se maschează, iar manevra de forţe şi mijloace se realizează cu
mai multă uşurinţă. Zonele cu culturi înalte îngreunează:
a) observarea;
b) orientarea;
c) indicarea obiectivelor;
d) corectarea focului;
e) deplasarea subunităţilor;
f) manevra.
(4) Conducerea plutonului, orientarea şi păstrarea direcţiei de atac se realizează mai greoi
când culturile se întind pe suprafeţe mari. Deplasarea se execută după azimut şi repere /copaci
izolaţi, defrişări, cumpene de fântâni. Conducerea subunităţilor se realizează prin semnale acustice
şi se iau măsuri pentru menţinerea legăturii telefonice sau radio în cadrul plutonului.
03137. – (1) Comandantul de pluton este obligat ca după nimicirea inamicului şi ocuparea
obiectivelor de pe marginile porţiunilor de teren cu culturi înalte să ia măsuri pentru continuarea
atacului în adâncime. Pentru aceasta trimite cercetaşi în faţă şi pe flancurile subunităţii, organizează
observarea circulară în scopul evitării surprinderii şi pentru descoperirea la timp a punctelor de
rezistenţă din adâncime.
(2) TAB sau MLI din compunerea plutonului de infanterie trebuie să fie asigurate
împotriva acţiunilor vânătorilor de blindate ai inamicului.
(3) Pentru oprirea contraatacurilor se pot incendia culturile, ţinându -se seama de direcţia
vântului pentru a nu periclita personalul şi mijloacele de foc proprii.
03138. – Pe timpul ducerii luptei în adâncimea dispozitivului inamicului se intensifică
acţiunile prin surprindere şi de la distanţe mici, folosindu -se grenadele de mână şi lupta corp la
corp, concomitent cu luarea măsurilor de stingere a incendiilor pe suprafeţele care afectează
acţiunile forţelor proprii.

9. Ofensiva în deşert şi în condiţii de temperaturi ridicate

03139. – Succesul acţiunilor în deşert necesită adaptarea la mediu şi la limitările impuse


de teren şi climă. Echipamentul şi tacticile folosite trebuie modificate şi ajustate la condiţiile
concrete, unde temperaturile variază de la valori foarte ridicate la cele de îngheţ, iar gradul de

vizibilitate se poate schimba cu rapiditate. NESECRET


III-47
NESECRET
03140. – (1) Cheia succesului în acţiunile de luptă în deşert este mobilitatea. Forma de
manevra dominanta este învăluirea rapidă pe la flancuri şi pe o zonă extinsă.
(2) Mobilitatea autovehiculelor şi posibilitatea de a traversa distanţe mari devin
critice în astfel
de procedee. Mlaştinile pot constitui zone imposibil de traversat pe timpul anotimpului ploios. Nisipul
poate îngreuna traficul auto iar marşul pedestru poate deveni încet şi anevoios. Zonele montane,
pietroase, încetinesc şi ele ritmul deplasării. Carierele de piatră şi zonele miniere sunt alte obstacole.
Adesea, asemenea zone nu sunt indicate pe hartă şi atunci rămân imaginile oferite de satelit.
(3) În teren pietros, stâncos, cauciucurile autovehiculelor sunt lesne străpunse de pietre
ascuţite. Mişcarea poate fi rapid depistată datorită urmelor de praf ale coloanelor/ trupelor ceea ce
elimină efectul surprinderii inamicului. Deplasarea pe timp de noapte este de preferat, chiar dacă
reflecţia razelor lunii în oglinzi, sticlă, metal poate fi zărită de la 20 km.
03141. – Realimentarea cu carburanţi şi reaprovizionarea presupun perioade în care forţele
trebuie să treacă la apărare, temporar, sau să reducă ritmul ofensivei . Asta deoarece deşertul plat
nisipos nu oferă posibilitatea organizării unei apărări viabile , în timp ce terenul pietros, stâncos,
montan sau în canioane poate oferi această posibilitate. Neglijarea măsurilor de siguranţă şi pază
poate duce în astfel de cazuri la dezastre.
03142. – (1) Aspecte militare ale terenului asupra observării şi corecţiei focului.
Observarea în deşert este foarte buna la distanţe mari.
(2) Terenul deşertic plat permite utilizarea focului direct al armamentului la distanţe
maxime. Vizibilitatea poate fi distorsionată de căldură. Este indicat să se uti lizeze mijloacele
mecanice şi electronice la dispoziţie pentru indicarea corectă a ţintelor şi a rezultatului la acestea.
03143.– (1) În ofensivă, atacurile se vor iniţia pe cât posibil având soarele în spate pentru a
elimina umbrele care împiedică ghidarea optică şi care pot face dificilă observarea vizuală.
(2) Radarele pot fi folosite deoarece nu sunt afectate şi pot fi eficiente în special la amiază
când celelalte mijloace sunt influenţate de temperaturile ridicate.
(3) Mijloacele de detecţie pe baza diferenţei de temperatură pot fi folosite noaptea când
sunt mai eficiente.
(4) Observarea focului direct al tancurilor va fi făcută de observatorii de la flancuri datorită
norilor de praf produşi de lovituri.
03144.– (1) Aspecte militare ale terenului asupra mascării şi adăpostirii. Mascarea şi
adăpostirea sunt foarte dificile în deşert, de aceea vor fi folosite pe cât posibil dunele sau văile, însă
trebuie precauţie în ultima situaţie deoarece se pot forma oricând torente şi le pot inunda temporar.
(2) D unele şi văile nu oferă protecţie împotriva observării aeriene. În teren muntos pot fi
folosite crevasele şi stâncile.

(3) Lumina şi zgomotul se propagăNESECRET


la zeci de kilometri, disciplina contribuind astfel în
III-48
NESECRET
mod decisiv la succesul mascării.
03145.– În deşert, puncte cheie pot fi trecătorile prin munţi, sursele de apă şi orice teren
înalt. Trecătorile sunt puţine iar oazele sunt importante pentru aprovizionare cu apă.
03146.– (1) În zonele deşertice aride nu sunt prestabilite căile de apropiere însă zonele
vaste ca întindere permit teoretic manevra în orice direcţie.
(2) Învăluirile largi sunt posibile iar tehnologia modernă a senzorilor, posibilităţile reduse
de mascare a acţiunilor, observarea executată corespunzător înlătură surprinderea.
(3) Limitarea majoră impusă de căile de apropiere este determinată de aprovizionarea cu
carburant. Distanţele considerabile pe care trebuie să le parcurgă o unitate destinată să atace din
flanc inamicul, necesită o cantitate considerabilă de carburant şi realimentarea poate fi anevoioasă.
(4) În zonele montane şi cu văi, căile de apropiere sunt limitate şi, probabil, singurele
posibilităţi de înaintare sunt rutele prin pasuri sau prin fundul văii. Totuşi nici unul dintre
considerentele de mai sus nu trebuie să excludă varianta învăluirilor.
03147. – (1) Manevra trebuie să se desfăşoare la maximum de viteză permis de teren,
condiţiile de praf şi viteza medie de marş a celui mai încet autovehicul din coloana de marş.
(2) Este necesară acoperirea manevrei cu mijloace aeriene deoarece aviaţia inamică poate
să descopere cu uşurinţă mişcarea datorită norilor de praf care se formează la deplasare. În unele
situaţii deplasarea trebuie încetinită pentru a reduce formarea acestor nori de praf.
(3) Pentru a realiza surprindere a manevra trebuie să se desfăşoare în condiţii care
împiedică sau îngreunează observarea inamică, cum ar fi noaptea, după realizarea mascării cu
aerosoli, pe timpul furtunilor de nisip. În unele situaţii este posibil să nu existe nici o posibilitate de
manevră datorită terenului deschis şi posibilităţilor bune de observare ale inamicului. Atunci este
necesar să se execute deplasarea în cea mai mare viteză posibilă în timp ce, cu focul indirect, se
lovesc liniile inamice. Viteza, focul de anihilare, sprijinu l aerian apropiat şi orice alt multiplicator
al puterii de luptă trebuie folosit împotriva inamicului.
03148. – (1) Mobilitatea tactică este cheia succesului în acţiunile de luptă în deşert. Multe
zone deşertice permit deplasarea nestingherită a trupelor. Din acest motiv există posibilitatea trecerii
prin liniile inamice după o prealabilă recunoaştere şi analiză a oportunităţii traversării acestora.
(2) Infanteria debarcată poate fi utilizată pentru a curăţa trecătorile şi defileurile şi pentru a
elimina poziţiile inamicului înainte ca elementele îmbarcate să treacă prin zonă.
03149. – (1) Recunoaşterile sunt foarte importante în mediul deşertic. Recunoaşterile sunt
misiuni executate pentru a obţine informaţii, vizual sau prin alte metode de detectare, de spre
activităţile şi resursele inamicului, despre caracteristicile meteorologice, hidrografice sau geografice
ale unei zone anume. Mediul deşertic poate influenţa tehnicile de observare.

(2) Supravegherea este prima dintreNESECRET


misiuni pe timpul recunoaşterilo r. Tehnicile uzitate
III-49
NESECRET
sunt prin observare vizuală, electronic, fotografiere, altele. Cercetaşii, tereştri sau aerieni, sunt
principalii colectori de informaţii. Aceştia trebuie dotaţi cu mijloace care să le permită executarea
misiunii în condiţiile deşertului.
03150. – (1) Efortul de a sincroniza funcţiunile de luptă ale spaţiului de luptă integrat pe timpul
procesului de planificare poate fi anulat de nereuşita efortului de a continua sincronizarea pe timpul
pregătirii fiecărei faze a misiunii. Comandantul trebuie să ştie ce poate să facă şi de cât timp are nevoie.
(2) Comandantul de pluton trebuie să conducă personal sincronizarea în zonele de
angajare. Barajele vor fi poziţionate, focul indirect ajustat şi focul direct repetat sub supravegherea
personală a comandantului.
03151. – (1) Activităţile de control vor fi executate de către ajutorul comandantului de
pluton. Condiţiile mediului deşertic pot uneori reduce puterea semnalului radio şi pot crea zone de
tăcere radio chiar şi pentru elicopterele care zboară la joasă înălţime.
(2) Eşalonul superior poate organiza staţii de retranslaţie pentru a facilita comunicaţiile cu
zonele de spate, presupunând că forţele de manevră nu se află într-un singur loc prea mult timp.
(3) În cazul legăturilor fir, acestea se îngroapă la o adâncime de cel puţin 30 cm.
(4) Ofiţerii de legătură îmbarcaţi în mijloace aeriene sau în autovehicule pot fi folosiţi dacă
subunităţile staţionează sau sunt în etapa de tăcere radio. Ei trebuie să aibă cunoştinţe de orientare şi
să fie bine echipaţi pentru a susţine planificarea paralelă.
03152. – (1) Identificarea clară a zonelor de angajare este necesară pentru a facilita
concentrarea focului. În absenţa reperelor de orientare în teren acestea vor fi create prin amplasarea
de autovehicule distruse sau avariate serios, în locaţiile necesare, la ordinul comandanţilor investiţi
cu responsabilităţi pentru respectivele zone de angajare. Mai pot fi folosite şi alte puncte de
identificare a ţintei, cum ar fi panouri de marcare vopsite cu vopsea vizibilă în infraroşu, steaguri,
cartuşe sau proiectile de iluminare.
(2) Steguleţe colorate cu semnificaţii prestabilite inscripţionate pot fi folosite de asemenea
în teren deşertic atât pentru echipe ce se deplasează terestru cât şi montate pe antenel e
autospecialelor sau blindatelor.
03153. – (1) Deşertul oferă posibilităţi excelente pentru trageri cu tancurile şi artileria grea
antitanc. Acestea vor fi amplasate astfel încât să se profite la maximum de posibilităţile lor de
tragere precisă şi la distanţe mari.
(2) Identificarea ţintei trebuie să ofere posibilitatea diferenţierii între inamic, forţe proprii
sau neutru. Dacă se consideră necesar, sectoarele de tragere terestre se pot delimita prin stâlpi
amplasaţi în teren.
03154. – Sprijinul de comunicaţii este afectat de temperaturile înalte. Căldura cauzează

anomalii în funcţionarea mijloacelor radio şiNESECRET


în general a tuturor transmisiilor electronice, scurtând
III-50
NESECRET
durata de funcţionare a bateriilor.
03155. – Sursele de colectare a informaţiilor pot diferi de la o zonă la alta ; prizonierii de
război trebuie interogaţi cât mai curând posibil pentru că altfel informaţiile şi -ar putea pierde din
actualitate. De asemenea, civilii care furnizează informaţii trebuie verificaţi, iar informaţiile lor
trebuie coroborate cu cele obţinute din alte surse.
03156. – (1) În acţiunile în deşert artileria, de regulă, se deplasează în formaţie, înapoia
infanteriei şi blindatelor la 2 - 3 km, cu un vehicul conducător astfel încât imediat după oprire să fie
în măsură să execute foc în orice direcţie şi simultan să apere poziţia din orice direcţie, totodată
beneficiind de protecţie din partea acestora. Întregul grup trebuie să se deplaseze într-o formaţie
compactă.
(2) Datorită naturii schimbătoare a acţiunilor de luptă în deşert şi a posibilităţilor excelente
de observare ale inamicului, sprijinul prin foc apropiat şi continuu este necesar la toate nivelurile
forţei.
(3) Forţele de artilerie trebuie să fie cel puţin la fel de mobile ca şi forţele pe care le
sprijină. Datorită permanentei ameninţări a focului de contrabaterie, subunităţile de artilerie trebuie
să fie în măsură să se redisloce rapid în altă poziţie.
(4) Subunităţile de artilerie trebuie să fie echipate cu cele mai performante mijloace de
supravieţuire posibile. Sistemele manuale sunt încete şi nu atât de precise afectând astfel angajarea
tactică şi mărind timpul de reacţie.
03157. – (1) Observarea aeriană poate fi anevoioasă şi atunci aceasta trebuie ajutată de
observatorii tereştri.
(2) Particularităţile activităţii observatorilor înaintaţi sunt următoarele:
a) determinarea locului de staţie este adesea diferită datorită faptului că hărţile cu
reprezentarea acestor zone conţin puţine detalii şi nu pot fi actualizate;
b) procedeul recomandat pentru determinarea coordonatelor este legarea topo-geodezică pe
urme luminoase;
c) observatorii înaintaţi pot aplica şi procedeul radierii inverse de la unul din punctele
marcate luminos;
d) se poate aplica intersecţia pe trei puncte caracteristice în teren identificate pe hartă; este
necesară utilizarea telemetrelor laser pentru că aprecierea distanţei în aceste zone se face cu
dificultate;
e) observatorii înaintaţi au posibilitatea de a descoperii ţinte după praful lăsat în urmă de
inamic pe timpul deplasării;
f) norul de praf format în momentul producerii spargerii creează uneori dificultăţi în

observarea ţintelor pe timpul reglajului; NESECRET


III-51
NESECRET
g) este recomandat ca elementele pentru prima lovitură să fie determinate astfel încât să se
obţină o spargere lungă; pentru a descoperi cu uşurinţă elemente
le din dispozitivul inamicului,
observatorul înaintat poate crea în spatele lui mascarea cu aerosoli pe care să se proiecteze siluetele;
h) uniformitatea culorii din zonele de deşert creează dificultăţi în identificarea şi
descoperirea ţintelor; pe timp de noapte iluminarea realizată în spatele locului de dispunere a
inamicului sporeşte posibilitatea descoperirii ţintelor; pentru a îmbunătăţii observarea spaţiului de
luptă pentru observatorii înaintaţi se pot realiza platforme înălţate deasupra solului;
i) func ţionarea telemetrului laser poate fi influenţată de temperatura ridicată; deoarece
zonele de deşert oferă un spaţiu larg de manevră este necesară stabilirea punctelor iniţiale pentru
pregătirea tragerii asupra ţintelor în mişcare de către artilerie.
03158. – (1) O forţă ce se deplasează prin deşert este în dezavantaj faţă de una care
staţionează datorită lipsei mascării şi a formării norilor de praf şi nisip. Apărătorul poate angaja
atacatorul cu rachete din direcţii neaşteptate sau după detalii din teren fără nici o relevanţă.
Atacatorul trebuie să fie pregătit să schimbe rapid focul pentru a nimici ţintele neprevăzute.
(2) Aviaţia tactică poate fi folosită pentru a nimici sau distruge ţintele. Ţintele pentru
aviaţia tactică pot fi descoperite cu proiectil e de iluminare cu fosfor alb sau cu proiectile fumigene
trase prin foc direct sau indirect.
(3) Identificarea amic-inamic în deşert este dificilă. În tot teatrul de operaţii vor exista
numeroase sisteme de armament care vor fi similare ambelor părţi angaja te în conflict. Militarul va
fi pus în faţa dificilei misiuni de a diferenţia amicul de inamic având la dispoziţie doar identificarea
după ţinută sau o piesă de armament. Aceasta este valabil atât pentru sistemele terestre cât şi pentru
cele de apărare aeriană. Această problemă este amplificată de existenţa spaţului de luptă ne-linear.
(4) Deşertul este un mediu foarte bun pentru angajarea aviaţiei. Fiecare unitate trebuie să
fie eficientă atât pentru apărarea aeriană pasivă cât şi pentru cea activă. La deplasarea în coloană ,
sub atac aerian, marile unităţi trebuie să se deplaseze la cel puţin 40 -50 de metri de drum/şosea.
03159. – (1) Plutonul de infanterie care duce acţiuni de luptă în deşert trebuie întărit cu
forţe suplimentare de apărare antiaeriană.
(2) Comandantul plutonului acordă o atenţie sporită stabilirii priorităţilor de apărare
antiaeriană, ţinând cont de lungimea liniilor de comunicaţii şi tendinţa de a manevra pe spaţii largi.
(3) Subunităţile de apărare antiaeriană se deplasează împreună cu structurile sprijinite
antiaerian, ceea ce necesită coordonarea atentă a mişcărilor.
03160. – (1) Acţiunile de luptă în deşert, din punct de vedere al sprijinului de geniu, sunt
similare celor din mediul temperat mai ales că sunt mai puţine obstacole n aturale de trecut.
(2) Sarcinile ce revin unităţilor de geniu angajate în acţiuni de luptă în deşert sunt:

a) mobilitate/contramobilitate/supravieţuire,
NESECRET
construirea barajelor, a facilităţilor logistice şi
III-52
NESECRET
a drumurilor, fortificaţii de campanie, teren de aterizare pentru aviaţie şi elicoptere;
b) aprovizionarea cu apă.
03161. – (1) Vastitatea întinderii deşertice face din mobilitate o primă problemă.
Drumurile sunt de obicei primitive şi rare. Traficul auto este mult îngreunat de nisipul moale, de
zonele pietroase şi de terenul mlăştinos.
(2) Geniştii sprijină manevra prin acţiuni de reducere a înclinării pantelor, nivelare a
terenului pietros, poduri peste râpe.
(3) Cercetarea de geniu are ca primă sarcină identificarea rutelor optime de deplasare,
obstacolelor naturale, barajelor şi câmpurilor de mine.
03162. – (1) Datorită mobilităţii specifice mediului deşertic obstacolele trebuie să fie
extinse şi folosite conjugat unul cu celălalt şi cu orice alt obstacol natural, precum şi acoperite prin
foc direct şi indirect.
(2) Obstacolele izolate sunt uşor de depăşit.
(3) Minele sunt uşor de plantat în deşertul nisipos iar vântul care împrăştie nisipul poate
oferi o mascare bună a câmpului de mine. Trebuie avute în vedere, totuşi, unele potenţiale probleme
când sunt plantate mine:
a) pentru eficienţă este necesar un mare număr de mine;
b) nisipul poate cauza probleme în funcţionare;
c) deplasarea nisipului poate cauza mişcarea minelor;
d) acumularea excesivă a nisipului poate afecta performanţa minelor;
e) nisipul poate fi suflat şi minele pot fi expuse.
03163. – (1) Multe regiuni deşertice au o structură naturală a terenului care restricţionează
manevra cum sunt dunele de nisip, platouri stâncoase, munţi, văi. Aceste aspecte trebuie interpretate
rapid şi corect, apoi întărite cu obstacole pentru a fixa, întoarce sau dezorganiza mişcarea
inamicului conform planului comandantului.
(2) Câmpurile de mine şi şanţurile antitanc sunt primele mijloace care sunt utilizate în
crearea obstacolelor în deşert.
(3) Multe sate în deşert au lucrări de irigaţii care pot fi folosite în context tactic.
03164. – (1) În general, în mediul deşertic observarea este bună iar mascarea este dificilă.
(2) Deşertul oferă puţine oportunităţi de mascare şi adăpostire faţă de observarea terestră şi
mai puţine faţă de observarea din aer.
03165. – (1) În deşert asigurarea necesarului de apă potabilă, tehnologică sau menajeră din
surse alternative sistemelor publice de aprovizionare cu apă este o sarcină importantă a structurilor
de geniu.

(2) Structurile de geniu execută NESECRET


misiuni de asigurare cu apă a forţelor proprii în
III-53
NESECRET
conformitate cu F.T./G.-6.8, Manualul pentru luptă al companiei asigurare cu apă, Bucureşti 2012.
03166. – (1) În ciuda efectelor neprevăzute ale terenului deşertic asupra spectrului
electromagnetic, existenţa mijloacelor de război electronic va oferi comandantului o mai mare
cantitate de informaţii şi îi oferă posibilitatea lovirii sistemelor de comandă şi control ale
inamicului.
(2) Chiar dacă mijloacele de război electronic terestre sunt mai v iabile pe termen lung
decât cele montate pe aparate de zbor acestea din urmă pot deveni mai utile datorită faptului că
angajarea lor faţă de ţintă, mult mai aproape decât cele terestre, le măreşte utilitatea.

10. Ofensiva plutonului ca forţă aeromobilă

03167. – Plutonul de infanterie poate acţiona ca forţă aeromobilă în dispozitivul inamicului


pe timp limitat, în scopul asigurării unui ritm rapid de înaintare a forţelor proprii aflate în ofensivă,
prin:
a) participarea la nimicirea în timp scurt a forţelor inamicului în adâncime, în cooperare cu
subunităţile care acţionează de front;
b) ocuparea unui obiectiv important sau unei forme dominante de teren şi menţinerea
acestuia până la sosirea forţelor proprii;
c) sprijinirea forţării din mişcare a unui curs de apă şi realizarea unui cap de pod.
03168. – (1) Plutonul de infanterie destinat ca forţă aeromobilă acţionează, de regulă, în
cadrul companiei sau independent.
(2) Acesta se transportă în adâncimea dispozitivului inamicului cu elicoptere, într-o singură
cursă şi ajunge la sol prin debarcare din mijloacele de transport.
(3) Desantarea aeriană a plutonului prin debarcare trebuie astfel pregătită şi executată încât
să asigure acestuia posibilitatea intrării în luptă în mod organizat, în timp scurt şi cu întreaga
capacitate de luptă.
(4) Organizarea desantării aeriene prin debarcare cuprinde:
a) pregătirea plutonului în vederea desantării;
b) deplasarea la elicoptere, îmbarcarea personalului, încărcarea armamentului şi muniţiilor;
c) transportul plutonului pe calea aerului;
d) debarcarea personalului, descărcarea armamentului, muniţiilor şi materialelor în raionul
dinainte stabilit;
e) darea misiunilor de luptă, organizarea cooperării şi realizarea legăturii cu forţele de
rezistenţă.

NESECRET
III-54
NESECRET
03169. – (1) Pregătirea plutonului de infanterie ca forţă aeromobilă se execută înainte de
îmbarcare şi comportă executarea următoarelor activităţi:
a) primirea misiunilor ce le va îndeplini pe timpul transportului aerian şi după debarcare;
b) pregătirea la macheta terenului raionul de debarcare;
c) pregătirea practică a personalului în vederea desantării /verificarea şi completarea
efectivelor, armamentului, muniţiilor, echipamentului şi materialelor necesare ducerii luptei în
adâncimea dispozitivului inamicului;
d) verificarea militarilor asupra cunoaşterii modului de executare a îmbarcării, a
comportării pe timpul transportului cu elicopterele şi debarcării din acestea, cât şi pe timpul atacului
aviaţiei inamicului;
e) recunoaşterea raionului de plecare la desantare, a itinerarului de deplasare către acesta
şi pregătirea personalului pe un teren asemănător celui pe care se vor desfăşura acţiunile de luptă.
(2) La ora stabilită, plutonul se deplasează spre raionul de plecare la desantare, se îmbarcă
în elicoptere, iar militarii îşi aranjează armamentul între genunchi în poziţie verticală; muniţia se
încarcă şi se aşează de către 2 -3 militari, în locul stabilit de pilotul elicopterului.
(3) După îmbarcare, comandantul de pluton verifică dispunerea militarilor şi raportează
comandantului echipajului şi comandantului companiei, că îmbarcarea a fost terminată.
03170. – (1) După aterizarea elicopterelor la semnalul comandantului echipajului acestuia,
comandantul de pluton comandă „DEBARCAŢI”, militarii iau materialele pe care le transportă,
debarcă şi se deplasează către locul unde s-a ordonat realizarea dispozitivului de luptă.
(2) După debarcare, comandantul de pluton se orientează şi precizează grupelor misiunile
de luptă.
(3) În apropiere de obiectivul misiunii, plutonul se desfăşoară în dispozitiv de luptă şi la
semnalul comandantului atacă prin surprindere inamicul. Ulterior organizează apărarea circulară a
obiectivului şi ia măsuri pentru realizarea joncţiunii cu subunităţile care acţionează de front.

NESECRET
III-55
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
III-56
NESECRET
CAPITOLUL IV
Apărarea

SECŢIUNEA 1
Generalităţi

0401. – (1) Apărarea este forma de luptă armată prin care se realizează respingerea,
oprirea sau întârzierea inamicului în vederea menţinerii terenului, câştigării de timp, interzicerii
accesului inamicului în anumite zone, opririi atacu lui acestuia şi crearea condiţiilor pentru trecerea
la ofensivă.
(2) Apărarea presupune mai mult decât distrugerea/neutralizarea personalului şi tehnicii de
luptă ale inamicului, înainte ca acesta să le poată deplasa pe câmpul de luptă. Inamicul trebuie
împiedicat să-şi pună în aplicare planurile, să realizeze coeziunea şi sincronizarea forţelor sale, să
menţină un moral ridicat şi abilitatea de a lupta, de a observa spaţiul de luptă. Lupta de apărare
trebuie planificată şi executată cu spirit ofensiv, ind iferent de scopul ei major. Prima provocare a
oricărei lupte de apărare este recâştigarea iniţiativei şi prin aceasta a posibilităţii de a o transforma
într-o acţiune de luptă ofensivă. O variantă de executare a acestei acţiuni de luptă este prezentată în
anexa nr. 4.

1. Scop

0402. – Scopul principal al apărării este de a opri atacul inamicului şi de a prelua


iniţiativa. Apărarea este o măsură temporară adoptată pentru a identifica slăbiciunile inamicului.
Plutonul trebuie să se apere agresiv pentru a îndeplini această sarcină. Plutonul se va apăra din
poziţii care se sprijină reciproc şi sunt eşalonate în adâncime.

2. Factori care asigură obţinerea succesului

0403. – Caracteristicile apărării care influenţează planificarea şi conducerea acţiunii de


luptă a plutonului de infanterie, sunt:
a) pregătirea;
b) fracţionarea;
c) concentrarea;
d) flexibilitatea.

0404. – (1) Pregătirea. Forţele plutonului trebuie să ocupe poziţii de apărare premergător
NESECRET
IV-1
NESECRET
sosirii forţelor inamice în spaţiul de luptă. Timpul la dispoziţie, până la sosirea inamicului, în
funcţie de constrângerile impuse, trebuie folosit pentru pregătirea apărării.
(2) Prin comparaţie cu acţiunile desfăşurate de inamic avantajele pregătirii apărării constau în:
a) pregătirea poziţiilor de apărare, executarea de obstacole şi mascarea dispozitivului de
luptă necesită o perioadă mai îndelungată de timp decât cea necesară inamicului pentru observarea
terenului, acţiune specifică acestuia înainte de trecerea la ofensivă;
b) pentru descoperirea poziţiilor de apărare ale plutonului, inamicul trebuie să angajeze în
luptă forţele şi mijloacele, dezvăluind astfel capabilităţile de care dispune;
c) plutonul poate angaja inamicul din poziţii greu de descoperit şi care oferă acoperire
împotriva focului acestuia;
d) ritmul ofensivei inamicului poate fi redus în cazul în care acesta trebuie să reacţioneze la
focul executat din poziţiile de apărare; prin executarea focului din mişcare sau datorită necesităţii de
a găsi poziţii acoperite de executare a focului, ritmul atacului inamic poate fi încetinit;
e) identificând cele mai probabile cursuri de acţiune ale inamicului, plutonul poate realiza
planuri viabile de executare a focului, deplasare, comunicaţii şi logistice în timp ce inamicul
execută o acţiune planificată. Având mai multe opţiuni, plutonul poate exploata orice oportunitate
apărută, aplicând o altă variantă de acţiune care permite preluarea iniţiativei de către forţele proprii
şi dezorganizarea acţiunii ofensive a inamicului;
f) cunoaşterea organizării dispozitivului de luptă al inamicului, a posibilităţilor şi
limitărilor sistemelor de armament şi echipamentelor inamicului conduce la înţelegerea corectă a
situaţiei de către comandant şi luarea de măsuri în consecinţă;
g) plutonul îşi organizează apărarea bazâ ndu-se pe armamentul cel mai eficient care
poate fi folosit împotriva ameninţării principale; când se confruntă cu o forţă blindată, cea mai
importantă activitate este repartizarea şi poziţionarea armamentului antiblindate, dar şi a celorlalte
mijloace de foc care au rolul de a sprijini focul antiblindate micşorând astfel vulnerabilitatea
dispozitivului propriu;
h) împotriva unei ameninţări a infanteriei, sistemele de armament anti -infanterie -
mitraliere, aruncătoare, artilerie, armament uşor şi obstacolele antipersonal pot fi folosite pentru a
reduce ritmul atacului inamicului şi pentru a -l distruge în faţa poziţiilor plutonului; eficienţa
armamentului creşte atunci când acesta este poziţionat pentru a asigura acoperirea şi mascarea
forţelor luptătoare, reducând sau neutralizând, astfel, efectele focului inamicului.
0405. – (1) Fracţionarea acţiunilor inamicului. Forţele plutonului trebuie să intervină pentru
a preveni sincronizarea acţiunilor de luptă ale inamicului, prin aceasta realizându -se limitarea
iniţiativei inamice şi prevenirea concentrării puterii de luptă împotriva unei singure părţi a apărării.

(2) Subunităţile plutonului menţin siguranţa


NESECRET
acţiunilor de luptă şi evită tiparele pentru a -şi
IV-2
NESECRET
ascunde dispozitivul; trebuie împiedicate eforturile cercetării şi cercetarea prin luptă de către
inamic, prin acţiuni care să nu ducă la dezvăluirea schemei apărării.
(3) Forţa inamicului este determinată de ritmul de executare a atacului, numărul forţelor
luptătoare angajate şi sprijinul reciproc al manevrei şi elementelor de sprijin de luptă . Plutonul
poate acţiona pentru fracţionarea sincronizării distrugând astfel sprijinul reciproc dintre elementele
luptătoare şi cele de sprijin ale inamicului. Acest lucru conduce la coordonarea şi concentrarea
dificilă a forţelor şi focului inamicului.
0406. – (1) Concentrarea. Pentru câştigarea superiorităţii într-o anumită zonă, plutonul
poate fi forţat să accepte anumite riscuri, în sensul economiei de forţe şi mijloace. Elementele de
cercetare şi siguranţă trebuie să fie în măsură să observe spaţiul de luptă, să transmită date în timp
util, reducând astfel riscurile.
(2) Comandantul de pluton trebuie să urmărească concentrarea efectelor puterii de luptă în
punctul decisiv şi la momentul potrivit pentru obţinerea succesului acţiunii de luptă; el trebuie să
deţină un avantaj clar în punctele culminante ale luptei. Una din opţiunile care ar putea conduce la
obţinerea unui astfel de avantaj este trecerea rapidă la acţiuni ofensive pentru exploatarea
slăbiciunilor inamicului.
(3) Comandantul de pluton trebuie să reţină faptul că realizarea concentrării se referă la
elementele puterii de luptă şi a efectelor acestora şi nu la comasarea unui număr cât mai mare de
militari şi sisteme de armament. Comandantul integrează acţiunile mijloacelor la dispoziţie, astfel
încât efortul combinat al acestora să depăşească însumarea efectelor individuale.
0407. – (1) Flexibilitatea derivă din pregătirea temeinică a apărării şi efectele comenzii
misiunii. O apărare flexibilă presupune contra o ripostă efectivă.
cararea sau evitarea atacului, iar apoi,
o analiză detaliată a factorilor MIFT
Flexibilitatea apare printr- -TC şi o vizualizare corectă, prin
agresivitatea culegerii de informaţii, prin planificare detaliată şi execuţie precisă.
(2) Stabilirea poziţiilor de apărare de rezervă, a căilor de apropiere alternative sunt exemple ce
pot conduce la sporirea flexibilităţii în acţiunea plutonului. Trecerea rapidă de la apărare la ofensivă nu
este un lucru foarte simplu de realizat. De aceea, coma ndantul de pluton trebuie să anticipeze evoluţia
acţiunii de luptă şi să stabilească activităţile plutonului la punctele de decizie identificate; apoi, în funcţie
de timpul avut la dispoziţie, trebuie să conducă repetiţii ale acestor activităţi în ordinea importanţei
acestora.

3. Cadrul defensiv în care acţionează plutonul

0408. – Plutonul execută acţiuni defensive în una din următoarele situaţii:

a) în cadrul acţiunilor defensive ale NESECRET


eşaloanelor superioare, unde se poate afla – în eşalonul
IV-3
NESECRET
întâi sau doi al companiei, rezervă a batalionului;
b) în cadrul acţiunilor ofensive ale eşaloanelor superioare, unde se poate afla – în apărare,
pentru respingerea unui contraatac puternic al inamicului; în apărare, pentru consolidarea sau
menţinerea unui aliniament cucerit; în apărare, pentru menţinerea unui obiectiv important în
continuarea ofensivei;
c) independent.

4. Integrarea acţiunilor de luptă

0409. – În funcţie de cadrul în care acţionează, în apărare plutonul de infanterie poate


desfăşura acţiuni de luptă:
a) în adâncime;
b) la contact;
c) în spate.
0410. – Acţiunile în adâncime se execută împotriva elementelor inamicului care nu sunt încă
în contact cu forţele proprii. Acţiunile de luptă în adâncime previn concentrarea forţelor inamicului şi
creează premisele trecerii forţelor proprii la ofensivă. Acestea permit apărătorului să separe eşaloanele
de atac ale inamicului, să fracţioneze comanda misiunii acestuia, sprijinul de luptă şi cel de servicii şi
să încetinească timpul de înaintare succesivă a eşaloanelor. Plutonul poate participa la acţiuni de luptă
în adâncime în conformitate cu planurile eşalonului superior, prin acţiunea directă a forţelor rămase în
dispozitivul inamicului, datorită acţiunilor manevriere ale acestora.
0411. –Acţiunile la contact includ:
a) acţiuni de luptă din zona de siguranţă;
b) preluarea luptei;
c) acţiuni de luptă din zona principală de luptă.
0412. – Acţiunile de luptă din zona de siguranţă a companiilor batalionului . Când apărarea
se organizează în afara contactului cu inamicul, pe direcţiile pe care nu acţionează alte elemente de
siguranţă, la ordinul comandantului de batalion, plutonul din compania care acţionează în eşalonul
doi / plutonul din rezerva batalionului poate fi trimis în siguranţă de luptă.
0413. – (1) Preluarea luptei include transferul acţiunilor de luptă din fâşia/zona de
siguranţă în zona principală de operaţii. Inamicul nu trebuie să fie în măsură să descopere dacă acest
transfer a fost realizat. Problemele preluării luptei apar când, unde sau cum forţele de acop erire
renunţă la luptă în zona principală. Aliniamentul de preluare a luptei şi punctele de contact din teren
trebuie să fie clar identificate, iar acţiunile de pe acestea să fie bine coordonate de ambele forţe.

(2) Comandamentul care stabileşte forţa de acoperire precizează şi aliniamentul de preluare


NESECRET
IV-4
NESECRET
a luptei, precum şi punctele de contact pentru a asigura contactul dintre forţa de acoperire şi forţele
din zona principală de operaţii.
(3) Aliniamentul de preluare se materializează pe schema acţiunii, ca fiind limita unei
etape a luptei. El reprezintă locul unde controlul luptei este preluat de la comandantul forţei de
acoperire de către comandantul unităţii din zona principală de operaţii. Aliniamentul de preluare a
luptei se află acolo unde unităţile din zona principală de operaţii pot folosi focul direct sau observă
focul din poziţiile de tragere acoperite şi pot ajuta forţa de acoperire în întârzierea inamicului,
ruperea luptei şi trecerea liniilor. Preluarea luptei are loc la ora sau în timpul evenimentelor stabilite
între comandanţii celor două forţe şi poate fi condusă de locţiitorii acestora.
0414. – (1) Lupta în zona principală de acţiune. În cadrul zonei de operaţii comandantul
plutonului stabileşte zone de operaţii pentru fiecare grupă. Organizarea iniţială a luptei în zonele de
operaţii sau pe poziţiile de luptă se bazează pe intenţiile sale sau pe estimarea situaţiei. Prin
îngustarea fâşiilor subunităţilor sau prin dispunerea mai multor forţe care să acopere zona,
comandantul plutonului poate întări efortul pe cele mai periculoase direcţii de acces ale inamicului.
Aceasta impune folosirea în sectoarele cu risc minim a unor forţe mai mici pentru manevre.
(2) Plutonul luptă decisiv în zona principală de acţiune. Comandantul acesteia îşi va
poziţiona forţele astfel încât să controleze sau să interzică pătrunderea inamicului. El angajează
rezervele pentru a opri atacul, pentru a distruge/neutraliza forţele inamicului care au pătruns şi
pentru a recâştiga iniţiativa.
0415. – (1) Scopul principal al re zervei este de a menţine flexibilitatea. Acesta include
întărirea succesului sau recâştigarea iniţiativei prin contraatac. Angajarea rezervei în punctul şi
momentul decisiv poate fi cheia succesului unei părţi.
(2) Comandantul trebuie să decidă de la începutul planificării mărimea, compunerea şi
misiunile rezervei, ţinând cont de tehnicile de apărare pe care le va utiliza. De regulă, rezerva se
dispune aproape de cea mai probabilă zonă de angajare în luptă.
(3) Toate deplasările rezervei spre poziţiile de luptă, în timpul contraatacului sau luptei de
întâlnire, se fac pe drumuri care asigură protecţie împotriva focului direct şi mascare împotriva
observării terestre şi aeriene a inamicului.
(4) Rezerva trebuie să fie în măsură să:
a) blocheze orice pătrundere până când inamicul este distrus/neutralizat sau forţe
suplimentare sunt angajate în luptă;
b) pregătească una sau mai multe poziţii pe direcţiile de apropiere cele mai puţin
periculoase;
c) sprijine o subunitate din faţă, când pierderile sau presiunea mare a inamicului reduce

puterea de luptă a acesteia; NESECRET


IV-5
NESECRET
d) contraatace pentru a câştiga poziţiile critice sau teren.
0416. – Acţiunile în spate. Elemente de comandă a misiunii, de sprijin şi de servicii sunt
dispuse în zona din spate. Importanţa şi menţinerea integrităţii lor, mobilitatea redusă, calibrul
relativ mic al armamentului fac din aceste elemente ţinte importante ale atacului în adâncime al
inamicului. Din această cauză forţe din pluton pot primi misiuni de protecţie şi pot executa acţiuni
de luptă în zona din spate, în adâncimea dispozitivului forţelor proprii, împotriva forţelor
convenţionale sau neconvenţionale ale inamicului.
0417. – Organizarea apărării în spate presupune şi stabilirea de către comandant a unor
măsuri/elemente de control a acţiunii de luptă, astfel:
a) liniile de despărţire;
b) aliniamentul de predare a luptei;
c) limita dinainte a apărării;
d) punctele de coordonare;
e) punctele de verificare;
f) măsurile de coordonare a sprijinului prin foc;
g) limita dinainte a forţelor proprii;
h) aliniamentele/raioanele/zonele interzise pentru tragere;
i) distanţele minime de siguranţă;
j) măsurile de control a spaţiului aerian;
k) aliniamentele de coordonare a luptei;
l) raionul de adunare/concentrare/al rezervei;
m) zonele interzise pentru baraje şi distrugeri;
n) itinerarele controlate/obiectivele pregătite pentru distrugere.

5. Sarcini specifice/sarcini implicite

0418. – (1) În funcţie de locul şi rolul plutonului în concepţia eşalonului superior, sarcinile
acestuia pot avea diferite particularităţi.
(2) Plutonul care acţionează în eşalonul întâi, pe direcţia principală de interzis a
companiei poate primi următoarele sarcini:
a) întârzierea, slăbirea puterii de luptă, desfăşurarea prematură a inamicului;
b) inducerea în eroare, prin acţiunile poziţiei înaintate şi siguranţei de luptă asupra traseului
LDA;
c) producerea de pierderi cât mai mari inamicului şi oprirea ofensivei acestuia în faţa LDA;

d) limitarea pătrunderii inamicului NESECRET


prin menţinerea aliniamentelor/zonelor, obiec tivelor/
IV-6
NESECRET
punctelor decisive stabilite de comandant;
e) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns şi refacerea apărării pe limita dinainte, prin
executarea contraatacurilor şi prin participarea la cele executate de eşalonul superior;
f) hărţuirea permanentă a inamicului şi împiedicarea pătrunderii acestuia prin intervalele cu
vecinii şi dintre unităţi.
(3) Plutonul care acţionează în eşalonul întâi, pe o altă direcţie de interzis a companiei
poate primi următoarele sarcini:
a) inducerea în eroare a inamicului şi canalizarea acţiunilor acestuia pe direcţiile cele mai
favorabile apărătorului;
b) prevenirea şi întârzierea acţiunilor inamicului pe direcţia principală de efort;
c) fixarea forţelor inamicului pentru a facilita acţiunile de pe direcţia principală de efort;
d) distrugerea/neutralizarea forţelor inamicului care acţionează în flancurile şi spatele forţei
de pe direcţia principală de efort.
(4) Plutonul care acţionează în eşalonul doi al companiei poate primi următoarele sarcini:
a) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns în fâşia de apărare, în punctele de sprijin şi
refacerea apărării pe limita dinainte prin executarea de contraatacuri;
b) pregătirea pentru apărare şi menţinerea cu fermitate a unui aliniament sau obiectiv
decisiv;
c) distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns pe la flancuri şi prin intervale, a trupelor
aeropurtate, a forţelor aeromobile, a elementelor de cercetare-diversiune şi a celor teroriste ale
inamicului, pătrunse/desantate/infiltrate în spatele dispozitivului de luptă;
d) înlocuirea unor subunităţi din eşalonul întâi al companiei, care şi -au pierdut puterea de
luptă sau închiderea unor breşe create în dispozitivul de luptă prin folosirea de către adversar a
ADMCBRN.
(5) Plutonul care constituie rezerva batalionului apără un punct de sprijin, participând la
oprirea inamicului în adâncimea raionului de apărare al batalionului. La ordinul comandantului de
batalion întăreşte apărarea unei companii din eşalonul întâi al batalionului, înlocuieşte un pluton
care a suferit pierderi mari sau participă la executarea contraatacului.
(6) Plutonul din compania care acţionează în eşalonul doi / plutonul din rezerva
batalionului, la ordinul comandantului de batalion, atunci când apărarea se organizează în afara
contactului cu inamicul, pe direcţiile pe care nu acţionează alte elemente de siguranţă poate fi trimis
în siguranţă de luptă cu misiunea de:
a) a produce pierderi în personal şi tehnică inamicului;
b) a-l obliga să se desfăşoare prematur;

c) a interzice acţiunile elementelor de cercetare ale acestuia;


NESECRET
IV-7
NESECRET
d) a face siguranţa eşalonului superior împotriva atacului prin surprindere al inamicului.
(7) Distanţa la care se trimite siguranţa de luptă variază în funcţie de teren, misiune,
mijloace de întărire şi poate fi de 1-2 km faţă de LDA. Pe aliniamentul stabilit plutonul ocupă şi
amenajează un punct de sprijin cu o dezvoltare frontală de până la 500 m.

6. Forme de manevră în apărare

0419. – (1) Scopul manevrei de forţe şi mijloace executată de pluton în lupta de apărare îl
constituie:
a) scoaterea subunităţilor de sub loviturile inamicului;
b) întărirea apărării pe direcţia ameninţată;
c) schimbarea efortului de pe o direcţie pe alta;
d) închiderea unor breşe/intervale create în dispozitivul plutonului;
e) înlocuirea unor subunităţi care şi-au pierdut puterea de luptă.
(2) Formele manevrei în apărare sunt:
a) lovirea inamicului în faţa LDA prin manevre specifice ofensivei;
b) mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta, din spate spre front, precum şi dinspre front
spre spate;
c) ripostele ofensive ale apărării;
d) loviturile în adâncime.
0420. – (1) Lovirea inamicului în faţa LDA prin manevre specifice ofensivei se execută de
regulă cu subunităţile destinate executării manevrei, întărite cu subunităţi de aruncătoare, mij loace
antiblindate şi geniu, şi urmăreşte:
a) zădărnicirea trecerii inamicului la ofensivă;
b) îmbunătăţirea aliniamentului LDA;
c) distrugerea sau neutralizarea unor obiective importante;
d) capturarea de tehnică şi modele noi de armament.
(2) Această formă de manevră se desfăşoară de regulă noaptea, fără pregătire de foc.
0421. – (1) Mutarea eforturilor de pe o direcţie pe alta vizează regruparea unor subunităţi
din raioanele neatacate/slab atacate şi folosirea acestora pentru întărirea apărării acolo unde s-a
concentrat efortul ofensiv al inamicului sau în alte zone ori pe direcţiile ameninţate.
(2) Mutarea eforturilor din spate spre front se realizează prin aducerea din adâncime a
subunităţilor de manevră sau de sprijin/fixare spre LDA pentru:
a) întărirea apărării pe direcţia ameninţată;

b) închiderea unor breşe realizate deNESECRET


inamic;
IV-8
NESECRET
c) ocuparea unor aliniamente de apărare favorabile opririi ofensivei inamicului în
adâncimea apărării;
d) executarea ripostelor ofensive, înlocuirea subunităţilor de la contact care şi -au pierdut
puterea de luptă.
(3) Mutarea eforturilor dinspre front spre spate se execută în scopul:
a) scoaterii forţelor de sub loviturile puternice ale inamicului şi mutării apărării pe un
aliniament mai favorabil;
b) regrupării forţelor şi constituirii de grupări pentru executarea ripostelor ofensive pe alte
direcţii sau efectuării de subordonări/resubordonări;
c) distrugerea forţelor aeropurtate şi a forţelor aeromobile ale inamicului;
d) reconstituirii subunităţilor de manevră şi de fixare/sprijin.
0422. – Ripostele ofensive ale apărării se desfăşoară pe timpul ducerii luptei de apărare,
prin intervenţia subunităţilor de manevră precum şi a forţelor şi mijloacelor regrupate din zonele
care nu sunt atacate. Aceste riposte, de regulă, sunt contraatacuri executate prin surprindere, pentru
distrugerea inamicului pătruns în adâncimea apărării, precum şi pentru refacerea apărării pe LDA
sau pe un alt aliniament favorabil.
0423. – Loviturile în adâncime vizează rezervele, elementele sistemului de lovire şi de
conducere, sursele de aprovizionare şi alte obiective ale inamicului dispuse în spatele dispozitivului
ofensiv al acestuia şi care pot influenţa desfăşurarea acţiunilor la contact.

SECŢIUNEA a 2-a
Structura apărării

0424. – Structura apărării cuprinde:


a) dispozitivul de luptă;
b) sistemul de lovire;
c) amenajarea genistică.

1. Dispozitivul de luptă

0425. – Dispozitivul de luptă al plutonului, în apărare, trebuie să asigure:


a) mobilitatea şi stabilitatea apărării;
b) posibilitatea concentrării forţelor şi mijloacelor pe direcţia principală de interzis;
c) realizarea unui sistem de lovire eficace în faţa, în interiorul şi la flancurile fâşiei;

d) executarea unor manevre de forţe,NESECRET


foc şi mijloace eficiente;
IV-9
NESECRET
e) posibilitatea realizării unor pungi de foc, ambuscade şi folosirea unor procedee eficiente
în lupta de apărare, pe întreaga fâşie.
0426. – Dispozitivul de luptă al plutonului de infanterie cuprinde:
a) sistemul de conducere;
b) gruparea de angajare;
c) rezerva.
0427. – Factorii care influenţează constituirea dispozitivului de luptă sunt:
a) sarcina/sarcinile primită şi concepţia luptei eşalonului superior;
b) procedeul de trecere la apărare adoptat;
c) valoarea, natura şi posibilităţile inamicului;
d) conţinutul şi adâncimea fâşiei sau a obiectivului de apărat;
e) compunerea de luptă a plutonului;
f) caracteristicile terenului.
0428. – Sistemul de conducere al plutonului de infanterie în apărare. Comandantul conduce
în mod nemijlocit grupele din subordine, mijloacele de foc, subunităţile primite ca întărire sau cele
luate în subordine; în limita misiunilor de foc aprobate, conduce acţiunile mijloacelor de
foc/subunităţilor primite în sprijin.
0429. – (1) Gruparea de angajare este elementul principal al dispozitivulu i de apărare,
fiind destinată pentru îndeplinirea scopurilor apărării. Aceasta cuprinde majoritatea forţelor
subordonate care se grupează pe direcţiile/obiectivele principale, pe aliniamentele/raioanele
favorabile, eşalonate în adâncime cu posibilităţi de executare a manevrei.
(2) Gruparea de angajare a plutonului se constituie din două elemente de bază:
a) mijloacele şi subunităţile de fixare/sprijin;
b) subunităţile de manevră.
(3) La eşalonul pluton gruparea de angajare este constituită din tot efectivul subunităţii, cu
excepţia rezervei.
0430. – Rezerva este constituită din 1 echipă de infanterie care nu primeşte sarcini şi care
se află la dispoziţia comandantului de pluton.
0431. – (1) Plutonul de infanterie trece la apărare într-un punct de sprijin cu o dezvoltare
frontală variabilă în funcţie de procedeul adoptat, de 300 –500 m şi o adâncime de 200 – 300 m
cuprinzând şanţurile de tragere ale grupelor, şanţurile de comunicaţie între acestea şi poziţiile de
tragere /de bază şi de rezervă ale TAB/MLI, adăposturi pentru personal, tehnică şi materiale.
(2) TAB/MLI ocupă poziţii de tragere, de regulă, în punctul de sprijin, folosind
caracteristicile terenului şi uneori şi în contrapante. Când apărarea se organizează în afara

contactului nemijlocit cu inamicul, pentru unul din TAB/MLI se pregăteşte şi poziţie de tragere
NESECRET
IV-10
NESECRET
vremelnică. Nu se admite dispunerea liniară a TAB/MLI.
(3) Poziţiile de tragere de bază şi de rezervă se aleg în aşa fel încât să se asigure apărarea
circulară a plutonului, o bună mascare, observare şi executare a focului mai ales spre flancuri şi prin
intervale, sprijinul reciproc prin foc şi posibilitatea de a executa foc concentrat, precum şi căi de
acces ascunse necesare schimbării poziţiilor de tragere.
(4) Plutonul poate fi întărit cu 1-3 tunuri - aruncătoare de grenade, instalaţii de lansare a
rachetelor – antiblindate, 1-2 echipe de aruncătoare de flăcări, 2 -3 mitraliere şi sprijinit de 1 -3
tancuri, aruncătoare şi artilerie.
(5) Mitralierele primite ca întărire se dispun în intervalele dintre grupe şi la flancurile
plutonului pentru a executa trageri prin intervale.
(6) În punctul de sprijin şi pe flancurile lui pot ocupa poziţii de tragere mijloacele antitanc
şi tancurile primite ca întărire sau care rămân în subordinea eşalonului su perior. Comandantul de
pluton trebuie să cunoască misiunea acestor mijloace şi să organizeze cooperarea cu ele.
(7) Intervalele dintre plutoane trebuie să fie observate continuu şi acoperite cu baraje şi foc
de artilerie, precum şi cu focul mitralierelor, puştilor mitralieră şi al aruncătoarelor de grenade
antitanc.
(8) Când plutonul este înzestrat cu automobile pentru transportul militarilor, acestea se
dispun în adăpostiri naturale sau speciale, la un loc cu ale companiei, în adâncimea apărării proprii
la aproximativ 2 km.
0432. – (1) În funcţie de situaţie şi de sarcinile primite dispozitivul plutonului se constituie
de regulă din dispozitivele de luptă ale grupelor şi mijloacelor de întărire/sprijin şi poate să fie:
a) în linie;
b) triunghi cu vârful înapoi/înainte;
c) eşalonat spre dreapta/stânga.
(2) Când acţiunile de luptă se duc în condiţii de izolare precum şi în teren muntos -
împădurit, plutonul pregăteşte apărarea circulară, grupând forţele şi mijloacele corespunzător
situaţiei create în vederea lovirii şi hărţuirii permanente a inamicului.

2. Sistemul de lovire

0433. – (1) Sistemul de lovire cuprinde structurile, mijloacele de foc, sistemele de baraje şi
alte elemente care angajează inamicul pentru distrugerea/neutralizarea acestuia pe timpul
pregătirii, apropierii şi executării atacului.
(2) Sistemul de lovire în apărare constă în:

a) amplasarea judicioasă a armamentului în teren;


NESECRET
IV-11
NESECRET
b) stabilirea corectă şi completă a misiunilor pentru fiecare categorie de armament;
c) realizarea barajului general;
d) respingerea atacurilor şi nimicirea inamicului în faţa LDA;
e) nimicirea inamicului pătruns în dispozitivul de apărare;
f) sprijinul subunităţilor vecine şi a celor care execută contraatacuri.
(3) Se realizează prin:
a) concentrări de foc;
b) barajul de foc executat cu toate categoriile de armament în faţa LDA;
c) focul executat la flancuri şi în adâncimea apărării combinat cu baraje şi obstacole.
0434. – (1) Organizând sistemul de foc, ca element de care depinde stabilitatea apărării,
comandantul de pluton trebuie să stabilească pentru fiecare mijloc de foc locaşuri/poziţii de tragere,
iar pentru armamentul principal poziţii de tragere de bază şi vremelnice din care să se poată
participa în sectoarele de foc concentrat şi în barajul general.
(2) Poziţiile aruncătoarelor de grenade AG -7 se aleg în funcţie de direcţia cea mai
probabilă de atac cu blindate a inamicului.
(3) Armamentul trebuie să fie astfel amplasat încât să poată asigura o manevră rapidă a
focului.
(4) Baza sistemului de foc o constitui e armamentul principal din înzestrarea subunităţilor/
grupă, pluton şi cel primit ca întărire.
(5) Pentru organizarea acestuia comandantul plutonului indică în detaliu:
a) fâşiile de tragere;
b) sectoarele de foc concentrat;
c) barajul general;
d) sectoare de tragere de bază şi complementare pentru puşti mitraliere, mitraliere şi
armamentul de pe maşinile de luptă;
e) direcţii de tragere în barajele generale pentru pistolari.
0435. – (1) Poziţiile de tragere de bază se stabilesc:
a) către limita dinainte a punctului de sprijin – pentru mijloacele care participă cu foc în
barajul general;
b) în adâncimea punctului de sprijin – pentru mijloacele care participă cu foc la nimicirea
inamicului pătruns în interior, la flancuri sau intervale.
(2) Focul de pe poziţiile de tragere de bază se execută pentru îndeplinirea misiunii
principale, de regulă, pentru participarea în barajele generale.
0436. – (1) Poziţiile de tragere de rezervă se stabilesc, faţă de poziţiile de tragere de bază,

la o depărtare de aproximativ 100 m în direcţie şi 50-100 m în adâncime, iar pentru TAB/MLI, la


NESECRET
IV-12
NESECRET
150-200 m în adâncime şi 50-150 m în direcţie.
(2) Poziţiile de tragere de rezervă se ocupă când poziţia de bază a fost descoperită şi bătută
cu foc intens de către inamic sau pe timpul pătrunderii inamicului la flancuri, prin intervale în
spatele punctului de sprijin al plutonului. Când nu se organizează poziţii de tragere vremelnice din
acestea se pot executa şi unele concentrări de foc la distanţe mari.
0437. – (1) Poziţiile de tragere vremelnice se stabilesc cât mai aproape de LDA sau în faţa
punctelor de sprijin, până la 200 m depărtare de poziţiile de tragere de bază.
(2) De pe poziţiile de tragere vremelnice focul se execută pentru inducerea în eroare a
inamicului asupra dispunerii mijloacelor principale de foc proprii, pentru participarea în
concentrările de foc şi pentru sprijinul cu foc al siguranţei de luptă.
0438. – (1) Fâşia de tragere este porţiunea de teren delimitată lateral spre stânga şi spre
dreapta dispozitivului de luptă al plutonului în care subunitatea trebuie să execute misiunile de foc
stabilite pentru nimicirea sau respingerea inamicului care atacă.
(2) Dezvoltarea frontală a fâşiei de tragere măsurată pe limita dinainte a barajului general
poate fi:
a) pentru pluton – până la 600 m;
b) pentru grupă – până la 200 m.
(3) Adâncimea fâşiei de tragere este determinată de bătaia maximă eficace în concentrări
de foc.
(4) Pentru plutonul înzestrat cu TAB aceasta este de 1700 m/bătaia maximă eficace a
mitralierelor de pe TAB.
(5) Când plutonul acţionează fără TAB/MLI adâncimea fâşiei de tragere este de 1200
m/bătaia eficace a mitralierei uşoare.
0439. – Sectorul de foc concentrat este suprafaţa sau aliniamentul de tragere pe care se
pregăteşte concentrarea focului întregului armament principal al subunităţii sau cel puţin 2/3 din
acesta asupra personalului inamicului, care va ocupa sau se va desfăşura pe acel aliniament.
0440. – (1) Sectorul de tragere de bază este porţiunea de teren delimitată lateral spre
stânga şi spre dreapta, stânga – asigură, dreapta – participă, în care militarii execută focul cu
armamentul din înzestrare respectiv mitraliera, puşca mitralieră, puşca semiautomată cu lunetă,
mitralierele de pe TAB, AG-7, la distanţa maximă eficace a acestuia.
(2) Dezvoltarea frontală a sectoarelor de tragere de bază, măsurată pe limita dinainte a
barajelor generale, este de până la 300 m pentru mitraliera uşoară şi mitralierele de pe TAB şi până
la 200 m pentru celelalte arme ale grupei.
(3) Adâncimea sectorului de tragere de bază este determinată de bătaia maximă eficace în

concentrări de foc - pentru armamentul de infanterie


NESECRET
şi bătaia maximă după înălţător - pentru AG-7.
IV-13
NESECRET
(4) Sectorul de tragere complementar este porţiunea de teren din stânga sau dreapta
sectorului de tragere de bază în care militarii execută focul în folosul subunităţilor/militarilor vecine
cu care cooperează pentru acoperirea cu foc a intervalelor dintre acestea.
(5) Dezvoltarea frontală a sectorului de tragere complementar poate cuprinde de la 1/3
până la 2/3 din dezvoltarea frontală a sectorului de tragere de bază.
0441. – (1) Barajul general constă în concentrarea focului întregului armament al
plutonului pentru nimicirea sau respingerea inamicului care atacă şi execută foc în limitele fâşiei de
tragere a plutonului, iar în adâncime până la distanţa maximă de 400 m faţă de LDA.
(2) Barajul general este unic/ziua sau noaptea, fiecare militar având misiunea de a trage
constant într-un anumit sector sau pe o direcţie.
(3) În acest scop tot armamentul trebuie pregătit să execute focul atât pe timp de zi cât şi pe
timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate redusă.
(4) Sistemul de lovire se consideră realizat după ce:
a) s-au luat toate măsurile pentru pregătirea muniţiei, amenajarea poziţiilor de tra gere;
b) mijloacele de foc au ocupat poziţiile şi dispozitivul de luptă;
c) s-au pregătit elementele pentru fiecare direcţie/sector de tragere de bază/complementar.
0442. – Pentru nimicirea grupurilor izolate ale inamicului care încearcă să cerceteze, să
execute culoare prin baraje sau să pătrundă în adâncimea apărării, în cadrul plutonului se destină
mijloace de foc de serviciu care trebuie să fie gata în permanenţă pentru deschiderea focului din
poziţiile de tragere vremelnice sau de rezervă.

3. Amenajarea genistică

0443. – (1) Amenajarea genistică a terenului în lupta de apărare asigură:


a) stabilitatea şi fermitatea dispozitivului;
b) protecţia personalului, tehnicii şi a unor obiective împotriva efectelor loviturilor
inamicului;
c) întrebuinţarea eficace a armamentului şi mijloacelor proprii;
d) executarea manevrei de forţe şi mijloace;
e) inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului şi acţiunilor forţelor proprii;
f) realizarea barajelor şi obstacolelor de tot felul;
g) adăpostiri în caz de intemperii;
h) întreţinerea comunicaţiilor existente.
(2) Amenajarea genistică se execută de către toate forţele pe toată adâncimea dispozitivului

şi a misiunii şi cuprinde în principal: NESECRET


IV-14
NESECRET
a) lucrări de fortificaţie;
b) baraje;
c) distrugeri;
d) drumuri-poduri;
e) mascare şi lucrări specifice armei, ex ecutate prioritar pe direcţiile de acţiune, precum
şi pentru apărarea localităţilor şi obiectivelor.
(3) Amenajarea genistică a punctului de sprijin începe imediat ce plutonul trece la
apărare/realizează dispozitivul.
(4) Succesiunea realizării şi dezvoltării lucrărilor genistice depinde de condiţiile în care
plutonul trece la apărare, de sarcina primită, dispozitivul de luptă, caracteristicile terenului, timpul
la dispoziţie şi alte condiţii.
0444. – Punctul de sprijin al companiei cuprinde, de regulă:
a) punctele de sprijin ale plutoanelor, poziţiile de tragere pentru tunuri, instalaţii de lansare
rachete antiblindate dirijate, tancuri, transportoare amfibii blindate, maşini de luptă, aruncătoare;
b) lucrările genistice pentru punctul de comandă al comandantului de companie;
c) punctele de sprijin şi poziţiile de tragere de rezervă şi false;
d) barajele genistice.
0445. – (1) LDA este stabilită de către comandantul batalionului şi se precizează de către
fiecare comandant de subunitate în teren şi trebuie să permită în orice condiţii de teren/accidentat,
muntos-împădurit, folosirea eficace a focului tuturor categoriilor de armament frontal, de flanc,
încrucişat, pumnal, pe deasupra şi prin intervale. Traseul tranşeelor şi dispunerea punctelor de
sprijin trebuie să asigure realizarea pungilor de foc.
(2) În faţa LDA, la flancuri şi în adâncime se execută obstacole şi baraje genistice ,
obstacolele pentru tancuri şi TAB/MLI, câmpuri de mine antiblindate, reţele de sârmă ghimpată,
spirale de sârmă, iar în tranşee şi şanţuri de comunicaţie se folosesc arici, capre şi sârmă ghimpată.
0446. – (1) Amenajarea genistică trebuie să corespundă concepţiei şi să asigure
posibilitatea apărării, protecţia forţelor şi tehnicii de luptă împotriva efectelor mijloacelor nucleare,
biologice şi chimice, dispunerea forţelor şi a tehnicii în ascuns, întrebuinţarea cu eficienţă maximă a
armamentului de toate categoriile.
(2) Când se trece la apărare din contact/în grabă lucrările genistice se execută manual şi în
ascuns ziua şi noaptea fără întrerupere.
(3) În afara contactului cu inamicul se pot executa şi cu mijloace mecanizate.
0447. – (1) Amenajarea genistică a punctului de sprijin al plutonului se execută în
succesiunea următoare:

NESECRET
IV-15
NESECRET
a) săparea poziţiilor de tragere de bază pentru TAB/MLI, mitraliere, puşti mitraliere,
tancuri, tunuri antiblindate, aruncătoare de grenade antiblindate, aruncătoare, locaşuri individuale de
tragere pentru celălalt armament, unirea în şanţuri de tragere pentru grupe;
b) curăţarea terenului pentru îmbunătăţirea observării şi executării focului;
c) realizarea de adăposturi pentru personal, şanţ – adăpost acoperit pentru fiecare grupă şi
un adăpost/amenajat antinuclear şi antichimic, pentru pluton în afara tranşeelor;
d) pregătirea poziţiilor de tragere de rezervă şi vremelnice, a nişelor şi adăposturilor sub
parapet pentru muniţie şi alte materiale;
e) săparea şanţurilor de comunicaţie între tranşeea întâi şi poziţiile de tragere de bază şi de
rezervă, care se amenajează pentru executarea focului.
(2) Poziţiile de apărare ale grupelor şi poziţiile de tragere ale mijloacelor de foc se
maschează cu materiale improvizate şi mijloace de mascare din înzestrare.
(3) Poziţiile de tragere pentru TAB/MLI se aleg în râpe, viroage, denivelări, ţinându-se
seama de posibilităţile executării focului.
(4) TAB/MLI se dispun iniţial în locuri ferite de observarea terestră şi aeriană a inamicului.
(5) Poziţiile de tragere se ocupă, de regulă, după ce lucrările genistice au fost terminate, la
ordinul comandantului de pluton, în timpul cel mai scurt.
(6) Lucrările genistice se maschează concomitent cu executarea lor. Militarii din grupă
completează lucrările de amenajare executate cu mijloace mecanizate.
(7) Comandantul plutonului întocmeşte schema punctului de sprijin al plutonului în apărare
şi o prezintă pentru aprobare comandantului de companie.
0448. – (1) Pentru nimicirea inamicului pătruns în interiorul punctului de sprijin sau la
flancuri, se realizează lucrări genistice de rezervă care se execută în raport cu timpul avut la
dispoziţie până la începere luptei.
(2) Lucrările false se amenajează în intervalele dintre grupe şi plutoane, înapoia şi în
flancurile punctului de sprijin de pluton.

SECŢIUNEA a 3-a
Procedee de trecere la a părare

0449. – (1) Plutonul de infanterie trece la apărare, de regulă, în cadrul companiei în


condiţiile contactului nemijlocit cu inamicul sau în afara contactului cu inamicul.
(2) Când se adoptă apărarea din contact nemijlocit cu inamicul lupta se pregăteşte în timp
scurt, concomitent cu ducerea acţiunilor în curs de desfăşurare.

NESECRET
IV-16
NESECRET
(3) Când se adoptă apărarea în afara contactului cu inamicul se asigură timp suficient
pentru realizarea dispozitivului de luptă, organizarea completă a sistemului de foc şi amenajarea
genistică a terenului.
(4) O variantă de pregătire şi desfăşurare a luptei de apărare în afara contactului cu
inamicul de către plutonul de infanterie este prezentată în figura nr. 4.3.1.

NESECRET
IV-17
NESECRET

NESECRET
IV-18
NESECRET

Figura 4.3.1. – Pregătirea şi desfăşurareaNESECRET


luptei de apărare în afara contactului - o variantă
IV-19
NESECRET
0450. – Pasul 1 - Pregătirea pentru luptă. Comandantul de pluton desfăşoară
următoarele activităţi:
a) primeşte de la comandantul de companie ordinul de avertizare sau de acţiune;
b) emite ordinul de avertizare;
c) întocmeşte planul preliminar având la bază estimarea situaţiei şi analiza MIFT - TC;
d) când este posibil, execută recunoaşterile împreună cu comandanţii de grupă şi o echipă
de siguranţă formată din 2 militari;
e) reactualizează planul şi emite OPORD;
f) execută inspecţia finală.
0451. – Pasul 2 - Deplasarea spre poziţia de apărare. Se execută folosind proprietăţile
de mascare ale terenului, ocolind zonele probabile de ambuscadă, respectând măsurile de mascare,
realizând siguranţa circulară - cu accent pe siguranţa aeriană şi adoptând formaţiile optime de
deplasare - ca element de siguranţă în faţă.
0452. – Pasul 3 - Stabilirea poziţiilor la desfăşurare. Plutonul se opreşte înapoia ultimei
acoperiri şi organizează siguranţa staţionării. Comandantul de pluton, comandanţii grupelor şi o
echipă de siguranţă/2 militari se deplasează la elementul de siguranţă din faţă. Comandantul de
pluton precizează în teren poziţiile de apărare pentru fiecare element în parte. Comandanţii de grupe
se înapoiază la grupele lor şi se deplasează pe poziţiile ordonate. Grupele trec la ocuparea,
amenajarea şi mascarea poziţiilor de apărare, instalarea obstacolelor, realizarea sistemului de foc,
pregătirea armamentului pentru trageri pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă.
0453. – Pasul 4 - Localizarea inamicului
. Se execută prin intermediul observatorilor, a
posturilor de observare proprii şi a patrulelor de siguranţă ordonate de către comandantul de companie.
0454. – Pasul 5 - Acţiunea la stabilirea contactului cu inamicul. Odată ce inamicul este
reperat comandantul de pluton execută următoarele:
a) alertează comandanţii de grupă şi ajutorul său;
b) raportează situaţia comandantului de companie;
c) retrage punctul de observare;
d) cheamă mijloacele de sprijin cu foc pentru executarea focului din poziţii de tragere
acoperite;
e) iniţiază focul în sectoarele de concentrare a focului.
0455. – (1) Pasul 6 - Ducerea luptei de apărare. Comandantul de pluton stabileşte dacă
plutonul poate nimici inamicul de pe poziţiile ocupate.
(2) În situaţia când plutonul este în măsură să nimicească inamicul de pe poziţiile ocupate,
atunci acesta continuă lupta, astfel:

a) deschide focul la distanţa maximă eficace;


NESECRET
IV-20
NESECRET
b) nimiceşte inamicul care încearcă să creeze breşe prin obstacole;
c) deschide focul în barajul general;
d) aruncă grenadele de mână;
e) se retrage, la ordin, pe poziţiile de rezervă dacă situaţia impune.
(3) În situaţia când plutonul nu poate să nimicească inamicul de pe poziţiile ocupate,
comandantul de pluton, procedează astfel:
a) raportează comandantului de companie;
b) continuă angajarea inamicului sau repoziţionează plutonul/grupele numai atunci când
comandantul de companie ordonă să: continue focul în sectorul plutonului
- zona de angajare; ocupe
poziţiile de rezervă; sprijine alte elemente ale companiei; participe la executarea unui contraatac pentru
recucerirea poziţiilorpierdute; se retragă combinând focul cu deplasarea în vederea ruperii luptei.
0456. – Pasul 7 - Consolidarea şi reorganizarea. Aceste acţiuni cuprind următoarele
activităţi:
a) reorganizarea siguranţei de luptă;
b) acordarea primului ajutor şi evacuarea răniţilor;
c) repararea obstacolelor şi înlocuirea minelor şi a capcanelor;
d) reaprovizionarea cu muniţii şi materiale;
e) repoziţionarea armamentului principal şi refacerea cooperării;
f) refacerea poziţiilor de apărare pentru respingerea unui nou atac inamic;
g) primirea de la comandanţii de grupe a rapoartelor MPE şi a celor referitoare la nevoile
acestora;
h) restabilirea lanţului de comandă;
i) raportarea nevoilor plutonului comandantului de companie, folosind raportul MPE;
j) organizarea reaprovizionării şi supravegherea evacuării răniţilor şi prizonierilor conform
planului de către ajutorul comandantului de pluton;
k) continuarea îmbunătăţirii poziţiilor de apărare ale plutonului şi restabilirea locurilor
posturilor de observare şi a patrulelor.
0457. – (1) În raport cu situaţia concretă, apărarea poate fi pregătită în grabă sau din timp.
(2) Apărarea în grabă se pregăteşte, de regulă, în condiţiile contactului nemijlocit cu
inamicul, sub presiunea continuă a acestuia, precum şi a timpului scurt avut la dispoziţie pentru
pregătirea luptei.
(3) Apărarea din timp se pregăteşte pe cele mai bune aliniamente din teren, de regulă, când
plutonul nu este în contact nemijlocit cu inamicul şi se dispune de timp pentru pregătirea luptei.
0458. – Organizarea şi dotarea plutonului de infanterie îi permit acestuia să -şi

îndeplinească sarcinile primite prin adoptareaNESECRET


unuia din următoarele procedee:
IV-21
NESECRET
a) apărarea pe poziţii;
b) apărarea pe aliniamente intermediare/succesive.

1. Apărarea pe poziţii

0459. – (1) Apărarea pe poziţii se adoptă în scopul menţinerii ferme a punctului de


sprijin, producerii de pierderi cât mai mari inamicului, respingerii ofensivei acestuia şi interzicerii
pătrunderii lui în adâncime.
(2) Acest procedeu se bazează pe un sistem de poziţii, combinat cu obstacole, amenajarea
judicioasă a terenului şi manevra rezervelor.
(3) În apărarea pe poziţii accentul este pus pe menţinerea terenului ocupat.
(4) Apărarea pe poziţii nu are ca obiectiv nimicirea completă a inam icului; pentru
înfrângerea acestuia este necesară executarea unor acţiuni de luptă simultane sau ulterioare.
(5) Comandantul plutonului îşi dispune forţele din subordine pentru apărarea unei porţiuni
de teren, prin folosirea unor combinaţii de poziţii de apărare de bază, vremelnice şi de rezervă; el
organizează lupta în interiorul punctului de sprijin, nimicind forţele inamicului pătrunse printre
poziţiile defensive ale plutonului, prin crearea zonelor de nimicire şi a pungilor de foc.
0460. – (1) Realizarea structurii apărării constituie baza pregătirii luptei plutonului.
Elementele principale ale acesteia sunt: dispozitivul de luptă, sistemul de lovire şi amenajarea
genistică.
(2) Pentru realizarea scopului propus, plutonul de infanterie, în cadrul apărării pe poziţie,
poate organiza următoarele dispozitive de apărare:
a) dispozitiv de apărare în puncte de sprijin;
b) dispozitiv de apărare în punct de sprijin întărit;
c) dispozitiv de apărare circular;
d) dispozitiv de apărare în contrapantă;
e) dispozitiv de apărare în sector.
0461. – Dispozitiv de apărare în puncte de sprijin. Comandantul de companie ordonă
plutoanelor adoptarea dispozitivului de apărare în puncte de sprijin atunci când urmăreşte
concentrarea focului a două sau trei plutoane în zona de angajare a companiei sau atunci când
urmăreşte ocuparea poziţiilor de către plutonul care va executa contraatacul. Plutonul organizează
apărarea în puncte de sprijin pentru:
a) nimicirea forţei inamice pătrunsă în zona de angajare stabilită;
b) interzicerea pătrunderii inamicului pe o anumită cale de apropiere;

c) menţinerea/câştigarea controluluiNESECRET
asupra punctelor cheie din teren;
IV-22
NESECRET
d) fixarea inamicului pentru a permite executarea manevrei cu altă subunitate.
0462. – (1) Plutonul foloseşte apărarea în puncte de sprijin pentru a-şi concentra puterea de
lovire într-o anumită zonă. Această tehnică îl împiedică pe atacator să se concentreze asupra
întregului dispozitiv de apărare şi nu trebuie să fie o apărare statică.
(2) Comandantul trebuie să se asigure că poziţia este eşalonată pe direcţiile probabile de
apropiere ale inamicului care sunt acoperite prin foc.
(3) Fiecare poziţie trebuie să fie sprijinită prin foc de o altă poziţie atât la flancuri cât şi
înapoia acesteia, împotriva unui atac inamic.
(4) Comandantul include în planul de foc şi obstacolele pentru a încetini sau opri inamicul
în zona de angajare, incluzând şi folosirea minelor.
(5) Există mai multe metode de angajare a plutonului în apărarea în puncte de sprijin:
a) punct de sprijin destinat să acopere o singură de cale de apropiere;
b) punct de sprijin destinat să acopere mai multe căi de apropiere;
c) puncte de sprijin destinate să acopere o singură cale de apropiere;
d) puncte de sprijin destinate să acopere mai multe căi de apropiere.
0463. – (1) Punct de sprijin destinat să acopere o singură cale de apropiere, figura nr. 4.3.2.
Plutonul execută apărarea împotriva atacului inamicului, îmbarcat sau debarcat, putând să se
deplaseze rapid pe altă poziţie.
(2) Toate grupele se poziţionează în acelaşi punct de sprijin atunci când terenul asigură o
bună observare, sectoare de tragere, acoperire şi mascare; este cea mai sigură metodă de angajare a
grupelor datorată apropierii dintre acestea, lucru care facilitează executarea comenzii şi controlului
şi asigură o siguranţă sporită.

Figura nr. 4.3.2. – Punct de sprijin destinat să acopere o singură de cale de apropiere
NESECRET
IV-23
NESECRET

0464. – Punctul de sprijin destinat să acopere mai multe căi de apropiere are ca scop
acoperirea de către plutonul de infanterie a mai multor căi de apropiere, atunci când terenul îi
permite, figura nr. 4.3.3.

Figura nr. 4.3.3. – Punct de sprijin destinat să acopere mai multe căi de apropiere

0465. – Puncte de sprijin destinate să acopere o singură cale de apropier e, figura nr. 4.3.4.
Grupele sunt poziţionate astfel încât să angajeze trupele inamice aflate pe aceeaşi cale de apropiere
dar la momente diferite.

NESECRET
IV-24
NESECRET

Figura nr. 4.3.4. – Puncte de sprijin destinate să acopere o singură cale de apropiere

0466. – Puncte de sprijin destinate să acopere mai multe căi de apropiere, figura nr. 4.3.5.;
această metodă urmăreşte ca punctele de sprijin să nu poată fi izolate, fixate sau cucerite de inamic.

Figura nr. 4.3.5. – Puncte de sprijin destinate să acopere mai multe căi de apropiere

0467. – (1) Dispozitiv de apărare în punct de sprijin întărit. Plutonul poate primi misiunea
de a organiza apărarea într-un punct de sprijin de companie integrat în zona de apărare a
batalionului; pentru a putea îndeplini această misiune, plutonul poate fi întărit cu forţe şi mijloace
de geniu, mijloace de foc şi un sprijin logistic suplimentar.
(2) Punctul de sprijin este evacuat numai la ordinul comandantului eşalonului superior.

NESECRET
IV-25
NESECRET
(3) O variantă de apărare a unui punct de sprijin întărit este prezentată în figura nr. 4.3.6.

Figura nr. 4.3.6. – Apărarea unui punct de sprijin întărit

0468. – (1) Succesul apărării într-un punct de sprijin întărit depinde de poziţionarea
acestuia în funcţie de caracteristicile terenului. Eficacitatea unui as tfel de dispozitiv este mai mare
în condiţii de teren care oferă posibilităţi de acoperire şi mascare deopotrivă pentru punctul de
sprijin dar şi pentru obstacolele/barajele amplasate. Terenul muntos, împădurit sau urban poate fi
uşor adaptat pentru apărarea în punct de sprijin întărit.
(2) Punctele de sprijin amplasate în teren deschis necesită eforturi suplimentare de
camuflare, inducere în eroare a inamicului sau utilizarea apărării în contrapantă.
(3) Apărarea în punct de sprijin întărit presupune:
a) menţinerea punctelor cheie din teren esenţiale pentru realizarea schemei de manevră a

NESECRET
IV-26
NESECRET
companiei sau batalionului;
b) asigurarea unui raion de bază, ca pivot al unui sistem defensiv în jurul căruia execută
manevra alte forţe;
c) interzicerea unei căi de apropiere;
d) canalizarea forţelor inamice către una sau mai multe zone de angajare.
0469. – Caracteristicile unui punct de sprijin întărit. Avantajul major al organizării apărării
în punct de sprijin întărit este acela că nu poate fi uşor cucerit sau ocolit de inamic. Trebuie să fie
amplasat şi construit astfel încât inamicul să realizeze faptul că angajarea luptei împotriva forţelor
din punctul de sprijin întărit presupune utilizarea focului concentrat de artilerie, a atacului cu
numeroase trupe de infanterie debarcate, ceea ce conduce la pierderi semnificative în personal şi
tehnică. Punctul de sprijin trebuie să fie înconjurat de obstacole şi să permită asigurarea securităţii şi
observarea de jur împrejur/360 de grade.
0470. – (1) La stabilirea unui punct de sprijin întărit trebuie luate în considerare o serie de
elemente, printre care şi înlocuirea sau retragerea.
(2) Comandantul de pluton determină mai întâi mărimea punctului de sprijin întărit prin:
a) stabilirea numărului de sisteme de armament şi personalul avut la dispoziţie pentru
executarea misiunii;
b) evaluarea terenului pe care se va duce lupta.
(3) Plutonul apără, de regulă, un punct de sprijin întărit cu o dezvoltare frontală de 300-600
m şi o adâncime de 300-500 m, care poate cuprinde 3-5 lucrări de fortificaţie permanente de diferite
tipuri. Plutonul poate primi ca întărire 1-2 tunuri/aruncătoare de grenade antiblindate sau 1 -2
tancuri.
(4) Chiar dacă punctul de sprijin întărit este legat de sistemul defensiv al companiei sau
este acoperit pe flancuri de alte poziţii de apărare comandantul de pluton trebuie să nu uite faptul că
punctul de sprijin trebuie să asigure capabilităţi de executare a focului şi observare la 360 de grade.
(5) Comandantul de pluton trebuie să se asigure de faptul că amplasarea şi organizarea
punctului de sprijin sporesc capabilităţile personalului plutonului şi al sistemelor de armament fără
a avea vreun impact asupra securităţii şi siguranţei.
(6) În interiorul punctului de sprijin tunurile se dispun în interiorul ad ăposturilor pregătind
platforme de tragere, iar tancurile şi TAB/MLI execută foc de pe loc, din poziţii de tragere pregătite
din timp, prin intervalele dintre lucrările de fortificaţii permanente sau organizează ambuscade
împotriva tancurilor şi mijloacelor blindate ale inamicului.
(7) În cadrul punctului de sprijin întărit trebuie să se creeze rezerve de muniţie,
aliniamente, apă potabilă, mijloace sanitare şi de stingere a incendiilor.

NESECRET
IV-27
NESECRET
(8) Pentru realizarea apărării circulare/ 360 de grade, mijloacelor de foc din interiorul
punctului de sprijin şi din afara lor li se indică sectoare de tragere complementare. Pentru
armamentul din afara punctului de sprijin se amenajează poziţii de tragere pentru executarea focului
spre flancurile şi spatele punctului de sprijin.
0471. – (1) Sistemul de foc trebuie să asigure stabilitatea apărării şi să permită executarea
eficace a focului concentrat, de flanc şi încrucişat. Focul armamentului din interiorul punctului de
sprijin se completează cu cel al armamentului dispus în afara acestuia şi se combină cu sistemul de
baraje şi obstacole pentru a interzice apropierea inamicului de raionul fortificat. O atenţie deosebită
se acordă pregătirii armamentului pentru executarea focului pe timp de noapte sau în alte condiţii de
vizibilitate redusă.
(2) Pentru conducerea focului se stabilesc semnale de conducere şi de cooperare a
mijloacelor de foc din interiorul punctului de sprijin cu cele din afara acestora, care trebuie
executate cu precizie şi rapiditate.
0472. – (1) Punctele de sprijin ale plutoanelor din subordinea companiei trebuie să asigure
sprijin prin foc reciproc şi să fie integrate într-un plan unic, astfel încât dacă unul dintre acestea este
cucerit sau trebuie evacuat, să permită limitarea pătrunderii prin obstacole, foc de baraj şi ulterior
executarea contraatacului.
(2) Sistemul de obstacole şi baraje explozive trebuie să fie realizat în volum complet pentru
a dezorganiza inamicul şi a-l canaliza pe direcţiile favorabile dispozitivului plutonului; aceste
obstacole şi baraje se acoperă cu foc, astfel încât să fie îngreunat atacul punctului de sprijin de către
inamic şi să i se producă pierderi; ele trebuie amplasate la distanţă de observare şi acoperite cu foc,
în punctele şi pe direcţiile cele mai vulnerabile.
(3) Se întocmeşte schema fâşiei/sectorului de tragere pentru fiecare grupă subordonată şi
mijloc de foc deservit de echipaj - mitralieră, AG-7, TAB, MLI, armament antiblindate; se
organizează sistemul de foc, integrându -se focul executat prin trageri directe şi cel prin trageri din
poziţii acoperite.
(4) Se realizează legăturile în interiorul punctului de sprijin şi cu eşalonul superior; pentru
aceasta se pot utiliza legături radio, telefonice, agenţi de legătură, semne şi semnale.
(5) Planul sistemului de obstacole şi baraje al batalionului constituie baza realizării
punctului de sprijin întărit de companie. Comandantul de pluton ia măsuri de executarea unor
lucrări de amenajare şi consolidare genistică a punctului de sprijin până în momentul evacuării sau
retragerii; se pot realiza poziţii suplimentare, tuneluri şi şanţuri de comunicaţie; poziţiile existente
se pot extinde sau consolida, pot fi construite noi obstacole sau pot fi reparate cele existente.
0473. – (1) Dispozitivul de apărare circular este prezentat în anexa nr. 5. Adoptarea

acestei variante permite forţelor care se apără să execute apărarea pe toate direcţiile. În apărarea
NESECRET
IV-28
NESECRET
circulară sunt aplicate aceleaşi consideraţii legate de amplasarea sistemelor de armament, integrarea
focului direct şi indirect ca şi în cazul apărării unui punct de sprijin.
(2) Apărarea circulară nu permite însă manevra pe spaţii largi iar eşalonarea în adâncime
este limitată. De aceea, plutonul de infanterie va trebui să execute apărarea în dispozitiv circular în
următoarele circumstanţe:
a) menţinerea unor porţiuni de teren importante în zone în care apărarea nu este organizată
contiguu;
b) apărarea pe poziţii atunci când a fost izolat sau înconjurat de inamic;
c) atunci când se execută independent ocuparea unui raion de adunare sau a unei poziţii de
rezervă;
d) la pregătirea pentru apărarea în punct de sprijin întărit;
e) pentru concentrarea focului pe una sau mai multe căi de apropiere de rezervă;
f) pentru apărarea poziţiilor din care se execută sprijin prin foc sau a poziţiil or în care se
află tehnică de geniu;
g) pentru ocuparea unei baze de patrulare.
(3) Avantajul apărării circulare, prezentată în figura nr. 4.3.7., constă în capacitatea
plutonului de a se apăra împotriva inamicului indiferent de calea de apropiere pe care acesta ar
putea să o folosească. Diferenţele apărării faţă de celelalte tipuri constau în:
a) dispozitivul plutonului este circular sau triunghiular mai degrabă decât liniar;
b) intervalele dintre grupe sunt mai mici;
c) flancurile grupelor sunt curbate spre înapoi pentru a se conforma dispozitivului;
d) puterea de lovire se concentrează în acest perimetru/dispozitiv;
e) dacă este constituită rezerva ocupă o poziţie centrală.

NESECRET
IV-29
NESECRET

Figura nr. 4.3.7. – Apărarea circulară cu o echipă constituită ca rezervă

0474. – Dispozitiv de apărare în contrapantă. Analiza factorilor MIFT-TC conduce la


adoptarea de către comandantul de pluton a dispozitivului de apărare în contrapantă, prezentată în
figura nr. 4.3.8. Dacă grupele de infanterie acţionează îmbarcat ele trebuie să fie acoperite împotriva
focului direct al inamicului/protejate împotriva tancurilor inamice şi a tragerilor de artilerie asupra
ţintelor observate.

NESECRET
IV-30
NESECRET

Figura nr. 4.3.8. – Opţiuni pentru apărarea în contrapantă

0475. – Plutonul de infanterie poate organiza apărarea în contrapantă. Apărarea în


contrapantă se execută pe acea parte a dealului sau culmii care este mascată de creasta dealului, de
focul direct sau de observarea terestră a inamicului.
0476. – Avantajele apărării în contrapantă sunt:
a) poziţia nu poate fi observată de către inamic, iar utilizarea dispozitivelor de
supraveghere şi a radarelor este îngreunată;
b) inamicul nu poate angaja cu foc direct poziţiile de luptă decât dacă intră în bătaia
armamentului plutonului;
c) focul indirect al inamicului este mai puţin eficace datorită imposibilităţii executării
observării terestre;
d) inamicul poate fi uşor indus în eroare asupra capabilităţilor forţei care se apără şi a
locaţiei acesteia;
e) inamicul poate fi izolat de elementele sale de sprijin dacă acesta atacă dincolo de
creastă;

NESECRET
IV-31
NESECRET
f) libertatea de mişcare a plutonului este sporită deoarece nu se află în câmpul vizual al
inamicului.
0477. – Dezavantajele apărării în contrapantă sunt:
a) observarea inamicului este îngreunată; luptătorii plutonului nu pot vedea mai de parte de
creastă, fiindu-le mai greu să determine până unde avansează inamicul, în special atunci când
condiţiile de vizibilitate sunt reduse; posturile de observare sunt instalate, de regulă, dincolo de
creastă pentru observarea în adâncime şi avertizarea timpurie;
b) deplasarea/ieşirea din poziţie poate fi mult mai dificilă sub presiune/constrângere;
c) zonele bătute cu foc în mod normal sunt scurte; focul razant poate avea o lungime mai
mică de 600 m;
d) dacă inamicul ajunge pe creastă, el poate ataca baza dealului;
e) dacă posturile de observare nu sunt instalate în poziţiile corespunzătoare, inamicul
poate apărea pe neaşteptate la o distanţă scurtă fără o avertizare timpurie.
0478. – Comandantul de companie decide adoptarea dispozitivului de apărare în
contrapantă de către plutoanele subordonate atunci când:
a) vizează realizarea surprinderii inamicului sau inducerea acestuia în eroare asupra
poziţiilor defensive;
b) poziţiile înaintate situate pe panta orientată spre inamic sunt vulnerabile la focul direct al
inamicului;
c) ocuparea pantei orientată spre inamic nu este importantă pentru obţinerea adâncimii
dispozitivului şi a sprijinului reciproc;
d) sectoarele de tragere situate în contrapantă sunt mult mai bune sau cel puţin suficiente
pentru îndeplinirea misiunii;
e) există probabilitatea ca poziţiile înaintate situate pe panta orientată spre inamic să
reprezinte ţinta focului de artilerie concentrat al inamicului.
0479. – Poziţiile posturilor de observare ale plutonului sunt situate pe sau dincolo de
creastă pentru a observa întregul sector de foc al plutonului; posturile de observare pot fi formate
din 2 luptători sau o echipă întărită cu mitraliere şi aruncătoare antiblindate.
0480. – Conducerea apărării de pe o contrapantă se execută ca şi conducerea apărării pe o
pantă; totuşi, posturile de observare din poziţiile înaintate nu numai că avertizează asupra avansării
inamicului dar, de asemenea, îl pot întârzia, induce în eroare şi dezorganiza prin executarea focului
asupra acestuia; posturile de observare se ret rag înainte ca acestea să fie angajate în luptă cu
inamicul.
0481. – (1) Mitralierele aflate în posturile de observare, se retrag primele pentru a- şi ocupa

poziţiile de tragere de bază înainte ca inamicul să ajungă la creastă.


NESECRET
IV-32
NESECRET
(2) În timp ce posturile de observare se retrag, luptătorii din poziţiile de bază nu trag decât
atunci când inamicul trece creasta; în timp ce inamicul trece de creasta dealului, apărătorii îl lovesc
cu toate mijloacele de foc disponibile.
0482. – Când inamicul atacă peste creastă şi este învins, el va încerca să se întoarcă, să
ocolească sau să încercuiască apărarea; pentru a contracara această manevră, elementele de
siguranţă îşi orientează focul către flancurile pantei; de asemenea, apărarea trebuie să aibă poziţii de
rezervă apropiate, obstacole şi elemente de securitate pentru a preveni încercările inamicului de a
ocoli sau încercui poziţia.
0483. – Dispozitivul de apărare în sector are avantajul de a permite subunităţii să aibă
contacte de flanc şi de a se asigura unitatea de efort pentru realizarea schemei de manevră a
companiei. Poziţiile sunt dispuse în adâncime. Comandantul de companie adoptă apărarea în sector
a plutoanelor, prezentată în figura nr. 4.3.9., când urmăreşte realizarea unei acţiuni de luptă
flexibile, orientată spre nimicirea inamicului, nu spre menţinerea unor forme de teren sau atunci
când nu poate concentra focul datorită următorilor factori:
a) lărgimii frontului;
b) terenului compartimentat;
c) multiplelor căi de apropiere.

Figura nr. 4.3.9. – Concepţia acţiunii apărării în sector

NESECRET
IV-33
NESECRET
0484. – Plutonului i se repartizează un sector având misiunea de a interzice pătrunderea
inamicului în zona de operaţii. Pentru menţinerea integrităţii sectorului apărat plutonul trebuie să
coopereze îndeaproape cu subunităţile învecinate. Plutonului i se poate ordona să execute apărarea
în una din următoarele modalităţi:
a) apărarea în sector cu plutoanele în puncte de sprijin care presupune lovirea şi nimicirea
inamicului pe timpul manevrei în adâncimea dispozitivului propriu, prin folosirea eficientă a
focului, executat din poziţii de tragere care se sprijină reciproc;
b) repartizarea de sectoare plutoanelor – este o tehnică descentralizată şi necesită iniţiativă
din partea comandanţilor de plutoane.
0485. – (1) Apărarea unui sector amplifică posibilităţile de luptă ale plutonului de
infanterie; această situaţie permite plutonului să lupte în adâncimea sectorului, folosind subunităţi
mici şi dispersate.
(2) De regulă, plutonului de infanterie i se destină un sector în interioru l dispozitivului de
luptă al companiei; comandantul de pluton poate destina fiecărei grupe un sector din sistemul de foc
al plutonului, acordându-le libertatea maximă de executare a focului în acesta; comandantul de
pluton trebuie să ţină seama că în acest fel sprijinul de foc se va realiza numai la ordinul sau la
cererea sa.
(3) Fiecare grupă execută recunoaşterea sectorului său de foc şi identifică toate căile
probabile de apropriere ale inamicului, punctele de blocare, zonele de angajare/ambuscadă,
obstacolele, punctele de adunare şi reaprovizionare.
(4) Comandantul de pluton aprobă poziţiile alese şi le introduce în schema sa; stabileşte
poziţiile de bază şi pe cele de rezervă ce vor fi ocupate succesiv; dă instrucţiuni fiecărei grupe
privind planul de alarmare, punctele de regrupare şi alte informaţii în funcţie de situaţie.
(5) Grupele trec la pregătirea apărării în sectoarele stabilite de comandantul de pluton; în
primul rând ele pregătesc poziţiile de bază, apoi pe cele vremelnice şi cele de rezervă; îşi
îmbunătăţesc poziţiile în măsura în care timpul le permite.
(6) Când elementul de siguranţă semnalizează apropierea inamicului, grupa ocupă poziţia
de bază şi se pregăteşte să angajeze inamicul; în momentul pătrunderii acestuia în zona de
angajare/ambuscadă sau într-un punct de blocare, grupa iniţiază contactul/ambuscada; aceasta duce
lupta cu inamicul fără a se angaja decisiv; ulterior grupele plutonului ocupă poziţii de apărare şi
organizează ambuscade în zonele pregătite; în funcţie de situaţie, comandantul trebuie să planifice
ruperea luptei, poziţiile de sprijin, folosirea fumului; repetiţiile asigură succesul ruperii eficace a
luptei, depinzând de factorii MIFT – TC; întreaga luptă se poate duce în acest mod; caracteristicile
situaţiei de luptă/tehnicile includ următoarele:

NESECRET
IV-34
NESECRET
a) puterea de luptă a inamicului fiind diminuată, acesta va fi obligat să reacţioneze la
numeroasele ambuscade; plutonul va putea executa contraatacuri puternice pentru a desăvârşi
nimicirea acestuia - după ce comandantul de pluton, în prealabil, l-a regrupat şi l-a reorganizat în
punctul de regrupare stabilit;
b) având organizate ambuscade înaintate - la nivel echipă, grupele plutonului vor putea
menţine inamicul sub foc până ce elementele acestuia vor intra în alte zone de ambuscadă din
adâncimea sectorului de foc; această tehnică distruge coeziunea inamicului şi este eficace dacă
ambuscadele nimicesc elementele sale de comandă;
c) se poate planifica focul din poziţii de tragere acoperite de -a lungul unei rute bine
stabilite pentru a produce pierderi mari inamicului.
(7) Evacuarea răniţilor şi reaprovizionarea cu muniţie se execută cu dificultate.
(8) O variantă de acţiune pentru apărarea în sector este prezentată în anexa nr. 6.
0486. – (1) Amenajarea genistică începe imediat ce plutonul trece la apărare şi trebuie să
asigure:
a) stabilitatea şi fermitatea dispozitivului;
b) protecţia personalului, tehnicii şi a unor obiective împotriva efectelor loviturilor
inamicului;
c) întrebuinţarea eficace a armamentului şi mijloacelor proprii;
d) executarea manevrei de forţe şi mijloace;
e) inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului şi acţiunilor forţelor proprii.
(2) Amenajarea genistică se realizeazăîn conformitate cu cele precizate la paragraful 3 din
secţiunii a 2-a din prezentul capitol.
0487. – (1) Sistemul de lovire constă în acţiunile tuturor categoriilor şi sistemelor de
armamente şi mijloace de foc executate în scopul producerii de pierderi, diminuării puterii de luptă
şi anihilării acţiunilor inamicului.
(2) În apărare sistemul de lovire constă în amplasarea judicioasă a armamentului în teren şi
stabilirea corectă şi completă a misiunilor pentru fiecare categorie de armament.
(3) Sistemul de lovire se realizează prin:
a) concentrări de foc;
b) barajul de foc executat cu toate categoriile de armament în faţa LDA;
c) focul executat la flancuri şi în adâncimea apărării combinat cu baraje şi obstacole.
(4) Sistemul de lovire se realizează potrivit celor precizate în paragraful 2 al secţiunii a 2-a
din prezentul capitol.

2. Apărarea pe aliniamente intermediare/s


NESECRET
uccesive
IV-35
NESECRET

0488. – (1) Apărarea pe aliniamente intermediare se organizează atunci când inamicul


dispune de o superioritate covârşitoare în forţe şi mijloace sau se găseşte într-o situaţie avantajoasă.
(2) Scopul apărării, în acest caz, îl constituie câştigarea de timp, producerea de pierderi
inamicului şi sustragerea forţelor proprii de sub loviturile acestuia.
(3) Intensitatea şi caracteristicile acţiunilor forţelor care se apără pe aliniamente
intermediare diferă de la un aliniament la altul, odată cu mutarea efortului în cadrul acestora până
pe aliniamentul final de apărare şi alternează cu contraatacuri executate prin surprindere şi cu
atacuri în faţa limitei dinainte a forţelor proprii.
0489. – (1) Aliniamentele de apărare se aleg de către eşaloanele superioare plutonului în
aşa fel încât forţele care le ocupă să aibă, pe cât posibil, flancurile asigurate, să includă forme tari de
teren, obstacole naturale, iar terenul din adâncime să dispună de acoperirile necesare desprinderii de
inamic şi replierii în ascuns a forţelor pe următorul aliniament de apărare.
(2) Aliniamentele şi distanţa dintre acestea se stabilesc astfel încât, inamicul care a reuşit
să rupă apărarea organizată pe primul aliniament să fie obligat să pregătească un nou atac pentru
ruperea aliniamentului următor.
0490. – Pregătirea luptei de apărare pe aliniamente intermediare de către plutonul de
infanterie se execută similar cu pregătirea apărării pe poziţii, iar în desfăşurarea acesteia se combină
acţiunile de menţinere a poziţiei de apărare cu manevra din faţă către adâncime, ripostele ofensive
pentru desprinderea unor forţe din contact cu inamicul, cu combinarea efectelor focului cu
mişcarea, folosirea ambuscadelor, capcanelor, lucrărilor genistice realizate de forţele proprii sau alte
forţe, precum şi a câmpurilor de mine antiblindate.
0491. – (1) Ruperea luptei. Retragerea şi ocuparea aliniamentului următor de către plutonul
de infanterie se execută în mod diferit, în funcţie de situaţia concretă existentă, astfel:
a) pe timp de zi şi sub presiunea inamicului - sub sprijinul focului artileriei,
aruncătoarelor şi al unor subunităţi de acoperire întărite cu tancuri şi alte mijloace destinate în acest
scop de către comandantul companiei;
b) pe timp de noapte sau în alte condiţii de vizibilitate redusă - prin surprindere, cu
majoritatea forţelor şi mijloacelor, sub sprijinul unei părţi din tancuri şi TAB/MLI proprii.
(2) Ocuparea aliniamentului final se face succesiv, pe măsura replierii subunităţilor de pe
ultimul aliniament intermediar.
0492. – (1) Retragerea se adoptă, temporar, pentru scoaterea forţelor de sub loviturile
puternice ale inamicului şi punerii lor într-o situaţie mai avantajoasă în adâncime, pentru ocuparea
unor poziţii favorabile ducerii luptei sau regruparea acestora pe anumite direcţii în vederea

îndeplinirii altor misiuni. Uneori, retragereaNESECRET


se poate executa şi pentru atragerea inamicului pe
IV-36
NESECRET
direcţii nefavorabile desfăşurării forţelor sale principale, mai ales a celor blindate şi nimicirea lor
ulterioară.
(2) Retragerea se execută numai la ordinul comandantului eşalonului superior, în mod
organizat, în ascuns şi cu rapiditate, de regulă, fără desfăşurarea forţelor principale pe aliniamente
intermediare, până la aliniamentul final pe care urmează să se organizeze o apărare puternică sau
înapoia căruia să se concentreze noi forţe şi mijloace în scopul îndeplinirii altor misiuni;
desfăşurarea parţială sau totală a forţelor principale este permisă numai pentru executarea unor
lovituri asupra inamicului care a reuşit să intercepteze căile de retragere şi pentru nimicirea forţelor
de desant aerian sau a forţelor aeromobile desantate de inamic pe direcţiile de retragere.
0493. – Situaţiile cele mai caracteristice în care se execută retragerea sunt:
a) când forţele proprii au fost lovite puternic cu sisteme de cercetare -lovire de înaltă
precizie şi nu mai sunt posibilităţi de închidere a breşei create;
b) când inamicul a rupt apărarea pe un front larg şi pe o mare adâncime reuşind să
pătrundă cu forţe superioare în flanc şi ameninţă spatele;
c) când inamicul acţionează cu forţe superioare, îndeosebi blindate, iar raportul de forţe
este mult superior în favoarea acestuia;
d) pe timpul ofensivei când inamicul execută riposte ofensive puternice , în cazul
desfăşurării nefavorabile a luptei de întâlnire.

SECŢIUNEA a 4-a
Acţiuni cu caracter defensiv

0494. – Acţiunile cu caracter defensiv care pot fi executate de către plutonul de infanterie
sunt:
a) trecerea temporară la apărare pentru respingerea contraatacului;
b) trecerea la apărare pentru consolidarea obiectivului cucerit;
c) trecerea la apărare în cadrul luptei de întâlnire.
0495. – (1) Trecerea temporară la apărare pentru respingerea contraatacului, pe timpul
desfăşurării ofensivei, are loc atunci când forţele proprii de pe direcţia de contraatac sunt inferioare
numeric, calitativ şi/sau poziţional forţelor inamicului care contraatacă şi nu sunt în măsură să le
respingă din mişcare.
(2) Comandantul alege un aliniament favorabil pentru a trece la apărare din contact
nemijlocit cu inamicul, cu o parte din forţe, în scopul fixării grupării de contraatac, iar cu forţele de
pe direcţiile neafectate acţionează asupra flancurilor şi spatelui grupării de contraatac, concomitent

cu dezvoltarea ofensivei în adâncime. NESECRET


IV-37
NESECRET
(3) Dispozitivul forţelor trecute la apărare, de regulă, are o adâncime mică. Trecerea la
apărare se transmite prin ordine scurte. Organizarea apărării se realizează în grabă, în funcţie de
timpul la dispoziţie, iar elementele de sprijin rămân în dispozitivul avut în momentul luării deciziei
de trecere la apărare.
0496. – (1) Pentru desfăşurarea luptei de apărare în sectorul de contraatac, comandantul
care conduce ofensiva coordonează acţiunile forţelor trecute la apărare şi ale celorlalte forţe din
zona sa de responsabilitate.
(2) În scopul fracţionării şi distrugerii/neutralizării grupărilor de contraatac oprite, se
destină numai forţele strict necesare, inclusiv din cele care s -au aflat în apărare, majoritatea urmând
a dezvolta ofensiva în adâncime.
0497. – (1) Trecerea la apărare pentru consolidarea obiectivului cucerit
, se planifică şi
desfăşoară pentru îndeplinirea următoarelor scopuri:
a) asigurarea flancurilor şi spatelui forţelor;
b) respingerea contraatacurilor;
c) interzicerea afluirii rezervelor inamicului;
d) crearea condiţiilor favorabile pentru continuarea ofensivei cu alte forţe;
e) forţarea sau trecerea cursurilor de apă şi a canalelor;
f) refacerea resurselor necesare acţiunii de luptă.
(2) Forţele trec la apărare pe acest aliniament, din dispozitivul ofensiv, fără regrupări/
înlocuiri de amploare, constituindu-şi toate elementele de dispozitiv specifice.
(3) Ulterior trecerii la apărare şi imediat ce este posibil, comandantul trebuie să ia măsuri
pentru îmbunătăţirea dispozitivului şi a sistemului de lovire şi de conducere realizate iniţial, scop în
care exploatează la maximum avantajele oferite de condiţiile de vizibilitate redusă. El nu trebuie să
piardă din vedere nici crearea condiţiilor necesare trecerii ulterioare la o nouă misiune cu caracter
ofensiv, dacă situaţia impune acest lucru.
0498. – Trecerea la apărare în cadrul luptei de întâlnire se execută în situaţia în care
inamicul a devansat în desfăşurare forţele proprii sau este superior în forţe şi mijloace. În acest caz,
forţele proprii trec în grabă la apărare pe aliniamentul atins sau pe alt aliniament favorabil.
0499. – Scopul principal al apărării în lupta de întâlnire îl constituie interzicerea
posibilităţii inamicului de a-şi îndeplinii obiectivul deplasării. În funcţie de situaţia concretă,
comandantul plutonului poate urmări şi alte obiective, respectiv:
a) câştigarea de timp până la sosirea forţelor principale/a altor forţe cu care să treacă
ulterior la anihilarea inamicului prin acţiuni ofensive;
b) producerea de pierderi cât mai mari inamicului;

c) menţinerea terenului/obiectivului NESECRET


ocupat;
IV-38
NESECRET
d) fixarea grupării principale a inamicului;
e) continuarea deplasării cu forţele principale proprii în vederea îndeplinirii scopului iniţial
al misiunii.
04100. – Dispozitivul de apărare adoptat iniţial depinde de dispozitivul de deplasare avut
în momentul luării deciziei de trecere la apărare şi trebuie să corespundă întocmai scopului urmărit.
Dacă este necesar, dispozitivul iniţial se modifică pe timpul desfăşurării acţiunii de luptă.
04101. – (1) Având în ved ere caracterul de independenţă al luptei de întâlnire, o atenţie
deosebită trebuie acordată protejării flancurilor şi evitării încercuirii, în care scop se va căuta, pe cât
posibil, sprijinirea acestora de pe forme tari de teren.
(2) În funcţie de evoluţia situaţiei pe timpul desfăşurării luptei, forţele aflate în apărare
trebuie să fie în măsură să rupă lupta şi să treacă la retragere, să asigure aliniamentul de atac al
forţelor proprii sosite în sprijin, ori să treacă la ofensivă, împreună cu acestea sau independent.

SECŢIUNEA a 5-a
Particularităţi ale apăr ării

1. Apărarea în localităţi şi pe platforme industriale

04102. – Localităţile, dispunând de construcţii simple sau cu multe etaje, din diferite
materiale de construcţii rezistente - unele cu lucrări subterane, se pregătesc/adaptează ca lucrări de
fortificaţii, completate cu baraje explozive şi neexplozive, astfel încât să permită organizarea unei
apărări ferme, capabilă să reziste timp îndelungat acţiunilor inamicului.
04103. – (1) Factorii care trebuie luaţi în considerare pentru organizarea apărării în
localităţi sunt:
(2) Protejarea împotriva focului inamic:
a) se alege o poziţie sau o clădire care asigură protecţie împotriva focului direct sau
indirect - preferabile sunt clădirile din beton armat sau din cărămidă;
b) se evită clădirile din lemn;
c) se întăresc aceste poziţii cu saci de nisip sau balast şi se realizează camuflarea acestora;
d) se consolidează acoperişurile;
e) dacă timpul permite, se pregătesc şi poziţii fictive;
f) se blochează sau baricadează uşile, coridoarele, scările şi ferestrele care nu vor fi
folosite;
g) în dreptul ferestrelor şi al altor orificii se instalează plase de sârmă pentru a împiedica

inamicul să arunce grenade în interiorul clădirii.


NESECRET
IV-39
NESECRET
(3) Distribuirea:
a) se stabilesc poziţii în mai multe încăperi;
b) în funcţie de dimensiunile zonei de apărat şi de forţele la dispoziţie se stabilesc poziţii
în mai multe clădiri - realizând astfel sprijinul reciproc şi intersectarea sectoarelor de foc.
(4) Observarea:
a) procesul de observare poate fi înlesnit prin distrugerea parţială sau totală a unor
construcţii atunci când observarea este îngreunată de structura acestor construcţii;
b) poziţia aleasă trebuie să permită observarea sectorului de tragere al subunităţilor vecine
şi zonele critice din jurul acestor poziţii.
(5) Rute camuflate:
a) poziţiile de apărare trebuie să ofere cel puţin două căi ascunse prin care să se poată
realiza: aprovizionarea, evacuarea răniţilor, consolidarea, retragerea din poziţie;
b) pentru realizarea unor căi ascunse alternative şi a unor poziţii suplimentare se pot realiza
demolări cu ajutorul explozibilului şi se pot face găuri în pereţii dintre încăperi sau prin podele -
pentru trecerea de la un etaj la altul, fără a se folosi scările;
c) se folosesc materialele de construcţii disponibile pentru a improviza scări mobile.
(6) Camuflarea:
a) ca o măsură de securitate, poziţiile apărate trebuiesc camuflate cu mijloacele la
îndemână;
b) toate poziţiile de tragere individuale trebuie să fie bine camuflate;
c) este important să se stabilească poziţii de tragere înapoia şi chiar la o anumită distanţă
de ferestre şi uşi pentru a nu putea fi descoperite de inamic;
d) ferestrele trebuiesc şi ele camuflate cu materialele avute la îndemână;
e) se îndepărtează resturile de sticlă de la geamuri pentru evitarea accidentelor.
(7) Sectoarele de tragere:
a) poziţiile trebuiesc stabilite în aşa fel încât să se poată sprijini reciproc şi să asigure foc în
toate direcţiile;
b) pentru a obţine un bun sector de tragere poate fi necesar să se distrugă unele clădiri
învecinate cu ajutorul explozibililor, al muniţiei sau al altor mijloace genistice, de exemplu
buldozere;
c) poziţiile în care sunt instalate mitralierele trebuie să aibă în faţă o împrejmuire de sârmă
care să devieze eventualele grenade aruncate de inamic şi să detoneze prematur rachetele şi
proiectilele.
(8) Pericolul de incendiu:

NESECRET
IV-40
NESECRET
a) subunităţile aflate în apărare trebuie să evite să -şi stabilească poziţiile în clădiri vechi
sau instabile;
b) pentru a preveni incendiile se opreşte alimentarea cu gaz şi curentul electric în clădirea
ocupată;
c) dacă, totuşi, există un pericol de incendiu în clădirea respectivă, echipamentul de
protecţie împotriva incendiilor trebuie distribuit tuturor membrilor unităţilor desfăşurate în zonă
(9) Logistica - dacă se estimează ca lupta de apărare să se desfăşoare o perioadă mai mare
de timp, atunci plutonul trebuie să-şi depoziteze provizii/hrană, apă, muniţie şi medicamente, în
poziţiile de bază, de rezervă, suplimentare.
(10) Timpul - consolidarea poziţiilor şi construirea obstacolelor într-un mediu urban
necesită mai mult timp decât în alte medii deoarece asigurarea protecţiei este realizată la un nivel
mult mai mare.
(11) Comunicaţiile:
a) comunicarea este vitală pentru succesul acţiunilor în cadrul luptei în localitate;
b) în lupta în localitate comanda subunităţilor este dificilă şi prin urmare, descentralizată,
datorită construcţiilor diferite şi a asemănării zonei urbane cu un labirint;
c) clădirile şi liniile de curent electric dintr -o zonă urbană interferează/afectează adesea
transmisiunile radio;
d) pe lângă telefon şi curieri - care constituie adesea, singurele mijloace de comunicare
sigure, mai există şi tehnicile de comunicare nestandardizate;
e) comandantul trebuie să mai ia în considerare şi următoarele materiale pentru comunicare
cu eşalonul superior, subunităţi învecinate sau subordonate: panouri suspendate, fanioane, beţişoare
fosforescente, spray-uri cu vopsea, bandă alb - roşu, cretă, etc.;
f) în apărare, trebuiesc trasate linii printre clădiri pentru a stabili poziţiile de bază, de
rezervă şi suplimentare;
g) antenele radio trebuiesc camuflate - aşezându-le lângă pereţi şi departe de ferestre sau de
zonele expuse, sau amplasându-le printre antenele deja existente.
04104. – Plutonul apără un punct de sprijin care cuprinde, de regulă, o parte dintr-o clădire
mai mare, sau un parc, un loc viran, o intersecţie de străzi, o parte dintr -o intersecţie - zonă,
platformă industrială; plutonul poate fi întărit cu 1-2 tunuri/autotunuri, 1-3 tancuri şi 1-2
aruncătoare de grenade antiblindate.
04105. – După ce comandantului plutonului i se repartizează o clădire mare sau mai multe
clădiri mici de apărat, acesta execută următoarele activităţi:
a) ia măsuri pentru amenajarea clădirii/clădirilor şi pentru apărarea circulară a acesteia;

NESECRET
IV-41
NESECRET
b) organizează observarea şi sistemul de lovire, punând accent pe focul încrucişat de-a
lungul străzilor, focul etajat, focul pumnal şi pe folosirea grenadelor defensive şi antiblindate;
c) creează în clădire rezerve de muniţii - îndeosebi de grenade defensive şi antiblindate,
alimente, materiale sanitare şi apă potabilă, precum şi materiale de stins incendii;
d) pregăteşte 1-3 amplasamente de tragere pentru fiecare mijloc de foc şi căi ascunse pentru
executarea manevrei TAB sau MLI prin curţi, spărturi în zidurile împrejmuitoare şi în pereţi i
clădirilor pentru executarea focului;
e) stabileşte măsuri concrete pentru stingerea incendiilor provocate de inamic în clădiri sau
în afara lor;
f) stabileşte măsuri concrete pentru conducerea focului şi a echipelor.
04106. – (1) Amenajarea clădirii pentru apărare constă în consolidarea pereţilor,
planşeelor, blocarea ferestrelor şi uşilor cu cărămizi sau saci cu nisip/pământ, crearea de creneluri şi
ambrazuri pentru mijloacele de foc, executarea de spărturi în ziduri şi în planşee pentru observare şi
legătură între etaje, amenajarea a 2-3 ieşiri de urgenţă, precum şi a demisolurilor rezistente ca
adăposturi, minarea intrărilor, interioarelor clădirii, obiectelor din jurul acesteia, din curţi şi grădini,
blocarea/minarea gurilor de canal, pregătirea teraselor/acoperişurilor pentru lupta antidesant.
(2) Pentru stingerea incendiilor se pregătesc căngi sau răngi, găleţi şi alte unelte; clădirea
se curăţă de obiectele uşor inflamabile, pardoselile se acoperă cu nisip şi se creează rezerve de apă
şi de nisip.
(3) Clădirile incluse în punctul de sprijin al plutonului trebuie să aibă legătură de foc între
ele şi să fie unite printr -un şanţ de comunicaţie.
(4) Căile de acces se acoperă cu baraje; în intervalele dintre subunităţi se construiesc baraje
antiblindate şi antiinfanterie.
04107. – (1) Sistemul de lovire se pregăteşte în primul rând, având în vedere ieşirile spre
inamic, pe câteva etaje, astfel încât toate căile de acces spre punctul de sprijin al plutonului situat în
clădire să fie observate şi bătute cu foc de flanc şi încrucişat; în mod obligatoriu la etajele
superioare se instalează observatori.
(2) Mitralierele şi aruncătoarele de grenade antiblindate ale plutonului se instalează de
regulă la parter sau în intervalele dintre clădiri.
(3) Plutonul de infanterie execută foc cu întregul armament pentru nimicirea inamicului pe
căile de acces şi pentru interzicerea infiltrării acestuia în adâncime . Mijloacele de foc instalate la
etajele superioare ale clădirii de la marginea localităţii şi de pe TAB sau MLI execută focul şi
asupra rezervelor inamicului care se apropie de localitate.
04108. – (1) Inamicul pătruns în clădiri se nimiceşte cu foc executat de la mică distanţă,

mijloace explozive, grenade de mână, prin lupta corp la corp. Lupta se duce pentru menţinerea
NESECRET
IV-42
NESECRET
fiecărui etaj şi a fiecărei încăperi.
(2) Blindatele inamicului se nimicesc cu focul mijloacelor antiblindate şi îndeosebi prin
acţiunea militarilor pregătiţi special în acest sens.
(3) Când plutonul a fost izolat de forţele proprii, comandantul acestuia trebuie să
organizeze şi să ducă lupta în încercuire, menţinând clădirea pregătită pentru apărare; pentru
revenirea la forţele proprii plutonul va folosi cu precădere reţeaua subterană de canalizare,
desprinzându-se de inamic, la ordinul eşalonului superior.

2. Apărarea în teren muntos - împădurit

04109. – Terenul muntos-împădurit oferă cele mai bune condiţii pentru organizarea unei
apărări puternice cu forţe puţine şi îndeosebi pentru ducerea luptei în condiţii de izolare.
04110. – (1) Plutonul organizează un punct de sprijin de apărare în cadrul companiei,
precum şi independent pentru apărarea unui flanc descoperit, a unui obiectiv important sau pentru a
face siguranţa intervalului dintre subunităţi.
(2) Punctul de sprijin de pluton se organizează pe înălţimi, pe pantele munţilor, la intrarea
în trecători/pasuri şi pe înălţimile care le domină în aşa fel încât, drumurile, potecile şi locurile
înguste să fie bătute cu foc de flanc, încrucişat şi pumnal.
04111. – (1) La pregătirea apărării este necesar să se ţină seama de posibilitatea schimbării
bruşte a condiţiilor meteorologice, de surpările ce se pot produce în urma întrebuinţării de către
inamic a diferitelor categorii de armament, precum şi de posibilitatea inundării albiilor râurilor
secate, a văilor şi râpelor pe timpul ploilor şi al topirii zăpezii, ruperii barajelor/zăgazurilor din
amonte.
(2) Pe lângă activităţile prevăzute la pregătirea apărării în teren obişnuit, comandantul de
pluton trebuie:
a) să studieze amănunţit căile de apropiere a inamicului de poziţia de apărare, să
organizeze observarea şi acoperirea lor cu foc de flanc şi încrucişat;
b) să creeze pe poziţii un stoc suplimentar de muniţie şi în special de grenade de mână;
c) să prevadă măsuri pentru interzicerea pătrunderii/infiltrării şi a manevrelor de forţe şi
mijloace ale inamicului.
(3) Când acţionează în condiţii de izolare se iau măsuri de pregătire a traiului, folosind
posibilităţile din zonă, concomitent cu pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă.
04112. – La organizarea sistemului de lovire comandantul de pluton este obligat:
a) să pregătească focul etajat, de flanc, pumnal şi încrucişat în aşa fel încât să nu existe

spaţii nebătute cu foc în faţa limitei dinainte, NESECRET


la flancuri, precum şi în adâncime;
IV-43
NESECRET
b) să organizeze focul echipelor pent ru a se sprijini reciproc;
c) să folosească îndeosebi grenadele de mână pentru nimicirea personalului inamicului;
d) să combine judicios sistemul de lovire cu barajele şi obstacolele de toate categoriile.
04113. – Particularităţile amenajării genistice a punctului de sprijin de pluton sunt
următoarele:
a) locaşurile /poziţiile de tragere ale mijloacelor de foc, tranşeele şi şanţurile de
comunicaţie se sapă ţinându-se seama de condiţiile de teren, unele dintre ele fiind cu profil tip
semiîngropat sau în umplutură;
b) pentru executarea şi consolidarea lucrărilor se folosesc pe scară largă materiale
rezistente din zonă; lucrările genistice pot fi pe unele porţiuni acoperite, căptuşite cu material
lemnos şi amenajate cu creneluri; bucăţile de stânci şi pietrele mari folosite la executarea lucrărilor
în umplutură şi semiumplutură se pun în straturi alternante cu pământ, muşchi, brazde, saci umpluţi
cu nisip sau cu pământ, după care se acoperă cu un strat de pământ;
c) lucrările genistice se maschează minuţios pentru a nu fi observate de cercetarea
aeriană şi terestră a inamicului;
d) în faţa poziţiei şi la flancuri se instalează şi amenajează obstacole, abatize, capcane,
avalanşe şi alte baraje care se apără cu focul încrucişat al armamentului;
e) pentru protecţia împotriva armelor de distrugere în masă şi a sistemelor incendiare se
amenajează tunelurile, peşterile şi adăposturile naturale existente;
f) podurile, lucrările de artă importante şi porţiunile de drum care constituie puncte
obligate de trecere se pregătesc pentru distrugere;
g) peste râurile de munte, defileurile înguste, văile adânci din adâncimea apărării se
construiesc din timp punţi şi poduri suspendate, precum şi funiculare.
04114. – Comandantul de pluton va folosi eficient forţele şi mijloacele de foc de care
dispune, adoptând cu precădere procedeele de luptă care să asigure succesul apărării în munte,
astfel:
a) blocarea inamicului în locurile obligate de trecere prin declanşarea avalanşelor pregătite
din timp, concomitent cu executarea focului de la mică distanţă şi prin surprindere;
b) nimicirea inamicului în faţa LDA, precum şi atragerea lui în pungi de foc, baraje
genistice, capcane; declanşarea de viituri asupra inamicului prins pe vale prin deschiderea barajelor
sau folosirea apei colectate în bazine naturale, la src inea văilor, în perioadele de dezgheţ sau în
urma ploilor abundente;
c) producerea de pierderi şi panică în rândul inamicului prin folosirea abatizelor pregătite
în locuri ce nu pot fi varientate, concomitent cu nimicirea acestuia în ambuscade pregătite din t imp

şi declanşate prin surprindere; NESECRET


IV-44
NESECRET
d) pătrunderea/infiltrarea în spatele bazei de plecare la ofensivă a inamicului pe timp de
noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă şi nimicirea/distrugerea unor obiective importante/
puncte de comandă, depozite de muniţie, CL, alimente şi echipament, mijloace de atac nuclear;
e) executarea de contraatacuri prin surprindere atât în interiorul cât şi în faţa punctului de
sprijin, în flancul şi spatele inamicului, de pe înălţimi către vale şi în condiţii meteorologice grele;
f) surparea peşterilor şi a altor adăposturi naturale după ocuparea lor de către inamic.
04115. – (1) Când plutonul acţionează independent, departe de celelalte subunităţi ale
companiei şi nu mai are legătură cu acestea pregăteşte traiul şi duce lupta în condiţii de izolare,
urmărind ca ori de câte ori are posibilitatea să execute acţiuni de hărţuire şi uzură permanentă a
inamicului.
(2) În astfel de situaţii comandantul de pluton trebuie:
a) să stabilească, în funcţie de nevoi, militarii care se vor ocupa de procurarea apei şi
alimentelor;
b) să pregătească şi să ocupe o porţiune de teren greu accesibil, bine mascat, ca bază pentru
executarea de lovituri prin surprindere în spatele dispozitivului inamicului şi pentru deplasarea în
ascuns la forţele proprii;
c) să întocmească un plan de acţiune adaptat la situaţia concretă, pe baza căruia să
desfăşoare un program de pregătire a subunităţilor din subordine şi de folosire raţională a
muniţiilor, hranei şi celorlalte materiale necesare luptei şi traiului;
d) să ia măsuri pentru restabilirea legăturii cu eşalonul superior sau alte subunităţi aflate în
apropiere; să raporteze situaţia plutonului şi în funcţie de ordinele primite, să organizeze activitatea
subunităţii pe care o comandă.
04116. – (1) În teren muntos-împădurit plutonul apără un punct de sprijin pentru a interzice
de regulă, un drum, un culoar sau o poiană precum şi alte direcţii unde pot înainta tancurile şi
infanteria inamicului; acestea se interzic cu focul întregului armament, îndeosebi cel antiblindate şi
prin baraje; ieşirile din terenul muntos -împădurit trebuie folosite pentru executarea focului de flanc,
încrucişat şi pumnal.
(2) În lungul drumurilor, potecilor şi culoarelor se execută abatize şi baraje antiblindate şi
antiinfanterie, se pregătesc ambuscade, câmpuri de mine antiblindate, capcane care se flanchează cu
focul mitralierelor şi aruncătoarelor de grenade.
04117. – (1) Lupta în teren muntos-împădurit se duce de regulă la mică distanţă.
(2) Se folosesc pe scară largă ambuscadele şi contraatacurile cu subunităţi mici, focul
pumnal şi focul executat din copaci, precum şi lupta corp la corp.
(3) Elementele de cercetare ale inamicului se nimicesc cu focul concentrat al mitralierelor

de pe TAB sau MLI, pregătit şi executat în NESECRET


afara terenului împădurit şi cu focu l altor mijloace în
IV-45
NESECRET
momentul în care acestea au pătruns în terenul muntos-împădurit şi se infiltrează în adâncimea
apărării.
(4) Incendiile produse pe timpul luptei se sting cu mijloacele la dispoziţie sau cu cele
existente în zonă; raioanele incendiate se izolează.

3. Apărarea pe litoral şi în deltă

04118. – (1) Apărarea pe litoral şi în deltă se execută în scopul nimicirii, capturării sau
respingerii desantului maritim şi aerian al inamicului, grupurilor de cercetare -diversiune, teroriste, a
altor forţe debarcate şi menţinerii poziţiei încredinţate.
(2) Succesul acţiunilor de luptă se obţine prin:
a) cunoaşterea permanentă a situaţiei inamicului;
b) descoperirea din timp a pregătirii locului pentru debarcare;
c) neutralizarea cercetării inamicului pe timpul apropierii de litoral şi al debarcării;
d) organizarea sistemului de lovire şi combinarea lui cu sistemul de baraje din apă şi de pe
uscat;
e) realizarea măsurilor de mascare;
f) folosirea cu iscusinţă a terenului şi amenajarea genistică a acestuia;
g) organizarea şi menţinerea unei cooperări neîntrerupte între echipe, cu subunităţi ale
infanteriei marine şi cu scafandri de luptă;
h) nimicirea prin foc şi contraatac a inamicului debarcat;
i) conducerea fermă şi neîntreruptă a plutonului.
(3) Plutonul duce acţiuni de apărare, de regulă, în cadrul companiei iar uneori independent
sau izolat.
(4) LDA se alege, pe cât posibil, de- a lungul ţărmului, cât mai aproape de malul apei; în
sectoarele cu plaje întinse, aceasta se retrage pe un aliniament favorabil, iar pe malul apei se trimite
siguranţa de luptă.
(5) Dezvoltarea de front şi în adâncime a punctului de sprijin este mai mare decât în teren
obişnuit; aceasta se stabileşte în funcţie de configuraţia şi importanţa plajei şi a terenului, de
existenţa clădirilor, de posibilităţile inamicului de a debarca cu forţe numeroase, de existenţa
grindurilor, a ostroavelor în deltă, şi a intrărilor pe fluviu/canal navigabil.
(6) La apropierea desantului maritim al inamicului de litoral, grupele plutonului ocupă
poziţiile pregătite din timp.
(7) Pe măsura apropierii desantului se execută trageri cu armamentul de pe TAB sau MLI,

apoi cu întregul armament, lovindu-se mijloacele de debarcare şi blindatele amfibii.


NESECRET
IV-46
NESECRET
(8) Dacă inamicul a reuşit să debarce pe litoral/în deltă, plutonul concentrează focul asupra
forţelor debarcate. Acţiunile de luptă se continuă potrivit prevederilor de la apărarea pe poziţii.

4. Apărarea pe un curs de apă şi în zone cu lucrări de hidroamelioraţii

04119. – (1) Apărarea pe un curs de apă se organizează, de regulă, pe malul propriu . Când
este necesar să se menţină un cap de pod pe malul opus apărarea se organizează pe ambele maluri .
Plutonul care acţionează în capul de pod, pregăteşte punctul de sprijin pe unul din cele două maluri.
O variantă a apărării pe un curs de apă este prezentată în anexa nr. 7.
(2) Pe porţiunile unde malul propriu este dominant, LDA se fixează cât mai aproape de
malul apei, iar pe cele dominate se retrage mai în adâncime, pe un aliniament favorabil - lăsându-se
pe malul propriu elemente de siguranţă, care să permită menţinerea cursului de apă sub bătaia
focului armamentului de infanterie.
04120. – (1) Pentru organizarea apărării pe un curs de apă comandantul de pluton este
obligat:
a) să studieze panta, traseul malurilor, caracteristicile cursului de apă: lăţimea, adâncimea,
viteza curentului, vadurile, natura fundului acestuia;
b) să organizeze observarea vadurilor, trecerilor şi a altor locuri favorabile ce pot fi
folosite de către inamic pentru trecere şi să destine mijloace de foc pentru apărarea acestora;
c) să pregătească sistemul de foc care să asigure executarea focului concentrat şi razant la
suprafaţa apei, în porţiunile favorabile trecerii inamicului;
d) să stabilească poziţiile de tragere ale TAB sau MLI pe direcţia probabilă de forţare a
inamicului cu mijloace de trecere autopropulsate;
e) să ia măsuri pentru adunarea mijloacelor de trecere locale pe malul propriu şi să le pună
sub pază.
(2) Plutonul organizează apărarea, de regulă, în cadrul companiei, iar în unele situaţii poate
acţiona şi independent organizând apărarea unei treceri permanente peste cursul de apă sau ca
element de siguranţă pe mal pentru forţele care se apără cu LDA mai în adâncime.
04121. – (1) Pe timpul apropierii inamicului pe căile de acces spre cursul de apă,
mitralierele deschid focul concentrat la distanţa bătăii eficace, cu scopul de a -i produce pierderi, a-i
încetini deplasarea şi a-l forţa să se desfăşoare prematur.
(2) Elementele de cercetare şi grupurile mici ale inamicului care se apropie de cursul de
apă sunt nimicite cu focul armamentului de serviciu din poziţiile de tragere vremelnice sau de
rezervă.

NESECRET
IV-47
NESECRET
(3) Când inamicul a început forţarea cursului de apă plutonul de infanterie trebuie-l să
nimicească cu focul întregului armament din poziţiile de tragere de bază, interzicându
-i debarcarea pe
malul propriu; inamicul care a trecut este nimicit cu focul concentrat al tuturor categoriilor de armament.
04122. – (1) La organizarea sistemului de lovire trebuie să se ţină seama de următoarele:
a) câmpul de vedere şi de tragere este limitat de malurile canalelor şi digurilor, ceea ce
favorizează apropierea inamicului neobservat şi fără a putea fi bătut cu foc;
b) se impune organizarea unei observări minuţioase din puncte favorabile dispuse pe
înălţimi, clădiri, coşuri de fabrică şi în copaci;
c) barajul general este fracţionat în raport cu orientarea canalelor şi digurilor;
d) unele lucrări de irigaţii pot fi folosite ca poziţii de tragere pentru o parte din mijloacele
de foc;
e) concentrarea focurilor se execută îndeosebi la punctele obligate de trecere pentru
canalele largi.
(2) Pentru a reduce spaţiile moarte şi fracţionarea focului în barajul general unele mijloace
de foc din compunerea plutonului - mitraliere, puşti mitralieră-, pot primi misiunea să execute focul
pumnal, încrucişat, oblic şi chiar etajat sau de flanc în lungul digurilor, canalelor şi a altor lucrări de
irigaţii; atenţie deosebită trebuie acordată creării pungilor de foc la punctele obligate de trecere.
04123. – La amenajarea genistică a poziţiei de tragere trebuie să se ţină seama de existenţ a
şi orientarea jgheaburilor, conductelor şi adâncimea la care se află pânza de apă freatică.

5. Apărarea pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă

04124. – (1) În orice situaţie apărarea trebuie să fie pregătită pentru lupta pe timp de
noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă.
(2) La organizarea apărării pe timp de noapte comandantul de pluton trebuie să ţină seama
de faptul că:
a) observarea terenului, descoperirea şi indicarea obiectivelor sunt îngreunate;
b) se reduce eficacitatea focului tuturor categoriilor de armament;
c) orientarea, conducerea echipelor şi a focului, menţinerea legăturii, executarea lucrărilor
genistice şi aprovizionările de orice fel se realizează cu mai multă greutate;
d) întunericul şi alte condiţii de vizibilitate redusă favorizează apropierea în ascuns a
inamicului şi măresc pericolul de infiltrare a acestuia prin intervale.
04125. – (1) Mijloacele de foc de serviciu, deschid focul din proprie iniţiativă sau la ordin,
în momentul când inamicul a trecut la atac.

NESECRET
IV-48
NESECRET
(2) Grupurile mici ale inamicului se nimicesc de către mijloacele de foc de serviciu şi cele
dispuse în poziţii de tragere vremelnice.
(3) Forţele principale ale inamicului se resping cu foc executat prin surprindere cu toate
categoriile de armament. Atenţie deosebită se acordă apărării căilor favorabile de apropiere a
inamicului, în special a blindatelor. Inamicul pătruns în punctul de sprijin este nimicit prin foc şi
contraatac.
(4) Contraatacul se execută prin surprindere de regulă, fără pregătire de foc . În pregătirea
acestuia, o atenţie deosebită se acordă organizării deplasării, iluminării terenului, iar pe timpul
executării lui – ieşirii forţelor pe aliniamentul ordonat, menţinerii direcţiei de contraatac şi
cooperării.
(5) Mijloacele de foc dispuse î n poziţii de tragere vremelnice trec în ascuns pe poziţiile de
bază, înainte de a se lumina, de regulă, la ore diferite de la o zi la alta.
04126. – (1) Comandantul de pluton, încă de pe timp de zi, trebuie să ia următoarele
măsuri:
a) să folosească echipament cu rază largă de detecţie - senzori, pe căile de apropiere cele
mai probabile ale inamicului;
b) să organizeze observarea câmpului de luptă;
c) să indice locul de dispunere a observatorilor, pândelor şi misiunile acestora; să
organizeze sistemul de foc şi să pregătească armamentul pentru trageri pe timp de noapte/stabilirea
înălţătoarelor, reperelor vizibile şi azimuturilor;
d) să pregătească aparatele de vedere pe timp de noapte, mijloacele de iluminare şi să
precizeze modul de folosire a acestora;
e) să stabilească mijloacele de foc de serviciu şi locul unde să fie amplasate;
f) să precizeze sectoarele şi porţiunile de teren din faţă şi de la flancuri unde să
pregătească direcţii/sectoare suplimentare de tragere;
g) să ia măsuri pentru respectarea cu stricteţe a regulilor de mascare.
(2) La căderea întunericului, militarii de pe LDA trebuie să fie gata de luptă, iar mijloacele
de foc de serviciu să ocupe poziţiile de tragere vremelnice.În faţă şi la flancurile descoperite se
trimit posturi de observare-ascultare/pânde care se instalează, de regulă, în apropierea barajelor şi
au misiunea să descopere şi să semnaleze încercările inamicului de a ataca prin surprindere.
04127. – În zorii zilei, mijloacele de foc care au fost dispuse în poziţii de tragere
vremelnice sau de rezervă, precum şi militarii din posturile de observare -ascultare/pândă, patrule,
revin în ascuns pe poziţiile de tragere de bază.

6. Apărarea pe timp de iarnă şi în NESECRET


alte medii/zone cu temperaturi scăzute
IV-49
NESECRET

04128. – (1) Schimbarea bruscă a temperaturii şi grosimea stratului de zăpadă, existenţa


gheţii şi poleiului pe drumuri, în munţi şi pe pantele stâncoase, precum şi căderile precipitaţiilor –
ninsoare, lapoviţă, ploaie, au o mare influenţă asupra militarilor, funcţionării armamentului şi
motoarelor, precum şi asupra pregătirii şi ducerii acţiunilor, îngreunând traiul şi lupta subunităţilor.
(2) LDA se alege, de regulă, înapoia obstacolelor greu accesibile pentru blindate şi
infanteria inamicului - râpe, cursuri de apă şi lacuri cu maluri abrupte, mlaştini . Pe drumuri şi căile
de acces către acestea se instalează câmpuri de mine antiblindate şi alte baraje genistice.
(3) Atenţie deosebită se acordă:
a) măsurilor pentru prevenirea degerăturilor şi avariilor la TAB sau MLI - prin îngheţarea
apei în sistemul de răcire;
b) amenajării punctelor de încălzire - unde militarii pot servi ceaiuri calde;
c) înlocuirii periodice a militarilor care se găsesc pe poziţie, în misiuni de cercetare şi
siguranţă;
d) aprovizionării la timp cu îmbrăcăminte călduroasă, costume de mascare, hrană caldă,
ceai;
e) dispunerii în adăposturi.
04129. – Comandantul de pluton trebuie să asigure:
a) funcţionarea permanentă a armamentului, tehnicii militare şi mijloacelor de protecţie;
b) posibilitatea de a folosi în orice moment lucrările de apărare, prin curăţirea de zăpadă a
tranşeelor, şanţurilor de comunicaţie, poziţiilor de tragere ale armamentului, a crenelurilor/
ambrazurilor şi vizoarelor din pereţii laterali ai TAB sau MLI din cadrul punctului de sprijin;
c) consolidarea taluzurilor şanţurilor de comunicaţie şi scurgerea apei pe timpul
dezgheţului;
d) realizarea observării circulare pentru a nu permite infiltrarea elementelor de cercetare şi
a detaşamentelor de întoarcere pe schiuri ale inamicului;
e) acordarea primului ajutor şi evacuarea răniţilor în timp scurt;
f) executarea unui control riguros asupra îndeplinirii serviciului pe poziţii - îndeosebi
noaptea, pe viscol şi ninsoare abundentă;
g) încălzirea periodică a militarilor
, amenajarea adăpostului pentru încălzire şi luarea
măsurilor
pentru prevenirea incendiilor în acestea.
04130. – Mascarea se realizează prin folosirea costumelor de mascare de iarnă, acoperirea
cu zăpadă a urmelor rămase de la trageri şi de la pârtiilor nou deschise.
04131. – (1) Dacă stratul de zăpadă este mic, şanţurile de tragere şi celelalte lucrări de

NESECRET
IV-50
NESECRET
amenajare genistică se sapă în pământ şi se maschează cu zăpadă, dacă stratul de zăpadă este mare
se execută în aceasta.
(2) Pentru menţinerea stabilităţii apărării, în caz de dezgheţ se execută şanţuri pentru
scurgerea apei şi gropi colectoare în locurile inundabile, se consolidează taluzurile tranşeelor şi
şanţurilor de comunicaţie, iar TAB sau MLI se dispune pe podini, se protejează armamentul şi
tehnica militară împotriva apei şi noroiului.

7. Apărarea pe un aliniament şi în raioane cu lucrări de fortificaţii

04132. – (1) Plutonul de infanterie poate trece la apărare într-o fâşie în care există lucrări
de fortificaţie permanente, construite înainte sau pe timpul pregătirii luptei, aliniamente, zone şi
puncte de sprijin fortificate, dispu se atât în zona de frontieră, cât şi în adâncimea teritoriului. Prin
natura şi modul de construcţie, lucrările de fortificaţie permanente asigură o protecţie mărită forţelor
şi o putere de luptă sporită. Pregătirea luptei de apărare se execută într -un timp scurt şi cu forţe
puţine.
(2) Aliniamentul fortificat se compune din mai multe raioane şi poziţii cu lucrări de
fortificaţie permanente, completate cu lucrări de fortificaţie de campanie, baraje şi obstacole de
toate tipurile. Flancurile aliniamentului fortificat trebuie să se sprijine pe obstacole naturale.
(3) Raionul fortificat este format prin gruparea de-a lungul frontului şi în adâncime, a mai
multor puncte de sprijin fortificate, care să se susţină reciproc prin foc, fiind protejate cu obstacole
şi baraje împotriva infanteriei, tancurilor şi altor tipuri de blindate. Raioanele fortificate pot fi
independente sau reunite în poziţii fortificate, fiind completate, după caz, cu lucrări de fortificaţie
de campanie şi raioane de apărare care includ mijloace blindate - tancuri, TAB-uri, MLI-uri.
(4) Punctul de sprijin fortificat se compune din mai multe lucrări de fortificaţie permanente
destinate apărării. În compunerea acestuia se mai găsesc şanţuri de comunicaţie pentru legătura
dintre cazemate, tranşee şi lucrări pentru paza apropiată, baraje şi obstacole. El poate face parte
dintr-un raion fortificat sau poate fi independent.
(5) Fortificaţia permanentă/cazemata este o lucrare de apărare construită din beton, beton
armat, blindaje sau prefabricate, destinată pentru mijloace de foc, puncte de comandă/observare,
adăpostirea personalului şi tehnicii de luptă.
(6) Apărarea împotriva blindatelor, aviaţiei de bombardament şi elicopterelor de luptă
reprezintă ca şi în condiţii obişnuite, elementul principal al apărării pe aliniamente şi în zone cu
lucrări de fortificaţie permanente.
04133. – Dispozitivul de apărare al plutonului trebuie să asigure o mare stabilitate apărării,

realizarea unui sistem de lovire eficace în faţaNESECRET


limitei dinainte, în adâncimea apărării şi în intervale,
IV-51
NESECRET
manevra rapidă şi în ascuns a forţelor şi mijloacelor, vulnerabilitate redusă faţă de loviturile
inamicului şi posibilitatea atragerii acestuia în pungi de foc pregătite din timp, cooperarea între
toate forţele existente în fâşia de apărare.
04134. – (1) Sistemul de lovire trebuie să asigure:
a) lovirea detaşamentelor şi grupurilor de asalt, a sistemelor incendiare, tancurilor şi
celorlalte mijloace blindate ale inamicului pentru a le interzice apropierea de lucrările de
fortificaţie;
b) distrugerea mijloacelor de foc destinate executării tragerilor prin ochire directă asupra
lucrărilor de fortificaţie;
c) acoperirea cu foc a flancurilor şi intervalelor dintre zonele şi punctele de sprijin
fortificate.
(2) Focul armamentului din lucrările de fortificaţie se completează cu cel al armamentului
dispus în afara acestora şi se combină cu sistemul de baraje şi obstacole.
04135. – Amenajarea genistică constă în completarea lucrărilor existente cu lucrări noi de
fortificaţie permanente şi de campanie, cu baraje, cu lucrări de mascare a podurilor, drumurilor şi
altor obiective, formând împreună un sistem unitar.
04136. – (1) Pe timpul pregătirii apărării, pe baza sarcinilor primite/deduse şi a deciziei
comandantului, în cadrul subunităţilor se recunosc toate cazematele şi se precizează:
a) subunităţile care ocupă punctele de sprijin şi fiecare cazemată, precum şi sistemul de lovire;
b) subunităţile care se dispun în lucrările de fortificaţie de campanie, stabilindu
-se măsurile de
apărare a intervalelor dintre cazemate, acoperirea cu foc a acestora, lucrările genistice ce urmează să se
execute şi repartiţia forţelor pe adăposturi;
c) poziţiile de tragere ale tancurilor şi ale mijloacelor antiblindate;
d) raioanele de dispunere ale rezervelor/dacă se constituie;
e) barajele ce se execută, cu ce forţe şi mijloace, cine le apără cu foc;
f) manevra de forţe şi mijloace pentru distrugerea/neutralizarea inamicului pătruns.
(2) În toate situaţiile se întocmesc acte de luare în primire a tuturor lucrărilor de fortificaţie
permanente.
04137. – (1) Desfăşurarea apărării pe aliniamente şi în zone cu lucrări de fortificaţie
permanente prezintă numeroase particularităţi. Astfel, dacă inamicul a reuşit să pătrundă în zonele
cu lucrări permanente, cu detaşamente şi grupuri de asalt, acestea se distrug/neutralizează prin
acţiunile subunităţilor care se apără în afara lucrărilor de fortificaţie permanente, cu focul
aruncătoarelor, al tancurilor şi mijloacelor antiblindate dispuse între aceste lucrări.
(2) Un accent deosebit se pune pe lupta împotriva elicopterelor inamicului care au

posibilitatea să lovească, cu precizie, lucrările de fortificaţie. Împotriva acestora acţionează


NESECRET
IV-52
NESECRET
subunităţile ce se apără în afara lucrărilor permanente, care, prin focul lor combinat cu cel al
mitralierelor de pe TAB/MLI şi de pe tancuri, pot asigura acoperirea şi respingerea atacului
inamicului cu aceste mijloace.
(3) Pentru a face faţă atacurilor pe timp de noapte, se asigură iluminatul tehnic al diferitelor
obstacole şi se organizează în mod corespunzător sistemul de foc şi contraatacul.
04138. – (1) Inamicul pătruns în cadrul punctelor de sprijin, între cazemate, în intervale
sau la flancuri, se distruge/neutralizează cu focul întregului armament, trecându -se imediat la
respingerea lui prin contraatacuri executate cu subunităţi mici.
(2) De regulă, contraatacul se execută cu alte subunităţi din apărare care nu sunt dispuse în
lucrări de fortificaţie, folosind în special tancurile, prin surprindere şi din direcţii diferite, vizând
flancul şi spatele grupării pătrunse. În cadrul forţelor care contraatacă se constituie detaşamente şi
grupuri de asalt pentru recucerirea sau distrugerea cazematelor puse în stare de apărare de către
inamic.
(3) După executarea contraatacului şi refacerea apărării, se iau măsuri pentru consolidarea
lucrărilor de fortificaţie, reorganizarea sistemului de lovire, barajelor şi obstacolelor, evacuarea
răniţilor şi completarea stocurilor de materiale, în special la muniţii şi CL.

8. Apărarea în teren cu culturi înalte şi î n păduri

04139. – (1) De regulă, terenurile cu culturi înalte oferă condiţii avantajoase pentru
mascarea militarilor şi tehnicii de luptă, executarea în ascuns a manevrei de forţe şi mijloace,
realizarea surprinderii de către părţile adverse, favorizează atragerea şi nimici rea inamicului în
pungile de foc.
(2) Inamicul pătruns în adâncimea apărării se nimiceşte prin contraatacuri date cu
subunităţi mici în spatele acestuia, în scurt, violent şi prin surprindere.
04140. – (1) Pentru executarea poziţiilor de tragere şi de apărare, precum şi pentru
manevra de forţe şi mijloace plutonul execută defrişări în limitele strict necesare . În faţa LDA a
plutonului pe o adâncime de 300-400 m se defrişează culturile pentru realizarea barajului general .
Pe direcţiile probabile de înaintare a inamicului plutonul creează culoare oblice pentru executarea
focului de flanc.
(2) Pentru a nu permite inamicului să se infiltreze prin surprindere în punctul de sprijin al
plutonului, când se dispune de timpul necesar, se execută defrişări la flancuri/în intervale şi în
spatele dispozitivului de luptă. Defrişările trebuie să favorizeze surprinderea cu foc a inamicului şi
să nu demaşte dispozitivul propriu.

NESECRET
IV-53
NESECRET
(3) În orice situaţie comandantul de pluton va lua măsuri de stingere a incendiilor,
îndeosebi toamna când culturile sunt uscate/uşor inflamabile.
04141. – (1) Organizarea şi executarea în amănunt a observării asigură evitarea
surprinderii plutonului de către inamic.
(2) De regulă, observatorii se pot dispune în copaci, mascaţi pe înălţimi de unde pot
semnala apariţia inamicului de la distanţă mare. Pe direcţia observatorilor este interzisă executarea
focului, iar pentru transmiterea oportună a informaţiilor se stabilesc semnale.
04142. – (1) Pentru organizarea sistemului de lovire al plutonului se preg ătesc mai multe
poziţii de tragere, îndeosebi vremelnice şi de rezervă, pentru TAB sau MLI, mitraliere, piese de
artilerie antiblindate şi şanţuri de comunicaţie pentru schimbarea poziţiilor.
(2) Inamicul se nimiceşte pe căile de apropiere şi infiltrare cu focul întregului armament al
plutonului. Mijloacele blindate ale inamicului se nimicesc cu armamentul antiblindate din
înzestrarea plutonului, dar mai cu seamă prin acţiunea militarilor pregătiţi special în acest scop.
(3) Inamicul pătruns în punctul de sprijin de pluton se nimiceşte cu focul concentrat
executat prin surprindere de la mică distanţa, precum şi prin folosirea frecventă a grenadelor de
mână şi a luptei corp la corp.
04143. – (1) Terenul împădurit oferă posibilităţi multiple plutonului pentru pregătirea unei
apărări puternice, cu forţe şi mijloace puţine, precum şi pentru organizarea traiului şi luptei în
condiţii de izolare pe o durată de timp mare.
(2) În pădure, plutonul apără un punct de sprijin pentru a interzice, de regulă, un drum,
culoar sau o poiană, precum şi alte direcţii pe unde pot înainta blindatele şi infanteria inamicului;
acestea se interzic cu focul întregului armament, îndeosebi cel antiblindate şi cu baraje genistice;
ieşirile din pădure trebuie folosite pentru executarea focului de flanc şi încrucişat.
(3) De-a lungul drumurilor, potecilor şi culoarelor se execută abatize şi baraje antiblindate
şi antiinfanterie, se pregătesc ambuscade, câmpuri de mine antiblindate şi capcane.
04144. – TAB sau MLI care acţionează în dispozitivul de luptă al plutonului se folosesc
pentru executarea tragerilor prin ochire directă la distanţa eficace sau, uneori, din poziţii pregătite
din timp; amplasamentele de tragere ale acestora se apără cu foc de infanterie şi cu baraje.
04145. – Pe timpul ducerii luptei de apărare în pădure, plutonul acţionează, de regulă, în
cadrul companiei, iar în unele situaţii poate desfăşura acţiuni de luptă independent sau izolat; în
aceste situaţii comandantul de pluton este obligat:
a) să organizeze observarea şi apărarea circulară;
b) să organizeze sistemul de lovire combinat cu baraje şi obstacole în funcţie de
particularităţile terenului, astfel încât acestea să fie flancate cu foc;

c) să cureţe terenul pentru a îmbunătăţii condiţiile de observare şi de executare a focului în


NESECRET
IV-54
NESECRET
faţa poziţiei de apărare a plutonului, fără a dăuna mascării;
d) să ia măsuri contra incendiilor.
04146. – Când apărarea se organizează pe marginea pădurii LDA a plutonului este retrasă
în interior sau dispusă şi organizată în faţa acesteia la 200 -300 m. Pe marginea pădurii se trimite
siguranţa nemijlocită şi se organizează poziţii de tragere vremelnice pentru armamentul principal.
04147. – (1) Lupta în pădure se duce la mică distanţă, folosind pe scară largă acţiuni tip
ambuscadă şi contraatacuri cu subunităţi mici/grupe.
(2) Elementele de cercetare ale inamicului se nimicesc cu focul armamentului greu de
infanterie, al TAB sau MLI dispuse pe marginea pădurii, precum şi cu focul armamentului individual.
(3) Incendiile produse pe timpul ducerii luptei de a părare în pădure de către plutonul de
infanterie, se sting cu mijloacele la dispoziţie sau cu cele existente în zonă.

9. Apărarea în deşert şi în alte medii/zone cu temperaturi ridicate

04148. – (1) Plutonul trece la apărare în deşert/zone cu temperaturi ridicate similar cu


modul de acţiune în condiţii normale, avându-se în vedere faptul că vizibilitatea este mărită,
fronturile sunt lărgite şi există o multitudine de căi de apropiere.
(2) Comandantul plutonului trebuie să ia măsuri în vederea organizării apărării în
adâncime.
04149. – (1) Sistemul de lovire constă în pregătirea tragerilor aruncătoarelor şi a celorlalte
categorii de armament pe căile de acces, în cadrul barajului general, în faţa LDA, la flancuri şi în
adâncime.
(2) Nevoia de mijloace de ap ărare antiaeriană este mai mare datorită lipsei acoperirilor
naturale. Probabilitatea mare a atacurilor aeriene, obligă comandanţii să analizeze foarte atent orice
deplasare în afara spaţiului protejat antiaerian.
04150. – (1) Amenajarea genistică se execută în situaţii mai puţin avantajoase decât în
teren obişnuit, datorită condiţiilor naturale oferite de teren.
(2) Mascarea forţelor este mai dificilă fiind îngreunată de întinderile mari de nisip şi a
zonelor fără denivelări şi lipsa zonelor uşor de apărat.
(3) Zonele importante pentru apărare pot fi porturi , instalaţi logistice, drumuri, căi ferate,
staţii de pompare a apei, aerodromuri, fântâni, trecători montane şi alte puncte cheie din teren.
04151. – Pregătirea luptei de apărarenu se deosebeşte, în general, de cea desfăşurată în teren
obişnuit, intervenind doar unele particularităţi. O atenţie deosebită trebuie acordată descoperirii la
timp a direcţiei principale de efort a inamicului, pentru a asigura posibilitatea repoziţionării şi

concentrării oportune a forţelor în contraatacuri executate împotriva flancurilor inamicului.


NESECRET
IV-55
NESECRET
04152. – (1) În desfăşurarea luptei de apărare trebuie avut în vedere că cea mai bună
metodă de a distruge/neutraliza inamicul fără a suferi pierderi mari o constituie manevra agresivă, la
toate nivelurile.
(2) De asemenea, este recomandat să se constituie o rezervă puternică şi mobilă care să fie
în măsură să acţioneze pe mai multe direcţii. Ea trebuie să fie dispusă central şi după întrebuinţare
să se reconstituie urgent.

NESECRET
IV-56
NESECRET
CAPITOLUL V
Acţiuni intermediare

0501. – Acţiunile intermediare sunt acele acţiuni desfăşurate de forţele proprii, înainte, pe
timpul executării şi după încheierea acţiunilor specifice luptei armate sau a celor de stabilitate şi de
sprijin.

0502. – Acţiunile intermediare sau de tranziţie sunt:


a) deplasarea;
b) staţionarea;
c) regruparea;
d) înlocuirea;
e) înaintarea spre contact;
f) lupta de întâlnire;
g) joncţiunea forţelor;
h) retragerea;

i) însoţirea convoaielor.

SECŢIUNEA 1
Deplasarea

1. Generalităţi

0503. – Deplasarea plutonului se execută pe timp de pace, în situaţii de criză, pe timp de


război şi în perioada postconflict, în scopul dislocării dintr-o zonă în alta sau executării manevrei. O
variantă de deplasare a plutonului este prezentată schematic în anexa nr. 8.
0504. – Deplasarea plutonului se poate executa prin următoarele tehnici:
a) marş – pe autovehicule, pe jos sau pe schiuri, în cadrul companiei sau independent;
b) transport – pe mijloace rutiere, feroviare, aeriene ori navale, de regulă, în cadrul
companiei sau batalionului;
c) combinat, prin marş şi transport.
0505. – (1) Tehnica de bază pentru deplasarea plutonului este marşul.
(2) Indiferent de procedeul folosit, plutonul trebuie să ajungă în zona stabilită la timp şi cu
puterea de luptă completă, în vederea îndeplinirii misiunii ordonate.
(3) În funcţie de situaţie şi misiune, deplasarea poatespre
fi front/din spate spre aliniamentul

NESECRET
V-1
NESECRET
de contact, de-a lungul frontului/de-a lungul aliniamentului de contact, dinspre front/dinspre
aliniamentul de contact spre spate şi în spatele frontului/ dinspre aliniamentul de contact spre
adâncime.
0506. – (1) În funcţie de urgenţa impusă de situaţie, efortul cerut personalului şi viteza de
deplasare, marşul plutonului poate fi normal sau forţat.
(2) Marşul normal se execută, de regulă, pe timp de noapte sau în alte condiţii de
vizibilitate redusă, cu viteze medii de deplasare.
(3) Marşul forţat se execută când situaţia impune trecerea în timp scurt la îndeplinirea unei
misiuni de luptă, cu viteze maxime admise de norme şi teren, de regulă, fără oprire, folosindu -se
pentru deplasare majoritatea timpului de zi şi de noapte. El se execută atunci când se prevede
întâlnirea cu inamicul, la introducerea în luptă, în urmărire, în retragere şi în toate cazurile când
există pericol de întrebuinţare de către inamic a ADMCBRN, precum şi a sistemelor incendiare.
0507. – (1) La executarea deplasărilor se ţine cont de:
a) executarea recunoaşterii;
b) folosirea eficientă a terenului şi a vremii;
c) executarea deplasării pe grupe.
(2) Plutonul se deplasează în teren acoperit şi mascat, folosind dispozitivele şi tehnicile
cele mai avantajoase.
(3) În scopul organizării deplasării plutonului de infanterie se stabilesc elementele
specificate în Capitolul V, Acţiuni intermediare, secţiunea 1, Deplasarea, paragraful 1 Generalităţi
din „F.T./I.- 3, Manualul pentru luptă al companiei de infanterie”, Bucureşti 2013.
(4) Deplasarea pe grupe permite deplasarea mai rapidă, asigură o securitate mai bună şi o
dispersare mai mare.
0508. – În timpul deplasării plutonului, comandantul are în vedere:
a) menţinerea securităţii;
b) adoptarea celui mai potrivit dispozitiv de deplasare;
c) deplasarea cu viteza cea mai mare permisă de situaţie;
d) întărirea disciplinei referitoare la zgomot şi lumină;
e) camuflarea întregului personal şi a tehnicii.

2. Elementele de organizare a deplasării plutonului prin marş

0509. – Elementele deplasării plutonului prin marş sunt:


a) etapa de marş;

b) viteza medie de deplasare; NESECRET


V-2
NESECRET
c) halta mică;
d) halta mare;
e) odihna de zi/noapte.
0510. – Etapa de marş este distanţa parcursă de pluton în 24 de ore. La şes sau teren
deluros, etapa de marş pe autovehicule poate fi de până la 240 km, uneori mai mare; în teren
muntos-împădurit până la 150 km. Când plutonul se deplasează pe jos mărimea etapei de marş
poate să fie de până la 30 km.
0511. – Viteza medie de marş este media vitezelor parţiale realizate pe diferite porţiuni de
itinerar şi se exprimă în km/h. Viteza medie de marş a coloanelor este prevăzută în Capitolul V
Acţiuni intermediare, secţiunea 1 Deplasarea, paragraful 3 Marşul din „F.T./I.- 3, Manualul pentru
luptă al companiei de infanterie”, Bucureşti 2013.
0512. – (1) Pentru menajarea forţelor luptătorilor, verificarea stării tehnice a
autovehiculelor, executarea întreţinerilor tehnice şi înlăturarea defecţiunilor, se fixează halte mici,
halte mari şi odihna de zi/noapte.
(2) Haltele mici, în cazul deplasării pe autovehicule, se fixează într-o primă haltă, după 1-
2 ore de marş, iar următoarele, după fiecare 2 -3 ore de marş – iarna după 1-1,5 ore de marş – şi au
durata de 20-30 minute. Când marşul se execută pe jos se fixează prima haltă după 30 minute de la
începerea acestuia, iar următoarele din 50 în 50 minute şi au o durată de 10 minute.
(3) Halta mare se fixează la sfârşitul primei jumătăţi a etapei de marş şi are o durată de 2-4
ore. Când distanţa de parcurs este mai mică decât o etapă de marş, noaptea şi iarna pe geruri
puternice, nu se fixează, de regulă, haltă mare. Pe timpul haltei mari se serveşte hrana şi se
completează plinurile la autovehicule, se verifică armamentul şi tehnica militară, se execută
întreţinerea tehnică a autovehiculelor, iar în funcţie de rulajul tehnicii blindate, reglajele
dispozitivelor de comandă.
(4) Odihna de zi/noapte se fixează după executarea unei etape de marş.
(5) Pentru haltele mari şi odihna de zi/noapte se aleg zone care oferă condiţii favorabile de
protecţie şi mascare şi dispun de suficiente surse de apă. Pe timpul haltei mari şi în zona unde se
desfăşoară odihna de zi/noapte, subunităţile părăsesc drumul şi se dispun î n punctele stabilite, astfel
încât să fie permanent gata de luptă şi să poată continua în timp scurt marşul.
0513. – Când deplasarea se execută pe jos, după 2-3 zile de marş se acordă 24 ore pentru
odihnă.

3. Dispozitive de deplasare în câmpul tactic

0514. – (1) Deplasarea plutonului deNESECRET


infanterie prin marş se poate executa independent sau
V-3
NESECRET
în cadrul eşalonului superior.
(2) Atunci când plutonul se deplasează independent, el îşi organizează toate elementele de
marş cu forţele proprii.
(3) Atunci când plutonul se deplasează în cadrul eşalonului superior, poate îndeplinii şi
misiuni de culegere de informaţii sau de securitate a marşului . Pentru îndeplinirea acestor misiuni
plutonul poate adopta anumite dispozitive de marş, care să favorizeze îndeplinirea misiunii.
0515. – (1) Plutonul se deplasează în următoarele dispozitive de bază:
a) în coloană – figura nr. 5.1.1.;

Militarii se deplasează unul


înapoia celuilalt ladistanţa normală,
având în faţa formaţiei Ech.A.Pers.,
urmată de comandantul de grupăi ş
Ech.A.Bl.
Comandantul de pluton şi ajutorul
acestuia se dispun în flancul drept.
Se adoptă pe timpul marşului.

Figura nr. 5.1.1. – Plutonul de infanterie în coloană

NESECRET
V-4
NESECRET
b) în coloană câte unu – figura nr. 5.1.2.;

Plutonul se dispune cu
echipele antipersonal de la
cele trei grupe de
infanterie în săgeată, ca
elemente de siguranţă în
faţă şi în flancurile
formaţiei; ceilalţi militari
se deplasează în coloană
câte unu începând cu
comandantul Gr.1 I,
imediat înapoia Ech.A.Pers.
care asigură deplasarea
către înainte - se adoptă pe
timpul deplasării prin marş
sau în patrulă.
Este un dispozitiv de
marş.

Figura nr. 5.1.2. – Plutonul de infanterie în coloană câte unu

NESECRET
V-5
NESECRET
c) în coloană câte doi – figura nr. 5.1.3;

Plutonul se dispune cu grupele

împărţite, alternând Ech.A.Pers şi


Ech.A.Bl. Echipele se deplasează
în coloană câte unu, pe un rând, cu
distanţa de 6-8 m între militari - se
adoptă pe timpul deplasării prin
marş sau în patrulă.
Este un dispozitiv de marş.

Figura nr. 5.1.3. – Plutonul de infanterie în coloană câte doi

NESECRET
V-6
NESECRET
d) în coloană cu grupele în săgeată – figura nr. 5.1.4.;

Plutonul se deplasează, având grupele


în dispozitiv săgeată, cu comandantul
de pluton dispus între grupa 1 şi grupa a
2-a şi cu ajutorul acestuia dispus între
grupa a 2-a şi grupa a 3-a - se adoptă în
ofensivă şi când acţionează ca patrulă.

Distanţa între comandantul de pluton,


ajutorul acestuia şi grupele între care se
dispune este de:
a) 20 m atunci când se prevede
întâlnirea cu inamicul;
b) 50 m atunci când nu se prevede
întâlnirea cu inamicul.
Este un dispozitiv premergător de
luptă.

Figura nr. 5.1.4. – Plutonul de infanterie în coloană cu grupele în săgeată

NESECRET
V-7
NESECRET
e) în linie cu grupele în săgeată – figura nr. 5.1.5.;

Plutonul se constituie în
linie de grupe, grupele fiind
în săgeată.
Comandantul de pluton şi

ajutorul acestuia se dispun în


intervalele dintre grupe - se
adoptă în apărare.
Este un dispozitiv
premergător de luptă.

Figura nr. 5.1.5. – Plutonul de infanterie în linie cu grupele în săgeată

f) în linie cu grupele în linie – figura nr. 5.1.6;

Plutonul se dispune în linie, cu grupele desfăşurate pentru luptă - se adoptă, de regulă, în lupta de
apărare.

Figura nr. 5.1.6. – Plutonul de infanterie în linie cu grupele în linie

NESECRET
V-8
NESECRET

g) în triunghi cu vârful înainte cu grupele în săgeată – figura nr. 5.1.7;


Plutonul se dispune cu
grupa 1 infanterie către
înainte, iar grupa 2 şi grupa 3
spre înapoi, pe acelaşi

aliniament. Comandantul
de pluton şi ajutorul acestuia
se dispun înapoia grupei 1
infanterie. Grupele sunt în
săgeată - se adoptă atât în
ofensivă cât şi în apărare.
Este un dispozitiv de luptă.
Figura nr. 5.1.7. – Plutonul de infanterie în triunghi cu vârful înainte cu grupele în săgeată

h) în triunghi cu vârful înapoi – tip V – figura nr. 5.1.8.


Plutonul se constituie în formaţie
de grupe în săgeată, grupa 1
infanterie şi grupa 2 către înainte
la acelaşi nivel, iar grupa 3 în
spate.
Comandantul de pluton şi
ajutorul acestuia se dispun
înaintea grupei 3 infanterie - se
adoptă atât în ofensivă cât şi în
apărare.
Este un dispozitiv de luptă.
Figura nr. 5.1.8. – Plutonul de infanterie în triunghi cu vârful înapoi cu grupele în săgeată – tip V

(2) Aceste dispozitive menţin poziţiile grupelor plutonului într-o relaţie strânsă.
(3) Indiferent de dispozitivul de deplasare adoptat, se va menţine permanent legătura între
comandantul de pluton şi grupe, precum şi între grupele plutonului, prin sistemul de legături stabilit.
0516. – Comandantul plutonului de infanterie analizează caracteristicile dispozitivelor
plutonului de infanterie pentru a selecta cea mai bună formaţie în funcţie de misiune şi de factorii

NESECRET
V-9
NESECRET
MIFT-TC. O comparaţie a formaţiilor este redată în tabelul nr. 5.1.1.
Caracteristici
Când se Posibilităţi de
Dispozitivul foloseşte Control Flexibilitate executare a Viteză
focului
Bun - Permite executarea
Plutonul în Constituie Permite o
pentru limitată a focului
coloană cu dispozitivul de desfăşurare
executarea către faţă şi spre Bună
grupele în bază al rapidă lateral
manevrei şi înapoi, dar bună
săgeată plutonului a focului şi în adâncime către flancuri
Când Cdt.Pl. are
nevoie de o
Plutonul în
putere maximă Putere maximă
linie cu
de foc către Greu Minimă către faţă, limitată Redusă
grupele în
înainte şi situaţia către flancuri
linie
inamicului este
cunoscută
Mai redu-
Mai uşor
să decât
Când Cdt.Pl. nu decât atunci
Bune către înainte atunci când
doreşte plutonul când
şi către înapoi. Nu plutonul.
desfăşurat în plutonul
Permite la fel de bune ca în este dispus
prima linie. este dispus
adoptarea cu situaţia când în săgeată,
Plutonul în Când în linie cu uşurinţă a altor plutonul este dar mai
linie cu comandantul de grupele în
dispozitive - dispus în săgeată. rapidă
grupele în pluton doreşte să linie, dar
circular, Mai bune decât decât
săgeată se pregătească mai dificil
eşalonate sau atunci când atunci când
pentru contactul decât atunci
în triunghi plutonul este plutonul.
cu inamicul. când
dispus în linie, cu este dispus
La apropierea de plutonul
grupele în linie în linie cu
obiectiv este dispus
grupele în
în săgeată
linie.
Asigură două
grupe pentru
executarea
Plutonul în Când există imediată a
triunghiînapoi
vârful cu informaţii
despre inamicvagi
şi focului şicătreo de
înainte Putereexecutare
foarte marea
Greu Redusă
cu grupele în se aşteaptă grupă pentru focului către
săgeată contactul cu executarea înainte şi flancuri
– tip V forţele acestuia focului în
situaţia
contactului din
flanc ori spate

NESECRET
V-10
NESECRET
Caracteristici
Când se Posibilităţi de
Dispozitivul
foloseşte Control Flexibilitate executare a Viteză
focului
Dificil, dar Permite
mai bun comandantului Redusă,
decât atunci de pluton să dar mai
Când datele când reacţioneze la rapidă
Plutonul în
despre inamic plutonul contactul cu un decât
triunghi cu Putere foarte mare
vârful înainte sunt vagi
aşteaptă şi nu se în triunghi valoare redusă de foc către înainte
este dispus inamic de atunci
plutonulcând
cu grupele în şi flancuri
contactul cu cu vârful şi să aibă încă este dispus
săgeată
acesta înapoi şi în două grupe în triunghi
linie cu pentru a cu vârful
grupele în executa înapoi
linie manevra
Când Asigură execu-tarea
Cel mai greu
Plutonul în vizibilitatea este rapidă a focului
Cel mai de manevrat Cea mai
coloană câte redusă sau către flancuri, dar se
uşor din această rapidă
unu terenul limitează focul către
formaţie
accidentat înainte şi înapoi.
Tabelul nr. 5.1.1. – Caracteristicile dispozitivelor plutonului de infanterie

4. Măsuri de siguranţă pe timpul deplasării plutonului prin marş

0517. – (1) Când plutonul execută marşul independent/izolat, comandantul ia măsuri de


siguranţă a subunităţii pe care o comandă şi a celor de întărire/sprijin, numeşte observator terestru şi
aerian căruia îi precizează misiunile şi modul de îndeplinire a acestora.
(2) La nevoie, pentru cercetarea unor obiective de pe direcţia de deplasare, numeşte echipe
de cercetare. În funcţie de distanţa pe care se execută marşul şi de posibilitatea întâlnirii cu
inamicul, pentru siguranţa plutonului se numeşte o patrulă de siguranţă. Elementele destinate pentru
siguranţa marşului, pe timpul haltelor se transformă în elemente de siguranţă a staţionării.
0518. – (1) În siguranţa de marş plutonul poate fi destinat ca pichet mobil de cap/de flanc,
de spate, pichet fix de flanc sau patrulă de siguranţă când pichetul mobil este de valoare companie.
(2) Plutonul ca pichet mobil/fix poate primi ca întărire 1-3 tancuri, un pluton de
aruncătoare, o grupă de mitraliere, 1 -2 pionieri, 1-2 cercetaşi CBRN.
(3) În cadrul plutonului pot fi incluşi luptători care cunosc raionul şi itinerarele de
deplasare, în special în localităţi, în teren accidentat şi împădurit, în munţi, îndeplinind de regulă
rolul de călăuze.
(4) Pichetul mobil de cap se trimite la distanţa de 5-10 km, iar pichetul mobil/fix de flanc
şi de spate – până la 5 km.

NESECRET
V-11
NESECRET
(5) În localităţi, păduri, munţi, pe timp de noapte sau când mersul se execută pe jos, aceste
distanţe se pot micşora până la jumătate.
0519. – Misiunile pichetului mobil de cap/de flanc sunt:
a) să asigure coloana căreia îi face siguranţa împotriva atacului prin surprindere al
inamicului terestru, să captureze sau să distrugă cercetaşii inamicului ori grupurile de cercetare -
diversiune ale acestuia;
b) să atace inamicul de pe itinerarul de deplasare, să cucerească punctele din teren
favorabile pentru luptă, să oblige inamicul să se desfăşoare prematur, asigurând astfel condiţii
favorabile pentru desfăşurarea şi intrarea în luptă în mod organizat a coloanei căreia î i face
siguranţa.
0520. – Misiunile pichetului mobil de spate sunt:
a) asigurarea pentru coloana căreia îi face siguranţa a posibilităţii de a se îndepărta de
inamic şi a executa deplasarea în ordine;
b) să nu permită inamicului terestru să atace prin surprindere coloana căreia îi face
siguranţa, interzicând acţiunile elementelor de cercetare -diversiune, subunităţilor aeromobile şi
desantului aerian inamic.
0521. – Pichetul fix de flanc are misiunea de a menţine poziţia indicată de comandantul
subunităţii/unităţii căreia îi face siguranţa, asigurând coloana împotriva atacului din flanc executat
prin surprindere de către subunităţi ale inamicului.
0522. – (1) Pentru siguranţa nemijlocită, pichetul mobil trimite patrule de siguranţă de
cap/flanc, spate a căror valoare poate fi de la o echipă de 2 -4 luptători până la o grupă.
(2) În cadrul pichetului se organizează observarea circulară pentru supravegherea spaţiului
terestru, aerian, precum şi pentru primirea semnalelor de la patrulele de siguranţă şi de la cercetaşi.
(3) Pentru legătura între pichet şi coloană se folosesc agenţi de legătură pe jos, pe biciclete,
motociclete sau pe schiuri, precum şi semnale/optice şi acustice.
0523. – Comandantul plutonului destinat ca pichet mobil/fix este obligat să-şi însuşească
misiunea, să studieze pe hartă itinerarul de deplasare/zona de dispunere pentru pichetul fix, să
stabilească modul de deplasare şi să dea ordinul de operaţie.
0524. – Pentru executarea marşului, comandantul de pluton dă ordinul de marş, în care
precizează:
a) informaţii despre inamic şi aliniamentele probabile de întâlnire cu acesta;
b) misiunea plutonului pichet mobil de cap/flanc, spate;
c) informaţii despre subunităţile vecine şi despre cercetare – atunci când acţionează în faţă;
d) compunerea şi misiunile patrulei de siguranţă;

e) orele de trecere pe la punctul iniţial şi pe la punctele de coordonare;


NESECRET
V-12
NESECRET
f) ordinea de încolonare, viteza de deplasare şi locul haltelor;
g) locurile unde sunt organizate posturi de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
h) modul de acţiune la întâlnirea cu inamicul şi la atacul aerian al acestuia;
i) modul de hrănire al militarilor şi de alimentare a autovehiculelor cu CL;
j) semnale de conducere;
k) înlocuitorul la comandă.
0525. – (1) Plutonul se opreşte pentru halte la semnalul comandantului companiei căreia îi
face siguranţa.
(2) Pe timpul haltei mici plutonul ocupă o poziţie avantajoasă şi continuă observarea, fiind
gata să respingă atacul inamicului. La halta mare sau în zona odihnei de zi/noapte, plutonul – pichet
mobil de cap – se transformă în pichet de pază şi îndeplineşte misiunile care i se ordonă.
0526. – (1) Informaţiile obţinute se raportează imediat comandantului care a trimis
siguranţa.
(2) În teren muntos-împădurit se mai determină:
a) gradul de practicabilitate a itinerarului pentru autovehicule şi forţe;
b) existenţa punctelor obligatorii de trecere, grohotişurilor, grotelor, peşterilor,
tunelurilor/lucrărilor subterane, izvoarelor, refugiilor, iar pe timp de iarnă – grosimea stratului de
zăpadă, existenţa cornişelor, a podurilor de zăpadă, probabilitatea avalanşelor.
0527. – (1) Compania/batalionul/brigada trebuie să treacă cu capul coloanei forţelor
principale pe la punctul iniţial la ora stabilită; plutonul destinat ca pichet mobil de cap/patrulă de
siguranţă precede forţele principale la distanţa ordonată.
(2) Distanţa între autovehicule se stabileşte în funcţie de viteza de marş şi condiţiile de
vizibilitate şi este de 25 -50 m. Pe timpul deplasării pe drumuri cu praf, polei, pante abrupte, curbe
cu rază mică, în condiţii de vizibilitate redusă, precum şi pe timpul traversării zonelor contaminate,
distanţa între autovehicule se măreşte până la 100 m, uneori şi mai mult.
(3) Noaptea autovehiculele folosesc dispozitive de camuflare a luminilor, iar distanţa între
acestea se reduce până la 25 m.
(4) Autovehiculele care din cauza unor defecţiuni tehnice au rămas pe itinerar îşi ocupă
locul în coloana din care fac parte, numai pe timpul haltelor.
(5) Coloana nu se opreşte în locuri înguste, pe poduri, în vaduri, pe pante mari, în curbe cu
rază mică.
(6) La poduri se iau măsuri de siguranţă a deplasării şi , la nevoie, pentru întărirea
capacităţii de suport a acestora.
(7) În cazul atacului aerian al inamicului se continuă deplasarea, mărind viteza şi distanţa

dintre autovehicule. NESECRET


V-13
NESECRET
(8) Cercetarea de radiaţie, chimică şi biologică se execută de toate elementele din siguranţa
marşului şi de către forţele principale.
0528. – (1) În teren muntos-împădurit marşul se pregăteşte şi execută ţinând seama de
caracteristicile drumului, de timp şi starea vremii.
(2) În locurile înguste şi greu accesibile, dacă este posibil, se lărgeşte partea carosabilă; la
nevoie se amenajează drumuri ocolitoare. Se prevăd, de asemenea, măsuri pentru stingerea
incendiilor şi înlăturarea obstacolelor.
(3) Toate instalaţiile hidrotehnice care prin distrugerea lor pot modifica rapid nivelul apei
şi prin aceasta periclitează situaţia plutonului, trebuie apărate împotriva atacurilor terestre şi aeriene
ale inamicului.
(4) În sectoarele periculoase de drum se instalează balustrade şi indicatoare vizibile.
(5) Subunităţile vor executa marşul, de regulă, combinat – pe autovehicule, până la limita
maximă accesibilă, cât permite capacitatea drumului şi panta acestuia, iar când drumurile se
îngustează şi devin poteci militarii debarcă de pe autovehicule şi continuă marşul pe jos.
Autovehiculele subunităţilor se constituie în eşaloane de transport auto sub comandă unică şi
urmează subunităţile pe rute accesibile ocolitoare. Caii portsamar se constituie în eşaloane de
transport hipo şi transportă pe curse şi urgenţe armamentul greu şi celelalte materiale de la punctele
de transbordare auto la punctele de transbordare la purtător. Subunităţile îşi transportă muniţia şi
materialele pe purtători, pe poteci înguste şi în afara acestora/eventual prin escaladarea unor
porţiuni din teren, de la punctele de transbordare hipo până la raionul acţiunilor de luptă. Pentru
trecerea râurilor de munte şi prăpăstiilor se folosesc podurile/punţile suspendate sau funiculare.
(6) Plutonul trebuie să aibă pregătite din timp mijloacele de trecere peste râurile de munte
şi dispozitive pentru frânarea autovehiculelor.
(7) Siguranţa flancurilor se execută, de regulă, prin pichete fixe de flanc care ocupă poziţii
pe înălţimile dominante, îndeosebi la trecători şi pe podurile laterale care duc spre itinerarele de
deplasare.
(8) Când au fost semnalate grupuri de cercetare-diversiune se iau măsuri pentru întărirea
siguranţei.
0529. – (1) Pe timp de iarnă cu zăpadă mare şi temperaturi scăzute, executarea marşului
necesită: luarea măsurilor pentru prevenirea degerăturilor, pregătirea tehnicii militare pentru
funcţionare în condiţiile unor temperaturi scăzute, asigurarea autovehiculelor cu accesorii şi
mijloace necesare măririi capacităţii de trecere, acoperirea cu prelatele a autovehiculelor destinate
transportului militarilor.
(2) În siguranţa de marş se includ autovehicule înzestrate cu echipament pentru

îndepărtarea zăpezii. Autovehiculele cu capacitate


NESECRET
mare de trecere /tractoare se repartizează de-a
V-14
NESECRET
lungul întregii coloane. Pe timpul haltelor, motoarele autovehiculelor se încălzesc câte 4-5 minute la
fiecare jumătate de oră. Pentru încălzirea militarilor se execută cu aceştia alergări scurte şi este
interzis ca aceştia să stea în poziţia culcat pe zăpadă.
(3) Când marşul se execută pe jos, în afara drumurilor sau pe drumuri înzăpezite
subunităţile din capul coloanei se înlocuiesc după fiecare 20 -30 minute.
(4) Pe ger puternic se asigură militarilor hrană caldă.

5. Acţiuni în zone de pericol

0530. – (1) O zonă de pericol este orice loc de pe itinerar în care comandantul estimează că
plutonul său ar putea fi expus la foc, la observare sau la amândouă din partea inamicului; plutonul
încearcă să evite zonele de pericol; dacă un pluton trebuie să traverseze o zonă de pericol, execută
acest lucru cu mare atenţie şi cât mai rapid posibil.
(2) Tipuri de zone de pericol şi procedee de traversare:
a) zone – câmp deschis; plutonul rămâne ascuns în apropiere şi observă zona; postul de
siguranţă dă avertismente din timp; se trimite un element în faţă pentru a observa zona îndepărtată;
în continuare, restul plutonului trece pe drumul cel mai puţin expus şi cât mai rapid posibil;
b) drumuri şi poteci; se traversează drumurile sau potecile pe la sau în apropierea unei
curbe, prin locuri de joasă înălţime care să asigure mascarea;
c) sate; trecerea pe lângă acestea se va face în sensul invers al direcţiei din care bate
vântul şi cât mai departe de ele; se evită animalele, în special câinii, care ar putea trăda prezenţa
plutonului;
d) poziţii ale inamicului; se trece prin zona spre care nu bate vântul – inamicul ar putea
avea câini cercetaşi; se menţin în supraveghere permanentă sârmele de la minele surpriză şi
dispozitivele de avertizare;
e) câmpuri minate; se ocolesc câmpurile minate dacă este posibil, chiar dacă acest lucru
implică schimbarea drumului cu unul mult mai lung; se execută un culoar prin câmpul de mine doar
dacă nu există altă soluţie;
f) cursuri de apă; se alege un loc îngust pe cursul de apă/vad care să permită ma scarea pe
ambele maluri; se observă cu mare atenţie zona îndepărtată; se amplasează elemente de siguranţă în
zona apropiată cât şi în cea îndepărtată pentru avertizarea timpurie; se eliberează zona îndepărtată,
apoi se trece rapid, evitându-se zgomotele;
g) obstacole din sârmă; de regulă, aceste obstacole care se află permanent sub observarea
şi focul inamicului, se evită pe cât posibil;

NESECRET
V-15
NESECRET
h) văi, defilee înguste; se trimit elemente de cercetare, prin zone în care au vizibilitate
continuă asupra văii şi permit deplasarea în ascuns, aceste elemente rămân la supraveghere până
când plutonul traversează valea urmând să fie recuperate succesiv. Valoarea acestor elemente de
cercetare este stabilită de comandantul de pluton în funcţie de complexitatea terenului şi a situaţiei.
(3) Traversarea prin zone periculoase – când plutonul traversează o zonă periculoasă
independent sau în compunerea unor forţe, el trebuie să:
a) desemneze punctele de adunare din zona apropiată sau cea îndepărtată;
b) asigure zona apropiată – flancurile şi spatele dispozitivului;
c) recunoască şi să asigure zona îndepărtată;
d) execute traversarea prin zona de pericol;
e) decidă cum va traversa plutonul având la bază timpul la dispoziţie, mărimea subunităţii,
mărimea zonei de pericol, câmpurile de foc din zonă şi modul de realizare a siguranţei.
(4) Plutonul traversează zona cu toţi militarii odată, pe perechi sau câte un militar.
(5) După ce fiecare militar traversează zona, comandantul de pluton se deplasează către o
poziţie de siguranţă sau către punctul de adunare din zona îndepărtată, unde aşteaptă până când i se
ordonă să continue deplasarea.
(6) Zona de siguranţă trebuie să fie suficient de mare pentru a permite desfăşurarea întregii
subunităţi.
0531. – (1) Traversarea zonelor de pericol lineare – plutonul traversează zona de pericol în
dispozitivul şi locul specificate de către comandantul eşalonului superior.
(2) Pe partea îndepărtată a zonei de pericol, personalul şi echipamentul plutonului sunt
ţinute sub observaţie.
(3) Plutonul de infanterie, de regulă, continuă misiunea, astfel:
a) când echipa de comandă semnalează „ZONĂ DE PERICOL” transmis în toată
subunitatea, plutonul se opreşte;
b) comandantul plutonului se deplasează înainte, confirmă zona de pericol şi hotărăşte ce
tehnică va folosi pentru a traversa; ajutorul comandantului de pluton se deplasează înaintea
comandantului de pluton;
c) comandantul de pluton informează toţi comandanţii de grupă cu privire la situaţie şi
punctele de adunare din partea apropiată precum şi din cea îndepărtată;
d) ajutorul comandantului de pluton conduce realizarea siguranţei în partea apropiată – de
obicei executată de grupa următoare; cele două echipe de siguranţă îl pot urma înainte, când
plutonul se opreşte şi semnalul de zonă de pericol a trecut;
e) comandantul de pluton recunoaşte zona de pericol şi alege punctul de trecere care oferă

cea mai bună acoperire şi mascare; NESECRET


V-16
NESECRET
f) siguranţa din partea apropiată observă flancurile şi asigură traversarea;
g) când siguranţa din partea apropiată este pe poziţie, comandantul plutonului conduce
echipa de siguranţă din partea îndepărtată pentru traversarea zonei de pericol;
h) echipa de siguranţă din partea îndepărtată eliberează această zonă;
i) comandantul echipei de siguranţă din partea îndepărtată stabileşte un post de observare
înaintea zonei eliberate;
j) echipa de siguranţă din partea îndepărtată semnalează comandantului de grupă că zona
este liberă; comandantul de grupă transmite mesajul comandantului de pluton;
k) plutonul traversează rapid zona de pericol;
l) după traversarea zonei de pericol forţele principale ale plutonului se deplasează după
azimutul magnetic cerut;
m) elementul de siguranţă din partea apropiată, controlat de ajutorul comandantului de
pluton, traversează zona de pericol prin acelaşi loc prin care au traversat forţele principale ale
plutonului, acoperind eventualele urme lăsate de acestea;
n) ajutorul comandantului de pluton se asigură că toată lumea traversează şi trimite
raportul;
o) comandantul plutonului dă instrucţiunile şi încetineşte deplasarea la viteza normală.
0532. – (1) Traversarea unor zone mari de câmp deschis – aceste zone nu pot fi ocolite în
timp util de către pluton pentru îndeplinirea misiunii.
(2) Traversarea zonei se execută printr-o combinaţie de marş cu siguranţă sporită şi în
salturi.
0533. – Traversarea zonelor mici de câmp deschis – de regulă, aceste zone se ocolesc în
timpul alocat îndeplinirii misiunii, utilizându-se următoarele tehnici:
a) drumul de ocolire – folosind întoarceri de 90 grade la dreapta sau la stânga, plutonul se
deplasează în jurul zonei deschise până când ajung în partea îndepărtată, apoi îşi continuă misiunea;
b) deplasarea în jurul zonei deschise – comandantul indică un punct de adunare în partea
îndepărtată deplasându-se după azimut, hotărăşte care parte a zonei deschise să o înconjoare se
deplasează în jurul zonei deschise; foloseşte terenul pentru acoperire şi mascare; când plutonul
soseşte la punctul de adunare pe partea îndepărtată, comandantul verifică încă odată azimutul zonei
şi continuă misiunea.

6. Tehnici de deplasare

0534. – (1) Tehnica de deplasare este modalitatea pe care plutonul o foloseşte pentru a

parcurge terenul. Există două tehnici de deplasare:


NESECRET
V-17
NESECRET
a) marşul normal;
b) deplasarea prin salturi.
(2) Selecţia tehnicii de marş se bazează pe probabilitatea contactului cu inamicul şi
cerinţele de viteză. Caracteristicile a fi luate în considerare pentru fiecare tehnică sunt controlul,
dispersia, viteza şi siguranţa. Acestea sunt analizate în tabelul nr. 5.1.2.
(3) Luptătorii trebuie să-l vadă pe comandantul lor iar acesta să-l poată vedea pe
comandantul grupei direcţionale. Comandanţii controlează deplasarea prin semnale şi folosesc
staţiile radio când este nevoie.
Tehnici de Caracteristici
Când se f olosesc
deplasare Control Dispersie Viteză Siguranţă
Când nu se prevede întâlnirea Bun Mică Mare Scăzută
cu inamicul
Marş normal
Când este posibilă întâlnirea cu Foarte bun Mică Medie Medie
inamicul
Deplasarea Contactul cu inamicul este Mai puţin
aşteptat - foarte posibil să se Mare Mică Mare
prin salturi realizeze bun

Tabelul nr. 5.1.2. – Caracteristicile tehnicii de deplasare

0535. – (1) Marşul normal se execută, de regulă, pe timp de noapte sau în condiţii de
vizibilitate redusă, cu viteze medii de deplasare.
(2) Când nu se prevede întâlnirea cu inamicul marşul se pregăteşte şi se execută astfel
încât plutonul să ajungă în noua zonă în condiţii de efort normal; pentru aceasta se aleg cele mai
bune drumuri care se pregătesc din timp.
(3) Când este posibilă întâlnirea cu inamicul , marşul trebuie pregătit şi executat astfel

încât plutonul să fie în permanenţă gata de acţiune, capabil să se desfăşoare cu rapiditate şi să intre
la timp în luptă; în acest scop comandantul plutonului ia măsuri pentru folosirea tehnicii şi
dispozitivului de deplasare adecvat situaţiei.
0536. – Deplasarea prin salturi este o tehnică folosită atunci când se aşteaptă contactul cu
inamicul. Plutonul execută marşul folosind salturi succesive sau alternative, astfel:
a) o grupă se deplasează în salturi către poziţia aleasă, apoi devine elementul de siguranţă
dacă nu a fost realizat contactul cu inamicul pe drum; grupa care se deplasează în salturi poate
folosi ori marşul în siguranţă, marşul în salturi sau tehnici de deplasare individuală - deplasare târâş,
deplasări scurte pe echipe sau perechi;
b) o grupă asigură grupa care se deplasează în salturi de pe poziţii acoperite de unde
NESECRET
V-18
NESECRET
poate vedea şi reprima eventualele acţiuni ale inamicului, luptătorii folosesc tehnici de iluminare
pentru a vizualiza sectorul desemnat iar comandantul plutonului rămâne cu grupa de siguranţă;
c) o grupă aşteaptă ordine când nu este angajată şi stă în aşteptare în vederea folosirii
sale la ordinele comandantului de pluton.
0537. – Considerente – când decide destinaţia grupei ce se deplasează în salturi,
comandantul de pluton are în vedere:
a) cerinţele misiunii;
b) locaţia probabilă a inamicului;
c) itinerarele către următoarea poziţie de siguranţă;
d) capacitatea armamentului de siguranţă de a acoperi saltul;
e) capacitatea de a executa acţiuni de răspuns a restului de pluton;
f) câmpurile de foc din apropierea poziţiilor de siguranţă.
0538. – Instrucţiuni – înainte de un salt, comandantul de pluton dă ordin comandanţilor săi
de grupă din poziţia de supraveghere. El le spune şi le arată următoarele:
a) direcţia sau locaţia inamicului - dacă se cunoaşte;
b) poziţiile grupei de siguranţă;
c) următoarea poziţie a grupei de siguranţă;
d) ruta grupei ce se deplasează în salturi;
e) ce este de făcut după ce grupa ce se deplasează în salturi ajunge la următoarea poziţie;
f) ce semnal va folosi grupa ce se deplasează în salturi pentru a anunţa că este pregătită
pentru a securiza;
g) cum va primi grupa următoarele ordine.

7. Transportul

0539. – (1) Transportul constă în deplasarea personalului, tehnicii şi materialelor cu


ajutorul mijloacelor feroviare, maritime, fluviale şi aeriene.
(2) În vederea executării transportului, se destină staţii, aerodromuri, porturi de îmbarcare
şi debarcare, zone de aşteptare şi de adunare de bază şi de rezervă.
0540. – (1) Înainte de îmbarcare, plutonul se dispune în cadrul zonei de aşteptare, iar după
debarcare în cadrul zonei de adunare ale eşaloanelor superioare.
(2) Zonele de aşteptare şi de adunare se aleg în raport cu condiţiile de teren la distanţă de
până la 3 km faţă de staţiile, aerodromurile şi porturile de îmbarcare/debarcare.
(3) În zona de aşteptare plutonul se dispune în ascuns, folosind lucrările genistice executate

din timp de forţele şi mijloacele destinate în acest scop, precum şi posibilităţile de protecţie ale
NESECRET
V-19
NESECRET
terenului, ţinând seama de ordinea de deplasare spre staţia de îmbarcare.
0541. – (1) Când transportul se execută pe comunicaţiile feroviare, maritime sau fluviale,
comandantului de pluton i se precizează locul în cadrul zonei de aşteptare, itinerarul şi modul de
deplasare spre locul de îmbarcare, planul de îmbarcare şi de repartizare a personalului, tehnicii şi a
materialelor pe vagoane/platforme sau nave, durata în timp de la începerea şi până la terminarea
îmbarcării.
(2) Înainte de a începe deplasarea în vederea îmbarcării, comandantul de pluton verifică
dacă personalul cunoaşte regulile de îmbarcare, ancorare şi debarcare a tehnicii militare, de
comportare pe timpul transportului şi dacă armamentul, TAB sau MLI şi materialele sunt pregăti te
pentru a fi transportate.
(3) Deplasarea plutonului din zona de aşteptare către staţia/portul de îmbarcare se execută
astfel încât să poată trece imediat la executarea îmbarcării.
(4) Armamentul, TAB sau MLI şi personalul trebuie să se îmbarce cu rapiditate şi în
siguranţă, respectându-se cu stricteţe măsurile pentru prevenirea accidentelor şi deteriorarea tehnicii
militare şi a mijloacelor de transport.
0542. – (1) Pe timpul transportului plutonul trebuie să fie în permanenţă gata de debarcare,
pentru continuarea deplasării prin marş şi intrarea la timp în luptă.
(2) Cercetarea, observarea aeriană şi terestră se asigură prin posturi de observare prevăzute
cu aparatura de observare şi de cercetare chimică, biologică şi de radiaţie necesară.
(3) Plutonul care se transportă pe comunicaţiile feroviare, maritime şi fluviale se asigură cu
rezerve de alimente şi apă potabilă pentru toată durata transportului.
0543. – La sosirea în staţia/portul de debarcare, plutonul debarcă şi se deplasează în zona
de adunare, fiind gata să îndeplinească misiunea de luptă . Acesta trebuie să fie în măsură să debarce
şi în locuri nepregătite, să execute marşul spre locul ordonat ocolind porţiunile de teren minate cu
distrugeri sau contaminate şi să intre la timp în luptă.
0544. – Când linia de cale ferată de pe direcţia de deplasare a fost distrusă şi nu sunt
posibilităţi de refacere a acesteia în timp scurt sau de varientare, plutonul poate continua transportul
prin transbordare pe alte mijloace feroviare de transport asigurate din timp sau prin deplasare pe
căile rutiere existente.

SECŢIUNEA a 2-a
Staţionarea

1. Generalităţi

NESECRET
V-20
NESECRET
0545. – Staţionarea constă în dispunerea plutonului într-o zonă în vederea pregătirii luptei,
a unei deplasări sau în scopul refacerii puterii de luptă . Pentru staţionare plutonul se dispune într-o
zonă, în cadrul eşalonului superior sau independent.

2. Organizarea zonei de staţionare

0546. – Zona de staţionare reprezintă locul în care plutonul de infanterie se regrupează în


vederea pregătirii unei acţiuni, începerii unei deplasări sau refacerii puterii de luptă.
0547. – Zona de staţionare asigură:
a) mascare pentru personal şi tehnică;
b) protecţie împotriva focului direct şi a celui executat din poziţii de tragere acoperite;
c) posibilitatea organizării securităţii plutonului;
d) teren favorabil deplasării vehiculelor;
e) puncte de intrare şi ieşire;
f) un sistem de drumuri/poteci interioare;
g) spaţiu suficient pentru dispersarea tehnicii de luptă, a personalului şi a materialelor.

3. Siguranţa staţionării

0548. – (1) În staţionare plutonul poate fi numit pichet de pază independent sau pichet de
pază în cadrul detaşamentului de pază . De regulă, plutonul ocupă şi pregăteşte un punct de sprijin
de bază şi de rezervă – dacă se dispune de timp – cu o dezvoltare frontală de 500-1.000 m şi
primeşte o zonă de siguranţă cu o lărgime de până la 2 km. El poate fi trimis la o distanţă de până la
5 km faţă de subunităţile cărora le face siguranţa.
(2) Pichetul de pază se instalează pe un aliniament favorabil apărări i pe cât posibil protejat
de obstacole antiblindate şi care să asigure un câmp de observare spre inamic pe o distanţă cât mai
mare.
(3) În zona de siguranţă, pichetul de pază pregăteşte poziţii de apărare de bază şi de rezervă
– dacă se dispune de timp. Intervalele dintre poziţiile de apărare ale pichetelor se acoperă prin focul
armamentului de infanterie şi al aruncătoarelor.
0549. – (1) Pentru recunoaşterea militarilor proprii, zilnic, se stabileşte secretul, care se
comunică subunităţii din siguranţa de staţionare şi elementelor de cercetare trimise în faţa acesteia.
(2) Locul de dispunere al plutonului trebuie să asigure observarea circulară, executarea
focului pe toate direcţiile şi o bună mascare.

(3) Pichetul de pază capturează sau distruge


NESECRET
grupurile mici ale inamicului.
V-21
NESECRET
(4) Când inamicul atacă cu forţe superioare pichetul de pază deschide focul la distanţa
maximă eficace, provocându-i pierderi şi obligându-l să se desfăşoare prematur . El trebuie să apere
aliniamentul ocupat pentru a asigura desfăşurarea forţelor principale.
(5) Pichetul de pază se retrage de pe un aliniament pe altul numai cu aprobarea
comandantului eşalonului care l-a trimis.
0550. – (1) Postul de pază independent are valoarea unei grupe ce poate acţiona
independent sau în cadrul plutonului ca pichet de pază independent.
(2) Acesta se trimite de regulă până la o distanţă de 1,5 km atunci când acţionează pe TAB
sau MLI sau la 1 km când acţionează pe jos.
(3) Postul de pază organizează o poziţie de apărare şi primeşte o zonă de siguranţă.

4. Activităţi desfăşurate în cadrul zonei de staţionare

0551. – (1) Pentru refacerea puterii de luptă, pe timpul staţionării se desfăşoară


următoarele activităţi:
a) aprovizionarea;
b) executarea lucrărilor de mentenanţă;
c) acordarea primelor îngrijiri medicale;
d) evacuarea răniţilor şi a bolnavilor;
e) hrănirea şi odihna personalului.
(2) Comandantul plutonului trebuie să urmărească repartizarea echitabilă a luptătorilor
pentru serviciul de pază şi pentru realizarea lucrărilor de mentenanţă în scopul asigurării timpului
necesar pentru odihna tuturor subordonaţilor.
(3) Pe timpul staţionării se execută, de regulă, şi activităţi ce privesc pregătirea pentru luptă
a plutonului, respectiv:
a) pregătirea misiunii următoare de îndată ce este cunoscută, con comitent cu luarea tuturor
măsurilor pentru respingerea inamicului terestru şi aerian, inclusiv pentru distrugerea desantului
aerian şi a grupurilor de cercetare - diversiune ale acestuia;
b) asigurarea materialelor, armamentului şi a muniţiei necesare pentru îndeplinirea
misiunii;
c) repetiţiile plutonului, conduse de către înlocuitor, atunci când comandantul de pluton
este la comandantul de companie;
d) pregătirea pentru deplasare.

5. Staţionarea în condiţii particulare


NESECRET
V-22
NESECRET

0552. – Staţionarea în localităţi, staţiuni, grupuri de cabane poartă denumirea de cartiruire.


0553. – Zonele de cartiruire se aleg şi se indică din timp, iar ocuparea acestora presupune
următoarele:
a) recunoaşterea comunicaţiilor, clădirilor, crestelor care duc către localităţi, a viro agelor,
cursurilor de apă şi a versanţilor din imediata apropiere a localităţilor;
b) identificarea, stabilirea şi recunoaşterea clădirilor necesare staţionării;
c) identificarea, localizarea şi anihilarea elementelor care ar putea perturba cartiruirea
forţelor;
d) identificarea, controlul, avizarea şi asigurarea pazei surselor de apă potabilă;
e) stabilirea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, de salvare şi evacuare a
personalului şi a tehnicii.
0554. – (1) În teren muntos-împădurit plutonul staţionează în apropierea drumurilor şi
culoarelor pentru a asigura ieşirea rapidă şi desfăşurarea în vederea respingerii atacului inamicului.
(2) Este interzisă staţionarea în zonele unde sunt posibile inundaţii şi avalanşe de pietre,
stânci şi zăpadă.
(3) Pentru a îngreuna pătrunderea inamicului şi a uşura lupta elementelor de siguranţă pe
comunicaţii, se pregătesc din timp avalanşe şi distrugeri.
(4) Pentru protecţia împotriva incendiilor şi prevenirea extinderii acestora se pregătesc căi
de evacuare în vederea părăsirii zonei de staţionare în timp scurt.
0555. – Bivuacul reprezintă porţiunea de teren pe care staţionează temporar forţele şi
tehnica din dotare. Terenul se alege, de regulă, în afara localităţilor sau a taberelor permanente, în
păduri, lângă o sursă de apă, iar forţele se adăpostesc în corturi izoterme sau adăposturi improvizate
cu materialele din dotare sau din zonă.
0556. – La alegerea terenului pentru organizarea bivuacului trebuie să se ţină seama de
următoarele condiţii:
a) să fie mascat pentru evitarea descoperirii de către inamic, atât prin observare terestră cât
şi aeriană;
b) să ofere condiţii de instalare a siguranţei nemijlocite pentru prevenirea surprinderii;
c) să fie dispus în apropierea unei căi de comunicaţie practicabilă pentru autovehicule;
d) locurile alese trebuie să fie uscate, adăpostite de vânt, asigurate împotriva avalanşelor şi
torentelor;
e) să fie în apropierea unei surse de apă potabilă şi a surselor de aprovizionare cu lemne;
f) să nu fie dispus pe văile râurilor care pot produce inundaţii pe timpul ploilor abundente.

NESECRET
V-23
NESECRET
0557. – Pe timp de iarnă, corturile se instalează, în funcţie de grosimea stratului de zăpadă,
astfel:
a) când stratul de zăpadă este subţire, se curăţă mai întâi terenul de zăpadă, se aşterne un
strat de cetină sau fân/paie, după care se instalează cortul;
b) când stratul de zăpadă este mare, se amenajează în zăpadă o groapă de dimensiunile
cortului, adâncă de 30-40 cm, se aşterne un strat de cetină de brad sau fân/paie gros de minim 20
cm, după care se instalează cortul.
0558. – Aprovizionarea cu armament, echipament, diverse materiale şi medicamente,
precum şi evacuarea răniţilor şi bolnavilor se execută în ascuns, pe căile de acces către bivuac.

SECŢIUNEA a 3-a
Regruparea

0559. – Plutonul se regrupează ca parte a eşalonului superior, respectând tehnicile standard


de deplasare.
0560. – Prin regrupare plutonul îşi schimbă locul de dispunere sau modifică intenţiile de
manevră a forţelor şi mijloacelor, în vederea constituirii unui nou dispozitiv adecvat situaţiei
existente în acel moment, având ca scop:
a) restructurarea dispozitivului;
b) mutarea efortului pe o altă direcţie;
c) suplimentarea efortului pe anumite direcţii;
d) schimbarea acţiunii sau a tipului de acţiune; deplasarea plutonului în ved erea scoaterii
lui de sub loviturile inamicului;
e) schimbarea zonei de dispunere a plutonului.
0561. – Regruparea plutonului se execută prin următoarele procedee:
a) din adâncime spre front/din spate spre aliniamentul de contact;
b) de-a lungul frontului/de-a lungul aliniamentului de contact;
c) dinspre front spre înapoi/dinspre aliniamentul de contact spre spate;
d) combinat.
0562. – Pentru plutonul care se regrupează, se stabileşte o zonă de adunare care este
dispusă între forţele care asigură realizarea efortului principal, de sprijin şi forţele de însoţire şi
sprijin/înlocuire ale eşalonului superior.
0563. – (1) Pentru pregătirea regrupării se desfăşoară următoarele activităţi:
a) studierea şi elaborarea cursurilor acţiunii de luptă;

b) transmiterea ordinelor de avertizare către subordonaţi;


NESECRET
V-24
NESECRET
c) elaborarea documentelor necesare ieşirii din zonele ocupate, constituirii dispozitivului
de deplasare şi desfăşurării acţiunii în zona finală;
d) transmiterea ordinului de operaţie, pe măsura elaborării şi pe urgenţe; organizarea
recunoaşterilor de-a lungul itinerarelor de deplasare şi în zone finale;
e) organizarea acţiunii şi a cooperării;
f) stabilirea şi aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii şi protecţiei forţelor pe timpul
executării regrupării.
(2) Studierea şi elaborarea cursurilor acţiunii au la bază analiza situaţiei şi estimările
comandantului de pluton şi cuprind:
a) stabilirea celor mai favorabile itinerare de deplasare pentru ieşirea din dispozitiv şi
ocuparea noilor aliniamente de către pluton;
b) executarea recunoaşterilor;
c) culegerea şi verificarea ultimelor informaţii despre situaţia inamicului şi caracterul
acţiunilor sale, atât pe aliniamentul iniţial şi de-a lungul itinerarelor de deplasare cât şi pe
aliniamentul final.
0564. – (1) Regruparea trebuie să fie simplă în concepţie şi execuţie, să se desfăşoare
repede şi în ascuns, noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă.
(2) Plutonul se regrupează cu mijloace proprii, TAB, MLI, automobile sau pe jos şi,
uneori, cu elicoptere puse la dispoziţie de eşaloanele superioare.
(3) Momentul şi ordinea de regrupare se stabilesc de comandantul eşalonului superior.
(4) Pe timpul regrupării, plutonul de infanterie trebuie să aibă puterea de luptă necesară
îndeplinirii oricăror misiuni.
(5) Regruparea subunităţilor din eşalonul întâi este precedată, uneori, de înlocuirea
acestora.

SECŢIUNEA a 4-a
Î nlocuirea

0565. – Înlocuirea forţelor este o acţiune în care un pluton este înlocuit în luptă de un alt
pluton. Plutonul care vine îşi asumă responsabilitatea pentru misiunea de luptă şi zona destinată
plutonului pe care îl înlocuieşte. În mod normal, plutonul desfăşoară înlocuirea unor forţe în poziţia
pe care o ocupă în cadrul eşalonului superior. O variantă de înlocuire este prezentată schematic în
anexa nr. 9.
0566. – (1) Execuţia. Pentru executarea înlocuirii, plutonului care se înlocuieşte i se

stabileşte raion de adunare, iar celui care vine în locul acestuia – raioane de plecare. La fixarea
NESECRET
V-25
NESECRET
acestora trebuie să se ţină seama de existenţa drumurilor de acces care să asigure deplasarea în
ascuns a forţelor şi dispunerea lor în cadrul raioanelor în mod dispersat, fără a fi observate de
inamic.
(2) Înlocuirea trebuie pregătită minuţios şi executată precis, repede şi în ascuns cu
respectarea ordinii şi disciplinei, astfel încât subunităţile înlocuite să ajungă în raionul de adunare
înainte de a se lumina de ziuă.
(3) În unele situaţii, plutonul care înlocuieşte poate ocupa direct poziţia de plecare la
ofensivă, fără a mai intra în raionul de plecare, iar subunităţile înlocuite, după începerea ofensivei,
îşi constituie din mişcare coloane de marş şi se deplasează direct către raioanele viitoarelor acţiuni
de luptă, fără a mai ocupa raioane de adunare.
0567. – La primirea ordinului de înlocuire, com andantul plutonului care înlocuieşte,
împreună cu comandantul plutonului care este înlocuit execută recunoaşterea raionului pe timpul
căreia ia cunoştinţă de:
a) dispunerea inamicului şi a subunităţilor care se înlocuiesc;
b) organizarea sistemului de lovire;
c) amenajarea genistică a punctului de sprijin, dispunerea barajelor şi gradul lor de
pregătire;
d) itinerarele de deplasare în ascuns a subunităţilor spre locul de înlocuire;
e) locurile unde călăuzele întâmpină subunităţile ce sosesc şi ordinea de înlocuire.
0568. – (1) Comandantul plutonului care înlocuieşte precizează comandanţilor subordonaţi:
a) raioanele de plecare şi modul de ieşire din acestea;
b) când începe şi când se termină înlocuirea şi modul de primire a punctelor de sprijin;
c) unde vor fi întâmpinaţi de călăuze;
d) itinerarele de deplasare şi posturile de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
e) măsurile pentru asigurarea acţiunilor de luptă;
f) modul de acţiune în cazul unui atac din partea inamicului.
(2) Comandantul plutonului care se înlocuieşte este obligat să precizeze comandanţilor
subordonaţi:
a) modul de predare a raionului şi locul de adunare după înlocuire;
b) măsuri de mascare şi pentru acoperirea înlocuirii;
c) câte călăuze şi de la ce subunităţi se destină pentru însoţirea grupelor care iau în primire;
d) unde şi când trebuie să sosească acestea şi pe ce itinerare trebuie să conducă subunităţile
care sosesc pentru înlocuire;
e) unde sunt instalate posturile de comenduire şi îndrumare a circulaţiei;

f) timpul când începe şi se termină înlocuirea;


NESECRET
V-26
NESECRET
g) modul de acţiune în cazul trecerii inamicului la ofensivă pe timpul înlocuirii.
0569. – (1) Înlocuirea începe imediat ce subunităţile care înlocuiesc au sosit în raioanele de
plecare.
(2) Întâi se înlocuiesc subunităţile de infanterie după care subunităţile de tancuri şi de
artilerie.
(3) Subunităţile care apără poziţia înaintată sau care se găsesc în siguranţa de luptă se
înlocuiesc ultimele.
(4) La ora fixată, comandantul de pluton care ia în primire raionul/poziţia deplasează
grupele pe căi ascunse în locul stabilit, organizează observarea, precizează misiunile subunităţilor şi
organizează sistemul de foc. După terminarea înlocuirii comandanţii de subunităţi verifică dacă
mijloacele de foc sunt gata pentru executarea foc ului şi raportează comandantului eşalonului
superior.
(5) Subunităţile care predau poziţia trebuie să se găsească la locurile lor, gata pentru
respingerea unei eventuale acţiuni ofensive a inamicului.
0570. – (1) Dacă inamicul trece la ofensivă, înlocuirea încetează şi toate subunităţile
resping atacul; în acest caz, comanda se asigură de comandantul subunităţii care se înlocuieşte; lui i
se subordonează şi subunităţile care au sosit pentru înlocuire.
(2) Înlocuirea continuă după respingerea atacului inamicului.
0571. – (1) După înlocuire, subunităţile care au luat în primire raionul/poziţia trebuie să fie
gata pentru respingerea unui eventual atac al inamicului şi să respecte cu stricteţe regimul de
conduită existent înainte de înlocuire.
(2) Înlocuirea se consideră terminată când comandantul plutonului care a luat în primire
poziţia raportează comandantului său nemijlocit despre terminarea înlocuirii, iar subunităţile
înlocuite au ajuns în raioanele de adunare după înlocuire.
(3) Comandantul subunităţii care a predat poziţia deplasează în ascuns subunităţile în
raionul de adunare fixat, după care trece la îndeplinirea noii misiuni de luptă primite.

SECŢIUNEA a 5-a
Î naintarea spre contact

0572. – (1) Înaintarea spre contact este o acţiune intermediară cu ca racter ofensiv, care se
adoptă în scopul luării şi menţinerii contactului cu inamicul aflat în deplasare sau staţionat, de
regulă, atunci când informaţiile despre inamic sunt sumare şi nu a fost timp pentru executarea
recunoaşterilor şi localizarea inamicului.

(2) Pe timpul înaintării spre contact,NESECRET


plutonul evită descoperirea sa de către inamic.
V-27
NESECRET
0573. – La înaintarea spre contact, figura nr. 5.5.1, sunt folosite două tehnici:
a) tehnica marşului premergător ;
b) tehnica de căutare -atac.

Figura nr. 5.5.1 – Înaintarea spre contact, cadru de acţiune

1. Tehnica marşului premergător

0574. – (1) Marşul premergător poate fi folosit atunci când inamicul este aşteptat să se
desfăşoare folosind dispozitive ofensive şi de apărare relativ fixe.
(2) Concepţia ce se află la baza marşului premergător este de a intra în contact cu cel mai
mic element, permiţându-i astfel comandantului să aibă flexibilitatea manevrării sau ocolirii forţei
inamice. Ca parte a unei unităţi mai mari ce foloseşte tehnica marşului premergător, pl utonul poate
acţiona ca pichet mobil de cap, flanc, spate sau poate face parte din forţele principale.
0575. – (1) Când se constituie ca avangardă a batalionului plutonul de infanterie are
misiunea de:
a) a proteja batalionul de un atac prin surprindere a vertizând din timp asupra poziţiilor
inamice şi obstacolelor;

NESECRET
V-28
NESECRET
b) a menţine ritmul deplasării prin înlăturarea obstacolelor sau prin găsirea unor itinerare
ocolitoare sau de rocadă;
c) a elimina orice ameninţare asupra batalionului;
d) a trece rapid la atac după realizarea contactului.
(2) Avangarda observă continuu terenul şi îşi păstrează direcţia de deplasare indiferent de
situaţie.
0576. – Plutonul găseşte inamicul şi localizează spaţiile libere, flancurile şi punctele slabe
din apărarea sa. Avangarda încearcă să realizeze contactul după cum şi -a planificat, să aibă
avantajul surprizei şi să dezvolte situaţia - să lupte singură sau să sprijine atacul forţelor principale.
Avangarda acţionează în raza de acţiune a focului indirect al forţelor principale.
0577. – Flancul sau ariergarda. Întregul pluton poate acţiona ca flancgardă sau ariergardă
pentru un batalion ce execută deplasarea în vederea intrării în contact astfel:
a) se deplasează folosind tehnica şi dispozitivul de deplasare potrivit; el trebuie să susţină
acelaşi atac cu forţele principale;
b) oferă avertisment din timp;
c) distruge subunităţile de recunoaştere inamice;
d) previne focurile directe şi observarea forţelor principale.
0578. – (1) Forţele principale. Deplasându-se ca parte a fo rţelor principale, plutonul poate
fi însărcinat să atace, să ocolească sau să imobilizeze forţa inamică, să captureze, să asigure sau să
elibereze o zonă.
(2) Plutonul poate, de asemenea, să fie însărcinat să dea grupe care să funcţioneze ca
dispozitive de siguranţă ale flancurilor, ambuscade din spatele inamicului, siguranţă de ariergardă
sau siguranţă suplimentară la front. Aceste grupe se pot găsi sub controlul direct al comandantului
companiei.
(3) Plutoanele şi grupele folosesc tehnici de deplasare şi dispozitive adecvate, tehnici de
atac şi tehnici de ambuscadă.

2. Tehnica de căutare-atac

0579. – (1) Tehnica de căutare atac este folosită când inamicul este dezorganizat şi când se
aşteaptă ca acesta să evite contactul sau să iasă din luptă şi să se retragă rapid; implică folosirea
unor echipe şi mai multor grupe care să -şi coordoneze acţiunile în vederea intrării în contact cu
inamicul.
(2) Plutonul încearcă să găsească inamicul, apoi să -l imobilizeze şi să-l distrugă; acesta

combină tehnici de patrulare cu cerinţa de a executa


NESECRET
atacuri pregătite sau nepregătite imediat ce
V-29
NESECRET
inamicul a fost găsit.
(3) Considerentele de planificare includ:
a) factorii MIFT-TC;
b) necesitatea executării de acţiuni descentralizate – comandantul de pluton coordonează
acţiunile grupelor;
c) necesitatea sprijinului reciproc – comandantul de pluton trebuie să fie capabil să
introducă în acţiune în momentul contactului şi celelalte grupe ce nu se află în contact;
d) durata acţiunilor – planul ar putea avea nevoie să fie în aşa fel încât să facă faţă în cazul
acţiunilor continue;
e) încărcătura luptătorului – cercetarea şi atacul necesită capacitatea luptătorului de a se
camufla;
f) reaprovizionarea şi MEDEVAC;
g) poziţionarea personalului şi comandanţilor;
h) folosirea armamentului principal;
i) necesitatea bazelor de patrulare;
j) concepţia luptei în ceea ce priveşte pătrunderea în zona de acţiune.

3. Reacţiile plutonului la contactul cu inamicul când acţionează pe jos

0580. – (1) Pe timpul executării deplasării sau îndeplinirii misiunii, plutonul poate intra în
contact cu inamicul sau să execute foc asupra acestuia.
(2) Plutonul, în scopul diminuării pierderilor, ieşirii de sub focul inamicului, micşorării
vulnerabilităţii sau pentru începerea executării unei manevre, acţionează astfel:
a) grupa de la contact va trece în linie şi va asigura o bază de foc;
b) comandantul de pluton, folosind terenul se deplasează pe aliniamentul grupei de la
contact, ia legătura cu comandantul acesteia informându-se despre situaţia existentă;
c) decide dacă plutonul părăseşte sau nu zona de contact cu inamicul;
d) decide dacă poate sau nu să câştige superioritatea în executarea focului cu militarii aflaţi
deja la contact;
e) analizează situaţia pentru a determina poziţia inamicului şi obstacolele, mărimea
elementelor de putere ale inamicului - numărul de arme automate, prezenţa autovehiculelor,
folosirea focului din poziţii de tragere acoperite, alţi indicatori ai puterii inamicului, flancurile
vulnerabile, căile camuflate şi protejate către flancurile inamicului, următorul curs al acţiunii.
0581. – (1) Plutonul începe manevra acţionând în una din cele două variante.

NESECRET
V-30
NESECRET
(2) Varianta 1 – când inamicul este inferior ca efective şi dotare, comandantul de pluton
hotărăşte să atace, executând următoarele:
a) ordonă grupei de la contact să execute foc puternic de sprijin;
b) se deplasează la pluton;
c) informează comandanţii de grupe despre decizia pe care a luat-o;
d) conduce grupele, executând o manevră de învăluire, pe un itinerar camuflat şi care
asigură protecţie spre unul din flancurile pe care el îl consideră vulnerabil – salturile se execută pe
grupe, iar în cadrul acestora pe echipe;
e) ordonă distrugerea inamicului atacându-l prin surprindere.
(3) Varianta 2, prezentată în figura nr. 5.5.2. – când inamicul este superior sau egal ca
efective şi dotare, comandantul de pluton decide ruperea luptei, astfel:

Figura nr. 5.5.2. – Varianta 2 – inamicul este superior sau egal ca efective şi dotare

NESECRET
V-31
NESECRET
a) grupa de la contact sprijină prin foc saltul înapoi al plutonului până pe un aliniament
ordonat sau până pe un aliniament dinainte cunoscut folosind terenul, grenadele de mână sau
grenadele fumigene pentru a masca mişcarea;
b) odată ajuns pe aliniamentul ordonat, plutonul ocupă un aliniament de tragere şi execută
foc asupra inamicului pentru a sprijini saltul înapoi pe echipe al grupei de la contact;
c) manevra se repetă prin salturi succesive pe grupe şi în cadrul acestora pe echipe până
când se iese de sub focul inamic;
d) se schimbă direcţia de deplasare sau se trece la îndeplinirea altei misiuni.

4. Reacţiile plutonului la contactul cu inamicul când acţionează îmbarcat pe TAB sau


MLI

0582. – Principiile de bază sunt:


a) evitarea surprinderii folosind proprietăţile de mascare ale terenului;
b) executarea acţiunii în situaţia contactului cu inamicul într-un timp cât mai scurt posibil;
c) debarcarea, la ordin, numai atunci când: acţiunea pe jos poate fi mai eficace; siguranţa
vehiculelor este în pericol; există riscul imediat de a fi loviţi de către o armă antiblindate;
d) evitarea debarcării dacă primează mobilitatea;
e) debarcarea comandantului de pluton odată cu plutonul pentru a -l conduce.
0583. – Pe timpul deplasării, în situaţia în care inamicul execută foc asupra plutonului cu
arme automate, inclusiv cu aruncătoare de grenade antiblindate, plutonul execută următoarele:
a) la realizarea contactului deschide focul cu armamentul de pe TA B sau MLI în direcţia
inamicului, în timp ce părăseşte zona bătută cu foc; comandantul TAB sau MLI raportează imediat
comandantului de pluton contactul;
b) activităţile următoare se desfăşoară similar cu cele ale grupei îmbarcate pe TAB sau
MLI la contactul cu inamicul, cu diferenţa că sprijinul prin foc se va realiza între vehiculele
plutonului, iar comandantul de pluton va analiza situaţia şi va adopta cea mai favorabilă opţiune;
c) comandantul de pluton va raporta comandantului de companie contactul cu inamicul.

SECŢIUNEA a 6-a
Lupta de întâlnire

0584. – (1) Lupta de întâlnire – este procedeul specific ofensiv prin care două grupări de
forţe adverse aflate în mişcare din sensuri opuse pe acelaşi itinerar, angajează lupta urmărind

realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive.


NESECRET
V-32
NESECRET
(2) Lupta de întâlnire poate avea loc:
a) pe timpul marşului;
b) în apărare, pe timpul executării contraatacului;
c) în ofensivă, pe timpul ducerii acţiunilor în adâncimea dispozitivului inamic.
(3) O variantă a luptei de întâlnire este prezentată în anexa nr. 10.
0585. – Lupta de întâlnire se caracterizează prin:
a) organizarea acţiunilor în timp scurt şi din mişcare;
b) adaptarea rapidă a dispozitivelor la situaţiile create în scopul lovirii inamicului în flanc
şi spate;
c) manifestarea iniţiativei şi a prevederii la nivelul fiecărui comandant de subunitate;
d) situaţii insuficient de clare în momentul angajării luptei şi schimbări bruşte ale acestora;
e) lupta pentru câştigarea de timp, cucerirea şi păstrarea iniţiativei;
f) desfăşurarea luptei în ritm rapid şi pe front larg, cu angajarea succesivă a forţelor şi
mijloacelor;
g) posibilităţi mari de manevră;
h) existenţa flancurilor şi intervalelor descoperite.
0586. – (1) Plutonul poate duce lupta de întâlnire în cadrul f orţelor principale ale
companiei sau independent ca pichet mobil de cap.
(2) Când acţionează în cadrul companiei plutonul se poate găsi în cadrul forţelor
principale ale companiei, în gruparea care fixează inamicul de front sau în gruparea de manevră
care loveşte inamicul de flanc.
(3) Când acţionează independent, plutonul îşi constituie dispozitivul de luptă din subunităţi
care fixează inamicul de front şi subunităţi de manevră care lovesc inamicul în flanc şi spate.
(4) Pregătirea luptei de întâlnire se desfăşoară pe hartă, iar misiunile se precizează pe
timpul apropierii subunităţilor de aliniamentul de atac.
0587. – Lupta de întâlnire începe odată cu angajarea patrulei de siguranţă . Când întâlneşte
forţe superioare ale inamicului patrula de siguranţă ocupă un aliniament favorabil pe un front larg,
produce pierderi inamicului şi asigură condiţii pentru desfăşurarea şi intrarea în luptă a pichetului
mobil de cap.
0588. – Pichetul mobil de cap, sub acoperirea focului artileriei şi al patrulei de siguranţă,
folosind terenul, se desfăşoară din mişcare în dispozitiv de luptă, distruge elementele de siguranţă
ale inamicului şi pătrunde spre forţele principale ale acestuia, le fixează de front asigurând
desfăşurarea şi manevra forţelor principale ale companiei.
0589. – (1) Inamicul care a devansat plutonul în desfăşurare şi trece ofensivă
la este oprit

prin focul concentrat al tuturor mijloacelorNESECRET


de foc.
V-33
NESECRET
(2) Dacă plutonul se desfăşoară în acelaşi timp cu inamicul, acesta îl atacă cu rapiditate şi
hotărâre.
(3) Când inamicul se retrage, plutonul trece imediat la urmărirea acestui. O variantă a
acţiunii de respingere şi trecere la urmărire este prezentată în anexa nr. 11.

SECŢIUNEA a 7 -a

Jo ncţ iun ea
0590. – (1) Joncţiunea are loc atunci când forţele plutonului sau întreaga companie
urmează să se întâlnească în teritoriul controlat de inamic ; ea depinde de control, planificare
detaliată, coordonare, camuflare, agilitate.
(2) Joncţiunea constă în stabilirea legăturii pe timpul ducerii unei acţiuni de luptă între
două unităţi/subunităţi care, iniţial, au acţionat pe direcţii separate sau din direcţii opuse.
0591. – Planul trebuie să fie detaliat şi să precizeze zona de joncţiune. Aceasta poate fi de
bază şi de rezervă şi trebuie să:
a) fie uşor de găsit noaptea;
b) dispună de acoperiri;
c) fie uşor de parcurs în condiţii meteorologice nefavorabile;
d) fie uşor de apărat;
e) ofere căi de acces şi refugiu.
0592. – Procedura de joncţiune începe când plutonul se deplasează spre punctul stabilit
pentru intrarea în legătură cu forţele proprii, având următorii paşi:
a) comandantul de pluton raportează locul unde se află, folosind aliniamente de
coordonare, puncte de reper sau măsuri de control;
b) prima grupă ajunsă la poziţia stabilită fixează un punct de adunare la aproximativ 300 m
faţă de punctul de joncţiune; trimite o echipă de siguranţă pentru a afla locul exact al punctului de
joncţiune;
c) echipa de siguranţă eliberează zona din imediata apropiere a punctului de joncţiune, apoi
marchează acest punct cu semnalul de recunoaştere; se deplasează spre o poziţie acoperită şi
ascunsă ţinând sub observaţie punctul de joncţiune şi zona din imediata apropiere a acestuia;
d) subunitatea următoare care se apropie de poziţie repetă primii trei paşi;
e) când echipa de siguranţă soseşte la poziţie şi reperează semnalul de recunoaştere a
punctului de joncţiune, dă semnalul de recunoaştere la mare distanţă;
f) prima echipă de siguranţă răspunde la semnal, cea de -a doua înaintează spre locul unde

se află prima echipă; cele două echipe îşi transmit reciproc semnale de recunoaştere de apropiere;
NESECRET
V-34
NESECRET
g) dacă subunităţile trebuie să execute joncţiunea în întregime, cea de-a doua echipă se
întoarce la punctul de adunare al subunităţii din care face parte şi aduce subunitatea la punctul de
joncţiune; ambele echipe trebuie să se afle în perimetrul de siguranţă;
h) atunci când mai mult de două subunităţi folosesc acelaşi punct de joncţiune, prima
subunitate îşi lasă echipa de siguranţă în punctul de joncţiune; subunităţile repetă procedura de
joncţiune pe măsură ce sosesc celelalte subunităţi.

SECŢIUNEA a 8-a
Retragerea

1. Scopul şi tipurile operaţiilor de retragere

0593. – (1) Retragerea este o formă de luptă care se adoptă, temporar, pentru scoaterea
trupelor de sub loviturile forţelor mult superioare ale inamicului şi punerii lor într -o situaţie
avantajoasă în spate, ocuparea unor aliniamente/raioane favorabile ducerii luptei sau regruparea
acestora pe anumite direcţii în vederea îndeplinirii altor misiuni.
(2) Uneori, retragerea se poate executa şi pentru atragerea inamicului pe direcţii
nefavorabile desfăşurării forţelor sale principale, mai ales a celor blindate şi nimicirea lor ulterioară.
O variantă de retragere este prezentată în anexa nr. 12.
0594. – (1) Tipurile de acţiuni de retragere sunt:
a) întârzierea;
b) retragerea din contact cu inamicul;
c) retragerea din faţa inamicului/replierea.
(2) Tipurile de acţiuni de retragere pot fi combinate, prin acţiuni simultane sau succesive.
0595. – (1) Retragerea se execută numai la ordinul comandantului eşalonului superior, în
mod organizat, în ascuns şi cu rapiditate, de regulă, fără desfăşurarea forţelor principale pe
aliniamente intermediare, până la aliniamentul final pe care urmează să se organizeze o apărare
puternică sau înapoia căruia să se concentreze noi forţe şi mijloace în scopul îndeplinirii altor
misiuni.
(2) Desfăşurarea parţială sau totală a forţelor principale este permisă numai pentru
executarea unor lovituri asupra inamicului care a reuşit să intercepteze căile de retragere şi pentru
nimicirea forţelor de desant aerian sau a forţelor aeromobile desantate de inamic pe direcţiile de
retragere.
0596. – Situaţiile cele mai frecvente în care se execută retragerea sunt:

NESECRET
V-35
NESECRET
a) când forţele proprii au fost lovite puternic cu sisteme de ce rcetare-lovire de înaltă
precizie şi nu mai sunt posibilităţi de închidere a breşei create;
b) când inamicul a rupt apărarea pe un front larg şi pe o mare adâncime reuşind să pătrundă
cu forţe superioare în flanc şi ameninţă spatele;
c) când inamicul acţionează cu forţe superioare, îndeosebi blindate, iar raportul de forţe
este mult superior în favoarea acestuia;
d) când pe timpul ofensivei inamicul execută riposte ofensive puternice;
e) în cazul desfăşurării nefavorabile a luptei de întâlnire.

2. Tehnici de retragere din luptă

0597. – (1) La nivel pluton, ieşirea din lupta cu inamicul se poate desfăşura fie prin replierea
succesivă a forţelor de pe poziţii fie cu ajutorul grupelor sau detaşamentelor de sprijin prin foc.
(2) Ieşirea din luptă prin replierea succesivă a plutonului de pe poziţii - grupele şi echipele
încep ruperea luptei/dezangajarea prin direcţionarea luptătorilor prin manevre spre înapoi în echipe
mici, fiecare echipă asigură retragerea alteia, figura nr. 5.8.1. Dacă luptătorii se deplasează prin
teren deschis trebuie să folosească fumigene pentru a -şi masca manevrele.

Figura nr. 5.8.1. – Ieşirea din luptă prin replierea succesivă a plutonului de pe poziţii

NESECRET
V-36
NESECRET
(3) Ieşirea din luptă cu ajutorul grupelor - dacă focul inamicului nu este suficient de
puternic încât să fie nevoie de manevra echipelor de sprijin prin foc, sau dacă detaşamentele s-au
retras până la un punct de unde nu mai trebuie să se retragă cu ajutorul echipelor de sprijin sau prin
replierea succesivă a forţelor, plutonul se retrage cu ajutorul detaşamentelor; comandantul
plutonului va retrage fiecare detaşament care va fi acoperit de celălalt, figura nr. 5.8.2.

Figura nr. 5.8.2. – Ieşirea din luptă cu ajutorul grupelor

3. Retragerea din contact cu inamicul

0598. – Dacă plutonul nu poate să desfăşoare cu succes acţiunile de luptă, atunci el va


executa o retragere prin luptă. Plutonul va rupe lupta/contactul manevrând către spate . Militarii,
echipele care nu sunt în contact se vor retrage primii pentru a putea executa foc de acoperire astfel
încât elementele rămase la contact să se poată retrage, figura nr. 5.8.3.
NESECRET
V-37
NESECRET

Figura nr. 5.8.3. – Retragerea din contact cu inamicul

4. Retragerea din faţa inamicului/replierea

0599. – (1) Retragerea din faţa inamicului/replierea – se desfăşoară în secret, se realizează,


de regulă, noaptea sau când vizibilitatea este redusă - ceaţă, zăpadă, ploaie sau fum . În acest tip de
operaţie, tot plutonul se deplasează în spate în acelaşi timp.
(2) Pentru acest tip de retragere, plutonul se constituie ca subunitate de acoperire a
retragerii ori ca element component al acesteia, figura nr. 5.8.4.

Figura nr. 5.8.4. – Retragerea din faţa inamicului/replierea

NESECRET
V-38
NESECRET
05100. – Plutonul, ca subunitate de acoperire a retragerii, execută următoarele:
a) repoziţionează grupele, echipele şi armamentul pentru a acoperi retragerea companiei;
b) repoziţionează câte o echipă în fiecare dintre celelalte poziţii ale plutonului pentru a
acoperi cea mai periculoasă cale de acces în adâncime;
c) continuă operaţiile normale ale companiei;
d) dacă în timpul retragerii, compania este atacată, plutonul va asigura acoperirea acesteia
prin foc;
e) se retrage imediat ce compania a ajuns la noua poziţie.

SECŢIUNEA a 9-a
Însoţirea convoaielor

1. Destinaţie

05101. – (1) Însoţirea convoaielor reprezintă o componentă importantă în sprijinul


operaţiilor desfăşurate în teatrele de operaţii.
(2) Ameninţarea asimetrică, caracteristică actualului mediului operaţional, a condus la
schimbarea naturii liniare a acţiunilor de luptă. De aceea, protecţia convoaielor reprezintă o
problemă de interes major pentru toate forţele, în condiţiile în care, în zonele de responsabilitate ale
forţelor NATO există arii cu risc major.

2. Contextul operaţional

05102. – Operaţiile prezente şi viitoare se vor desfăşura, cel mai probabil, în zone de
operaţii discontinue. În acest caz, inamicul va ataca obiective mai puţin protejate, în special cele
logistice, care dispun de vehicule uşor blindate, vehicule pentru transportul personalului şi vehicule
de transport materiale/combustibil, muniţie, hrană. Acestea sunt considerate de către inamic ţinte de
mare valoare/high value target/HVT.
05103. – (1) Impactul pierderilor de vieţi omeneşti dar şi de ordin material, va fi amplificat
de mediatizarea evenimentelor, generând aspecte politice şi psihologice care vor influenţa negativ
soluţionarea conflictului. Aceste aspecte trebuie să fie permanent în atenţia comandanţilor din
teatrele de operaţii.
(2) Prevenirea unor astfel de situaţii impune ca deplasarea convoaielor să nu se execute
fără protecţie în zonele nerepartizate/aflate între zonele de operaţii discontinue. Însoţirea

convoaielor este o acţiune extrem de solicitantă, ridică numeroase probleme şi, de aceea, la
NESECRET
V-39
NESECRET
planificarea acestora este nevoie să se ţină seama de următoarele aspecte:
a) zonele de angajare cunoscute trebuie să fie, pe cât posibil, evitate sau ocolite;
b) dimensionarea capabilităţilor destinate acestor acţiuni trebuie să fie proporţională cu
ameninţările identificate ţinând cont de impactul pe care derularea acestora îl au asupra populaţiei
civile;
c) succesul misiunii depinde de acurateţea informaţiilor deţinute referitoare la mediul
operaţional, inamic şi populaţie.
05104. – (1) Deplasarea convoaielor se execută prin medii variate, de aceea, la constituirea
acestora trebuie să se ţină seama de tipul de mediu pe care îl traversează:
a) zona urbană;
b) zone nerepartizate;
c) zone montane;
d) zone împădurite;
e) zone deşertice.
(2) Zona urbană – favorizează lupta apropiată, inamicul având posibili tatea de a ataca o
forţă numeroasă folosind un număr mic de luptători. Inamicul este familiarizat cu acest mediu, se
poate infiltra uşor printre localnici, îşi poate amenaja cu uşurinţă puncte de comandă, poate dezvolta
zone conflictuale în care este dificil să deosebeşti combatanţii de non-combatanţi. Este recomandat
să se evite aceste zone.
(3) Zone nerepartizate – situate în zone de operaţii discontinue, sunt reprezentate de
întinderi mari de teren, neacoperite în mod special de anumite forţe şi separat e unele de altele. În
aceste zone evoluţia situaţiei poate fi extrem de dinamică. Convoaiele care traversează aceste zone
trebuie să acorde atenţie deosebită protecţiei forţelor, comunicaţiilor şi avertizării situaţionale.
(4) Zone montane – reţeaua de drumuri este slab dezvoltată şi în consecinţă posibilităţile de
manevră sunt limitate, fapt care sporeşte vulnerabilitatea convoaielor atât în cazul condiţiilor meteo
nefavorabile, a blocajelor create de fenomenele meteorologice naturale/zăpadă, avalanşe, alunecări
de teren, cât şi a acţiunilor inamicului - capcane, obstacole, mine, etc. În zone montane menţinerea
comunicaţiilor este esenţială şi în acelaşi timp greu de realizat.
(5) Zone împădurite – situate atât în apropierea zonelor urbane, cât şi în cel e montane
favorizează semnificativ forţele inamicului; permit realizarea surprinderii şi limitarea libertăţii de
acţiune a convoiului.
(6) Zone deşertice – sunt extrem de solicitante atât pentru personal, cât şi pentru vehicule/
tehnică pe timpul deplasării convoaielor. În general în aceste zone nu există trupe dislocate pentru
perioade îndelungate de timp. Existenţa spaţiilor vaste, neaflate sub controlul unor forţe aliate,

favorizează libertatea de mişcare a trupelor inamicului.


NESECRET
Deşi ameninţarea cu utilizarea dispozitivelor
V-40
NESECRET
explozive improvizate/Improvised Explosive Device/IED este o caracteristică a tuturor mediilor
operaţionale în zonele deşertice aceasta este opţiunea de bază a inamicului.
05105. – (1) Planificarea acţiunilor de însoţire a convoaielor presupune luarea în calcul a:
a) inamicului;
b) minelor şi IED;
c) vulnerabilităţilor.
(2) În funcţie de natura şi valoarea forţelor inamicului acestea pot fi:
a) neregulate;
b) convenţionale.
05106. – (1) Forţele neregulate ale inamicului pot fi la rândul lor:
a) slab organizate şi dotate;
b) bine organizate şi dotate.
(2) Forţele slab organizate îşi fac simţită prezenţa extrem de rar. Sunt adesea inactive, iar
populaţia nu sprijină decât extrem de puţin insurgenţii sau cel mult rămâne pasivă. Adversarul
hărţuieşte forţele naţionale regulate, realizând acţiuni de mică anvergură - atacă punctele de control
trafic, organizează răpiri, etc. Între grupările de crimă organizată şi aceste grupări paramilitare
există legături strânse; adesea, aceste grupări par să acţioneze asemenea forţelor regulate.
Convoaiele pot fi atacate cu pietre, proiectile, pot fi ţinta unor focuri executate de lunetişti, la
intersecţiile de drumuri, în raioane de staţionare, etc. În aceste situaţii securitatea convoiul poate fi
asigurată de forţele proprii.
(3) Acţiunile forţelor neregulate inamice bine organizate sunt mult mai greu de contracarat
şi adesea convoiul trebuie să respecte reguli specifice de angajare în luptă. Adversarul va încerca să
blocheze sau să îngreuneze deplasările convoaielor.
(4) În zonele urbane nivelul ameninţării creşte deoarece convoaiele sunt confruntate cu
mulţimi ostile, care pot bloca deplasarea convoiului prin organizarea de demonstraţii sau blocaje pe
itinerarele de deplasare. Agitatorii, amestecaţi în cadrul mulţimii, se folosesc de aceste situaţii
pentru a fura marfă din vehiculele de transport sau pot folosi aceste situaţii pentru a favoriza
acţiunile lunetiştilor.
(5) Grupuri mici de luptători dotaţi cu armament uşor de infanterie, pot ataca convoiul în
scopul distrugerii unor vehicule din cadrul convoiului prin crearea de ambuscade sau amplasarea de
IED. În aceste situaţii securitatea convoiului poate fi asigurată atât prin mijloace proprii cât şi prin
utilizarea unor subunităţi detaşate temporar – blindate, mijloace de bruiaj electronic, observatori de
artilerie, forţele de aviaţie, unităţi de geniu. Forţele de securitate locale pot fi desemnate pentru a
asigura securitatea convoaielor.

05107. – (1) Forţele convenţionale ale inamicului pot fi:


NESECRET
V-41
NESECRET
a) slab organizate şi dotat;
b) bine organizate şi dotate.
(2) Forţele convenţionale slab organizate, dispun de efective reduse sau medii, echipate cu
sisteme de armament învechite, dar destul de numeroase. Obiectivul acestora constă în înfrângerea
forţelor Alianţei/Coaliţiei. Mijlocele prin care îşi pot îndeplini obiectivele constau în:
a) nimicirea convoaielor;
b) întreruperea deplasărilor;
c) interzicerea libertăţii de mişcare a convoaielor.
(3) Împotriva acestora, trebuiesc asigurate forţe de securitate suplimentare care să protejeze
anumite rute. Natura întăririlor oferite depinde de importanţa convoiului şi de natura ameninţării. În
general sunt detaşate unităţi combatante care să asigure securitatea convoiului. Acţiunile inamicului
sunt considerate într-o proporţie considerabilă legitime de către populaţia civilă şi comunitatea
internaţională. Acţiunile inamicului sunt determinate de capacitatea acestuia de a:
a) executa misiuni de cercetare şi de sabotaj;
b) angaja forţele în acţiuni de luptă convenţionale;
c) dispune de mijloace aeriene proprii, folosite pentru atacuri din aer a forţelor terestre;
d) fi sprijinite de naţiunea proprie dar şi de forţe provenite din ţările învecinate – acestea
execută raiduri peste graniţă.
(4) Forţele convenţionale bine organizate, sunt echipate cu sisteme de armament de ultimă
generaţie, bine instruite şi loiale. Acest nivel de ameninţare este considerat similar unui conflict de
mare intensitate, pericolul unui atac aerian fiind extrem de mare. Scopul acestor forţe constă în
înfrângerea forţelor aliate întrunite, întreruperea rutei convoiului sau capturarea/distrugerea forţelor
şi materialelor acestuia şi implicit reducerea sau nimicirea capabilităţilor operaţionale ale forţelor
proprii.
(5) Aceste forţe sunt capabile să execute operaţii de nivel întrunit şi să angajeze în luptă
forţe speciale. Inamicul poate dispune de capabilităţi CBRN. Aceste forţe atacă cu prioritate
elemente de logistică datorită rezistenţei reduse pe care o pot întâmpina. La acest nivel adversarul
poate executa mai multe variante de atac asupra convoaielor. Mijloacele proprii ale convoiului nu
asigură decât o slabă protecţie convoiului şi din această cauză trebuie planificate şi coordonate o
multitudine de mijloace suplimentare de protecţie – escorta convoiului, ajutor aerian apropiat/Close
air support/CAS, sprijinul prin foc; etc.
05108. – (1) Mine şi dispozitive explozive improvizate/IED. Ameninţarea reprezentată de
mine şi IED a crescut semnificativ în ultimii ani deoarece IED reprezintă o armă utilizată frecvent
de către insurgenţi.

NESECRET
V-42
NESECRET
(2) IED pot fi folosite în executarea de acţiuni de sine stătătoare sau ca parte a unui plan
mai complex cum ar fi atacuri cu executarea de trageri prin ochire directă sau indirectă utilizând
armament uşor de infanterie sau aruncătoare . Dacă se utilizează mai multe IED, explozia primului
IED are scopul de a opri sau de a canaliza deplasarea convoiului. Următoarele IED sunt utilizate
împotriva forţelor care sunt desfăşurate în urma exploziei iniţiale. Ele pot fi utilizate şi în scopul
blocării convoiului care este prins în ambuscadă.
05109. – (1) Vulnerabilităţi. Conflictele recente au demonstrat ce tip de convoaie prezintă
cel mai mare grad de vulnerabilitate – convoaiele logistice, îndeosebi dacă acestea transportă
materiale considerate importante de inamic sau cele care transportă materiale periculoase.
(2) Convoaielor logistice trebuie să li se asigure un grad sporit de protecţie deoarece:
a) nu dispun de capabilităţi de protecţie proprii;
b) itinerariul de deplasare este previzibil şi manevrele se fac cu dificultate;
c) mărimea convoiului, compunerea acestuia şi viteza limitată sunt avantaje pe care
inamicul le poate folosi la executarea unui atac;
d) pentru convoiul aflat în deplasare este dificil să se organizeze acţiuni de inducere în
eroare sau de camuflare împotriva observării inamice;
e) în staţionare, camuflarea necesită resurse, timp şi eforturi deosebite din partea
personalului de deservire;
f) distrugerea parţială sau totală a materialelor transportate de vehiculele convoiului duce la
micşorarea capacităţii de luptă a trupelor prin privarea acestora de anumite bunuri;
g) efectul psihologic este semnificativ contribuind la scăderea moralului trupelor proprii;
h) capturarea materialelor transportate de inamic constituie o sursă de aproviz ionare pentru
inamic şi pentru populaţie – muniţie, carburanţi sau alimente;
i) distrugerea convoiului poate fi exploatată în media constituind o unealtă puternică a
propagandei inamicului.

3. Planificarea operaţiilor în convoi

05110. – Acţiunile de însoţire a convoaielor trebuie să respecte următoarele principii:


a) exploatarea momentului favorabil;
b) evaluarea informaţiilor;
c) sprijinul reciproc;
d) cooperarea;
e) comunicaţiile.

NESECRET
V-43
NESECRET
05111. – Exploatarea momentului favorabil se realizează prin dinamica deplasării tactice.
Convoaiele trebuie să execute deplasarea în momentele favorabile pentru a nu fi interceptat de
inamic şi astfel să-şi piardă libertatea de mişcare. Exploatarea momentului favorabil şi menţinerea
ritmului deplasării trebuie analizată prin prisma riscului separării vehiculelor convoiului, al pierderii
coeziunii convoiului şi al nivelului ameninţării locale.
05112. – Evaluarea informaţiilor este rezultatul procesării datelor legate de ameninţarea
internă la adresa statului, naţiunilor şi organizaţiilor străine, forţele ostile şi zonele în care se
desfăşoară operaţiile prezente şi viitoare. Cercetarea în scopul strângerii de informaţii este un proces
care se desfăşoară continuu. Analiza efectivă a ameninţării este o componentă importantă a
procesului militar de luare a deciziei, de stabilire a itinerariului, de planificare orară a deplasării şi
de desfăşurare a mijloacelor de protecţie a forţei.
05113. – Sprijinul reciproc împotriva inamicului este acordat de fiecare unitate celorlalte
unităţi, potrivit sarcinilor primite, localizării geografice, capabilităţilor, etc. Elementele constitutive
ale unui convoi trebuie să se sprijine reciproc pentru a crea şi menţine nivelul dorit al coeziunii şi
pentru sporirea protecţiei forţei. Ori de câte ori este posibil, însoţirea convoaielor trebuie să fie
integrată în cadrul altor tipuri de operaţii, pentru a spori gradul de protecţie asigurat convoiului.
05114. – (1) Cooperarea impune coordonarea tuturor activităţilor pentru a se obţine
rezultatul final dorit. Cele trei elemente ale cooperării sunt:
a) existenţa unui scop comun;
b) o împărţire clară a responsabilităţilor;
c) asentimentul.
(2) Scopul constă în deplasarea personalului, materialelor sau echipamentelor în condiţii
dificile de mediu sau într-o situaţie tactică ostilă; împărţirea clară a responsabilităţilor între
elementele componente ale convoiului şi unităţile beneficiare, cu respectarea prevederilor legilor şi
regulamentelor militare, asentimentul între elementele constituente ale convoiului şi unităţile
beneficiare este construit prin dezvoltarea unor legături directe, strânse astfel încât să se ajungă la
înţelegerea reciprocă a capacităţilor logistice pentru realizarea priorităţilor logistice.
05115. – Comunicaţiile trebuie menţinute între el ementele constituente ale convoiului,
între acestea şi subunitatea responsabilă de acţiunile terestre , dar şi cu punctul de comandă al
unităţii din care face parte subunitatea de însoţire convoi. Pentru se a putea asigura comunicaţiile
de-a lungul itinerariului de deplasare se impune o coordonare şi o planificare detaliată.
05116. – Analiza misiunii – este extrem de importantă pentru planificarea corespunzătoare
a unei astfel de acţiuni. Formularea misiunii presupune determinarea tuturor elementelor necesa re
planificării şi pregătirii acţiunii. Neluarea în calcul a activităţilor de încărcare – descărcare specifice

unui convoi poate influenţa negativ acţiunea planificată,


NESECRET
siguranţa şi protecţia convoiului.
V-44
NESECRET
05117. – La planificarea operaţiilor în convoi se ţine seama de următoarele:
a) analiza topografică;
b) previziunile meteorologice;
c) consideraţii culturale şi cele legate de civili;
d) analiza ameninţării;
e) analiza rutelor de deplasare;
f) procesul de selectare a rutelor;
g) sprijinul acordat convoiului;
h) haltele planificate;
i) protecţia forţelor;
j) cercetarea militară, supravegherea, achiziţia ţintelor şi recunoaşterea/Intelligence,
Surveillance, Target Acquisition and Reconnaissance/ISTAR;
k) contramăsurile electronice/Electronic Counter Measures/ECM;
l) sprijinul prin foc indirect;
m) sprijinul de aviaţie;
n) sprijinul psihologic;
o) comanda şi controlul.
05118. – Analiza topografică – identifică formele de relief naturale sau infrastructura
artificială care reprezintă obstacole pentru deplasarea convoiului, care impun un anumit itinerar
oferind adversarului oportunitatea de a prezice rutele de deplasare, care limitează utilizarea
sprijinului prin foc creând un dezavantaj tactic şi care trebuie să fie evitate din cauza sensibilităţilor
politice, culturale, de mediu sau ale reprezentanţilor mass-media.
05119. – Previziunile meteorologice – condiţiile meteo influenţează semnificativ operaţiile
militare şi din această cauză se vor realiza întotdeauna previziuni care vor încerca să stabilească
modul în care vremea va influenţa:
a) alegerea itinerariilor de deplasare şi capacitatea convoiului de a se deplasa pe anumite
rute prestabilite;
b) mijloacele ISTAR desemnate pentru convoi;
c) mijloacele de aviaţie care oferă sprijin convoiului.
05120. – Consideraţii culturale şi legate de civili – comandantul convoiului răspunde de
toate aspectele non-militare care oferă sprijin convoiului, pe toată durata cât acestea fac parte
integrantă din convoi. Aceste aspecte pot fi reprezentate de parteneri din cadrul coaliţiei , contractori
din cadrul naţiunii gazdă locali sau din alte ţări.
05121. – Analiza ameninţării – utilizează cunoştinţele şi informaţiile disponibile, în scopul

identificării mijloacelor prin care adversarul NESECRET


poate obţine informaţii referitoare la convoi, la natura
V-45
NESECRET
şi amplasarea punctelor în care acesta poate ataca convoiul, precum şi la modalităţile specifice prin
care adversarul poate ataca convoiul.
05122. – Analiza rutelor de deplasare – se va desfăşura sub îndrumarea membrilor echipei
de distrugere a muniţiilor/dispozitivelor explozive/Explosive ordnance disposal/EOD şi a
specialistului de cercetare de geniu, beneficiind de hărţi detaliate dar şi de imagini din satelit. În
urma analizei se va realiza o listă cu rutele viabile, care va fi reprezentată gra fic. Această
reprezentare va include rutele alternative/secundare şi pentru situaţii de urgenţă, amplasarea
punctelor pentru efectuarea haltelor, locurile unde există adăposturi sau în care se poate realiza
joncţiunea cu alte forţe.
05123. – Procesul de selectare a rutelor – este un proces de management a riscurilor.
Trebuie luate în considerare riscurile legate de vreme, de teren, dar şi de nivelul de ameninţare şi se
stabilesc măsuri de reducere sau eliminare a acestor riscuri. În urma acestui proces se v a realiza o
listă a tuturor rutelor viabile, împreună cu sarcinile legate de reducerea riscurilor asociate fiecărei
rute. De asemenea sunt identificate rutele secundare sau pentru situaţii de urgenţă.
05124. – (1) Sprijinul acordat convoiului se acordă indiferent de situaţie şi are două
componente: sprijinul intern – de logistică şi sprijinul extern – întăriri sau unităţi detaşate temporar,
vehicule specializate cum ar fi cele medicale sau cele care execută curăţarea drumurilor, etc.
(2) Sprijinul acordat de elementele de poliţie militară se materializează începând cu etapa
planificării deplasării convoiului. Etapa de planificare include pregătirile realizate în vederea
deplasării personalului militar, dar şi a populaţiei, pe itinerariile militare stabilite. Sprijinul acordat
de poliţia militară include:
a) executarea recunoaşterii rutelor;
b) efectuarea de recomandări referitoare la rutele utilizate şi la planificarea orară a
convoaielor importante;
c) stabilirea listei de priorităţi de deplasare;
d) asigurarea legăturilor între celulele formaţiilor de marş şi celelalte mijloace care sprijină
deplasarea, inclusiv autorităţile civile şi cele ale naţiunii gazdă.
(3) Escorta convoiului reprezintă structura detaşată al cărui scop principal constă în
asigurarea protecţiei forţelor sau sporirea semnificativă a capabilităţilor de supraveghere. Rolul
escortei convoiului constă în garantarea adâncimii de manevră a convoiului. Escorta convoiului are
sarcina de a executa acţiuni ofensive pentru neutralizarea atacului inamicului sau întreruperea
activităţilor desfăşurate de acesta, la nevoie . Aceste acţiuni facilitează menţinerea ritmului de
deplasare a convoiului şi a iniţiativei.
(4) De regulă, unitatea care deţine stat major decide componenţa escortei convoiului, în

funcţie de rezultatul analizei ameninţărilorNESECRET


şi a mărimii convoiului. Escorta poate include un
V-46
NESECRET
element de avangardă şi o forţă de reacţie rapidă. Este de preferat utilizarea elementelor de
infanterie sau cercetare îmbarcate pe vehicule blindate, deoarece acestea dispun de un grad ridicat
de protecţie, mobilitate şi putere de foc. Sarcinile suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească o
escortă includ:
a) verificarea rutelor;
b) verificarea punctelor vulnerabile situate mult în faţa convoiului;
c) securizarea zonelor cheie şi a punctelor de teren dominant, situate în adâncimea
teritoriului.
(5) Sprijinul logistic – personalul care răspunde de planificarea însoţirii convoaielor trebuie
să ia în calcul distanţa şi durata deplasării convoiului. De exemplu, convoaiele care se deplasează
timp de mai multe ore pe zi, au nevoie de vehicule care să ofere sprijin logistic – cisterne cu
combustibil pentru realimentare; autospeciale pentru recuperarea vehiculelor avariate; vehicule care
oferă asistenţă medicală, etc. Comandantul convoiului trebuie să planifice modul de dispunere a
acestor vehicule printre celelalte vehicule ale convoiului. În cazul deplasării convoaielor pe o
perioadă de câteva zile trebuie planificate punctele de haltă, punctul final de oprire şi sprijinul de
care beneficiază convoiul sosit la destinaţie.
05125.– Haltele planificate – personalul care răspunde de planificarea însoţirii convoaielor
trebuie să stabilească, pe traseul de deplasare, punctele în care se execută haltele. Perioadele de
haltă/oprire pot fi de la perioade în care se execută odihna personalului până la perioade în care se
execută numai alimentarea vehiculelor. În teatrele de operaţii, naţiunile îşi pot stabili centre de
sprijin acordat convoaielor.
05126. – (1) Protecţia forţelor – este definită drept totalitatea măsurilor şi mijloacelor
folosite pentru a reduce la minimum vulnerabilităţile personalului, echipamentelor şi acţiunilor, în
faţa oricărei ameninţări. Comandanţii trebuie să asigure tuturor convoaielor protecţia
corespunzătoare, în conformitate cu nivelul de ameninţare şi formaţia de marş adoptată. Escorta
convoiului trebuie să asigure protecţia în interiorul dispozitivului, dar în acelaşi timp şi păstrarea
ritmului şi a iniţiativei. Dacă este necesar pot fi utilizate şi santinele amplasate pe plafonul
vehiculelor/ Top Cover Sentries/ TCS.
(2) Convoaiele care dispun de prioritate maximă sau cele de mari dimensiuni vor primi
întăriri suplimentare, beneficiind de protecţia oferită de elicoptere. Convoaiele trebuie să dispună
întotdeauna de propriile mijloace de protecţie a forţelor – acestea sunt denumite forţe de protecţie
interne/Internal Force Protection/IFP.
(3) Nu este necesar ca TCS să fie utilizate în toate situaţiile. Comandanţii convoaielor
trebuie să pună în balanţă riscurile la care sunt expuşi militarii care îndeplinesc rolul de TCS , în

NESECRET
V-47
NESECRET
cazul unui atac sau al unui accident auto, cu avantajele obţinute din utilizarea acestora – creşte
gradul de protecţie, supravegherea zonei şi cunoaşterea situaţiei.
(4) De asemenea, în măsura în care este posibil, este recomandată utilizarea elementelor
care identifică ruta şi asigură curăţarea acesteia /Route Proving and Clearance. Aceste elemente
desfăşoară acţiuni limitate, sunt situate mult în faţa convoiului sau uneori pot executa acţiuni într -o
zonă de operaţii prestabilită. Ele necesită o protecţie suplimentară a forţelor şi mijloace de
recuperare destinate special pentru acest scop.
05127. – ISTAR furnizează, la timp şi exact, date de cercetare militară care sunt crit ice în
cadrul fazei de planificare, dar pot fi incluse şi în cadrul convoiului mijloace ISTAR care vor oferi
sprijin pe durata fazei de execuţie.
05128. – Contramăsurile electronice/ECM – trebuie să existe suficiente mijloace ECM
pentru a asigura protecţia tuturor elementelor componente ale convoiului, iar ordinea de marş
trebuie să fie modificată în funcţie de disponibilitatea şi raza de acţiune a dispozitivelor ECM.
05129. – Sprijinul prin foc indirect/ Indirect Fire Support – pe durata etapei de planificare
a însoţirii convoiului eşaloanele superioare stabilesc mijloacele pentru sprijinul prin foc indirect,
ţinând cont atât de disponibilitatea acestora dar şi de itinerariul convoiului - care trebuie să se afle în
raza lor de acţiune. Înainte de plecarea în misiune a convoiului trebuie stabilită o listă de priorităţi a
ţintelor specificate pentru tragerile prin ochire indirectă:
a) zonele posibile pentru realizarea unor ambuscade;
b) zonele periculoase;
c) formele de teren uşor de identificat, etc.
05130. – Sprijinul aerian – forţele aeriene reprezintă un factor de multiplicare a puterii de
foc a convoiului; prezenţa unei aeronave militare va conduce fie la anularea atacului fie la ruperea
contactului. Sprijinul aerian oferit unui convoi poate cuprinde sprijinul aerian apropiat, operaţiile de
escortă a convoiului sau evacuare medicală. Aeronavele pot oferi date de ISR; dispun de mijloace
de război electronic/Electronic Warfare/EW sau pot realiza operaţii tip „demonstraţie de forţă”.
Solicitarea sprijinului aerian, se realizează încă din primele etape ale procesului de planificare,
deoarece timpul de răspuns al elementelor de aviaţie reprezintă un element crucial.
05131. – Sprijinul de operaţii psihologice/Psychological Operations/PSYOPS. Dacă
echipele PSYOPS sunt disponibile ele pot oferi mijloace de comunicare cu populaţia locală – pot
dispune de porta-voce şi vorbitori ai limbii utilizate de populaţia locală – în cazul în care convoiul
întâlneşte pe traseu un blocaj rutier sau o demonstraţie.
05132. – (1) Comanda, controlul şi comunicaţiile/
Command, Control and Communications/
C3. Pentru eficienţa C3 este necesară instruirea corespunzătoare, utilizarea unor SOP -uri eficiente

precum şi o bună coordonare la toate eşaloanele. Comandantul convoiului trebuie să specifice, în


NESECRET
V-48
NESECRET
ordinele sale, responsabilităţile pe care le au toţi comandanţii de vehicule. În eventualitatea unui
atac comandantul convoiului va păstra controlul asupra IFP şi va delega elementului de escortă a
convoiului responsabilitatea pentru reacţiile la un atac inamic.
(2) Eficienţa exercitării comenzii depinde de starea comunicaţiilor. În tabelul nr. 5.9.1. sunt
redate câteva elemente ce pot fi contactate de către responsabilii cu planificarea însoţirii convoi, pe
durata desfăşurării operaţiei. Lista poate suferi modificări şi poate varia în funcţie de fiecare
naţiune. Metodele de comunicare utilizate de către convoaiele naţionale pot varia în funcţie de
compunere, echipament şi situaţie tactică, din această cauză fiecare naţiune trebuie să realizeze şi să
perfecţioneze SOP-uri proprii atât pentru contacte naţionale interne cât şi externe.
Eşalonul superior Sprijin prin foc indirect
Elementele de control al deplasării Echipele de sprijin (EOD).
Elementele de poliţie militară Sprijin medical
Unităţi ale diferitelor categorii de forţe şi ale Orice unitate care controlează o limită/linie de
diferitelor naţiuni participante din cadrul despărţire/graniţă situată pe ruta de deplasare a
Coaliţiei convoiului
Tabelul nr. 5.9.1. – Elemente ce pot fi contactate de către responsabilii cu planificarea însoţirii
convoaielor

4. Pregătirea însoţirii convoaielor

05133. – Etapa de pregătire cuprinde activităţile ce trebuie executate de statul major


responsabil şi/sau de comandantul convoiului în vederea deplasării convoiului.
05134. – Executarea cu succes a unei astfel de misiuni necesită desemnarea unei structuri
de comandă şi control, cunoscută şi bine înţeleasă de toţi participanţii la această acţiune. O structură
de comandă şi control bine definită – comandant al convoiului şi comandanţi subordonaţi cu diferite
responsabilităţi – este deosebit de importantă mai ales în cazul derulării acţiunii într -un mediu ostil.
05135. – Rolurile şi responsabilităţile pentru derularea acţiunii de însoţire a convoaielor
revin:
a) structurii de comandament/Formation Headquarters/ HQFMN investită cu autoritatea de
a desemna unitatea care va executa misiunea;
b) celulei de control a deplasării/movement control cell/MCC responsabilă cu planificarea,
stabilirea itinerariului, planificarea orară şi controlul deplasării personalului şi mărfurilor;
c) unităţii desemnate care are ca sarcină identificarea forţelor care vor executa convoiul;
d) comandantului convoiului responsabil pentru executarea misiunii;
e) locţiitorului comandantului convoiului;
f) comandantului grupului/packet commander care are în subordine un grup de

autovehicule din compunerea convoiului; NESECRET


V-49
NESECRET
g) comandantului escortei convoiului care răspunde de manevra elementelor escortei în
scopul angajării inamicului şi a protejării convoiului de acţiuni ostile.
05136. – Organizarea convoiului. În general convoaiele sunt organizate în trei elemente:
a) avangarda – asigură avertizarea situaţională în legătură cu itinerariul de deplasare a
convoiului şi oferă protecţie înaintată faţă de activităţile ostile;
b) forţele principale – formate din majoritatea mijloacelor din compunerea convoiului;
c) ariergarda – asigură protecţia spatelui, dispune de mijloace de întreţinere şi de
recuperare a vehiculelor avariate.
05137. – Elementele ce trebuie luat e în considerare la pregătirea unei astfel de acţiuni sunt:
a) securitate operaţiilor/Operational Security/OPSEC cu scopul de a interzice accesul
inamicului la informaţiile legate de: dispunerea vehiculelor în cadrul convoiului; capabilităţi şi
intenţii;
b) sistemul de comunicaţii – existenţa unor comunicaţii/legături eficiente este vitală pentru
executarea cu succes a unei astfel de misiuni. Asigurarea unui nivel optim al comunicaţiilor, în
funcţie de nivelul ameninţării, este responsabilitatea comandantului convoiului;
c) trebuie să fie luate în considerare patru tipuri de canale de comunicaţii: comunicaţiile
interne în cadrul convoiului şi cu escorta convoiului; comunicaţiile cu elementele de control ale
deplasării şi celelalte state majore ale eşaloanelo r superioare comandantului de convoi;
comunicaţiile laterale – realizate cu unităţile învecinate; comunicaţiile cu mijloacele de aviaţie şi de
sprijin prin foc, forţe de reacţie rapidă/ Quick Reaction Force/QRF, mijloacele care oferă asistenţă
medicală sau de mentenanţă;
d) instruirea la specificul misiunii, repetiţii şi exerciţii de luptă;
e) ordinele de avertizare şi ordinele de deplasare/marş;
f) secvenţele de planificare a luptei impune existenţa unor SOP-uri viabile;
g) concentrarea elementelor convoiului înainte de părăsirea raionului de concentrare
cuprinde: etapa premergătoare concentrării convoiului/Pre -staging; etapa desfăşurării în raionul de
concentrare al convoiului/ Staging Area.
05138. – Pe durata desfăşurării inspecţiei premergătoare ducerii luptei comandantul
convoiului sau persoana desemnată de acesta va verifica, fie în întregime fie prin sondaj,
echipamentul selectat. Acţiunile care se desfăşoară în raionul de concentrare al convoiului includ:
a) poziţionarea vehiculelor în convoi, în conformitate cu locul pe care trebuie să-l ocupe;
b) confirmarea poziţiei/cine şi ce conţine fiecare vehicul;
c) realizarea verificărilor finale ale sistemelor de comunicaţii;
d) informarea personalului în legătură cu schimbările de ultim moment;

e) actualizarea hărţilor cu traseele deNESECRET


deplasare;
V-50
NESECRET
f) actualizarea datelor de cercetare militară şi a ROE;
g) sincronizarea tuturor ceasurilor;
h) testarea sistemelor de armament, în conformitate cu SOP-urile locale.

5. Executarea operaţiilor în convoi

05139. – (1) Urmărirea deplasării convoiului oferă date care îi permit comandantului să ia
deciziile necesare pentru executarea misiunii în siguranţă pe rutele prestabilite. Între comandantul
convoiului, comandanţii grupurilor subordonate/packets şi celula de control a deplasării/
comandamentul căruia îi este subordonat comandantul convoiului trebuie să fie stabilite legături
permanente. Există mai multe metode de urmărire a deplasării convoiului:
a) sisteme automate de urmărire a deplasării ;
b) stabilirea unor puncte de control pe itinerariul de deplasare, etc.
(2) Punctul iniţial de plecare al convoiului/Start Point/SP, trebuie să fie amplasat la o
distanţă suficient de mare faţă de raionul de concentrare al convoiului, pentru a facilita realizarea şi
menţinerea intervalelor prestabilite între vehicule. Comunicaţiile inutile trebuie reduse imediat ce
convoiul ajunge la SP. Fiecare comandant de grup va trebui să contacteze comandantul convoiului
şi să-i raporteze trecerea prin dreptul SP.
(3) Puncte de control/Check Point/CP sau punctele specifice de trecere/deplasare a
convoiului sunt locaţii prestabilite, amplasate de -a lungul rutei de deplasare a convoiului. Ele pot fi
deservite de militari sau pot fi complet automatizate. Punctele de control sunt amplasate în loc aţii
specifice, cum ar fi: intersecţii; treceri suprapuse - tip treflă; poduri; aliniamente de coordonare sau
posibile locaţii în care se poate stabili contactul cu inamicul, aşa cum au fost ele indicate de către
statul major al eşalonului superior.
(4) Punctul de transfer/Release Point/RP reprezintă punctul terminus al rutei urmate de
convoi şi este amplasat într -o locaţie specifică, cum ar fi o bază de operare. Comandantul
convoiului va raporta eşalonului superior despre sosirea în punctul de transfer; raportarea către
elementele de control a deplasării despre sosirea convoiului în RP intră în responsabilitatea statului
major al eşalonului superior. Dar sosirea în RP nu semnifică şi finalizarea misiunii. Aici
comandantul convoiului trebuie să coordoneze activităţi de sprijin şi de securitate; să solicite
instrucţiuni din partea eşaloanelor superioare; să planifice şi să coordoneze următoarea misiune.
05140. – Acţiunile întreprinse la traversarea liniilor de despărţire/graniţelor/Boundary
Crossings. În cadrul operaţiilor terestre se stabilesc limite/linii de despărţire, acestea sunt definite
drept aliniamente care stabilesc zonele de responsabilitate ale unităţilor învecinate. Punctul de

traversare a unei linii de despărţire trebuie săNESECRET


fie considerat un punct de control, amplasat pe ruta de
V-51
NESECRET
deplasare a convoiului. Statul major al eşalonului superior este responsabil cu contactarea statului
major al unităţii a cărei zonă de responsabilitate va fi traversată. Această acţiune se realizează în
scopul stabilirii contactului cu echipa, din cadrul forţelor Coaliţiei, responsabilă cu coordonarea
deplasărilor prin acea zonă de operaţii. Forţele Alianţei sunt responsabile pentru asigurarea
sprijinului logistic şi a securităţii convoaielor care traversează zona lor de operaţii, în conformitate
cu acordurile încheiate şi cu planurile de operaţii.
05141. – Schimbarea rutei de deplasare a convoiului/Rerouting/ Diverting Convoys poate
avea loc datorită congestionării traficului, a contactului cu inamicul, a condiţiilor de vr eme, a
gradului de traficabilitate al drumurilor, dar şi datorită izbucnirii unor revolte ale populaţiei locale.
Odată ce se ordonă schimbarea rutei de deplasare a convoiului, comandantul convoiului va respecta
ordinul primit. Dacă un comandant de convoi este silit să schimbe ruta de deplasare a convoiului, el
va trebui să utilizeze o rută secundară /pentru situaţii de urgenţă – prestabilită sau identificată şi să
raporteze cât mai repede posibil eşalonului superior.
05142. – (1) Halta efectuată de un convoi reprezintă o oprire temporară a deplasării unui
convoi. Haltele efectuate de un convoi pot fi: planificate/pentru odihnă sau neplanificate/
ambuscade, accidente, etc. În eventualitatea producerii unei halte neplanificate comandantul
convoiului trebuie să contacteze imediat eşalonul superior şi să ia măsuri de asigurare a securităţii
convoiului. Convoiul se va opri şi va face o haltă numai în situaţiile în care nu există alte alternative
şi numai atât cât să se finalizeze evaluarea situaţională. Pe durata unei halte, personalul din cadrul
convoiului trebuie să ocupe poziţii defensive. Un convoi staţionar reprezintă o ţintă facilă. Pe durata
unei halte securitatea va fi inclusă în protecţia forţelor convoiului.
(2) Pe durata efectuării unor halte scurte, şoferii rămân la volan şi menţin motorul în
funcţiune. Restul echipajului vehiculului va debarca, numai dacă este necesar pentru îndeplinirea
misiunii. Pe durata efectuării unor halte mai lungi, toţi membrii echipajului vehiculelor, cu excepţia
şoferilor şi a trăgătorilor la mitralieră, trebuie să debarce şi să ocupe poziţii defensive pentru a
realiza siguranţa perimetrului.
05143. – (1) Protecţia forţelor convoiului, este responsabilitatea fiecărui militar participant
la însoţirea convoiului. Executarea cu succes a misiunii impune adoptarea unei posturi active de
protecţie a forţei, atât de către membrii convoiului cât şi de cei care asigură sprijinul extern.
(2) Cunoaşterea situaţională este definită drept înţelegerea mediul operaţional, pe baza
analizei factorilor MIFT-TC. Trebuie acordată o atenţie deosebită atât factorilor mediului
operaţional cât şi activităţilor desfăşurate de populaţia civilă .
(3) Măsuri interne de protecţie a forţelor – personalul convoiului trebuie să cerceteze
drumul, atât în faţa convoiului cât şi pe ambele laturi, pentru a identifica posibile activităţi suspecte

NESECRET
V-52
NESECRET
şi să acţioneze în conformitate cu SOP -urile sau cu ordinele primite de la comandantul convoiului
astfel:
a) şoferii trebuie să cerceteze spaţiul din faţa lor, corespunzător orelor de pe ceas de la 9 la
1, iar şoferii de rezervă sau comandaţii de vehicul/şefii de maşină trebuie să cerceteze spaţiul
corespunzător orelor de la 11 la 3. Ora 12 este în faţă şi pe centrul vehiculului;
b) trăgătorii la mitraliera amplasată în turela vehiculului, în special cei care fac parte din
forţele de securitate sau de escortă, cercetează circular spaţiul/360 0;
c) ariergarda trebuie să pună accent pe monitorizarea zonei situate înapoia convoiului;
d) trebuie luate toate măsurile posibile pentru a acoperi sau masca toată încărcătura
transportată;
e) în scopul păstrării disciplinei convoiului, comandantul acestuia trebuie să se asigure că
s-a realizat şi se păstrează intervalul dintre vehicule pe durata deplasării.
(4) Obstacolele – convoaiele pot întâlni diverse obstacole amplasate pe drum, inclusiv
vehicule militare scoase din funcţiune/distruse. Adversarul va utiliza în mod frecvent obstacole
amplasate pe drum, în scopul canalizării convoiului spre o zonă în care este realizată o ambuscadă
şi/sau un atac IED. Ori de câte ori pe drum apare un obstacol, personalul convoiului trebuie să
presupună că este o ambuscadă.
(5) Ambuscada – comandantul convoiului trebuie să primească imediat rapoartele legate de
o ambuscadă sau de o posibilă ambuscadă. Astfel:
a) când a intrat într-o ambuscadă convoiul trebuie să se menţină în mişcare ori să
întreprindă acţiunile defensive necesare – atunci când este forţat să se oprească, când este atacat
prin foc de lunetişti, prin tragere indirectă, din aer sau cu mijloace CBRN. Atacul asupra convoiului
poate fi declanşat de un IED, de un insurgent care aruncă cu pietre asupra convoiului pentru a atrage
atenţia trăgătorului la mitralieră, sau prin foc executat cu armamentul uşor de infanterie;
b) indiferent de situaţie convoiul trebuie să încerce să-şi mărească viteza, să deschidă foc
cu armamentul din dotare şi să nu se oprească decât dacă este forţat sau unul dintre vehiculele
convoiului este scos din funcţiune. Vehiculele aflate în spatele coloanei care nu au intrat încă în
zona de nimicire vor accelera şi vor tranzita zona, cu excepţia situaţiilor în care sunt forţate să se
oprească. Dacă un vehicul este scos din funcţiune, atunci întreg convoiul se va opri dincolo de zona
de nimicire;
c) vehiculele care răspund de protecţia convoiului, care sunt prinse în zona de nimicire,
trebuie să se amplaseze între inamic şi vehiculele protejate. Ele trebuie să riposteze cu foc, până
când este eliminată ameninţarea sau până când toate celelalte vehicule şi persoane au părăsit zo na
de nimicire şi în acel moment îşi reocupă poziţia iniţială în cadrul convoiului. Vehiculele

NESECRET
V-53
NESECRET
responsabile cu protecţia convoiului care trebuie să angajeze inamicul aflat în zona de nimicire nu
trebuie, sub nici o formă, să blocheze drumul.
(6) Alte detalii privind reacţia la o ambuscadă sunt prezentate în anexa nr. 24 din F.T./I.-3
Manualul pentru luptă al companiei de infanterie, Bucureşti, 2013.
(7) Dispozitive explozive improvizate/IED – convoiul va reacţiona la IED suspecte sau
care au explodat, efectuând manevre pentru a evita efectele distructive ale acestora. Mai multe
detalii privind reacţia la apariţia unui IED sunt prezentate în anexa nr. 2 5 din F.T./I.-3 Manualul
pentru luptă al companiei de infanterie, Bucureşti, 2013. Informaţiile referitoare la un posibil IED
trebuie să fie trimise imediat către elementele din eşalonul doi al convoiului, cât şi către eşalonul
superior. Victimele cauzate de explozia unui IED trebuie să fie evacuate imediat, în vederea
acordării de tratamente medicale de specialitate. Explozia unui IED declanşează în mod frecvent o
ambuscadă, şi din această cauză întreg personalul convoiului trebuie să se aştepte la o ambuscadă
imediat după explozia unui IED. IED pot fi clasificate în 3 mari categorii:
a) statice: PPIED/IED cu d eclanşator tip placă de presiune/Pressure plate IED, RCIED/
IED declanşat prin telecomandă/Remote Control IED, CWIED/IED declanşat prin cablu /Command
Wire IED;
b) VBIED/ Vehicle Borne IED /dispozitiv exploziv improvizat montat pe un vehicul;
c) PBIED/ Person Borne IED/dispozitiv exploziv improvizat purtat de o persoană.
05144. – Solicitarea de sprijin – dacă convoiul nu dispune de suficiente forţe şi mijloace
pentru a elimina sau contracara ameninţarea, el va trebui imediat să solicite sprijin. Apelul se va
efectua în conformitate cu ordinul de operaţii şi procedurile de operare în vigoare în acel moment.
05145. – (1) Consolidarea şi reorganizarea reprezintă etape critice ale oricărei operaţii
combatante şi din această cauză ele trebuie să fie puse în aplicare imediat după stabilirea contactului
cu inamicul. După ruperea contactului, convoiul trebuie să se deplaseze, într -o manieră organizată,
către cel mai apropiat punct de adunare/ PA/rally point, pentru a realiza consolidarea şi
reorganizarea. Aceste acţiuni, ca şi celelalte, trebuie să fie repetate înainte de plecarea din SP.
(2) Unul dintre elementele cheie ale etapei de consolidare şi reorganizare îl reprezintă
acordarea primului ajutor medical şi evacuarea cât mai rapidă a răniţilor. Imediat după c e militarii
convoiului au restabilit securitatea forţelor, prioritatea comandantului convoiului devine acordarea
îngrijirilor medicale şi evacuarea răniţilor. Un alt element important constă în recuperarea
vehiculelor, evaluarea daunelor suferite pe timpul luptei şi realizarea reparaţiilor necesare.
05146. – (1) Activităţile ulterioare finalizării misiunii permit personalului convoiului să se
recupereze rapid, în vederea executării unei noi misiuni sau în vederea înapoierii la punctul iniţial
de plecare, în acelaşi timp oferă informaţii preţioase personalului care participă la operaţii tactice.

Una dintre tacticile utilizate frecvent de inamic constă în executarea unui atac cu aruncătoarele
NESECRET
V-54
NESECRET
asupra unui convoi care soseşte. Unitatea gazdă poate oferi sprijin convoiului sosit la destinaţia
finală. Ca un minim comandantul convoiului trebuie să fie pregătit să întărească securitatea odată
ajuns la destinaţie. Responsabilitatea finală legată de asigurarea securităţii îi revine comandantului
convoiului până când vehiculele sunt parcate, în siguranţă, în interiorul bazei.
(2) Responsabilităţile, individuale şi ale echipajelor, după finalizarea deplasării sunt
asemănătoare cu cele avute pe durata pregătirii misiunii şi includ: numărarea şi verificarea
echipamentelor, executarea verificărilor şi lucrărilor de întreţinere a vehiculelor şi a echipamentelor.
Responsabilităţile comandanţilor de grupuri includ realizarea analizei post acţiune /After Action
Reviews/AAR; responsabilităţile eşaloanelor superioare includ diseminarea informaţiilor obţinute în
urma analizei desfăşurate după finalizarea misiunii.

6. Concluzii şi evaluarea operaţiilor în convoi

05147. – (1) Prin desfăşurarea corectă a activităţilor după finalizarea misiunii, echipajele
care au făcut parte din convoi, se pot recupera cu rapiditate pentru a participa la o nouă misiune şi în
acelaşi timp pot oferi informaţii esenţiale altor militari care desfăşoară acelaşi gen de misiuni;
eşaloanele superioare obţin imaginea de ansamblu a ameninţării inamice. Aceasta include acţiunile
desfăşurate şi concluziile trase în urma executării unei acţiuni de însoţire convoi şi procedurile de
evaluare necesare identificării lecţiilor învăţate pe durata desfăşurării acesteia.
(2) Concluziile finale trase în urma desfăşurării unei operaţii în convoi sunt esenţiale
pentru a asigura:
a) refacerea personalului participant la acţiune, a vehiculelor şi echipamentelor, pentru a
ajunge la starea de dinainte de îndeplinire a misiunii;
b) realizarea corectă a analizei post acţiune, în scopul dezvoltării unor proceduri în convoi
mult mai eficiente.
05148. – Acţiunile ulterioare desfăşurării unei acţiuni în convoi – comandanţii de la toate
eşaloanele culeg informaţii referitoare la situaţia în care se află personalul, vehiculele şi
echipamentele militare, în scopul completării raportului de misiune, în conformitate cu SOP-urile
unităţii. Comandanţii trebuie să verifice starea în care se află echipamentele şi trebuie să raporteze
orice situaţie care impune realizarea unei operaţii de mentenanţă neplanificată la vehiculele,
echipamentele militare sau sistemele de armament implicate în misiune, la terminarea acesteia.
Activităţile de mentenanţă pot include:
a) mentenanţa dispozitivelor de vedere pe timp de noapte ale sistemelor de armament;
b) repararea şi curăţirea echipamentului, individual şi al tehnicii;

NESECRET
V-55
NESECRET
c) alimentarea vehiculelor pentru a putea participa la o nouă misiune sau pentru călătoria
de întoarcere;
d) verificarea închiderii corecte a tuturor canalelor de comunicaţii şi de contraca rare a
ameninţării IED.
05149. – (1) Analiza/evaluarea post acţiune/After Action Reviews/Assessment/AAR se
execută în scopul de a analiza întreaga acţiune, împreună cu etapele acesteia şi funcţiile
operaţionale, accentul punându-se pe existenţa legăturilor strânse între etapa de planificare şi
execuţie pentru:
a) identificarea proceselor/etapelor/ acţiunilor care trebuie să fie modificate /îmbunătăţite;
b) sugerarea modificărilor necesare pentru rezolvarea problemelor identificate;
c) adoptarea măsurilor necesare, de către eşaloanele în drept, prin implementarea acestora
în cadrul reglementărilor/ instrucţiunilor/ manualelor militare naţionale.
(2) AAR informală va oferi imediat un feedback către militari, comandanţi şi unităţi –
acesta va include acţiunile realizate, îmbunătăţirile care se pot aduce, importanţa rolului jucat de
aceştia în îndeplinirea misiunii unităţii.
(3) AAR formală oferă posibilitatea liderului de a revizui punctele cheie şi problemele
principale identificate pe durata desfăşurării acţiunii, accentuând procesul de învăţare care are loc
pe timpul discuţiei. Analiza post acţiune formală se desfăşoară la nivel companie.
05150. – (1) Instructajul realizat la încheierea misiunii, de către statele majore ale
eşaloanelor superioare /Post Operations Mission Brief - Higher Headquarters. Comandantul
convoiului şi locţiitorul acestuia trebuie să compare informaţiile obţinute în urma desfăşurării AAR
la nivel convoi. Prin această procedură sunt colectate toate informaţii primite de la membrii
convoiului, din perspectiva acestora.
(2) Prezentăm în continuare câteva puncte care pot fi incluse:
a) mărimea şi compunerea convoiului;
b) amplasarea punctelor din care se ridică încărcătura precum şi a celor în care se predă
încărcătura;
c) informaţii legate de itinerar: de la SP la RP; rutele de aprovizionare de bază/de rezervă;
d) observaţiile legate de teren care se referă la rută;
e) observarea inamică şi atitudinea populaţiei locale;
f) corecţii ale hărţilor;
g) probleme legate de organizarea părţii frontale şi/sau a părţii din spate a convoiului;
h) activităţi neobişnuite observate sau zone periculoase întâlnite;
i) probleme legate de mentenanţă şi securitate.

NESECRET
V-56
NESECRET
CAPITOLUL VI
Patrularea

0601. – Patrula este subunitatea/gruparea de forţe stabilită de eşalonul responsabil care


acţionează în zona de operaţii, influenţă sau interes pentru care se organizează patrularea. Patrularea
cuprinde acţiunile desfăşurate de către patrulă în zona de responsabilitate a eşalonului care a
ordonat-o, pentru îndeplinirea scopului misiunii.

SECŢIUNEA 1
Tipurile şi organizarea patrulelor

1. Generalităţi

0602. – (1) Plutonul poate executa patrularea prin:


a) constituirea ca patrulă a întregului efectiv;
b) organizarea de patrule de valoare mai mică din forţele plutonului.
(2) Misiunea plutonului, când se constituie ca patrulă, se stabileşte de către comandantul
eşalonului în folosul căruia se execută patrularea. Comandantul plutonului primeşte informaţiile
despre inamic de la eşalonul superior, desfăşoară procedurile de conducere a trupelor şi dezvoltă
planul operaţiei.
(3) În situaţia în care compania organizează patrule pentru sarcini stabilite de companie,
comandantul plutonului se asigură că subunitatea este organizată corespunzător, pregătită şi
echipată pentru misiune. El coordonează pregătirea acţiunii şi inspecţiile finale înainte de plecare.
0603. – (1) Acţiunea planificată la obiectiv şi scopurile misiuni pot determina tipul de
patrulă adoptat de către plutonul de infanterie.
(2) Indiferent de tipul de patrulă folosit, cerinţele pentru succesul acţiunii de luptă implică:
a) planificare detaliată;
b) executarea recunoaşterii;
c) exercitarea controlului;
d) asigurarea securităţii.

2. Tipurile şi organizarea patrulelor

0604. – După scopul misiunilor pe care le îndeplinesc, patrulele sunt de mai multe tipuri:

NESECRET
VI-1
NESECRET
a) patrula de recunoaştere – culege şi colectează informaţii despre inamic, teren sau despre
amândouă, într-un punct, zonă sau itinerar, necesare pentru executarea unor misiuni de luptă de
către forţele proprii;
b) patrula de securitate – asigură securitatea unei unităţi/grupări de forţe din faţă, flancuri
sau spate pentru a descoperi la timp o eventuală acţiune inamică şi se poate realiza prin ocuparea
succesivă de posturi de observare şi poziţii de luptă, organizarea de ambuscade şi atacuri de scurtă
durată, ocuparea unor forme de teren importante sau izolarea unor astfel de terenuri, cercetarea
succesivă a itinerarelor şi obiectivelor etc.;
c) patrula de legătură – asigură legătura şi securitatea între două unităţi/grupări de forţe în
intervalul dintre acestea;
d) patrula de luptă – atacă unităţile inamice pentru capturarea de personal, echipament sau
distruge obiective importante ale acestuia.
0605. – Comandantul plutonului decide elementele şi echipele patrulei, armamentul şi
echipamentul necesar şi selectează militarii ce vor constitui aceste elemente . Atunci când plutonul
se constituie în patrulă de luptă, se păstrează, pe cât posibil, organizarea şi lanţul de comandă, pe
grupe organice.
0606. – (1) Patrula de recunoaştere a unei zone, are în compunere elemente de
recunoaştere şi de securitate. Fiecare element îşi asigură propria siguranţă şi poate fi organizat în
echipele necesare pentru îndeplinirea scopului misiunii, conform figurii nr. 6.1.1.

PATRULĂ DE
RECUNOAŞTERE A UNEI
ZONE

COMANDA ELEMENT DE ELEMENT DE


PATRULEI RECUNOAŞTERE SECURITATE

Figura nr. 6.1.1. – Organizarea patrulei de recunoaştere a unei zone

(2) Elementele patrulei de recunoaştere sunt organizate într-un număr variabil de echipe de
recunoaştere şi siguranţă, de securitate, în funcţie de analiza factorilor MIFT -TC. Echipele de
recunoaştere şi siguranţă culeg şi transmit informaţiile, îşi asigură securitatea proprie pe timpul
misiunii. Elementele de securitate sunt organizate pe mai multe echipe de securitate, conform cu

figura nr. 6.1.2 şi au ca misiune de bază protecţia bazei de patrulare.


NESECRET
VI-2
NESECRET

Figura nr. 6.1.2. – Organizarea elementelor patrulei de recunoaştere

0607. – (1) Patrula de securitate, are în compunerea sa elemente de recunoaştere şi


siguranţă nemijlocită şi elemente luptătoare, prezentate în figura nr. 6.1.3. Fiecare element este
structurat la rândul său în echipe care să îndeplinească scopurile misiunii patrulei de securitate.

PATRULĂ
DE SECURITATE

ELEMENTE DE
COMANDA RECUNOAŞTERE ELEMENTE
PATRULEI ŞI SIGURANŢĂ LUPTĂTOARE
NEMIJLOCITĂ

Figura nr. 6.1.3. – Organizarea patrulei de securitate

(2) Elementele de recunoaştere şi siguranţă nemijlocită asigură, împreună cu elemente de


recunoaştere ale eşalonului care a ordonat organizarea patrulei, obţinerea informaţiilor necesare
îndeplinirii scopului principal, realizarea securităţii acestuia şi securitatea forţelor. Ele au în
compunere un număr variabil de echipe de recunoaştere şi siguranţă nemijlocită, în funcţie de
analiza factorilor MIFT-TC.
NESECRET
VI-3
NESECRET
(3) Elementele luptătoare au misiunea de bază de a preveni un atac prin surprindere,
distrugerea forţelor inamice şi asigurarea intrării în luptă în mod organizat a forţelor eşalonului
superior; elementele luptătoare au, de regulă, în structură echipe de fixare, echipe de asalt/manevră
şi echipe de sprijin prin foc; organizarea şi numărul lor au la bază analiza factorilor MIFT -TC,
figura nr. 6.1.4.

Figura nr. 6.1.4. – Organizarea elementelor patrulei de securitate

0608. – (1) Patrula de legătură, are în compunerea sa elemente de recunoaştere, siguranţă


nemijlocită şi legătură şi elemente luptătoare; fiecare element este structurat la rândul său într-un
număr variabil de echipe care să îndeplinească scopurile misiunii patrulei de legătură; patrula de
legătură acţionează atât în ofensivă cât şi în apărare.
(2) Elementele de recunoaştere, siguranţă nemijlocită şi legătură îndeplinesc scopurile

echipelor de recunoaştere şi siguranţă nemijlocită ale patrulei de securitate. În plus, acestea asigură
menţinerea unui contact permanent între cele două grupări de forţe vecine patrulei, între
comandanţii acestora şi statele lor majore prin intermediul echipelor de legătură ale patrulei de
legătură, prin aceasta evitându-se atacul asupra grupărilor vecine şi asigurându-se schimbul
permanent de informaţii şi securitatea acţiunilor grupărilor de forţe vecine.
(3) Elementele luptătoare au aceeaşi organizare cu a patrulei de securitate,
prezentate în figurile
nr. 6.1.3 şi 6.1.4, misiunea de bază a acestora fiind identică cu a patrulei de securitate, de a prun atac
eveni
prin surprindere asupra flancurilor şi spatel
ui grupărilor de forţe vecine patrulei, distrugerea forţelor
inamice care caută să obţină informaţii şi să reducă puterea de lovire a acestor grupări de
. forţe
0609. – (1) Patrula de luptă, prezentată schematic în figura nr. 6.1.5, are în compunere:
NESECRET
VI-4
NESECRET
a) comanda patrulei - de regulă;
b) elemente de asalt şi de securitate;
c) elemente de sprijin.

PATRULA DE
LUPTĂ

ELEMENTE
ELEMENTE ELEMENTE
COMANDA DE SECURITATE
DE ASALT DE SPRIJIN

Figura nr. 6.1.5. – Organizarea patrulei de luptă

(2) Elementele patrulei de luptă, prezentate în figura nr. 6.1.6, sunt organizate în echipele
necesare pentru sarcini diferite – asalt, securitate, sprijin şi misiuni speciale.

Figura nr. 6.1.6. – Organizarea elementelor patrulei de luptă

(3) Se organizează un număr variabil de echipe de asalt când situaţia o impune, de exemplu
atunci când obiectivul urmează să fie asaltat din mai multe direcţii.
(4) Echipa de genişti/ distrugeri/ artificieri este organizată pentru sarcini care implică

NESECRET
VI-5
NESECRET
planificarea şi executarea distrugerii obstacolelor şi a echipamentului/armamentului inamicului.
(5) Echipele de securitate sunt organizate în funcţie de situaţia concretă, în scopul
asigurării sau izolării zonei obiectivului.
(6) Două sau mai multe echipe de sprijin sunt organizate când armamentul elementului de
sprijin nu poate fi direct controlat de comandantul elementului de sprijin.
(7) Echipele pentru misiuni speciale pot fi organizate pentru sarcini ce impl ică, de
exemplu: căutarea şi colectarea informaţiilor/echipamentelor care ar putea servi ca date de
cercetare; capturarea, luarea în evidenţă şi evacuarea prizonierilor de război, identificarea, tratarea,
adunarea şi evacuarea răniţilor.
0610. – Detaliile referitoare la organizarea şi pregătirea patrulei se regăsesc în capitolul VI
Patrularea, secţiunea a 2-a Organizarea şi pregătirea patrulei din F.T./I.-7, Manualul pentru luptă al
grupei de infanterie, Făgăraş 2006.

3. Baza patrulei

0611. – (1) Baza patrulei este o poziţie/zonă stabilită, în care patrula staţionează pentru o
perioadă mai lungă de timp . În situaţia în care patrula trebuie să staţioneze o perioadă mai lungă de
timp într-un loc neprotejat de forţele proprii, aceasta îşi ia măsuri de securitate active şi pasive.
(2) Perioada de timp în care baza este ocupată de patrulă depinde de necesitatea securităţii
şi mascării acţiunii de luptă. Baza patrulei se ocupă doar atât cât timp este necesar, dar nu mai mult
de 24 ore, excepţie făcând urgenţele.
(3) Subunitatea foloseşte aceeaşi bază o singură dată.

SECŢIUNEA a 2-a
Tactici şi tehnici de operare a patrulelor

0612. – (1) Plutonul de infanterie când acţionează ca patrulă, pentru îndeplinirea sarcinilor
primite, întrebuinţează diverse TTP de atac - Capitolul III, de apărare – Capitolul IV şi a celor
aparţinând acţiunilor intermediare - Capitolul V. În majoritatea situaţiilor acestea sunt adoptate în
grabă, fără o planificare prealabilă, datorită factorilor neprevăzuţi care se manifestă permanent în
zona de operaţii a patrulelor.
(2) În afara acestor TTP de atac, de apărare şi intermediare, plutonul de infanterie ca
patrulă de luptă, patrulă de securitate sau patrulă de legătură utilizează alte tipuri de acţiuni, care, de
regulă, sunt foarte bine planificate, cum ar fi:

a) ambuscada; NESECRET
VI-6
NESECRET
b) incursiunea;
c) raidul;
d) capcana.

1. Ambuscada

0613. – (1) Ambuscada este un atac surpriză dintr-o poziţie mascată asupra unui obiectiv în
mişcare sau staţionat temporar. Ambuscadele împotriva blindatelor se execut ă atunci când se
urmăreşte distrugerea forţelor blindate sau mecanizate ale inamicului. O variantă de ambuscadă este
prezentată în anexa nr. 13.
(2) Ambuscadele se pot clasifica astfel:
a) după timpul avut la dispoziţie pentru planificare: planificate din timp sau în grabă;
b) după mărimea suprafeţei unde are loc: tip zonă sau punct, figura nr. 6.2.1;
c) după formă: liniare sau în formă de „L”, „V”, etc .

Figura nr. 6.2.1. – Ambuscada punct şi ambuscada zonă

0614. – Planificarea – elementele de care se ţine seama la planificare sunt:


a) acoperirea cu foc a întregii zone de distrugere;
b) folosirea obstacolelor existente sau întărite pentru a bloca inamicul în zona de distrugere;
c) sprijinirea elementelor de asalt sau sprijin cu mine sau exploziv;
d) folosirea elementelor şi echipelor de securitate pentru a izola zona de distrugere;
e) asaltul zonei de distrugere pentru a căuta morţi sau răniţi, aduna prizonierii şi echipamentul;
NESECRET
VI-7
NESECRET
f) sincronizarea acţiunilor tuturor elementelor plutonului pentru a realiza surprinderea;
g) comandantul de pluton va organiza plutonul în element de asalt, element de sprijin şi
element de securitate, iar valoarea acestora va depinde de valoarea elementelor inamicului asupra
căruia se execută ambuscada.
0615. – Dispozitivele – comandantul ia în considerare, când planifică o ambuscadă,
dispozitivele liniar sau în formă de „L”.
0616. – (1) Dispozitivul liniar - la adoptarea dispozitivului liniar elementele de asalt şi
sprijin se dispun paralel cu itinerarul de deplasare al inamiculu i; aceasta poziţionează ambele
elemente de-a lungul zonei de distrugere şi distruge inamicul prin focul executat în flancuri , figura
nr. 6.2.2. Se adoptă în situaţia în care ţinta/inamicul se deplasează comasat. O ţintă dispersată nu
poate fi angajată eficace cu foc deoarece depăşeşte lungimea zonei de distrugere. Acesta reprezintă
un dezavantaj al dispozitivului de luptă liniar.
(2) Utilizarea dispozitivului liniar este avantajoasă în teren mai greu accesibil care nu
permite executarea de manevre de către inamic sau în teren deschis atunci când unul din flancuri
este închis de un obstacol - natural / câmp de mine.
(3) Câmpul de mine/explozibilul se plantează între elementele de asalt şi sprijin şi zona de
distrugere pentru protecţia subunităţii la încercarea inamicului de a ieşi din ambuscadă. Obstacolul
trebuie prevăzut cu culoare de trecere pentru executarea asaltului asupra forţelor inamicului.
(4) Un alt avantaj al utilizării acestui dispozitiv constă în uşurinţa cu care se pot conduce
subunităţile chiar şi în condiţii de vizibilitate redusă.

Figura nr. 6.2.2. – Ambuscada - dispozitiv de luptă liniar

NESECRET
VI-8
NESECRET
0617. – Dispozitivul în formă de „L”. Într-o ambuscadă în formă de „L” elementele de
asalt se pot afla pe latura mare a L- ului, paralel cu direcţia de ava nsare a inamicului de-a lungul
zonei de distrugere iar elementul de sprijin se dispune pe latura mică a L -ului în unghi drept faţă de
elementul de asalt. Această poziţionare asigură flancarea inamicului. Se poate executa la cotitura
unei poteci, drum sau apă curgătoare; nu se execută atunci când latura mică a literei „L” este
străbătută de un drum sau potecă. O variantă de ambuscadă în formă de „L” este prezentată în figura
6.2.3.

Figura nr. 6.2.3. – Ambuscada – dispozitiv de luptă în formă de L

0618. – (1) Dispozitivul în formă de „V” - elementul de asalt se dispune pe ambele laturi
ale direcţiei de înaintare a inamicului astfel încât să formeze un „V”. La adoptarea acestui dispozitiv
se vor lua măsuri suplimentare de evitare a fratricidului. Această poziţionare asigură posibilitatea
executării focului de anfiladă şi încrucişat asupra inamicului. O variantă de ambuscadă în formă de
„V” este prezentată în figura 6.2.4.
(2) Atunci când ambuscada se organizează pe un spaţiu relativ îngust, cu adoptarea acest
ui
dispozitiv, ordinul de atac se dă în momentul în care avangarda inamicului se apropie de vârful
dispozitivului în formă de „V”. Elementele amplasate pe laturile dispozitivului execută foc de la
mică distanţă. În acest tip de teren probabilitatea producerii fratricidului este mult mai mare decât în
teren deschis.
(3) Dezavantajele adoptării acestui dispozitiv constau în:
a) exercitarea controlului se face cu dificultate datorită distanţei mari dintre elementele de

dispozitiv; NESECRET
VI-9
NESECRET
b) existenţa unui număr redus de locaţii favorabile adoptării acestui dispozitiv.
(4) Avantajul adoptării acestui dispozitiv constă în faptul că forţele inamicului se află
aproape în întregime în zona de distrugere la momentul declanşării atacului.

Figura nr. 6.2.4. – Ambuscada – dispozitiv de luptă în formă de „V”

0619. – (1) Ambuscada pregătită în grabă. Un pluton organizează ambuscada în grabă


atunci când este în contact vizual cu inamicul şi are timp să organizeze ambuscada fără a -i fi
descoperite acţiunile.
(2) Activităţile necesare organizării unei ambuscade în grabă trebuie repetate bine astfel
încât militarii să cunoască modul de acţiune şi cum să reacţioneze dacă activităţile sunt descoperite
înainte de a iniţia ambuscada.
0620. – (1) În vederea conducerii unei ambuscade pre gătite în grabă, comandantul execută
următoarele:
a) foloseşte semnale pentru alertarea plutonului când se observă inamicul;
b) reduce la maxim activităţile pe timpul haltelor;
c) stabileşte cea mai potrivită poziţie pentru ambuscadă;
d) foloseşte elementele de securitate pentru a acoperi flancurile şi spatele dispozitivului;
direcţionează elementele de securitate pe o anumită direcţie, să ocupe o poziţie şi să reintre în
dispozitivul plutonului la ordin, sau după ambuscadă;
e) deplasarea în grabă a militarilor în poziţiile mascate şi protejate în mod normal cu 5 -10
m distanţă între ele, asigurarea unei bune observări şi a sectoarelor de foc în zona de distrugere;

NESECRET
VI-10
NESECRET
f) declanşarea atacului când majoritatea forţelor inamice intră în zona de distrugere; dacă
inamicul descoperă un luptător, acesta din urmă iniţiază ambuscada, executând foc cu armamentul
individual şi alertând plutonul strigând: „Inamic din dreapta/stânga/faţă”;
g) consumul şi distribuţia focului - ordonă încetarea focului când forţele inamic ului sunt
distruse sau încetează a mai riposta, conduce elementul de asalt în zona de distrugere şi execută o
cercetare a militarilor inamici; toţi ceilalţi militari rămân pe poziţiile lor pentru a face siguranţa;
h) revenirea elementelor de securitate în cadrul plutonului după ce elementul de asalt a
curăţat zona de distrugere;
i) retragerea din zona ambuscadei pe un itinerar mascat şi care asigură protecţie;
întoarcerea în punctul de adunare la obiectiv/ Objective rally point/PAO, strângerea şi apoi
transmiterea informaţiilor, reorganizarea dacă este necesară.
0621. – (1) Ambuscada pregătită din timp. O ambuscadă pregătită din timp se organizează
împotriva unui anumit obiectiv, într-o anumită poziţie în teren.
(2) Pentru a planifica o ambuscadă pregătită din timp, comandantul are nevoie de
următoarele informaţii:
a) mărimea şi compunerea subunităţii inamice vizate;
b) armamentul şi echipamentul disponibil al inamicului;
c) itinerarul şi direcţia de deplasare a inamicului;
d) orele la care subunitatea vizată va ajunge sau va trece prin punctele stabilite de pe
itinerar.
0622. – (1) Ambuscada punct. În ambuscada punct militarii se desfăşoară pentru a lovi
inamicul într-un singur punct.
(2) Atunci când urmăreşte să planifice o ambuscadă punct pregătită din t imp, comandantul
de pluton trebuie să ia în calcul următoarele:
a) echipele de securitate şi/sau observare trebuie poziţionate primele; elementul de sprijin
va ocupa poziţia după ce elementul de asalt părăseşte baza de plecare şi trebuie să facă siguranţa
circulară a elementului de asalt în timp ce acesta se deplasează pentru ocuparea poziţiei;
b) comandantul de pluton conduce elementul de asalt - el trebuie să verifice fiecare militar
,
după ce aceştia şi-au stabilit poziţia de asalt
, şi să semnalizeze echipei de securitate şi/sau observare să
se alăture elementului de asalt dacă sunt într
-o locaţie îndepărtată faţă de zona de executare a asaltului.
(3) Activităţile elementului de asalt sunt:
a) identificarea sectoarelor de tragere după cum au fost indicate de comandantul de pluton;
amplasarea beţelor limitatoare ale sectoarelor de tragere;
b) amplasarea minelor antiblindate sau altor explozivi în zonele descoperite din zona de

distrugere; NESECRET
VI-11
NESECRET
c) mascarea poziţiilor;
d) dezasigurarea armelor - aceasta creează un zgomot metalic care poate compromite
ambuscada, dacă luptătorii aşteaptă până ce inamicul intră în zona de distrugere, acesta trebuie să
fie ultimul lucru pe care toţi militarii trebuie să-l facă înainte de a trece la iniţierea ambuscadei.
(4) Activităţile elementului de sprijin sunt:
a) identificarea sectoarelor de foc pentru fiecare categorie de armament, în special al
mitralierelor; amplasarea limitatoarelor de sector pentru a preveni lovirea elementului de asalt într-o
ambuscadă în formă de „L”;
b) amplasarea minelor antiblindate şi a altor dispozitive de protecţie;
c) camuflarea poziţiilor.
(5) Activităţile elementului de securitate sunt:
a) identificarea sectoarelor de foc pentru întreg armamentul; amplasarea beţelor limitatoare
ale sectoarelor de tragere;
b) amplasarea minelor antiblindate şi a altor dispozitive de protecţie;
c) camuflarea poziţiilor;
d) securizarea PAO;
e) securizarea itinerariului de deplasare către P AO potrivit ordinelor primite.
(6) Comandantul de pluton ordonă elementului de securitate să-i transmită raportul
SALUTE în momentul în care inamicul se apropie de zona de distrugere, precum şi alte informaţii
legate de alte forţe ale inamicului care urmează avangarda acestuia.
0623. – Comandantul de pluton trebuie să determine mărimea elementului ce poate fi
atacat de forţele sale. El trebuie să lase să treacă subunităţile de valoare prea mare; acesta trebuie să
raporteze comandantului eşalonului superior despre subunităţile care au trecut prin ambuscadă fără
a fi angajate în luptă.
0624. – (1) Comandantul de pluton iniţiază ambuscada iar pentru asta poate folosi o mină
cu comandă de la distanţă . El trebuie să planifice, de asemenea, o metodă de rezervă pentru cazul în
care nu reuşeşte iniţierea ambuscadei prin metoda de bază.
(2) Militarii trebuie să aibă modalităţi de angajare a inamicului în zona de distrugere pe
timpul perioadelor de vizibilitate redusă. Dacă se impune declanşarea ambuscadei utilizarea
trasoarelor trebuie ponderată având în vedere că pot ajuta inamicul să descopere poziţiile de tragere.
0625. – (1) Elementul de asalt trebuie să fie pregătit să străbată zona de distrugere folosind
tehnicile individule de deplasare în cazul în care întâmpină rezistenţă odată cu începerea căutării;
altfel elementul care străbate zona d e distrugere îşi asigură siguranţa.
(2) În zona de distrugere, se mai execută următoarele activităţi:

NESECRET
VI-12
NESECRET
a) adunarea prizonierilor, mutarea acestora în afara zonei de distrugere, înainte de
cercetarea cadavrelor;
b) stabilirea unei zone de adunare a răniţilor, zonă care să ofere mascare, dar care să
permită să fie găsiţi cu uşurinţă de către subunităţile lor;
c) căutarea dintr-o parte în alta şi marcarea cadavrelor ce au fost cercetate;
d) folosirea tehnicii de cercetare în doi militari.
0626. – (1) În timp ce echipa de cercetare/percheziţionare se apropie de un militar mort, un
luptător asigură zona, în timp ce celălalt percheziţionează.
(2) La început îndepărtează arma de cadavru, apoi întoarce cadavrul aşezându -se peste
acesta şi când primeşte semnalul de la militarul care asigură - care este poziţionat la capul
cadavrului - că poate continua, cel care percheziţionează roteşte corpul militarului mort peste al lui .
Aceasta se execută pentru a asigura protecţia în cazul în care militarul inamic are o grenadă cu cuiul
scos sub el.
0627. – (1) Cei care execută percheziţia execută un control amănunţit asupra militarului
mort ridicând toate documentele şi echipamentul lui – grade, insigna subunităţii, arma, muniţia etc.
(2) Aceştia notează dacă inamicul are o tunsoare recentă sau neîngrijită şi starea uniformei
şi a bocancilor, frecvenţa radio şi hărţile.
(3) Odată ce corpul a fost percheziţionat în întregime, echipa de percheziţie îşi va continua
activitatea în acelaşi fel până ce personalul inamic din zona de distrugere este percheziţionat.
Corpurile inamicilor vor fi marcate pentru a se evita executarea unei noi percheziţii – de exemplu,
cu braţele încrucişate pe piept.
(4) Se execută apoi identificarea, colectarea şi pregătirea pentru transport a echipamentului
ce se va constitui în captură.
(5) Se identifică şi colectează echipamentul rămas pentru a fi distrus, echipa de /genişti
artificieri/distrugeripregăteşte explozibilul şi aşteaptă semnalul de iniţiere; aceasta este de obicei, ultima
tă înainte de părăsirea obiectivului şi poate anunţa elementelesecuritate
activitate executa de pentru a se
întoarce în PAO.
(6) Se trece la îngrijirea răniţilor proprii şi a inamic
i, dacă permite timpul.
0628. – (1) Elementele de securitate ale flancurilor pot amplasa mine după ce ambuscada a
fost declanşată, în cazul în care există informaţii certe asupra faptului că inamicul are în dotare
blindate care se pot deplasa rapid în sprijinul trupelor prinse în ambuscadă.
(2) Dacă o echipă de securitate de flanc ia contact cu in amicul, duce lupta cât se impune,
fără însă a o angaja decisiv; aceasta foloseşte un semnal dinainte stabilit pentru a anunţa
comandantul de pluton că a rupt lupta.

NESECRET
VI-13
NESECRET
(3) Comandantul de pluton poate ordona ca o parte din elementul de sprijin să sprijine
echipa de securitate pentru ruperea luptei.
0629. – (1) Comandantul planifică retragerea plutonului din zona ambuscadei, astfel:
a) elementele se retrag, în mod normal, în ordinea inversă în care şi-au ocupat poziţiile, dar
se pot retrage şi la început în baz a de plecare, apoi în PAO, în funcţie de distanţa dintre elemente;
b) elementul de securitate din PAO trebuie alertat pentru a sprijini întoarcerea plutonului în
PAO; acesta asigură securitatea PAO-ului în timpul în care plutonul se pregăteşte să plece.
(2) Activităţile la înapoierea în PAO sunt numărarea personalului şi a echipamentului,
recuperarea răniţilor şi a altor materiale lăsate în PAO pe timpul ducerii ambuscadei.
0630. – (1) Ambuscada zonă. Într-o ambuscadă zonă, militarii execută două sau mai multe
poate executa ambuscada zonă potrivit planului pentru ofensivă
ambuscade punct legate între ele. Plutonul
sau apărare al companiei sau poate executa o ambuscadă punct ca parte a ambuscadei zonă organizată de
companie. Plutonul este eşalonul cel mai mic
la care se poate organiza ambuscada zonă.
(2) Comandantul de pluton ia în calcul următoarele aspecte, atunci când planifică o
ambuscadă zonă pregătită din timp:
a) poate organiza ambuscada zonă acolo unde deplasarea inamicului este restricţionată de o
potecă sau de o apă curgătoare, figura nr.6.2.5.;

Figura nr. 6.2.5. – Ambuscada zonă

NESECRET
VI-14
NESECRET
b) comandantul de pluton trebuie să stabilească o zonă de ambuscadă principală;
zonele/poziţiile secundare se stabilesc de-a lungul celei mai probabile căi de apropriere sau de
retragere a inamicului în şi din zona principală de ambuscadă.
0631. – (1) Comandantul plutonului trebuie să stabilească cea mai bună amplasare a
mitralierelor. În mod normal, acesta le poziţionează împreună cu elementul de sprijin al zonei
principale de ambuscadă.
(2) Grupele însărcinate cu ambuscadele periferice/secundare declanşează atacul după ce
ambuscada din zona principală a fost declanşată, apoi, acestea angajează lupta pentru a interzice
ieşirea inamicului din ambuscada principală, pentru a nu putea primi întăriri sau pentru izolarea
zonei de distrugere a ambuscadei din zona principală, figura nr. 6.2.6.

Figura nr. 6.2.6. – Utilizarea ambuscadelor din zonele secundare pentru izolarea zonei de distrugere
a ambuscadei din zona principală

0632. – (1) Ambuscada antiblindate. Plutonul de infanterie organizează ambuscada


antiblindate pentru a distruge unul sau mai multe vehicule blindate, figura nr.6.2.7.; ambuscada
antiblindate poate fi o parte a ambuscadei zonă. La organizarea ambuscadei antib lindate se
constituie următoarele elemente:
a) elementul de asalt - de distrugere blindate;
b) elementul de sprijin-securitate.

NESECRET
VI-15
NESECRET

Figura nr.6.2.7. – Ambuscada antiblindate

(2) Când se organizează o ambuscadă antiblindate la nivel pluton, comandantul de p luton


trebuie să primească în sprijin o echipă de armament antiblindate. Acesta analizează următoarele:
a) echipa de distrugere blindate este alcătuită în jurul echipei de armament antiblindate şi
comandantul de pluton trebuie să ia în considerare armamentul de sprijin disponibil pentru a-şi
putea mări puterea de foc;
b) poziţionarea cu grijă a armamentul antiblindate pentru asigurarea unei puteri de foc –
ca
înapoia sau în faţa dispozitivului inamic şi pe flancuri, iar restul plutonului trebuie să acţioneze
element de sprijin şi securitate, în aceeaşi manieră ca în celelalte ambuscade;
c) într-o ambuscadă antiblindate organizată la nivel pluton, comandantul de companie
alege zona de desfăşurare a ambuscadei în linii generale, iar comandantul de pluton trebuie să
identifice locul din acea zonă care nu permite deplasarea vehiculelor blindate ale inamicului în afara
zonei desemnate de distrugere; acesta urmăreşte poziţionarea armamentului astfel încât între
elementele plutonului şi zona de distrugere să existe un obstacol;
d) elementele de sprijin - securitate trebuie să ia în considera re căile de apropriere, intrare
în ambuscadă pe unde inamicul se deplasează pe jos;
e) comandantul trebuie să ia în considerare metoda de iniţiere a ambuscadei antiblindate;
NESECRET
VI-16
NESECRET
metoda preferată este folosirea unei mine comandate de la distanţă amplasată în zona de distrugere;
f) echipa de distrugere blindate urmează să distrugă, dacă este posibil, primul şi ultimul
blindat/vehicul din coloană iar celelalte arme vor deschide focul după ce ambuscada a început; dacă
zona de distrugere este în limitele bătăii eficace a armelor antiblindate fiecare militar va executa foc
în timpul ambuscadei.
(3) Comandantul de pluton trebuie să ia în considera re prezenţa forţelor debarcate ale
inamicului aflate în marş, pe jos, precum şi modul cum vor influenţa acestea succesul ambuscadei .
Opţiunile comandantului de pluton sunt:
a) declanşarea atacului aşa cum s-a stabilit;
b) retragerea fără declanşarea atacului;
c) iniţierea atacului fără executarea focului cu armamentul antiblindate.
(4) Din cauza vitezei cu care alte forţe blindate pot sprijini/întări forţele prinse în
ambuscadă, comandantul trebuie să planifice ca angajarea luptei să fie scurtă iar retragerea rapidă;
plutonul nu va curăţa zona de distrugere ca în alte ambuscade.
0633. – (1) Ieşirea din ambuscadă. Pentru prevenirea intrării forţelor proprii în ambuscadă
se organizează puncte de supraveghere a deplasării în zone predominante din teren, puncte de
control/Check Point/CP. Aceste puncte pot fi folosite şi pentru înregistrarea ţintelor, pentru
ajustarea focului sau ca referinţă pentru locul de staţie.
(2) La fel ca şi forţele proprii, inamicul pregăteşte ambuscade, pe care cercetarea proprie să
nu le poată descoperi. În aceste condiţii este posibil ca şi subunităţile de valoare pluton de infanterie
să intre în ambuscadă. Cercetarea/siguranţa proprie trebuie să descopere aceste ambuscade.
0634. – (1) În situaţia când plutonul a intrat într -o ambuscadă acţiunea acestuia trebuie să
fie impetuoasă pe direcţii şi spre flancuri pentru a evita pe cât posibil încercuirea forţelor proprii.
Comandantul de pluton determină natura şi valoarea inamicului, forma de dispunere a forţelor în
ambuscadă, precum şi intenţiile acestuia, face aprecieri asupra direcţiei de acţiune celei mai
favorabile pentru forţele proprii, pentru a nu permite închiderea încercuirii.
(2) Dacă încercuirea s-a produs, plutonul se adăposteşte, organizează şi duce lupta în
încercuire până când se creează condiţiile favorabile pentru ieşirea din încercuire. Ieşirea din
încercuire se poate face în mod independent sau cu sprijinul eşalonului superior şi constă în
sprijinul prin foc sau în acţiuni duse de către forţele din exteriorul încercuirii, în strânsă cooperare
cu cele încercuite. Ex ecutarea uneia sau alteia din cele două variante depinde de valoarea şi
capacitatea de luptă a forţelor inamicului.
0635. – (1) Ruperea luptei şi retragerea se execută:
a) spre înapoi, dacă inamicul nu a reuşit să închidă ambuscada şi există posibilitatea

schimbării direcţiei de deplasare, fără mărireaNESECRET


timpului de expunere al subunităţii la focul inamicului;
VI-17
NESECRET
b) lateral, dacă terenul permite acest lucru şi dacă s -a descoperit latura neocupată de
inamic;
c) spre înainte, când celelalte două variante nu sunt posibile, iar dispunerea forţelor
inamicului în ambuscadă permite acest lucru.
(2) Când nu este posibil să se folosească avantajele oferite de teren, se recomandă
dispersarea subunităţii sau retragerea pe mai multe direcţii şi regruparea într-un punct/raion dinainte
stabilit. Este necesar ca retragerea sub presiunea inamicului să nu se facă spre raionul de regrupare.
În toate situaţiile, armamentul principal trebuie să ocupe poziţii de tragere şi să asigure retragerea
celorlalte forţe.

2. Incursiunea

0636. – (1) Incursiunea se organizează, de regulă, pentru distrugerea sau capturarea unor
forţe şi mijloace ale inamicului, precum şi pentru producerea de panică în rândurile acestuia . O
variantă de incursiune este prezentată în anexa nr. 14.
(2) Incursiunea se execută în toate acţiunile, pe timp de noapte sau în alte condiţii de
vizibilitate redusă.
(3) Scopul incursiunii este de a distruge subunităţi, puncte de comandă, centre de
transmisiuni, instalaţii de rachete sau de radio-locaţie şi radio-navigaţie, noduri de comunicaţii,
depozite, posturi de pază şi îndrumare a circulaţiei, a descoperi noi obiective existente în depozitul
inamicului, precum şi a captura documente, tehnică de luptă şi prizonieri.
0637. – (1) Incursiunea se execută, de regulă, prin surprindere, noaptea sau în alte condiţii
de vizibilitate redusă, fără pregătire de foc.
(2) Plutonul care execută incursiunea se fracţionează, de regulă, astfel: echipa de atac şi
captură; echipa de siguranţă sau sprijin prin foc şi echipa de înlăturare a barajelor.
(3) Deplasarea până la obiectiv şi înapoierea în dispozitivul propriu după îndeplinirea
misiunii se execută, de regulă, pe jos luându-se măsuri pentru păstrarea secretului acţiunii şi
evitarea descoperirii.
0638. – (1) Pentru pregătirea incursiuni sunt necesare 2-3 ore de lumină, în vederea
precizării misiunilor. După ajungerea plutonului pe locul de unde va pleca în misiune, personalul
acestuia studiază terenul în care va acţiona, memorează caracteristicile acestuia şi dispozitivul
inamicului, după care, comandantul de pluton le precizează misiunile şi modul de acţiune.
(2) Plutonul se pregăteşte, de regulă, la macheta terenului, iar când se dispune de timp , pe
un teren asemănător cu cel pe care se va executa incursiunea.

0639. – (1) Succesiunea desfăşurăriiNESECRET


incursiunii cuprinde:
VI-18
NESECRET
a) cercetarea prealabilă a obiectivului;
b) stabilirea planului de acţiune;
c) executarea de exerciţii pe un teren asemănător sau la macheta terenului;
d) infiltrarea în dispozitivul inamicului;
e) apropierea plutonului de obiectiv şi ocuparea poziţiei de plecare;
f) îndeplinirea misiunii;
g) deplasarea pe itinerarul ordonat;
h) reîntoarcerea în dispozitivul forţelor proprii după îndeplinirea misiunii.
(2) Plecarea în incursiune se execută, după căderea întunericului, pe itinerarul stabilit,
luându-se măsuri de cercetare şi siguranţă apropiată, în ordinea - echipa de înlăturare a barajelor,
echipa de siguranţă-sprijin prin foc şi echipa de atac şi captură.
(3) Echipa de înlăturare a barajelor execută culoarul prin barajele inamicului şi
neutralizează mijloacele de semnalizare, avertizare şi alarmare, apoi se dispune pentru paza
acestuia, asigurând trecerea celorlalte echipe.
(4) Echipa de atac şi captură, atacă rapid şi fără zgomot obiectivul, ia prizonieri şi capturi -
documente, modele de armament şi aparatură - apoi se înapoiază la forţele proprii.
(5) Echipa de siguranţă-sprijin prin foc se dispune astfel încât să execute siguranţa în faţă,
în spate şi la flancurile subunităţii, iar în cazul când incursiunea este descoperită sprijină cu foc
retragerea echipei de atac şi captură.
(6) Echipele se înapoiază în dispozitivul forţelor proprii în ordinea - echipa de atac şi
captură, echipa de înlăturare a barajelor apoi echipa de siguranţă/sprijin prin foc.

3. Raidul

0640. – (1) Raidul este o acţiune specifică luptei armate ce constă în atacarea unei poziţii
sau instalaţii, urmat de o retragere planificată . Detalii privind executarea raidului sunt prevăzute la
capitolul III, secţiunea a 4-a, Acţiuni cu caracter ofensiv.
(2) Secvenţele pentru acţiunea plutonului în raid sunt similare cu cele de la ambuscadă, în
plus elementul de atac al plutonului poate executa o pătrundere prin obstacol. Pentru îndeplinirea
misiunii, poate primi sarcini în plus, de exemplu dislocarea sau demolarea construcţiilor.
0641. – (1) Surprinderea, concentrarea puterii de lovire şi violenţa asaltului sunt
caracteristicile care pot asigura succesul raidului.
(2) Surprinderea se realizează atunci când inamicul se aşteaptă cel mai puţin, când
vizibilitatea este redusă sau când se atacă dintr -o direcţie neaşteptată/ neprevăzută.

(3) Puterea de lovire este concentratăNESECRET


în punctele critice pentru a distruge inamicul.
VI-19
NESECRET
0642. – (1) Acţiunile la obiectiv. Obiectivul raidului este, în mod normal, o poziţie cheie,
pe care inamicul e pregătit să o apere. De regulă, inamicul are în poziţie forţe suplimentare, pentru a
reacţiona împotriva oricărei ameninţări a poziţiei.
(2) Este esenţial ca elementul de asalt să acţioneze la obiectiv rapid şi precis. Acesta
trebuie să petreacă o perioadă de timp cât mai mică la obiectiv şi pentru a asigura precizia
executării, dacă este nevoie se execută repetiţii.
(3) De regulă, executarea raidului se realizează în cinci paşi, potrivit figurii nr. 6.2.8.
a) apropierea de obiectiv;
b) izolarea zonei obiectivului;
c) ocuparea poziţiilor de către elementul de asalt;
d) atacarea obiectivului;
e) deplasarea tactică a subunităţii în afara zonei obiectivului.

Figura nr. 6.2.8. – Paşii executării raidului

4. Capcana

0643. – (1) Capcana se execută pe baza planului eşalonului superior sau din proprie
iniţiativă, atât în teritoriul propriu cât şi în cel controlat de inamic.

NESECRET
VI-20
NESECRET
(2) Capcana se realizează în funcţie de:
a) forţele şi mijloacele la dispoziţie;
b) forţele şi tehnica inamicului ce se urmăreşte a fi scoase din luptă;
c) caracteristicile terenului;
d) timpul la dispoziţie;
e) cantitatea de mijloace neexplozive şi explozive avute la dispoziţie.
(3) Lucrările se execută pe aliniamente, direcţii, sectoare sau fâşii din teren, se asigură cu
foc, se supraveghează de pluton şi se verifică la orele stabilite în planul de operaţii al eşalonului
superior.
(4) Inamicul poate intra în capcană ca urmare a nedescoperirii sistemului de lucrări sau este
atras prin acţiuni înşelătoare, precum şi prin diferite indicatoare şi informaţii false care să canalizeze
acţiunile forţelor acestuia în raionul capcanei.
0644. – (1) Plutonul poate organiza capcana într-o fâşie cu o dezvoltare frontală de 2 -4 km
şi o adâncime de 1-2 km.
(2) Pentru a cuprinde întreaga suprafaţă de teren pe care este organizată capcana plutonul
adoptă un dispozitiv de luptă neuniform compus din: 1 -2 posturi de observare, 1-2 echipe de
siguranţă şi sprijin, 1-2 echipe de atac şi captură, 1-2 posturi de pândă şi 1-2 posturi de pază.
(3) Elementele de dispozitiv se dispun pe unul sau mai multe aliniamente, pe înălţimi
dominante şi acoperite, la distanţe care să asigure continuitatea observării, legătura de foc şi
sprijinul reciproc.
(4) Posturile de observare se dispun la flanc uri şi înapoia primului aliniament de capcane.
Acestea supraveghează permanent sistemul de lucrări şi înştiinţează comandantul şi celelalte
elemente despre apariţia inamicului.
(5) Echipele de siguranţă şi sprijin se dispun central şi înapoi, la distanţa de unde pot apăra
cu foc obiectivul şi sprijini acţiunea echipelor de atac şi captură.
(6) Echipa de atac şi captură se dispune aproape de obiectiv, într-un loc din care să poată
interveni rapid pentru capturarea inamicului sub sprijinul focului celorlalte elemente de dispozitiv.
(7) Posturile de pândă se dispun în faţa primului aliniament de lucrări la 150 -200 m şi
acţionează numai pe timpul nopţii pentru a descoperi apropierea inamicului de locul capcanei.
0645. – (1) Plutonul execută lucrările genistice, instalează câmpurile de mine antiblindate
şi dispozitivele special realizate pentru sistemul de lucrări din compunerea capcanei.
(2) Comandantul de pluton fixează locul şi ordonă executarea lucrărilor genistice,
organizează sistemul de foc, asigură mijloacele de legătură pentru fiecare element al subunităţii,
stabileşte semnalele de recunoaştere şi numeşte grupa care să atragă inamicul în capcană.

NESECRET
VI-21
NESECRET
0646. – (1) Inamicul pătruns în capcană este capturat, dezarmat şi evacuat potrivit
ordinului eşalonului superior.
(2) Dacă inamicul pătruns în capcană ripostează cu foc, acesta va fi nimicit de către
echipele de atac şi captură . Totodată, comandanţii iau măsuri să evite surprinderea forţelor şi
mijloacelor proprii de către rezervele inamicului trimise în sprijinul celor căzute în capcană.

NESECRET
VI-22
NESECRET
CAPITOLUL VII
Sprijinul de luptă

0701. – (1) Sprijinul de luptă constă în sprijinul prin foc şi asistenţa operaţională asigurată
forţelor de manevră, se coordonează de către comandantul de companie/pluton şi se integrează în
planul de operaţii.
(2) Sprijinul de luptă asigură pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă ale plutonului
sprijinul manevrei şi sprijinul conducerii.
(3) Prin sprijinul manevrei şi sprijinul conducerii, plutonul de infanterie utilizează forţele şi
mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru îndeplinirea misiunii.
(4) Prin asistenţa operaţională se înţelege sprijinul conducerii şi sprijinul manevrei acordat
de eşalonul superior.
0702. – (1) Elementele de sprijin îmbunătăţesc puterea de luptă a forţelor de manevră.
Forţele de sprijin pot fi date în sprijin sau în întărire forţelor de manevră pe timpul desfăşurării
acţiunilor de luptă.
(2) Cunoaşterea capacităţii de luptă a forţelor, caracteristicilor tehnico -tactice ale
mijloacelor de sprijin, stabilirea misiunilor corespunzătoare şi controlul acţiunilor de sprijin de luptă
generează o putere de luptă superioară care poate fi folosită la momentul oportun şi în locul decisiv.
(3) Acţiunile de luptă desfăşurate de plutonul de infanterie sunt sprijinite de subunităţile de
sprijin de luptă iar modul de utilizare a acestora este decis de comandantul de pluton/companie.

SECŢIUNEA 1
Sprijinul prin foc

0703. – (1) Sprijinul prin foc al plutonului de infanterie se realizează, la cerere, de către
eşalonul superior, atunci când situaţia o impune.
(2) Evaluarea posibilităţilor mijloacelor de sprijin prin foc şi modul de utilizare al acestora
se stabilesc de coordonatorul sprijinului prin foc de la eşalonul superior.
(3) Pentru sprijinul apropiat cu foc - în special d in partea aviaţiei - se poate folosi ECAT
din organica batalionului, respectiv controlorul aerian înaintat.
0704. – Efectelela ţintă/obiectiv cerute sprijinului prin foc în folosul plutonului de infanterie pot
fi:
a) întârzierea – reprezintă rezultatul focului indirect materializat în realizarea de către
inamic a unui scop mai târziu decât îşi doreşte - exemplu: imposibilitatea mutării sau angajării

rezervei; NESECRET
VII-1
NESECRET
b) dezorganizarea – constă în obligarea inamicului să-şi modifice dispozitivul, să-şi
schimbe ritmul prestabilit, să se desfăşoare prematur sau să atace cu forţe dispersate;
c) limitarea – se materializează prin împiedicarea executării unei acţiuni de către inamic ,
exemplu – împiedicarea avangardei inamicului să stabilească o poziţie de tragere;
d) direcţionarea – presupune obligarea inamicului să-şi modifice cursul de acţiune sau
direcţia de atac spre situaţia sau locul dorit de trupele proprii;
e) mascarea – presupune folosirea proiectilelor fumigene pentru a nu fi observate trupele,
poziţiile de luptă sau manevra trupelor proprii;
f) orbirea – reprezintă realizarea unei perdele de fum între trupele proprii şi inamic sau în
poziţia/dispozitivul de luptă a inamicului pentru a crea confuzie şi a dezorienta focul direct şi
dirijarea focului artileriei inamicului.
0705. – În ofensivă obiectivele planificate se stabilesc, de regulă, pe poziţii descoperite,
probabile sau posibile ale inamicului. În apărare obiectivele planificate se stabilesc respectându-se
progresiunea atacului inamicului, de regulă, la punctele obligate de trecere, în faţa obstacolelor
proprii şi în punctele din teren favorabile dispunerii elementelor de sprijin ale inamicului.

SECŢIUNEA a 2- a
Sprijinul de geniu şi EOD

1. Sprijinul de geniu

0706. – (1) Sprijinul de geniu reprezintă totalitatea acţiunilor şi măsurilor întreprinse de


către forţele de geniu cu mijloace şi echipamente specializate, în vederea realizării protecţiei
personalului, armamentului, tehnicii şi rezervelor, a libertăţii de manevră şi a condiţiilor de
deplasare în spaţiul tactic a forţelor proprii, pentru inducerea în eroare a inamicului, încetinirea
manevrei şi posibilităţilor de deplasare ale acestuia, reducerea posibilităţilor sale de folosire a
avantajelor terenului, precum şi pentru asigurarea unor utilităţi necesare cazării, hrănirii şi odihnei
forţelor proprii.
(2) Sprijinul de geniu poate fi:
a) sprijinul de geniu de luptă;
b) sprijinul de geniu al forţei.
(3) Sprijinul de geniu de luptă cuprinde acele misiuni de geniu asociate cu sprijinul direct
pentru acţiunile de luptă curente sau iminente. Sprijinul de geniu de luptă este realizat de structurile
specializate de geniu din fiecare categorie de forţe pentru a sprijini acţiunile terestre, aeriene,

maritime şi speciale. Deşi se pune accentul peNESECRET


viteza de execuţie şi se bazează frecvent pe soluţii de
VII-2
NESECRET
utilizare a mijloacelor din dotare şi a echipamentelor prefabricate, sprijinul de geniu de luptă poate
cuprinde şi un anumit grad de improvizare şi este de natură să îndeplinească într -un termen scurt o
solicitare la nivel tactic.
(4) Sprijinul de geniu al forţei cuprinde pregătirea deliberată pe termen mai lung a zonei de
acţiune şi sprijinul indirect al acţiunilor de luptă în desfăşurare şi viitoare, precum şi a misiunilor
genistice asociate cu susţinerea forţei în toate etapele unei acţiuni de luptă. Sprijinul de geniu al
forţei presupune, de regulă, misiuni genistice de mai lungă durată destinate să îndeplinească o
cerinţă operaţională pe termen lung.
0707. – (1) Sprijinul de geniu îşi manifestă rolul în domeniile mobilităţii, contramobilităţii,
menţinerii capacităţii operaţionale şi sprijinului de geniu general.
(2) Mobilitatea este necesară pentru a se asigura concentrarea efortului şi desfăşurarea
rapidă în scopul angajării inamicului sau dezangajării de acesta.
(3) Menţinerea mobilităţii plutonului de infanterie depinde de:
a) prevederea din timp a posibilităţii înlăturării obstacolelor;
b) posibilitatea ocolirii obstacolelor importante;
c) determinarea şi cercetarea oportună a obstacolelor;
d) existenţa unor proceduri şi deprinderi eficiente ale structurilor de geniu.
(4) Principalele misiuni de geniu pentru asigurarea mobilităţii structurilor de infanterie
sunt:
a) cercetarea de geniu a inamicului şi terenului;
b) asigurarea viabilităţii comunicaţiilor;
c) amenajarea şi deservirea trecerilor peste obstacole, ocolirea sau reducerea acestora;
d) executarea culoarelor prin barajele explozive;
e) verificarea la minare, deminarea terenului şi obiectivelor;
f) executarea distrugerilor pentru realizarea mobilităţii.
(5) Contramobilitatea inamicului se realizează şi prin măsuri specifice sprijinului de geniu
cuprinzând crearea unor baraje explozive, neexplozive sau mixte, combinate cu lucrări de distrugeri
pe direcţiile probabile de acţiune ale inamicului.
(6) Menţinerea capacităţii operaţionale a forţelor proprii include şi aspectele fizice ale
protecţiei personalului, armamentului şi materialelor împotriva efectelor armamentului inamic şi a
diferitelor sisteme de detectare, precum şi măsuri de ascundere a forţelor proprii şi inducere în
eroare a inamicului, realizate prin acţiunea forţelor şi mijloacelor de geniu.
(7) Sprijinul de geniu general este principală formă de manifestare a sprijinului de geniu al
forţei şi presupune asigurarea cu resurse şi forţă de lucru, altele de cât cele furnizate de sprijinul de

geniu de luptă organic direct acţiunilor deNESECRET


luptă. Această formă a sprijinului de geniu va fi
VII-3
NESECRET
predominantă în perioadele pre şi post conflict, precum şi pentru acţiunile de luptă din spatele
frontului în timpul conflictului, deşi sub unele aspecte este prezent şi în cursul desfăşurării
acţiunilor specifice luptei armate. Misiunile acestei forme ale sprijinului de geniu includ
aprovizionarea cu apă, energie electrică sau lemn, construcţia şi mentenanţa unor utilităţi sau
structuri ca puncte de comandă, piste/platforme de aterizare/decolare pentru avioane/elicoptere,
participarea cu mijloace specifice la înlăturarea efectelor ADMCBRN etc.
0708. – Plutonul de infanterie nu dispune de subunităţi de geniu organice. Pentru realiz area
sprijinului de geniu al plutonului eşaloanele superioare asigură, în funcţie de misiunea companiei şi
batalionului din care plutonul face parte, subunităţi specializate de geniu ce vor fi puse sub comanda
tactică a batalionului de infanterie sau numai sub controlul său tactic.
0709. – (1) Comandantul plutonului de infanterie analizează situaţia tactică, identifică
nevoile de sprijin de geniu ale acţiunilor proprii şi solicită ierarhic asigurarea sprijinului necesar. La
stabilirea nevoilor de sprijin de geniu, comandantul de pluton are în vedere că acesta este destinat
realizării unor lucrări ample, care necesită forţe şi mijloace specializate de geniu. Lucrările simple
de amenajare genistică a terenului se execută de către forţele luptătoare în cadrul protecţiei
genistice, cu unelte din înzestrarea individului şi a grupei.
(2) Pentru realizarea unor misiuni limitate de geniu, în special cele de cercetare de geniu,
comandantul batalionului de infanterie din care face parte compania şi plutonul de infant erie,
întrebuinţează grupa/grupele organice de cercetare de geniu, iar pentru nevoi de sprijin care exced
posibilităţile acestora, în urma analizei situaţiei şi misiunii, solicită sprijin suplimentar eşalonului
superior constând în subunităţi specializate de geniu în funcţie de misiunile ce urmează a fi
îndeplinite.
(3) Comandantul plutonului acordă prioritate misiunilor sprijinului de geniu şi se asigură
că forţele specializate de geniu sprijină manevra şi focul forţelor plutonului.

2. Sprijinul EOD

0710. – Sprijinul EOD este parte componentă a sprijinului de geniu şi reprezintă totalitatea
misiunilor, acţiunilor şi măsurilor ce sunt desfăşurate de către forţele specializate EOD în sprijinul
acţiunilor, activităţilor şi obiectivelor militare pe timp de pace, în situaţii de criză, la război şi
postconflict, pentru neutralizarea şi distrugerea muniţiei neexplodate/Unexploded ordnance/
UXO/IED, realizate succesiv prin identificarea şi evaluarea pericolelor, asigurarea protecţiei, punerea în
stare sigură/neutralizarea, recuperarea şi distrugerea acestora.
0711. – Sprijinul EOD se asigură în toate formele operaţiei de către structurile specializate

aflate sub comanda operaţională/controlul operaţional


NESECRET
al marilor unităţi tactice. Forţele EOD intervin la
VII-4
NESECRET
ordinul comandantului marii unităţi care le are sub comandă operaţională sau control operaţional.
0712. – La descoperirea unor ameninţări EOD, forţele plutonului aflate în câmpul tactic
pun în aplicare procedurile operaţionale pentru evitarea pericolului şi raportează incidentul pe cale
ierarhică până la nivelul comandamentului care are sub comandă operaţională sau control
operaţional forţe de intervenţie EOD capabile să ofere sprijinul de specialitate.

SECŢIUNEA a 3- a
Sprijinul de apărare CBRN

0713. – (1) În mediul CBRN plutonul de infanterie implementează măsuri de protecţie.


(2) Pentru analiza spaţiului de luptă comandantul plutonului de infanterie trebuie să aibă în
vedere următoarele aspecte ale apărării CBRN:
a) evitarea/prevenirea CBRN;
b) protecţia CBRN;
c) decontaminarea RBC.
0714. – (1) Comandantul de pluton este responsabil pentru capabilitatea subunităţii sale de
a supravieţui atacurilor cu ADMCBRN sau emisiilor altele decât atacul/ Release Other Than by
Attack/EADA/ROTA şi de a îndeplini misiunile în condiţi i/medii CBRN. Împreună cu specialiştii
CBRN cu responsabilităţi în domeniul apărării CBRN , el trebuie să analizeze şi să actualizeze
evaluarea privind pericolul CBRN/EADA/ROTA, utilizând în acest scop întregul sistem
informaţional la dispoziţie.
(2) Comandantul de pluton este obligat să numească şi să asigure pregătirea adecvată a
personalului pentru îndeplinirea următoarelor misiuni:
a) cercetarea CBRN – plutonul de infanterie şi echipajele execută cercetarea CBRN cu
echipamentele din înzestrare, militarii fiind instruiţi în folosirea acestora; de asemenea, aceştia pot
beneficia şi de date obţinute de la eşalonul superior;
b) decontaminarea RBC – plutonul de infanterie execută decontaminarea RBC folosind
echipamentele de decontaminare din înzestrare, fiecare miliar fiind instruit în folosirea lor, sau prin
intervenţia subunităţilor de decontaminare, la ordinul eşaloanelor superioare.
0715. – Măsurile de apărare CBRN încep cu măsurile pasive înainte de declanşarea
atacului cu ADMCBRN şi presupun observarea şi cercetarea CBRN, dispersarea, protecţia
poziţiilor, antrenamentul şi măsuri de decontaminare a echipamentelor de protecţie CBRN
individuale şi colective.
0716. – Măsurile de apărare CBRN în acţiune includ:

a) măsuri pre-eveniment CBRN; NESECRET


VII-5
NESECRET
b) măsuri pe timpul evenimentului CBRN;
c) măsuri post-eveniment CBRN;
d) măsuri de reevaluare post-eveniment CBRN.
0717. – (1) Factorii care se iau în considerare, în planificarea măsurilor de apărare CBRN,
sunt:
a) capacitatea inamicului de a întrebuinţa ADMCBRN;
b) intenţiile probabile ale inamicului;
c) terenul şi influenţa acestuia asupra sistemelor de întrebuinţare a ADMCBRN;
d) condiţiile meteorologice;
e) standardele de pregătire a forţelor proprii de apărare CBRN şi experienţa acestora;
f) gradul în care măsurile de protecţie individuală şi colectivă reduc capacitatea de luptă;
g) eficacitatea sistemului de avertizare şi raportare;
h) existenţa şi eficacitatea echipamentelor de protecţie individuală/ Individual Protection
Equipment/IPE CBRN şi colectivă/ Collectiv Protection/COLPRO CBRN;
i) sprijinul medical disponibil;
j) eficacitatea echipamentului de control al contaminării;
k) riscurile rezultate din emisiile de materiale toxice industriale/Toxic Industrial Materials
/TIM.
(2) Măsurile pre-eveniment CBRN includ:
a) evaluarea ameninţării CBRN/EADA/ROTA;
b) validarea ameninţării CBRN/EADA/ROTA prin confruntarea datelor cercetării
convenţionale cu informaţiile din zona de acţiune;
c) pregătirea şi antrenarea în avans a forţelor pentru cunoaşterea SOP de avertizare şi
raportare CBRN;
d) realizarea controlului pentru a se asigura că SOP sunt posibil în condiţii/medii CBRN;
e) stabilirea continuităţii pregătirii şi instrucţiei prin exerciţii de Avertizare şi Raportare
CBRN, de decontaminare, privind controlul deplasărilo r, de cercetare CBRN, observare,
monitorizare şi de prelevare probe;
f) pregătirea comandanţilor din cadrul plutonului de infanterie în conducerea, controlul şi
coordonarea acţiunilor în condiţii/medii CBRN;
g) instrucţia permanentă a personalului plutonului de infanterie privind procedurile şi
măsurile de apărare CBRN pentru a corespunde condiţiilor din teatrul de operaţii;
h) introducerea unor condiţii realiste în exerciţiile de pregătire astfel încât componentele
plutonului de infanterie să fie capabile să opereze în condiţii/medii CBRN şi să poată evalua

efectele evenimentelor CBRN/EADA/ROTANESECRET


asupra acţiunilor;
VII-6
NESECRET
i) verificarea echipamentului de apărare CBRN pentru a se asigura de buna funcţionare în
condiţiile existente;
j) realizarea sau solicitarea realizării unui lanţ integrat de reaprovizionare cu elemente
consumabile de apărare CBRN;
k) evaluarea nivelului de protecţie şi realizarea protecţiei echipamentului militar împotriva
pericolului CBRN/EADA/ROTA;
l) folosirea acoperirilor, camuflajului, mascării şi dispersării forţelor plutonului de
infanterie pentru a evita pericolele şi efectele ADMCBRN/EADA/ROTA;
m) protejarea apei şi hranei de pericolele CBRN/EADA/ROTA;
n) pregătirea contramăsurilor la efectele medicale ale agenţilor CBRN care includ
imunizările, măsurile medicale profilactice, pretratamente medicale şi antidoturile;
o) realizarea unor standarde înalte de igienă pentru hrană, băutură, facilităţile de prelucrare
rapidă a hranei şi de cazare în scopul prevenirii răspândirii bolilor.
(3) Măsurile pe timpul evenimentului CBRN includ:
a) protecţia individuală şi colectivă CBRN imediată şi promptă;
b) detecţia evenimentelor CBRN/EADA/ROTA;
c) avertizarea şi raportarea despre evenimentele CBRN/EADA/ROTA;
d) evaluarea riscului CBRN/EADA/ROTA.
(4) Măsurile posteveniment CBRN includ:
a) avertizarea şi raportarea CBRN privind estimarea zonelor probabile de pericol,
amploarea răspândirii contaminării şi efectele acesteia;
b) cercetarea şi observarea CBRN;
c) identificarea timpurie a pericolelor CBRN sau a TIM;
d) monitorizarea pericolelor CBRN/EADA/ROTA;
e) refacerea;
f) gestionarea pericolului prin măsuri de control şi evitare al acestuia – marcarea zonelor de
pericol CBRN, planificarea rutelor ocolitoare, controlul deplasărilor şi transporturilor, redispunerea
forţelor în afara zonelor de pericol CBRN sau TIM;
g) controlul transferului pericolelor CBRN/EADA/ROTA în alte zone prin limitarea
răspândirii, restricţionarea deplasărilor, limitarea pericolului, managementul deşeurilor;
h) managementul expunerii întregului personal la pericolele CBRN/EADA/ROTA prin
controlul expunerii, înregistrarea datelor şi rotaţia echipamentelor;
i) decontaminarea imediată şi operaţională realizată cu forţele plutonului;
j) sprijinul şi contramăsurile medicale prin evacuarea pierderilor, reaprovizionarea

medicală şi sprijinul medical propriu-zis. NESECRET


VII-7
NESECRET
(5) Măsurile de reevaluare posteveniment CBRN includ:
a) revederea misiunii prin actualizarea evaluării ameninţării CBRN/ EADA/ROTA –
opţiunile deschise fiind următoarele: continuarea misiunii în condiţiile iniţiale, continuarea misiunii,
dar într-o formă modificată pentru a micşora impactul evenimentului/evenimentelor CBRN/ EADA/
ROTA, continuarea misiunii este imposibilă deoarece pericolele CBRN/ EADA/ROTA sunt foarte
mari, existând nevoia unei direcţionări date de eşalonul superior;
b) identificarea şi luarea în considerare a lecţiilor învăţate.

NESECRET
VII-8
NESECRET
CAPITOLUL VIII
Proceduri de control operativ

SECŢIUNEA 1
Iluminarea câmpului de luptă

0801. – (1) Prin iluminarea câmpului de luptă se înţelege iluminarea zonei acţiunilor de
luptă, cu lumină artificială, vizibilă sau invizibilă pentru ochiul liber.
(2) Capacitatea de iluminare a câmpului de luptă într -un loc stabilit este un factor
important în realizarea puterii de luptă maxime.
(3) Necesitatea iluminării câmpului de luptă poate fi stabilită la orice nivel, de la soldat la
statul major al unităţii.
0802. – (1) Iluminarea se realizează atâta timp cât este necesar pe timpul desfăşurării
acţiunilor.
(2) Iluminarea câmpului de luptă de către plutonul de infanterie trebuie să fie strâns
coordonată cu acţiunile subunităţilor învecinate pentru a nu demasca poziţiile şi acţiunile proprii.
(3) Iluminarea trebuie să fie asigurată de o sursă care nu este în contact direct cu inamicul .
Unitatea care asigură acest tip de sprijin trebuie să fie în legătură directă cu comandantul
unităţii/subunităţii sau grupării de forţe de la contact.
(4) Dacă este posibil, iluminarea trebuie să fie asigurată de două sau mai multe surse
independente pentru a-i garanta certitudinea şi continuitatea.
0803. – (1) Pe lângă teren şi factorii atmosferici, statul major care planifică iluminarea, ia
în considerare următoarele limitări:
a) pericolul de a demasca forţele proprii;
b) posibilitatea aplicării neadecvate a planului de iluminare de-a lungul limitei dinainte a
zonei de acţiune, ca urmare a lipsei de coordonare dintre unităţi;
c) posibilul efect negativ al iluminării asupra unor mijloace de observare pe timp de
noapte.
(2) Iluminarea se bazează pe cerinţele subunităţilor de sprijin, pe decizia comandantului şi,
dacă este cazul, pe dispoziţia primită de la eşalonul superior. Detaliile sunt prevăzute în planul
culegerii de informaţii, recunoaşterilor şi supravegherii, ca parte a anexei pentru informaţii la
OPORD. Problema cercetării-observării câmpului de luptă pe timp de noapte sau iluminarea trebuie
să fie cuprinse într-o singură anexă la OPORD.
0804. – Metodele de iluminare a câmpului de luptă care pot fi utilizate de comandanţii de

plutoane includ: NESECRET


VIII-1
NESECRET
a) cartuşe de semnalizare şi ilumin are;
b) iluminarea cu ajutorul proiectoarelor, care poate fi vizibilă în mod direct sau indirect,
difuză sau reflectată; infraroşu; iluminarea ţintei cu laser sau vizibilitate îmbunătăţită cu laser;
c) iluminarea cu ajutorul muniţiei pentru artilerie şi aruncătoare;
d) iluminarea cu ajutorul muniţiei pentru artileria navală;
e) iluminarea cu bombele de pe aeronave prin implicarea ECAT din organica batalionului,
respectiv controlorul aerian înaintat.
0805. – (1) Ordinul de iluminare a câmpului de luptă este responsabilitatea comenzii.
(2) Comanda şi controlul iluminării câmpului de luptă trebuie să fie exercitată de
comandantul unităţii din zona care este iluminată.
(3) Coordonarea este, în mod normal, realizată de comandantul unităţii din zona care este
iluminată.
0806. – (1) Pentru îndeplinirea misiunilor de iluminare, aruncătoarele utilizează bombe de
iluminare destinate pentru a executa una din sarcinile specifice, adică iluminarea terenului şi a
obiectivelor fără a permite inamicului observarea forţelor proprii . Iluminarea poate fi executată în
paralel cu tragerea cu bombe explozive pentru neutralizarea obiectivelor inamicului.
(2) Tragerile de iluminare se execută în scopul iluminării terenului, pentru cercetarea şi
indicarea obiectivelor, executarea reglajului pe obiectiv, iluminarea obiectivelor atacate de blindate
şi infanterie, crearea reperelor luminoase pentru mascarea direcţiei de acţiune/liniilor de despărţire a
forţelor proprii.
(3) Pe timp de noapte, aruncătoarele pot angaja obiectivele/ţintele neobservate sau pot
ilumina terenul extinzând astfel ţintele vizibile din câmpul de luptă.
(4) Focul subunităţilor de aruncătoare poate fi cu uşurinţă sincronizat cu acţiunile
subunităţilor de infanterie.
(5) Tragerile de iluminare a obiectivelor asigură sincronizarea focului altor mijloace de
sprijin prin foc asupra obiectivelor inamicului pe timp de noapte.
(6) Iluminarea terenului poate fi executată şi cu ajutorul cartuşelor de semnalizare şi de
iluminare, în funcţie de obiectivele subunităţilor.
0807. – (1) În timpul atacului, bombele de iluminare sunt planificate să explodeze
deasupra obiectivului astfel încât să pună în lumină forţele inamicului.
(2) Dacă se face lumină în faţa obiectivului, forţele inamice sunt avantajate de lumină,
dispozitivul lor fiind în umbră.
(3) Pe timpul luptei de apărare, loviturile de iluminare explodează în faţa forţelor proprii
pentru a le pune în umbră, iar forţele inamice în lumină.

(4) Clădirile reduc eficienţa iluminării deoarece creează umbră.


NESECRET
VIII-2
NESECRET

SECŢIUNEA a 2- a
Managementul spaţiu lui de responsabilitate

0808. – (1) Multitudinea şi larga varietate de formaţiuni, sisteme de sprijin al luptei,


instalaţii de sprijin logistic al luptei şi cerinţele aferente acestora pot determina comandantul de
pluton să aloce responsabilitatea controlului spaţiului de dispunere comandanţilor subordonaţi, care
apoi, îşi asumă responsabilitatea pentru siguranţa acestuia şi pentru realizarea celei mai eficiente
utilizări a lui.
(2) Indiferent cine are responsabilitatea, trebuie să fie pregătit să adapteze procedurile
pentru managementul spaţiului de responsabilitate, astfel încât să satisfacă necesităţile oricărei
acţiuni care este în curs sau care urmează să aibă loc.
0809. – (1) Spaţiul de responsabilitate este zona repartizată plutonului pentru scopuri
tactice sau administrative.
(2) Scopul managementului spaţiului de responsabilitate este să:
a) realizeze cea mai bună întrebuinţare a terenului în conformitate cu concepţia acţiunii;
b) repartizeze, pentru fiecare subunitate şi formaţiune, o zonă care satisface necesităţile sale
specifice;
c) evite neînţelegerile dintre formaţiunile care intenţionează să utilizeze ace eaşi zonă;
d) garanteze că întreaga zonă de operaţii este în responsabilitatea unui comandant.
0810. – (1) Zonele sunt repartizate comandanţilor subordonaţi şi altor subunităţi care
acţionează în zona de responsabilitate a comandantului, care răspund pentru coordonarea acţiunilor
tuturor subunităţilor care nu sunt sub comanda lor, dar acţionează în zona repartizată acestora, cât şi
pentru repartizarea raioanelor comandanţilor subordonaţi.
(2) Repartizarea unei zone nu implică faptul că aceasta urmează să fie la dispoziţia exclusivă a
unei subunităţi; alte subunităţi îşi pot planifica acţiuni în zonă, iar subunitatea care are în responsabilitate
acea zonă seasigură că sunt folosite doar acele părţi din zonă de care nu are nevoie.
(3) Unităţile/subunităţile vecine trebuie, de asemenea, să -şi coordoneze activităţile pentru a
preveni fratricidul şi a evita alte incidente nedorite.
(4) În eventualitatea unui conflict de interese şi pentru a rezolva potenţialele probleme, este
pregătită o listă a priorităţilor, în conformitate cu evoluţia situaţiei.
(5) Lista cu priorităţi trebuie să includă următoarele:
a) desfăşurarea subunităţilor, incluzând şi obstacole legate de aceasta;
b) rezervele;

c) zonele de angajare; NESECRET


VIII-3
NESECRET
d) sprijinul logistic;
e) forţele speciale;
f) forţele de cercetare, supraveghere şi descoperirea obiectivelor, precum şi cele de EW;
g) instalaţiile de comunicaţii;
h) subunităţile de aruncătoare şi antiblindate;
i) mijloacele de apărare antiaeriană;
j) subunitatea de geniu;
k) subunitatea medicală.
(6) Repartizarea internă a spaţiului de responsabilitate trebuie să fie comunicată la statul
major al eşalonului superior.
0811. – (1) Câmpul de luptă neliniar şi extins determină realizarea de intervale, zone
supravegheate şi linii de comunicaţii extinse, încă de la început.
(2) Întreagă zonă de operaţii în care are loc desfăşurarea forţelor, se repartizează unuia sau
mai multor comandanţi.
(3) Executarea repartiţiei trebuie să aibă în vedere şi evoluţia probabilă a situaţiei.
(4) La executarea repartiţiei, factorii care sunt luaţi în calcul includ:
a) acţiunile viitoare;
b) capacitatea de autoapărare a subunităţii;
c) siguranţa în zonele din spatele frontului;
d) avantajele dispunerii în acelaşi loc/raion;
e) avantajele dispersării;
f) comanda, controlul şi comunicaţiile;
g) apropierea de drumurile principale de aprovizionare, de căile ferate, canale, porturi şi
aerodromuri;
h) punctele tari şi punctele vulnerabile ale unităţilor şi subunităţilor;
i) flexibilitatea necesară pentru a face faţă schimbărilor situaţiei.
(5) Iniţial, se realizează un proiect al planului privind managementul spaţiului de
responsabilitate, ca parte a planului de operaţii; după executarea cercetării şi coordonarea cu
unităţile vecine, se elaborează planul final privind managementul spaţiului de responsabilitate,
urmărindu-se înlăturarea conflictelor de interese şi respectarea listei de priorităţi aprobate de
comandant.
(6) Planul final trebuie actualizat permanent pentru a se asigura că el satisface necesităţile
situaţiei curente.

NESECRET
VIII-4
NESECRET
SECŢIUNEA a 3- a
Controlul distrugerilor

0812. – (1) În toate tipurile de acţiuni, utilizarea planificată a distrugerilor este corelată cu
planul de operaţii.
(2) Distrugerile sunt folosite să închidă un defileu unde terenul sau obstacolele artificiale
canalizează sau limitează deplasarea forţelor inamice care se apropie sau trec peste un baraj . Spre
deosebire de alte tipuri de obstacole artificiale care devin treptat mai eficiente pe măsură ce
progresează realizarea lor, distrugerile nu realizează blocarea până când încărcătura nu este
detonată, acest lucru dă posibilitatea forţelor care acţionează înaintat să treacă peste obstacolele care
apar când se retrag.
(3) Inamicul face tot ce-i stă în putinţă să cucerească distrugerile pregătite şi să prevină
detonarea sau să determine declanşarea prematură a distrugerilor pentru a împiedica retragerea
forţelor aliate, deci momentul declanşării distrugerilor este foarte important.
(4) Protejarea şi declanşarea distrugerilor este o misiune de luptă şi nu este permis eşecul .
Ordinele referitoare la toate aspectele distrugerilor trebuie să fie simple, clare şi uşor de înţeles.
0813. – Pentru scopuri tactice, distrugerile sunt definite ca:
a) distrugeri preliminare – când obiectivul care este pregătit pentru distrugere poate fi
distrus imediat după pregătire, cu condiţia ca aprobarea să fi fost acordată anterior;
b) distrugeri la ordin – când obiectivul a cărui distrugere trebuie să fie controlată la un
anumit nivel de comandă, pentru că el joacă un rol important în plan tactic sau strategic sau din
cauza importanţei lui structurale.
0814. – (1) Planificarea şi clasificarea distrugerilor ca preliminare sau la ordin, sunt decizii
ale comandantului. Selectarea obiectivelor care urmează să fie distruse la ordin se face pe baza
factorilor tactici şi a dificultăţilor tehnice de pregătire şi executare a distrugerilor.
(2) În unele zone sunt impuse constrângeri în acordurile încheiate cu ţările gazdă, care
solicită un grad sporit al controlului, care să fie impus asupra declanşării distrugerilor, aceste
constrângeri sunt cunoscute şi aplicate de toţi cei implicaţi în planificarea şi executarea distrugerilor
în acele zone.
0815. – (1) Paza distrugerii este o forţă amplasată în vederea prevenirii distru gerii,
capturării sau sabotării distrugerii de către inamic înainte ca obiectivul să fie distrus cu succes .
Comandantul forţei de pază este responsabil de comanda operaţională a tuturor forţelor din locul de
distrugere, inclusiv a gru pei de declanşare a distrugerii. El este responsabil pentru transmiterea
ordinului scris de declanşare către grupa de executare a distrugerii. De asemenea, el este responsabil

pentru raportarea despre eficienţa distrugerii către comandantul autorizat şi pentru menţinerea
NESECRET
VIII-5
NESECRET
informării acestuia asupra situaţiei operative la locul distrugerii.
(2) Grupa de declanşare a distrugerii reprezintă responsabilul tehnic pentru realizarea
distrugerii, fiind, de regulă, o grupă de geniu comandată de un subofiţer. Grupele de declanşare a
distrugerilor sunt stabilite atât pentru distrugerile preliminare cât şi pentru cele la ordin.
0816. – Fiecare unitate sau subunitate care urmează să treacă printr -un culoar din
obstacolul pregătit pentru închidere prin declanşarea distrugerii, trimite elemente de legătură înainte
de sosirea forţelor, în cazul în care trecerea este executată în apropierea inamicului . Sarcinile
elementelor de legătură sunt:
a) să raporteze punctului de control al pazei distrugerii, detalii referitoare la tipul,
efectivele şi echipamentul forţei;
b) să menţină contactul prin radio cu formaţiunile sau unităţile lor pentru a putea asigura
informaţii corecte şi autorizate despre înaintarea lor; informaţiile sunt transmise comandantului
grupei de distrugere prin comandantul punctului de control;
c) să ajute la stabilirea faptului că vehiculele sau forţele care se apropie sunt aliate sau
inamice;
d) să verifice toate forţele sau vehiculele pe măsură ce acestea trec prin punctul control şi
să raporteze comandantului pazei distrugerii, prin comandantul punctului de control, când unitatea
şi-a încheiat trecerea.

NESECRET
VIII-6
NESECRET
CAPITOLUL IX
Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor

0901. – Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor plutonului de infanterie se execută în


scopul:
a) culegerii datelor şi informaţiilor despre inamic;
b) menţinerii continue a unei puteri de luptă ridicate;
c) evitării acţiunilor executate prin surprindere de către inamic, în special cu arme CBRN,
sisteme incendiare, aviaţie şi cu blindate;
d) protecţiei forţelor împotriva acţiunilor electronice şi efectelor acţiunilor psihologice ale
inamicului;
e) creării condiţiilor favorabile realizării dispozitivului şi intrării în luptă a forţelor la timp
şi în mod organizat;
f) desfăşurării cu succes a acţiunilor în orice situaţie.
0902. – (1) Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor se materializează în anexe la
ordinul de operaţii.
(2) Anexele sunt parte integrantă a OPORD şi se întocmesc în scopul reducerii conţinutului
structurii de bază a ordinului, precum şi pentru a oferi informaţii suplimentarer-un
înt anumit domeniu.
0903. – Securitatea acţiunilor şi protecţia forţelor plutonului de infanterie se realizează
prin:
a) siguranţă;
b) evitarea fratricidului,
c) protecţia electronică;
d) contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului;
e) mascare;
f) protecţia genistică;
g) protecţia EOD;
h) protecţia antiaeriană;
i) apărarea CBRN;
j) protecţia împotriva sistemelor incendiare;
k) protecţia informaţiilor;
l) protecţia mediului;
m) securitate şi sănătate în muncă.

NESECRET
IX-1
NESECRET
SECŢIUNEA 1
Siguranţa

0904. – Siguranţa reprezintă ansamblul măsurilor şi acţiunilor de supraveghere, pază şi


apărare nemijlocită a întregului dispozitiv de luptă atât al plutonului, cât şi al fiecărui element al
acestuia, în toate condiţiile şi în toate acţiunile militare, executându-se în scopul prevenirii forţelor
proprii şi zădărnicirii cercetării şi a altor acţiuni desfăşurate de către inamic.
0905. – În funcţie de acţiunile de luptă executate, siguranţa poate fi:
a) siguranţa acţiunilor ofensive şi de apărare;
b) siguranţa acţiunilor intermediare.
0906. – (1) În funcţie de eşalonul la care se desfăşoară acţiunile, siguranţa acţiunilor
ofensive şi de apărare, poate fi:
a) siguranţa nemijlocită;
b) siguranţa de luptă.
(2) În apărare, în funcţie de tehnica întrebuinţată, plutonul de infanterie îşi ia măsuri
permanente pentru siguranţa dispozitivului de luptă.
0907. – (1) Indiferent de locul ocupat de către plutonul de infanterie în apărare, siguranţa
nemijlocită este identică şi constă în măsurile luate pentru evitarea surprinderii şi a demascării
intenţiilor forţelor proprii şi se realizează prin:
a) santinele;
b) desfăşurarea acţiunilor în linişte şi mascarea luminilor;
c) evitarea deplasărilor în poziţiile de apărare.
(2) Siguranţa nemijlocită este prima activitate pe care o ordonă comandantul de pluton şi
este asigurată continuu de front, de flanc şi de spate.
0908. – În toate tipurile de apărare, siguranţa nemijlocită se realizează cu aceleaşi forţe şi
mijloace şi pe aceleaşi principii.
0909. – (1) Siguranţa de luptă îndeplineşte următoarele misiuni:
a) de protecţie;
b) de siguranţă;
c) forţă de acoperire.
(2) În misiunea de protecţie, elementul de siguranţă are rolul de a observa şi a raporta
informaţii, evitând angajarea decisivă cu inamicul şi urmăreşte:
a) avertizarea din timp;
b) realizarea şi menţinerea contactului cu inamicul şi raportarea despre activitatea

acestuia; NESECRET
IX-2
NESECRET
c) interceptarea, respingerea şi distrugerea subunităţilor inamicului de culegere a
informaţiilor;
d) realizarea hărţuirii;
e) dirijarea forţelor ce vin în sprijinul subunităţii care asigură misiunea de protecţie.
(3) Prin siguranţă se protejează forţele principale de focul direct şi observarea terestră, se
raportează informaţiile ce se obţin şi se angajează lupta pentru a câştiga timp, urmărind:
a) avertizarea din timp şi asigurarea timpului şi spaţiului necesare executării manevrelor
de front, de flanc şi de spate a forţelor principale;
b) atacarea şi întârzierea acţiunii inamicului în scopul protecţiei forţelor principale.
(4) Forţa de acoperire acţionează separat de forţele principale cu scopul de a intercepta,
angaja, întârzia şi înşela inamicul înainte ca acesta să atace forţele principale.
(5) Forţa de acoperire poate avea valoarea de grupă, pluton sau companie şi urmăreşte:
a) realizarea şi menţinerea contactului cu inamicul;
b) protejarea forţelor principale faţă de posibilitatea contactului cu acesta;
c) înşelarea inamicului cu privire la valoarea, compunerea şi obiectivul forţelor
principale;
d) distrugerea elementelor de cercetare ale inamicului;
e) crearea situaţiilor pentru distrugerea inamicului.
0910. – (1) Plutonul de infanterie poate organiza siguranţa de luptă în timpul misiunii de
protecţie şi siguranţă.
(2) În misiuni de siguranţă plutonul de infanterie acţionează în zona de siguranţă a
batalionului.
(3) Distanţa la care se trimite siguranţa de luptă variază în funcţie de teren, misiunea
primită şi mijloacele de întărire.
0911. – (1) Primind OPORD comandantul de pluton deplasează grupele în zona indicată,
organizează siguranţa nemijlocită, recunoaşte terenul împreună cu comandanţii de grupe şiOPORD.

(2) Comandantul de pluton pregăteşte sistemul de foc în aşa fel încât inamicul să poată fi
lovit de la o distanţă cât mai mare şi să permită realizarea legăturii cu vecinii din siguranţa de luptă
sau cu subunităţile care execută acţiuni de luptă pe poziţia înaintată ca forţă de acoperire.
(3) Pe timpul planificării acţiunii, comandantul de pluton împreună cu comandanţii de
grupe recunosc căile de repliere, stabilesc modul de acţiune, de rupere a luptei şi de repliere a
plutonului.
0912. – (1) Plutonul pe timpul ducerii acţiunilor începe lupta de la bătaia maximă eficace a
mijloacelor de foc, împotriva elementelor de culegere a informaţiilor şi siguranţă ale inamicului,

NESECRET
IX-3
NESECRET
producând pierderi, interzicând infiltrarea acestora spre dispozitivul de luptă al forţelor principale,
asigurând astfel o dezinformare asupra caracterului acţiunilor forţelor care au trimis -o în misiune.
(2) Replierea se execută când forţele principale ale inamicului au fost desfăşurate în
dispozitiv de luptă.
0913. – Pe timpul acţiunilor de luptă ofensive se iau măsuri de siguranţă nemijlocită în
special pentru siguranţa flancurilor şi spatelui dispozitivului de luptă; acestea se vor realiza până la
nivelul grupă şi pluton prin numirea de observatori/echipe şi mijloace de foc care să asigure
legătura cu vecinii şi sprijinul reciproc prin foc.
0914. – (1) Siguranţa deplasării este una din condiţiile esenţiale care trebuie îndeplinite
pentru a asigura ajungerea într-o zonă ordonată, a forţelor şi mijloacelor aflate în deplasare, astfel
încât să intre în luptă î n mod organizat.
(3) Siguranţa deplasării se realizează în mod deosebit atunci când se execută o deplasare
tactică, avându-se în vedere o posibilă acţiune inamică.
(4) Plutonul de infanterie poate acţiona ca element de siguranţă a deplasării sau staţionăr ii,
conform precizărilor făcute la capitolele anterioare.
0915. – (1) Siguranţa de luptă se retrage numai la ordinul comandantului care a ordonat
această acţiune.
(2) Operaţia de retragere este organizată din timp în mai multe variante posibile,
stabilindu-se un cod de declanşare pentru fiecare element de siguranţă sau cre ându-se o variantă
nouă.
(3) În principiu, sub sprijinul prin foc al aruncătoarelor şi artileriei, plutonul rupe lupta, pe
grupe, prin surprindere, retrăgându -se organizat, în măsură să riposteze împotriva unui atac al
inamicului.
(4) Odată cu retragerea siguranţei de luptă trebuie să fie evacuaţi toţi răniţii şi morţii
împreună cu armamentul lor.

SECŢIUNEA a 2-a
E vitarea fratricidului

0916. – (1) Evitarea fratricidului cuprinde ansambl ul măsurilor şi acţiunilor stabilite şi


desfăşurate pentru a împiedica uciderea sau rănirea personalului propriu/aliat şi distrugerea
materialelor şi tehnicii din dotarea acestuia de către forţele proprii.
(2) Aceasta se obţine prin cunoaşterea permanentă a situaţiei şi acţiunilor forţelor proprii,
eşalonului superior şi ale vecinilor, precum şi printr-o conducere şi coordonare neîntreruptă.

(3) În apărare, pentru evitarea fratricidului,


NESECRET
comandantul de pluton ia măsuri pentru:
IX-4
NESECRET
a) respectarea principiilor tragerilor prin intervale şi pe deasupra forţelor proprii;
b) coordonarea cu misiunile de sprijin executate de subunităţile de artilerie;
c) cunoaşterea locurilor de dispunere a câmpurilor de mine antiblindate din adâncimea
punctului de sprijin de către întregul personal;
d) stabilirea semnelor şi semnalelor între forţele proprii şi elicopterele de asalt care sprijină
acţiunile subunităţilor;
e) aducerea la cunoştinţă a indicilor de recunoaştere a itinerarelor de deplasare a
elementelor de cercetare proprii, pe timp de zi ş i pe timp de noapte.
(4) În ofensivă, pentru evitarea fratricidului, comandantul de pluton ia următoarele măsuri:
a) stabileşte aliniamentele de încetare a focului şi asigură respectarea întocmai a acestora;
b) asigură respectarea principiilor tragerilor prin intervale şi pe deasupra forţelor proprii;
c) asigură cunoaşterea de către întregul personal a locului culoarului din barajul de mine al
inamicului;
d) stabileşte semne şi semnale pentru cooperarea cu elicopterele de asalt;
e) realizează cooperarea între mijloacele de artilerie şi acţiunile subunităţilor.
0917. – Măsurile privind evitarea şi reducerea fratricidului se împart în:
a) măsuri materiale de evitare cu mijloace de identificare mecanică şi/sau electronică,
precum şi marcarea vehiculelor;
b) măsuri nemateriale, de conducere, doctrină, instruire, cunoaşterea situaţiei.
0918. – (1) Pentru evitarea fratricidului, se iau în consideraţie următoarele:
a) stabilirea şi aplicarea fermă a măsurilor de control;
b) zonele de acţiune, grafice de operaţii comune şi uşor de înţeles etc. ;
c) delimitarea spaţiului de manevră/luptă în integralitatea sa;
d) folosirea echipelor de legătură sau a statelor majore integrate între membrii alianţei;
e) stabilirea şi aplicarea ROE pentru toate elementele forţei întrunite şi multinaţionale,
incluzând angajări sol-aer, aer-sol şi sol-sol;
f) stabilirea cu deosebită atenţie a regulilor de angajare în limitele de vizibilitate, pentru
forţele debarcate;
g) familiarizarea reciprocă a membrilor alianţei cu echipamentul celorlalţi;
h) stabilirea unor forme efective de instruire şi antrenament indiferent de constrângerile de
timp.
(2) O preocupare de bază a sprijinului prin foc este sincronizarea acestuia în limitele bătăii
armamentului utilizat de către forţele proprii . Integrarea artileriei, a aeronavelor cu armament la
bord şi a focului indirect al unităţilor terestre, a focului artileriei navale, a sprijinului aerian

nemijlocit, a interdicţiei aeriene şi a măsurilor


NESECRET
contraelectronice necesită stabilirea, deplina
IX-5
NESECRET
înţelegere şi aderarea strictă la un set de măsuri privind con trolul focului. Măsurile trebuie să fie
unice, bine cunoscute şi trebuie aplicate fără întrerupere pentru a asigura trageri oportune şi eficace
pentru a reduce la minim fratricidul.

SECŢIUNEA a 3-a
Protecţia electronică

0919. – (1) Protecţia electronică pentru plutonul de infanterie se realizează prin măsuri şi
activităţi pregătite şi executate într -o concepţie unitară, în toate situaţiile, pentru menţinerea
capacităţii de întrebuinţare, în interesul forţelor proprii, a spectrului electromagnetic, în condiţiile
executării de către inamic a acţiunilor specifice de război electronic.
(2) Protecţia electronică este individuală, de grup sau combinată şi cuprinde controlul
electronic, asigurarea compatibilităţii electromagnetice, mascarea electronică.
0920. – (1) Plutonul de infanterie aplică pentru asigurarea protecţiei electronice măsuri
tactice, tehnice şi organizatorice.
(2) Măsurile tactice de protecţie electronică se referă, de regulă, la:
a) dispunerea judicioasă a mijloacelor electronice astfel încât să se evite emisia
electromagnetică în direcţia inamicului precum şi perturbarea reciprocă între acestea;
b) modificarea frecventă a locului de dispunere a mijloacelor electronice proprii;
c) mascarea şi protecţia fizică a tehnicii de comunicaţii.
(3) Măsurile tehnice de protecţie electronică sunt următoarele:
a) utilizarea mijloacelor cu spectru distribuit;
b) criptarea/secretizarea mesajelor;
c) reducerea puterii de emisie.
(4) Măsurile organizatorice de protecţie electronică, de regulă, cuprind:
a) interdicţia sau limitarea lucrului mijloacelor electronice în regim de emisie;
b) securitatea comunicaţiilor şi/sau transmiterii;
c) controlul electronic al mijloacelor proprii;
d) pregătirea personalului asupra cunoaşterii regulilor de exploatare a mijloacelor de
comunicaţii, a efectelor armelor bazate pe radiaţia electromagnetică/arme cu radio frecvenţă şi a
măsurilor de atenuare şi înlăturare a efectelor acestora.
0921. – (1) Distrugerea mijloacelor electronice ale inamicului se realizează neîntrerupt, în
special pe timpul incursiunilor şi raidurilor sau al altor acţiuni desfăşurate în dispozitivul
inamicului, folosind eficient armamentul şi materialele din dotare.

NESECRET
IX-6
NESECRET
(2) Descoperirea/localizarea, capturarea sau după caz distrugerea mijloacelor de război
electronic a simulatoarelor, senzorilor, staţiilor de bruiaj cu o singură întrebuinţare, iluminatoarelor
şi telemetrelor laser constituie o misiune importantă a plutonului de infanterie.

SECŢIUNEA a 4-a
Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului

0922. – (1) Contracararea efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului presupune măsuri,
tehnici şi proceduri de acţiune iniţiate şi aplicate într -o concepţie unitară, în scopul de a proteja
forţele proprii şi populaţia din zona de operaţii împotriva mesajelor ostile s au de a reduce impactul
acestora.
(2) Misiunile contracarării efectelor acţiunilor psihologice ale inamicului sunt:
a) menţinerea stabilităţii opiniilor, sentimentelor, atitudinilor şi comportamentelor
militarilor şi populaţiei civile pentru a nu afecta înde plinirea obiectivelor stabilite;
b) respingerea şi neutralizarea propagandei inamicului şi menţinerea unui caracter
predominant ofensiv-preventiv al activităţii proprii de contrapropagandă;
c) consolidarea moralului, a încrederii personalului militar şi opinie i publice în puterea
forţelor proprii de a învinge;
d) subminarea imaginii favorabile, reale sau fictive promovate de propaganda inamicului
despre propriul potenţial.
(3) Aceste misiuni se îndeplinesc prin acţiuni pregătitoare şi preventive.
(4) Protecţia psihologică a militarilor plutonului de infanterie se organizează şi se
desfăşoară pentru:
a) dezvoltarea rezistenţei psihice a militarilor la acţiunea factorilor perturbatori ai luptei,
consolidarea încrederii acestora în forţele proprii, în comandanţi şi armamentul din dotare;
b) prevenirea şi combaterea, în rândul forţelor proprii, a descurajării psihomorale, a
stărilor de frică, nesiguranţă şi panică;
c) limitarea şi anihilarea efectelor acţiunilor de influenţare duse de inamic;
d) recuperarea psihică şi refacerea m oralului personalului afectat psihic;
e) diminuarea potenţialului psihologic, subminarea voinţei de luptă şi a capacităţii de
rezistenţă ale inamicului.
0923. – (1) Factorii care acţionează asupra proceselor psihofizice ale militarului pe timpul
desfăşurării acţiunilor militare sunt:
a) fizici – cum sunt zgomotele, vibraţiile, frigul, căldura, apa, focul, fumul, foamea, setea,

lumina, întunericul, necunoscutul, înălţimea, NESECRET


claustrarea, liniştea, agenţii toxici şi radiaţiile;
IX-7
NESECRET
b) psihosociali – cum sunt pericolul morţii, panica, conflictele, insuccesul, presiunea luptei,
lipsa de informare, informaţiile contradictorii, frica de prizonierat, incertitudinea, singurătatea.
(2) Comandantul de pluton trebuie să cunoască aceşti factori şi să acţioneze pentru
diminuarea efectelor acestora.
(3) Pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă, comandantul de pluton trebuie:
a) să cunoască permanent situaţia psihologică a subordonaţilor şi să precizeze/stabilească
posibilităţile de acţiune în acest domeniu;
b) să promoveze un climat psihosocial favorabil îndeplinirii misiunilor;
c) să organizeze şi să execute informarea oportună şi suficientă a tuturor subordonaţilor,
în scopul combaterii zvonurilor şi a acţiunilor de dezinformare;
d) să asigure folosirea eficientă a mijloacelor tehnice de acţiune psihologică, a
materialelor şi resurselor speciale din dotare sau primite în sprijin.

SECŢIUNEA a 5-a
Mascarea

0924. – (1) Mascarea se execută în scopul:


a) camuflării dispozitivului de luptă, armamentului şi tehnicii militare;
b) ascunderii acţiunilor de luptă;
c) reducerii efectelor armelor CBRN precum şi ale sistemelor incendiare;
d) asigurării secretului asupra pregătirii şi ducerii acţiunilor plutonului.
(2) Mascarea personalului şi mijloacelor constituie o obligaţie permanentă a comandantului
de pluton şi se execută pe baza dispoziţiunilor eşaloanelor superioare.
0925. – În toate situaţiile, mascarea se realizează prin:
a) pregătirea în ascuns a acţiunilor;
b) păstrarea secretului asupra concepţiei şi acţiunilor preconizate;
c) dispunerea dispersată a subunităţilor şi mijloacelor;
d) camuflarea dispozitivelor de luptă, punctelor de comandă, tehnicii militare, lucrărilor
de amenajare genistică şi barajelor;
e) executarea în ascuns a manevrei de forţe şi de mijloace, a deplasărilor şi regrupărilor;
f) folosirea posibilităţilor naturale de mascare ale terenului, ale întunericului sau ale altor
condiţii de vizibilitate redusă, ale mijloacelor de mascare din înzestrare şi improvizate;
g) camuflarea personalului şi mijloacelor faţă de aparatura de vedere pe timp de noapte;
h) vopsirea tehnicii militare în culori adecvate mediului înconjurător;

NESECRET
IX-8
NESECRET
i) aplicarea măsurilor de mascare radioelectronică, a surselor de lumină şi reducerea
zgomotelor, luminilor şi deplasărilor;
j) folosirea mijloacelor fumigene din înzestrare şi improvizate.
0926. – (1) Pentru executarea mascării în cadrul plutonului se folosesc:
a) mijloace de mascare din înzestrare – costume de mascare de vară sau de iarnă, plase de
mascare individuală, foi de cort, complete de mascare pentru armament şi tehnică, plase de mascare
de diferite dimensiuni pentru tehnica militară;
b) lucrări genistice şi mijloace fumigene;
c) mijloace de mascare din zonă – crengi de copaci, iarbă, stuf, paie, brazde, pământ şi
zăpadă, fără a schimba aspectul zonei.
(2) Pe timpul nopţii, mascarea acţiunilor de luptă se realizează prin:
a) interzicerea aprinderii focului şi a altor surse de lumină cum sunt lanterne, chibrituri,
ţigări etc.;
b) camuflarea surselor de lumină ale tehnicii;
c) reducerea zgomotelor, interzicerea convorbirilor/transmiterea ordinelor şi comenzilor
cu voce tare;
d) limitarea deplasărilor şi executarea celor strict necesare în perfectă linişte.
(3) Pentru realizarea camuflării se desfăşoară următoarele activităţi:
a) studierea terenului şi a vegetaţiei existente pentru ca mascarea să nu contrasteze cu
mediul, indiferent de zona de acţiune a plutonului;
b) camuflarea cu brazde a poziţiei de tragere, precum şi a pământului scos din acestea
împotriva observării terestre şi aeriene a inamicului;
c) folosirea de către militari a mijloacelor necesare; un camuflaj prea bogat sau precar ar
putea atrage atenţia; mijloacele improvizate cum sunt crengile sau tufişurile se vor aduce de pe o
întindere cât mai mare pentru a nu demasca dispunerea militarilor;
d) camuflarea căştilor cu plase de mascare sau, când acestea lipsesc, cu noroi aplicat în
mod neregulat;
e) înlocuirea uniformelor decolorate sau acoperirea cu noroi;
f) mascarea tenului; tenul expus va reflecta lumina atrăgând atenţia inamicului, de aceea
se va folosi machiajul pentru camuflare; pentru aplicarea machiajului se va aplica o combinaţie de
două culori în forme neregulate astfel încât zonele ce pot străluci, fruntea/pomeţii/
nasul/urechile/bărbia, se vopsesc întunecat, zonele cu umbre, în jurul ochilor/sub nas/sub bărbie, se
vopsesc în culori deschise, vopsindu-se şi zonele expuse, ceafa/urechile/antebraţele/palmele; dacă
trusa de machiaj lipseşte, militarii vor folosi noroi sau cărbune.

NESECRET
IX-9
NESECRET
SECŢIUNEA a 6-a
Protecţia genistică

0927. – (1) Protecţia genistică cuprinde totalitatea măsurilor şi lucrărilor ce se execută în


scopul creării condiţiilor favorabile pentru luptă, executării focului, manevrelor subunităţilor,
precum şi pentru protecţia şi mascarea personalului şi tehnicii militare împotriva armelor chimice,
biologice, radiologice şi nucleare, precum şi ale sistemelor incendiare ale inamicului.
(2) Protecţia genistică se execută în toate tipurile de acţiuni desfăşurate de pluton, pe baza
ordinelor eşalonului superior.
0928. – Misiunile protecţiei genistice sunt:
a) cercetarea de geniu a inamicului şi terenului;
b) amenajarea genistică a poziţiilor de luptă;
c) executarea barajelor genistice, distrugerilor, culoarelor prin baraje, trecerilor peste
obstacole şi a deminării terenului;
d) asigurarea genistică a introducerii în luptă a subunităţilor din spate;
e) luarea măsurilor şi executarea lucrărilor genistice de mascare;
f) executarea lucrărilor genistice pentru lichidarea urmărilor atacului cu armele nucleare,
biologice, chimice şi sistemele incendiare;
g) instalarea barajelor genistice pentru respingerea contra-atacurilor, consolidarea
aliniamentelor şi obiectivelor;
h) neutralizarea şi distrugerea lucrărilor de fortificaţii şi a obiectivelor întărite ale
inamicului;
i) neutralizarea dispozitivelor de dare a focului realizate de inamic la obiectivele pregătite
pentru distrus;
j) aprovizionarea cu mine antiblindate, explozivi şi materiale de geniu.
0929. – Pe timpul marşului plutonul de infanterie realizează protecţia genistică prin:
a) cercetare de geniu a terenului şi inamicului;
b) înlăturarea barajelor de pe itinerarul de deplasare;
c) asigurarea trecerilor peste cursurile de apă şi alte obstacole;
d) amenajarea zonelor pentru halte mari, odihnă şi concentrare;
e) executarea lucrărilor pentru lichidarea urmărilor atacului cu ADMCBRN şi sistemele
incendiare;
f) cercetarea la minare şi deminarea itinerarului de deplasare şi zonei care va fi ocupate;
g) executarea culoarelor prin barajele inamicului.

0930. – Pe timpul staţionării, plutonul îşi asigură protecţia genistică prin:


NESECRET
IX-10
NESECRET
a) amenajarea zonei de staţionare;
b) executarea lucrărilor de mascare;
c) instalarea obstacolelor pe direcţiile probabile de acţiune ale inamicului.
0931. – În ofensivă protecţia genistică are ca scop să creeze condiţiile favorabile pentru:
a) realizarea în ascuns şi la timp a dispozitivului de luptă;
b) mărirea gradului de protecţie a subunităţilor,
c) ruperea apărării inamicului;
d) dezvoltarea ofensivei;
e) ocuparea şi menţinerea obiectivelor cucerite.
0932. – Misiunile protecţiei genistice în ofensivă sunt următoarele:
a) cercetarea de geniu a inamicului şi terenului;
b) cercetarea la minare şi deminare a terenului;
c) amenajarea genistică a poziţiei de plecare la atac;
d) executarea culoarelor prin baraje şi a trecerilor peste cursurile de apă;
e) amenajarea şi întreţinerea barajelor genistice pentru respingerea contraatacurilor;
f) consolidarea obiectivelor ocupate;
g) executarea lucrărilor genistice pentru limitarea urmărilor atacurilor cu ADMCBRN şi
sistemele incendiare;
h) distrugerea cu explozivi a lucrărilor de apărare întărite ale inamicului.
0933. – În apărare, protecţia genistică are ca scop să contribuie la realizarea unei apărări
active, ferme şi stabile şi să creeze condiţii favorabile pentru:
a) întrebuinţarea cât mai eficace a armamentului;
b) dispunerea în ascuns şi în siguranţă a subunităţilor;
c) protecţia împotriva armelor nucleare, biologice, chimice, sistemelor incendiare,
loviturilor şi focului inamicului;
d) executarea manevrei de forţe şi mijloace.
0934. – Când se adoptă apărarea în poziţii de luptă şi puncte de sprijin, plutonul
amenajează genistic:
a) poziţiile de luptă ale grupelor de pe limita dinainte, poziţiile de tragere de bază, de
rezervă şi vremelnice ale mijloacelor de foc de toate categoriile din cadrul acestora;
b) poziţiile de tragere pentru aruncătoare;
c) aliniamentele de contraatac;
d) punctele de comandă-observare;
e) lucrări de rezervă şi false.

0935. – (1) Lucrările pentru amenajarea genistică a punctului de sprijin de pluton se


NESECRET
IX-11
NESECRET
execută într-o succesiune care să asigure în permanenţă plutonului capacitatea de a respinge
ofensiva inamicului.
(2) Tranşeele, şanţurile de tragere şi poziţiile de tragere se amenajează după organizarea
sistemului de foc.
(3) Ulterior se sapă şanţuri de comunicaţie, se definitivează poziţiile de tragere ale
mijloacelor antiblindate, ale TAB sau MLI, ale aruncătoarelor, se amenajează aliniamentele de
contraatac, se construiesc lucrări de adăpostire pentru personal, tehnică militară şi materiale, se
dezvoltă sistemul de baraje şi se pregătesc obiectivele ce urmează a fi distruse, se amenajează
lucrările de rezervă/vremelnice şi false, precum şi puncte de aprovizionare cu apă.
(4) Amenajarea genistică se execută fără întrerupere, pe tot timpul pregătirii şi ducerii
luptei, respectându-se regulile de mascare.

SECŢIUNEA a 7-a
Protecţia EOD

0936. – (1) Protecţia EOD cuprinde totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se execută în


folosul propriu de către toate forţele participante la acţiuni militare pentru securitatea acţiunilor
militare specifice luptei armate/de stabilitate şi de sprijin şi protecţia forţelor proprii/aliate,
punctelor vitale, punctelor cheie sau mijloacelor de importanţă şi valoare mare, prin descoperirea,
recunoaşterea şi prevenirea pericolului reprezentat de UXO şi IED.
(2) Protecţia EOD se realizează prin:
a) organizarea pregătirii personalului privind modul de acţiune la confruntarea cu pericolul
generat de UXO şi IED concomitent cu raportarea oportună a situaţiei existente;
b) descoperirea, recunoaşterea şi UXO;
c) aplicarea măsurilor de împiedicare/limitare a amplasării IED de către inamic;
d) executarea cercetării itinerariilor de deplasare a forţelor proprii;
e) descoperirea indiciilor prezenţei IED, marcarea şi securizarea zonelor;
f) raportarea incidentelor şi solicitarea sprijinului de specialitate.
0937. – În cazul descoperirii UXO şi/sau IED, personalul subunităţilor trebuie să execute
următoarele:
a) confirmarea incidentului – de la o distanţă de siguranţă sau folosind posibilităţile de
adăpostire din teren şi mijloacele de observare la distanţă, utilizând numărul minim de militari, se
caută indicii care confirmă prezenţa IED, în special vehicule sau obiecte a căror prezenţă în zonă
este nefirească sau suspectă, fire îngropate sau la vedere, antene, fitil detonant, muniţie explozivă,

săpături sau ambalaje suspecte, etc.; NESECRET


IX-12
NESECRET
b) securizarea şi împrejmuirea zonei pentru a bloca traficul vehiculelor şi a persoanelor
către obiectul suspect a fi IED;
c) evacuarea zonei – se evacuează zona până la limita zonei de protecţie fără a stabili un
tipar. Populaţia se îndrumă în afara zonei de protecţie şi se permite accesul numai celor responsabili
pentru rezolvarea incidentului EOD;
d) întocmirea şi transmiterea imediată a raportului pentru executarea recunoaşterii
muniţiei/IED către eşalonul superior.
0938. – Personalului îi sunt interzise următoarele:
a) apropierea de orice UXO sau obiect suspectat a fi un IED;
b) executarea tragerilor cu armamentul din dotare în UXO sau obiectul suspectat a fi IED;
c) atingerea/ridicarea UXO sau obiectelor suspectate a fi IED, a firelor, cablurilor,
sârmelor, etc. din imediata apropiere a acestora;
d) deplasarea pe traseul firului de comandă a iniţierii;
e) atragerea atenţiei personalului din zona unde s-a descoperit obiectul suspectat a fi IED şi
aglomerarea zonei respective.

SECŢIUNEA a 8-a
Protecţia antiaeriană

0939. – Protecţia antiaeriană reprezintă ansamblul acţiunilor planificate, organizate şi


executate de către plutonul de infanterie pentru diminuarea riscului creat de atacurile şi cercetarea
executate de inamicul aerian împotriva forţelor, tehnicii de luptă şi a dispozitivului de acţiune
propriu. Aceasta include acţiuni active/letale îndreptate împotriva ţintelor aeriene care evoluează în
zona de responsabilitate a plutonului – apărarea antiaeriană activă – şi măsuri pasive/neletale de
reducere a eficacităţii acţiunilor aeriene ostile – apărare antiaeriană pasivă.
0940. – (1) Pentru cercetarea spaţiului aerian, se numesc cercetaşi -observatori care au
următoarele misiuni:
a) observarea neîntreruptă a spaţiul aerian şi descoperirea mijloacelor aeriene ale
inamicului;
b) raportarea datelor observării şi a altor evenimente importante din spaţiul aerian stabilit.
(2) Cercetaşii-observatori se dispun astfel încât să aibă câmp de vedere circular cât mai
mare, fără acoperiri pe direcţia probabilă de apropiere a inamicului aerian.
0941. – (1) Înştiinţarea despre pericolul atacului aerian se realizează prin avertizările
generale de apărare antiaeriană/aerial defence warnings/ADWs, avertizările locale de apărare

antiaeriană/local aerial defence warnings/LADWs şi avertizarea timpurie directă/direct early


NESECRET
IX-13
NESECRET
warning/DEW.
(2) Avertizările privind pericolul atacului aerian se transmit şi se recepţionează prin
reţelele de avertizare de apărare antiaeriană special destinate.
0942. – (1) Avertizările generale de apărare antiaeriană descriu situaţia privind
ameninţarea aeriană probabilă într-o perioadă de timp şi se aplică pentru întreaga zonă de acţiune.
(2) Nivelul ADW se stabileşte de către comandantul zonei de acţiune.
(3) Nivelurile ADW sunt prezentate în tabelul nr. 9.8.1.
Nivelul Caracterizarea ameninţării aeriene
Atacul/supravegherea executate de către mijloacele aeriene ostile sau rach ete sunt
iminente sau se vor intensifica. Mijloacele aeriene ale inamicului sunt în zona de
ROŞU
operaţii sau în imediata vecinătate a acesteia, cu o mare probabilitate de a pătrunde
în zona de operaţii.
Este probabil atacul/cercetarea din aer executat de către mijloace aeriene ostile.
GALBEN Mijloacele aeriene ostile sunt pe o rută spre zona de operaţii sau mijloace aeriene
necunoscute, suspecte de a fi ostile, sunt pe o rută ori în interiorul zonei de operaţii.
ALB Atacul/supravegherea sunt improbabile.
Tabelul nr. 9.8.1. – Nivelurile avertizării de apărare antiaeriană

0943. – (1) Avertizările locale de apărare antiaeriană stabilesc cu certitudine care este
ameninţarea aeriană pentru o anumită zonă a spaţiului de luptă.
(2) LADW se bazează pe informaţiile şi rezultatele cercetării executate de structurile de
apărare antiaeriană.
(3) Nivelurile LADW sunt prezentate în tabelul nr. 9.8.2.
Nivelul Caracterizarea ameninţării aeriene
PERICOL Ţintele aeriene sunt în zonă sau
atacă iar răspunsul/reacţia trebuie să fie imediat.
Ţintele aeriene sunt în zona de interes, dar nu ameninţă sau sunt la marginea
ATENŢIE
zonei, dar este timp pentru reacţie
LINIŞTE Nu există ţinte aeriene în zonă
Tabelul nr. 9.8.2. – Nivelurile avertizării locale de apărare antiaeriană
0944. – (1) Avertizarea timpurie directă este destinată pentru a alerta unităţile care pot
fi/sunt ameninţate şi care nu sunt de rachete şi artilerie antiaeriene. DEW dezvoltă LADW, stabilind
dacă mijlocul aerian este inamic sau neidentificat, direcţia principală de atac şi forţele/obiectivele
vizate, dacă sunt cunoscute.
(2) DEW este simplă, rapidă, sintetizată, poate fi combinată cu LADW şi se transmite

NESECRET
IX-14
NESECRET
nemijlocit prin voce. Un exemplu de avertizare timpurie directă este următorul: PERICOL!
PERICOL! 4 elicoptere atacă dinspre EST asupra forţelor AXEI ALBASTRE!
0945. – Detalii despre modul de realizare şi aplicare a acţiunilor active şi măsurilor pasive
de apărare antiaeriană se regăsesc în F.T./A.A.-2.2 – Manualul acţiunilor de apărare antiaeriană
executate de către toate armele din cadrul Forţelor Terestre , Sibiu 2007, şi F.T./A.A.-6.2, Manualul
instrucţiei cercetaşului pentru spaţiul aerian din Forţelor Terestre , Sibiu 2007.

SECŢIUNEA a 9-a
Apărarea CBRN

0946. – (1) Apărarea chimică, biologică, radiologică şi nucleară este o componentă a


protecţiei forţelor şi a sprijinului operaţiilor acestora pentru asigurarea libertăţii de acţiune în
mediile cu riscuri CBRN.
(2) Apărarea CBRN reprezintă totalitatea planurilor şi activităţilor destinate reducerii sau
neutralizării efectelor asupra personalului şi acţiunilor militare ca urmare a:
a) utilizării sau ameninţării cu utilizarea armelor CBRN şi IED cu încărcătură CBRN;
b) urgenţelor declanşate de pericolele secundare de contaminare ca urmare a
contraloviturilor executate;
c) eliberării sau pericolului eliberării TIM în mediul ambiant.
0947. – (1) Comandantul de pluton planifică şi organizează măsurile de apărare CBRN în
funcţie de locul, rolul şi misiunile acest uia în concepţia eşalonului superior şi le execută cu
capabilităţi de apărare CBRN proprii sau cu cele specializate primite de la eşalonul superior.
(2) Pentru a supravieţui atacurilor CBRN şi/sau evenimentelor EADA/ROTA, plutonul de
infanterie trebuie să fie în măsură:
a) să acţioneze imediat şi corect la alarmarea despre un atac CBRN iminent sau despre
pericolul contaminării CBRN;
b) să determine prezenţa şi natura pericolelor CBRN în zona de responsabilitate a
plutonului în conformitate cu TTP adecvate şi să ia măsuri eficiente de limitare, în măsura
posibilităţilor, a efectelor atacurilor CBRN şi/sau EADA/ROTA;
c) să utilizeze corect echipamentele şi materialele de apărare CBRN şi să le menţină în
stare de funcţionare şi de operativitate;
d) să impună reguli stricte de sănătate, igienico-sanitare pentru a reduce la minim
răspândirea bolilor în urma unui atac biologic.
0948. – (1) Comandantul plutonului răspunde de pregătirea subunităţii pentru a evita,

reduce sau limita consecinţele atacului CBRNNESECRET


sau evenimentelor EADA/ROTA şi a asigura
IX-15
NESECRET
supravieţuirea şi îndeplinirea misiunilor în condiţii/medii CBRN.
(2) Comandantul plutonului trebuie să cunoască în permanenţă capacitatea subordonaţilor
de a supravieţui atacurilor CBRN şi/sau EADA/ROTA şi de a continua îndeplinirea misiunilor în
medii CBRN.
(3) Comandantul plutonului trebuie să fie în măsură:
a) să cunoască organizarea apărării CBRN şi echipamentele specifice din dotarea unităţii;
b) să evalueze capacitatea echipelor de apărare CBRN constituite la nivelul subunităţii şi să
angajeze aceste forţe în concordanţă cu procedurile adecvate;
c) să evalueze consecinţele atacurilor CBRN şi/sau EADA/ROTA asupra capacităţii
operaţionale a plutonului;
d) să dea ordine şi să ia măsuri în concordanţă cu situaţia şi misiunea plutonului;
e) să planifice şi să execute acţiunile militare luând în considerare ameninţarea CBRN şi
capabilităţile diferite ale unităţilor de a acţiona într -un mediu CBRN;
f) să estimeze efectele purtării IPE CBRN pe o perioadă extinsă de timp şi să înţeleagă ce
măsuri pot fi luate pentru reducerea acestor efecte asupra capacităţii de luptă şi moralului
subunităţii.
0949. – Componentele apărării CBRN sunt pregătite din timp, înaintea desfăşurării oricărei
acţiuni, prin dezvoltarea corespunzătoare a politicilor de apărare CBRN, a doctrinei, a achiziţiei de
echipamente necesare, pregătirea tehnicilor şi procedurilor tactice de ducere a acţiunilor, precum şi
instruirea personalului. Componentele sunt următoarele:
a) detecţia, identificarea şi monitorizarea/DIM;
b) avertizarea şi raportarea CBRN;
c) protecţia fizică;
d) managementul riscului;
e) sprijinul şi contramăsurile medicale.
0950. – (1) Detecţia, Identificarea şi Monitorizarea/DIM CBRN reprezintă totalitatea
capabilităţilor necesare pentru descoperirea, caracterizarea şi identificarea substanţelor CBRN,
identificarea pericolelor asociate, actualizarea permanentă a datelor şi informaţiilor despre un
pericol identificat/declanşat.
(2) Detalierea amănunţită a acestei componente este prezentată în capitolul VII, Detecţia,
Identificarea şi Monitorizarea/DIM CBRN din F.T. - 8, Manualul apărării CBRN în operaţii,
Bucureşti 2011.
0951. – (1) Avertizarea şi raportarea CBRN – asigură colectarea rapidă şi diseminarea
informaţiilor specifice unui incident CBRN prin utilizarea sistemului de comunicaţii şi informaţii/

Communication and Information System/CIS.NESECRET


IX-16
NESECRET
(2) Echipele de monitorizare şi determinare a naturii, gradului şi răspândirii contaminării
transmit la eşalonul superior raportul CBRN 1 la producerea unui incident CBRN.
0952. – (1) Protecţia fizică1 cuprinde:
a) protecţia individuală – protecţia asigurată individului în medii CBRN prin punerea la
dispoziţie a IPE CBRN;
b) protecţia colectivă – reprezintă protecţia asigurată grupurilor ce acţionează în medii
CBRN şi care permit creşterea nivelului de protecţie individuală/Mission-Oriented Protective
Posture/MOPP CBRN şi odihna/recuperarea personalului;
c) protecţia echipamentului şi materialelor – reprezintă protecţia asigurată echipamentelor
esenţiale pentru îndeplinirea misiunii împotriva contaminării şi evitarea contaminării ulterioare prin
utilizarea întăririlor şi materialelor specifice de protecţie împotriva agenţilor CBRN.
(2) Aplicarea măsurilor de protecţie fizică pentru a face faţă efectelor estimate în procesul
de evaluare a riscului CBRN urmăreşte reducerea degradării operaţionale şi îmbunătăţirea eficienţei
personalului care acţionează în condiţii/medii CBRN.
(3) Protecţia individuală este asigurată prin folosirea IPE CBRN şi administrarea
medicaţiei profilactice pre-tratament. Comandantul plutonului trebuie să aibă permanent în vedere
efectele purtării IPE CBRN asupra performanţelor individuale cum ar fi deshidratarea, reducerea
acuităţii vizuale, capacitatea redusă de comunicare sau efecte le psihologice şi fiziologice. Pentru
evitarea acestora este necesară stabilirea unui ciclu muncă/odihnă care să maximizeze capacitatea
de luptă a individului.
(4) IPE CBRN se folosesc la ordinul comandantului de pluton şi din proprie iniţiativă de
către fiecare luptător, la primirea semnalului de înştiinţare despre contaminar ea CBRN sau când se
constată existenţa contaminării în zona de operaţii/dispunere. IPE CBRN se scot la ordinul
comandanţilor şi numai după ce s-a stabilit, cu ajutorul echipamentelor de detecţie, lipsa pericolului
de contaminare radioactivă şi chimică, iar după indicii exterioare absenţa pericolului de
contaminare biologică.
(5) Protecţia colectivă CBRN/COLPRO se defineşte ca fiind protecţia furnizată unui grup
de indivizi în condiţii/medii CBRN şi care permite creşterea nivelurilor de protecţie individuală
CBRN. Scopul COLPRO CBRN este de a permite continuarea performanţelor individuale şi
operaţionale în prezenţa pericolelor CBRN. Poate fi utilizată pentru a asigura odihna şi recuperarea
personalului, fiind un mijloc pentru contracararea efectelor psihologice şi fiziologice ce rezultă din
întrebuinţarea pe o perioadă extinsă a echipamentelor de IPE CBRN.
(6) Modul de operare cu sistemele COLPRO trebuie specificate în SOP-uri. Procedurile de operare
specifice sistemelor COLPRO depind de utilizate şi de configurarea sistemelor.
natura echipamentelor
1 Detalii în F.T./ CBRN-6 Manualul protecţiei CBRN, Câmpulung Muscel 2007.
NESECRET
IX-17
NESECRET
(7) Protecţia echipamentului şi materialelor se realizează prin utilizarea materialelor
rezistente la acţiunea agenţilor chimici pentru acoperirea echipamentelor, închiderea ferestrelor şi a
uşilor de acces a tehnicii împotriva contaminării CBRN şi prin închiderea aparatelor electrice/
electronice împotriva efectelor electromagnetice generate de exploziile nucleare.
0953. – Managementul riscului reprezintă totalitatea măsurilor de pregătire şi răspuns
adoptate pentru limitarea vulnerabilităţii forţelor împotriva pericolelor CBRN în scopul evitării,
reducerii şi controlului expunerii personalului, şi dacă este posibil, neutralizarea agenţilor
contaminanţi. Managementul riscurilor CBRN este vital pentru limitarea efec telor acestora asupra
personalului şi echipamentelor, a impactului asupra acţiunilor datorat acestora. Managementul
riscului nu trebuie înţeles ca „eliminarea pericolului”. Un pericol cunoscut poate fi controlat dar nu
poate fi eliminat. Managementul riscului cuprinde:
a) prevenirea pericolului;
b) controlul pericolului.
0954. – (1) Prevenirea pericolului constă în măsuri cum ar fi utilizarea adăposturilor,
camuflarea, mascarea şi dispersia forţei în scopul limitării efectelor întrebuinţării
armelor/dispozitivelor CBRN. Aceste măsuri trebuie să fie integrate în planul mascării forţei,
pregătite, şi dacă ameninţarea este confirmată, implementate înaintea declanşării incidentului.
Adăposturile întărite şi clădirile asigură cele mai bune capacităţi de protecţie împot riva tuturor
pericolelor. Adăposturile confecţionate din materiale impermeabile asigură protecţia necesară
împotriva contaminării CBRN. Camuflarea şi mascarea sunt tehnici adoptate pentru evitarea
detectării şi reprezintă cele mai indicate căi de supravieţuire în spaţiul de luptă.
0955. – Măsurile de control împotriva pericolelor trebuie implementate imediat după ce a
avut loc un incident CBRN. Controlul pericolului constă în:
a) controlul împrăştierii contaminării;
b) managementul expunerii;
c) măsurile de decontaminare a personalului şi echipamentelor contaminate.
0956. – (1) Controlul împrăştierii contaminării se realizează prin:
a) limitarea împrăştierii;
b) restricţionarea deplasărilor în zonele contaminate.
(2) Limitarea împrăştierii se realizează prin deplasarea forţelor contaminate dinspre raionul
contaminat sub control strict şi numai după ce forţele din raioanele necontaminate au fost avertizate.
(3) Restricţionarea deplasărilor în zonele contaminate se realizează prin aplicarea măsurilor
de control a mişcării, din aria de pericol. În situaţia în care, mijloacele necesare susţinerii operaţiilor
cum ar fi echipamentele, materialele şi personalul, trebuie să traverseze raioanele contaminate, se

ţine cont de posibilitatea contaminării acestora şi se utilizează doar acelea care sunt strict importante
NESECRET
IX-18
NESECRET
pentru îndeplinirea misiunii şi sunt justificate de cerinţele operaţionale.
0957. – Managementul expunerii – expunerea personalului la pericole CBRN trebuie să fie
pe cât posibil evitată. Dacă este imposibil de evitat datorită priorităţilor operaţionale, se respectă
principiul menţinerii expunerilor la un nivel minim acceptabil – cât mai scăzut posibil/As Low as
Reasonably Achievable/ALARA. Aspectele sunt detaliate în anexa nr. 26 Ghidul comandanţilor
privind expunerea la radiaţii nucleare pe timpul războiului din F.T. - 8, Manualul apărării CBRN în
operaţii, Bucureşti 2011.
0958. – (1 ) Decontaminarea RBC reprezintă procesul de adsorbţie, distrugere, neutralizare
sau îndepărtare a agenţilor chimici ori biologici, sau îndepărtarea depunerilor radioactive de pe
personal, teren, tehnică, armament sau echipament contaminat.
(2) Acţiunile de decontaminare activă se clasifică astfel:
a) decontaminarea imediată;
b) decontaminarea operaţională;
c) decontaminarea totală;
d) decontaminarea finală.
(3) Decontaminarea imediată se execută de fiecare luptător, în scopul de a supravieţui, prin
folosirea echipamentelor şi a materialelor din dotare – pachetul de decontaminare individuală/PDI,
fără a întrerupe îndeplinirea misiunii de luptă şi cuprinde decontaminarea pielii, îmbrăcămintei
şi/sau echipamentelor individuale.
(4) Decontaminarea operaţională este acţiunea executată de militari/echipe pentru
reducerea riscurilor de contaminare a personalului, ca urmare a mânuirii/manipulării
echipamentelor şi materialelor contaminate, precum şi pentru evitarea împrăştierii contaminării ,
folosind echipamentele de decontaminare din înzestrarea subunităţilor – completele de
decontaminare – şi cuprinde decontaminarea personalului, a părţilor esenţiale ale echipamentelor,
tehnicii şi materialelor. În anumite situaţii decontaminarea operaţională se execută şi prin
intervenţia structurilor specializate de apărare CBRN. Decontaminarea operaţională se execută pe
timpul îndeplinirii misiunilor de luptă, la ieşirea din zona contaminată sau când situaţia din zonă
permite acest lucru în zone/raioane de decontaminare recunoscute şi amenajate din timp.
(5) Decontaminarea totală şi decontaminarea finală se execută de către structurile
specializate de apărare CBRN, la solicitarea batalionului de infanterie. Acestea se execută după
îndeplinirea misiunilor de luptă.
0959. – Sprijinul şi contramăsurile medicale – sunt destinate reducerii impactului
pericolelor din mediul CBRN asupra personalului şi asigurării evacuării medicale, tratamentelor
pentru victimele contaminării CBRN. În mediul CBRN sprijinul medical se asigură prin:

a) tratamentele medicale preventive;NESECRET


IX-19
NESECRET
b) contramăsurile medicale;
c) tratamentul răniţilor şi bolnavilor;
d) aplicarea măsurilor de evacuare.
0960. – Activităţile desfăşurate înainte, pe timpul şi după producerea unui incident CBRN
generate de agenţi toxici şi exemple de activităţi desfăşurate înainte, pe timpul şi după producerea
unui incident CBRN generate de TIH/ Pericole toxice industriale/Toxic Industrial Hazard sunt
detaliate în F.T.- 8, Manualul apărării CBRN în operaţii, Bucureşti 2011.

SECŢIUNEA a 10-a
Protecţia împotriva sis temelor incendiare

0961. – (1) Protecţia împotriva sistemelor incendiare se execută de către plutonul de


infanterie folosind forţele şi mijloacele din înzestrare, precum şi pe cele din zona de responsabilitate
pentru:
a) apărarea împotriva efectelor armelor şi muniţiilor incendiare;
b) evitarea, controlul, evaluarea, limitarea şi înlăturarea efectelor incendiilor în
dispozitivele forţelor proprii;
c) ieşirea din zonele în care se produc incendii masive.
(2) Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de protecţie împotriva sistemelor incendiare constă
în:
a) descoperirea pregătirii inamicului pentru întrebuinţarea sistemelor i ncendiare;
b) prevenirea despre pericolul întrebuinţării de către inamic a sistemelor incendiare;
c) protecţia nemijlocită a forţelor şi elementelor de dispozitiv împotriva efectelor
întrebuinţării sistemelor incendiare;
d) stabilirea caracterului şi volumului lucrărilor de limitare şi înlăturare a urmărilor atacului
cu arme şi muniţii incendiare, în funcţie de natura incendiilor, precum şi de forţele şi mijloacele
avute la dispoziţie;
e) limitarea şi înlăturarea urmărilor atacului cu sisteme incendiare.

SECŢIUNEA a 11-a
Protecţia informaţiilo r

0962. – Protecţia informaţiilor cuprinde ansamblul măsurilor şi acţiunilor organizatorice,


informaţionale şi tehnice luate şi executate pentru respectarea regulilor de lucru în elaborarea şi

exploatarea documentelor, tehnicii şi materialelor


NESECRET
de conducere în secret, păstrarea secretului,
IX-20
NESECRET
accesul autorizat şi ierarhizat la date şi informaţii, controlul informaţiilor destinate publicului,
protecţia fizică şi criptografică a informaţiilor ce se transmit.
0963. – Conducerea în secret a subunităţilor cuprinde totalitatea măsurilor şi activităţilor
care se organizează în scopul păstrării secretului asupra pregătirii şi ducerii acţiunilor militare şi se
realizează prin:
a) limitarea numărului de persoane care cunosc conţinutul documentelor de luptă;
b) transmiterea misiunilor la subordonaţi numai în părţile ce-i privesc;
c) respectarea regulilor de întocmire, mânuire şi păstrare a documentelor de luptă şi a
codurilor;
d) cifrarea documentelor;
e) întrebuinţarea aparaturii de secretizare, a tabelelor de convorbiri, indicative şi semnale, a
hărţilor codificate pentru efectuarea comunicărilor prin mijloace de transmisiuni;
f) educarea întregului personal în spiritul păstrării secretului convorbirilor prin mijloacele
de transmisiuni.

SECŢIUNEA a 12-a
Protecţia mediului

0964. – (1) Protecţia mediului cuprinde ansamblul de măsuri şi acţiuni ce se desfăşoară


pentru păstrarea echilibrului ecologic, prevenirea şi combaterea poluării şi pentru menţinerea şi
ameliorarea factorilor naturali de mediu din zonele de desfăşurare a acţiunilor militare.
(2) Pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare, se iau măsuri de protecţie a mediului
pentru:
a) protejarea faunei şi florei de acţiunea distructivă a personalului şi tehnicii;
b) evitarea tăierii crengilor, copacilor, precum şi a distrugerii mugurilor, în scopul utilizării
lor pentru mascarea forţelor;
c) recuperarea în totalitate a deşeurilor.
(3) Protecţia apelor se realizează prin:
a) interzicerea, în toate situaţiile, a deversării ori împrăştierii substanţelor chimice
periculoase, produselor petroliere sau toxice în apele de suprafaţă;
b) evitarea spălării autovehiculelor, blindatelor, recipientelor sau vaselor contaminate cu
produse chimice, petroliere sau toxice în apele de suprafaţă; această activitate se execută în locuri
special amenajate;
c) oprirea oricăror scăpări sau scurgeri de substanţe poluante şi curăţarea zonei afectate

prin decontaminare mecanică; NESECRET


IX-21
NESECRET
d) evitarea traversării râurilor, lagunelor, şanţurilor sau canalelor cu apă dacă nu este
absolut necesar;
e) protejarea în mod deosebit a surselor, rezervoarelor şi conductelor de apă potabilă;
f) prevenirea infiltrării apelor reziduale în apele subterane;
g) stabilirea distanţei adecvate de protecţie între sursele de apă şi locul de dispunere al
taberei sau raionului de staţionare a subunităţii;
h) interzicerea depozitării în albii sau pe malurile cursurilor de apă, lacurilor, pe plaje şi pe
faleze, baraje, diguri sau în zonele de protecţie ale acestora a materialelor şi deşeurilor de orice
natură.
(4) Protejarea solului se realizează prin:
a) deplasarea forţelor pe potecile, drumurile şi şoselele existente, evitându -se efectuarea de
noi trasee;
b) evitarea deplasărilor de forţe sau mijloace de transport pe vreme umedă;
c) evitarea efectuării de lucrări genistice în zonele de importanţă istorică, arheologică sau
în rezervaţii naturale;
d) evaluarea impactului asupra mediului înainte de începerea lucrărilor de amenajări
specifice.
(5) Protejarea atmosferei se realizează prin:
a) reducerea emisiilor mijloacelor de transport, de propulsie şi a generatoarelor electrice;
b) limitarea funcţionării staţionare a autovehiculelor, blindatelor şi tehnicii din dotare în
scopul reducerii emisiilor de gaze în atmosferă;
c) evitarea arderii miriştilor, stufărişurilor sau a deşeurilor menajere şi a deşeurilor
rezultate în urma desfăşurării acţiunilor de luptă.

SECŢIUNEA a 13-a
Securitate şi sănătate în muncă

0965. – (1) Activitatea specifică domeniului securitate şi sănătate în muncă se realizează


pentru asigurarea integrităţii personalului participant la acţiunea militară, prin diminuarea riscurilor
de accidentare şi îmbolnăvirii profesionale.
(2) Această activitate se desfăşoară continuu şi sistematic sub conducerea comandanţilor şi
a persoanelor investite cu atribuţii în acest domeniu şi este organizată pe baza factorilor de risc, de
accidentare şi/sau de îmbolnăvire profesională care decurg din elementele sistemului de muncă
proprii fiecărei componente a acestuia, executant - sarcină de muncă, echipamente tehnice – mediu.

NESECRET
IX-22
NESECRET
CAPITOLUL X
Sprijinul cu servicii al luptei

1001. – La nivelul plutonului de infanterie, sprijinul cu servicii cuprinde:


a) sprijinul logistic/SLOG;
b) asigurarea medicală;
c) asistenţa religioasă.
1002. – (1) Sprijinul cu servicii este un atribut al comandantului, în aceeaşi măsură ca şi
celelalte funcţiuni de luptă.
(2) Sprijinul cu servicii susţine puterea de luptă a plutonului. De asemenea, trebuie să
susţină acţiunile plutonului când are ataşate sau în sprijin alte mijloace de luptă.
(3) Constrângerile rezultate din analiza factorilor MIFT-TC pentru sprijinul cu servicii, cer
comandantului plutonului de infanterie să se bazeze pe ingeniozitate, răbdare şi iniţiativă pentru a
reuşi sprijinul plutonului în circumstanţe dure ale luptei.
1003. – (1) Acţiunile de sprijin cu servicii ale eşalonului superior susţin subunităţile
subordonate, permiţându-se comandanţilor subordonaţi, să se concentreze asupra subunităţilor de
luptă pentru îndeplinirea misiunii tactice.
(2) Principalele responsabilităţi ale sprijinului cu servicii, la nivel de subunitate, sunt
acelea de a întocmi cererile şi de a se asigura că sprijinul cu servicii este executat la timp şi în
volum complet.
(3) Sprijinul cu servicii se planifică pentru elementele organice sau ataşate, pentru toate
subunităţile ce trebuie sprijinite.
(4) Bunurile sprijinului cu servicii ale unei subunităţi pot fi centralizate sau plasate în
locaţii multiple; metoda aleasă depinde de nevoile tactice ale eşalonului superior.
1004. – (1) Plutonul este sprijinit cu servicii, de elemente atribuite de eşalonul superior.
(2) Eşalonul superior supraveghează coordonarea primirii resurselor sprijinului cu servicii.
(3) Sprijinul cu servicii este organizat prin una din cele două modalităţi:
a) cu subunităţi funcţionale alcătuit din subunităţi specializate de transport, depozitare,
mentenanţă, medicale şi auxiliare, din batalionul logistic al brigăzii sau unităţile logistice ale
eşaloanelor superioare;
b) prin echipe de sprijin, dispuse în zona înaintată, organizate pe structura mijloacelor din
aceste subunităţi funcţionale.

NESECRET
X-1
NESECRET
SECŢIUNEA 1
Sprijinul logistic

1005. – (1) Organizarea logisticii începe la nivelul companiei, dar majoritatea măsurilor ce
pot veni în sprijinul subunităţii sunt organizate, conduse şi controlate de către eşalonul superior, fapt
ce permite comandantului de subunit ate să se preocupe direct de pregătirea, ducerea acţiunii şi
îndeplinirea misiunii.
(2) Măsurile logistice se organizează pe baza planului de operaţii şi ordinelor eşalonului
superior şi se execută în orice situaţie, pe orice timp, anotimp şi stare a vremii, sub loviturile şi
focul puternic al inamicului care poate întrebuinţa armele de distrugere în masă şi mijloacele
incendiare.
1006. – La organizarea sprijinului logistic/SLOG – trebuie să se ţină seama de:
a) posibilităţile de acţiune ale inamicului;
b) organizarea şi înzestrarea plutonului;
c) tipul de acţiune militară, concepţia acesteia, misiunea şi dispozitivul de luptă;
d) teren, timp, anotimp şi stare a vremii;
e) capacitatea de luptă şi de lucru a subunităţilor şi formaţiunilor de logistică;
f) nivelul stocurilor de materiale;
g) gradul de asigurare cu tehnică a subunităţilor;
h) normele de consum;
i) existenţa şi orientarea drumurilor de aprovizionare şi evacuare;
j) situaţia sanitaro-epidemiologică a forţelor.
1007. – Comandantul de pluton răspunde de starea şi păstrarea materialelor din cadrul
plutonului, primirea materialelor şi hranei de către fiecare militar, completarea plinurilor şi de
raportare la termenele stabilite a consumurilor şi pierderilor materiale.
1008. – În funcţie de caracterul acţiunilor şi de teren, comandantul companiei stabileşte
prin ce metodă se va face completarea cu materiale – prin deplasarea la punctele de aprovizionare,
în cadrul raionului de adunare sau direct pe poziţii.
1009. – (1) Metoda completării prin deplasare la punctul de aprovizionare, prezentată
schematic în figura nr. 10.1.1., permite grupelor de infanterie să se deplaseze individual spre un
punct de aprovizionare amplasat central, înapoia dispozitivului plutonului. Această metodă
presupune ca militarii să-şi părăsească poziţiile de luptă. În funcţie de situaţia tactică, o grupă va
părăsi poziţia de luptă, va executa aprovizionarea şi apoi îşi va reocupa poziţia de luptă. Grupele se
vor roti individual pentru: a servi masa, a ridica corespondenţa sau pentru a -şi ridica efectele

individuale şi articolele de igienă personală. Această tehnică se utilizează atunci când nu este
NESECRET
X-2
NESECRET
probabilă realizarea contactului cu forţele inamicului şi atunci când se realizează aprovizionarea
cu materiale din una sau mai multe clase de aprovizionare.
(2) Comandantul de pluton trebuie să precizeze clar ordinea de deplasare a militarilor sau a
grupelor.

Figura nr. 10.1.1. – Executarea completărilor prin deplasarea la punctele de aprovizionare

1010. – (1 ) Metoda de completare prin rotaţie utilizată în cadr ul raionului de adunare este
prezentată în figura nr. 10.1.2. Hrănirea militarilor se realizează prin rotaţie. În timp ce se află în
această zonă ei îşi vor ridica corespondenţa, efectele personale şi raţia de apă. Se va amenaja un loc

în care să fie adunaţi şi păziţi toţi prizonierii de război. Vor prelua militarii ucişi în luptă /KIA/killed
in action şi efectele personale ale acestora şi le vor transporta către „holding area”/ raionul de
aşteptare - în mod normal este o poziţie amplasată în afara razei vi zuale a plutonului sau a
companiei, iar vântul bate dinspre pluton spre această poziţie - unde subofiţerul de stat major îşi va
asuma responsabilitatea faţă de acestea.

Figura nr. 10.1.2. – Metoda de completare prin rotaţie utilizată în cadrul raionului de adunare
NESECRET
X-3
NESECRET

1011. – (1) Pe timpul derulării acţiunii de luptă, atunci când este iminent contactul cu
inamicul, se adoptă metoda de completare pe poziţii, reprezentată grafic în figura nr. 10.1.3.
Această metodă implică responsabilitatea companiei de a transporta materialele necesare până în
poziţiile de luptă individuale. Subunitatea rămâne pe poziţii, sau se deplasează către înapoi pe o
distanţă scurtă, astfel încât vehiculul de aprovizionare să rămână înapoia unei adăpostiri. Camionul
cu muniţii şi cisterna cu carburant vor trece pe la fiecare grupă. În mod normal plutonul trebuie să
asigure un militar care să îndrume vehiculele de aprovizionare către poziţiile care au nevoie urgentă
de materiale.
(2) Această metodă se va utiliza în următoarele situaţii:
a) atunci când există o nevoie de aprovizionare urgentă;
b) când se realizează aprovizionarea dintr-o singură clasă de materiale;
c) pentru a permite comandanţilor să-şi menţină grupele în poziţiile de luptă.
(3) În cazul în care vehiculele de aprovizionare nu pot ajunge în imediata vecinătate a
poziţiilor de luptă ale plutonului, atunci militarii din pluton trebuie să ajute la deplasarea pe poziţii a
materialelor.

Figura nr. 10.1.3. – Metoda de completare pe poziţii

1012. – (1) De regulă, prepoziţionarea rezervelor este utilizată în apărare şi are în vedere
rezerve de resortul CL şi muniţii. Poziţia exactă şi cantitatea trebuie atent planificate şi trebuie
informat fiecare comandant de pluton. Toţi comandanţii, verifică pe timpul recunoaşterilor şi
antrenamentelor locul în care se găsesc aceste materiale.
(2) Când se adoptă această metodă se au în vedere:
a) necesitatea existenţei poziţiilor acoperite şi mascate pentru depozitarea materialelor;

NESECRET
X-4
NESECRET
b) riscul ca materialele să fie capturate sau dist ruse întrucât subunitatea nu are
posibilitatea să păzească aceste poziţii;
c) poziţiile în care au fost dispuse aceste materiale trebuie să fie la distanţa minimă de
siguranţă faţă de vehicule şi poziţiile de tragere ale acestora, în scopul prevenirii răniri i personalului
şi avarierii tehnicii proprii.
1013. – Odată cu dispunerea carburantului se vor amplasa şi echipamentul necesar
transvazării acestuia din recipiente în rezervoare.

1. Aprovizionarea

1014. – (1) Aprovizionarea este parte componentă a sprijinului logistic şi cuprinde


totalitatea activităţilor desfăşurate pentru stabilirea necesarului, cererea, primirea, evidenţa,
depozitarea, conservarea, repartiţia şi distribuţia tehnicii, produselor şi materialelor.
(2) La nivelul pluton aprovizionarea constă în completarea cu muniţie, carburanţi, alimente
şi echipament.
1015. – (1) Stocul plutonului reprezintă cantităţile de produse şi materiale prevăzute să
existe conform eşalonării, asupra luptătorilor şi tehnicii.
(2) Stocul se realizează până la nivelul ordonat de eşaloanele superioare.
(3) Completarea stocurilor se face, de regulă, până la începerea îndeplinirii unei noi
misiuni, iar când situaţia impune, şi pe timpul îndeplinirii acesteia.
(4) Completarea pierderilor şi distrugerilor se face imediat sau când acţiunile militare
permit.
(5) În situaţii deosebite, plutonul poate acţiona şi cu stocurile incomplete; acestea se
completează imediat, atunci când condiţiile devin favorabile.
1016. – Când consumul din stocul de materiale prevăzute să existe l a om se apropie de
jumătate, militarul este obligat să raporteze ierarhic pentru a se lua măsuri de completare.
1017. – (1) Normele de consum, de regulă, se stabilesc pe zile şi etape ale acţiunilor.
(2) Odată cu darea misiunilor, subunităţile se asigură cu muniţii, CL, alimente şi alte
materiale, de regulă, pentru întreaga perioadă de îndeplinire a misiunii.
1018. – (1) Alimentele se distribuie punctelor de gospodărie, de regulă, zilnic, cu excepţia
celor cu termen lung de conservare care se consumă în raţii mici.
(2) Hrana caldă se distribuie, de trei ori pe zi, iar pâinea şi apa potabilă o dată pe zi, la
masa de dimineaţă.
(3) Când se ordonă regim de hrănire de luptă – două mese calde şi una rece sau o masă

caldă şi două reci - militarii primesc o parte NESECRET


din alimentele prevăzute în normă sub formă de
X-5
NESECRET
preparate ce se pot consuma ca hrană rece.
(4) În situaţii excepţionale, când nu se poate asigura hrana pregătită sau rece, la ordinul
comandantului de batalion se consumă raţia de luptă aflată asupra militarilor şi se ia măsuri de
completare în cel mai scurt timp.
(5) Comandantul plutonului de infanterie trebuie să ia toate măsurile ca hrana, apa
potabilă, articolele de igienă personală, ţigările şi corespondenţa să fie distribuite personalului în
totalitate şi la timpul stabilit.
1019. – (1) Alimentele trebuie păstrate şi transportate în ambalaje pentru a nu fi
contaminate radioactiv, chimic sau biologic.
(2) Servirea hranei în teren contaminat radioactiv este permisă numai când debitul dozei nu
depăşeşte valorile standard. În situaţia în care debitul dozei este mare, precum şi în teren contaminat
chimic sau biologic, servirea hranei se va face numai în autovehicule şi adăposturi special
amenajate, folosindu-se în primul rând alimente ambalate ermetic şi numai după decontaminarea
ambalajelor respective.
1020. – (1) Aprovizionarea cu echipament se face ţinându -se seama de existent şi de
necesitatea înlocuirii materialelor cu nevoi de reparaţii, pierdute sau contaminate.
(2) Schimbarea echipamentului uzat şi contaminat şi completarea celui pierdut sau distrus
se realizează, la cerere, prin completări periodice.
(3) Reparaţiile mici şi spălatul unor articole de echipament – batiste, prosoape, maieuri,
ciorapi – se execută personal de către militari, cu obligaţia subunităţilor de a asigura condiţiile
necesare desfăşurării acestei activităţi.
1021. – Alimentarea cu CL a tehnicii se face, în funcţie de situaţie şi misiunile primite, în
raion, în coloană sau în dispozitiv de luptă. Când nu este posibil, tehnica se scoa te pe rând din
dispozitiv, completează plinurile, după care îşi reocupă locurile. În zonele în care plutonul se
pregăteşte în vederea trecerii la îndeplinirea unei misiuni, la ordin, se completează plinurile tehnicii
folosind, în primul rând, rezervoarele suplimentare.
1022. – (1) Completarea cu muniţii se face cu cantităţile disponibile/ repartizate şi tipurile
de muniţie cerute prin rapoartele şi cererile înaintate verbal companiei, prin deplasarea subunităţii
de transport în raionul sau dispozitivul de luptă al subunităţilor.
(2) Pe timpul acţiunilor ofensive, completarea cu muniţii se va face pe timpul pauzelor
operative – atunci când nu desfăşoară acţiuni sau pe timpul nopţii – când subunitatea este înlocuită
şi se dispune în adâncimea grupării de angajare.
(3) În apărare, completarea cu muniţii se poate executa şi în dispozitivul de luptă, pe
timpul pauzelor operative.

NESECRET
X-6
NESECRET
2. Mentenanţa

1023. – (1) Mentenanţa este componenta logisticii care cuprinde totalitatea acţiunilor
întreprinse pentru a menţine sau restabili starea de operativitate a tehnicii la caracteristicile
specifice. Prin activităţile planificate, organizate şi executate se contribuie direct la păstrarea puterii
de luptă a plutonului.
(2) Măsurile de mentenanţă în acţiunile militare trebuie să asigure îndeplinirea misiunilor,
evacuarea echipamentelor imobilizate, în primul rând a celor ameninţate a fi distruse sau capturate
de adversar şi repararea acestora în timp cât mai scurt pentru a fi reintroduse în luptă.
1024. – Comandantul de pluton răspunde de starea tehnică şi de întreţinere a tehnicii din
înzestrare şi de completarea cu materiale şi piese de schimb, precum şi de întreţinerea şi repararea la
timp a acestora. El este obligat să:
a) cunoască caracteristicile tehnico-tactice şi modul de executare a întreţinerilor tehnice,
evacuărilor şi reparaţiile autovehiculelor din înzestrarea plutonului şi, în funcţie de teren, anotimp şi
stare a vremii să le folosească corect în acţiune;
b) asigure mecanicilor-conductori şi celorlalţi militari timpul necesar pentru executarea
întreţinerilor tehnice;
c) raporteze comandantului de companie situaţia autovehiculelor scoase din funcţiune,
locul unde se găsesc acestea şi necesarul de piese de schimb, materiale şi mijloace pentru repunerea
în stare de funcţionare;
d) ia măsuri de sprijin prin foc a acţiunilor pentru salvarea militarilor din tehnica
deteriorată, pentru scoaterea acesteia de sub focul inamicului şi evacuarea ei în adăposturile cele
mai apropiate în vederea reparării;
e) ia măsuri de stabilire a locului de dispunere a tehnicii capturate de la inamic şi să
raporteze aceste date eşalonului superior.
1025. – (1) Întreţinerile tehnice se execută în cadrul dispozitivului de luptă, de regulă,
înainte de începerea acesteia/marşului şi după îndeplinirea misiunii, iar la nevoie şi pe timpul
desfăşurării acţiunilor militare.
(2) În funcţie de situaţie şi timpul la dispoziţie, întreţinerile tehnice se execută , în volum
complet sau parţial, în raioanele de odihnă, staţionare, halte, pauze de luptă sau după îndeplinirea
misiunilor. În prima urgenţă se execută lucrările strict necesare restabilirii sau menţinerii stării de
operativitate a tehnicii.
1026. – Întreţinerile tehnice se execută, de regulă, la subunităţi de către utilizatorii/
operatorii care au în primire tehnic a, cu participarea personalului specializat din cadrul subunităţii

de mentenanţă. NESECRET
X-7
NESECRET
1027. – La plutoanele aflate în dispozitive de luptă, întreţinerile tehnice se execută pe locul
sau în raioanele de dispunere. Succesiunea operaţiunilor poate fi stabilită, în funcţie de situaţia
concretă, de către comandantul plutonului. Structurile de execuţie a mentenanţei/SEM se
deplasează, pe baza planificării şefului structurii logistice al unităţii, la locul de dispunere a tehnicii.
1028. – Pe timpul acţiunilor militare, întreţinerile tehnice se execută pe baza hotărârii
comandantului şi a ordinelor logistice primite de la eşalonul superior.
1029. – Volumul lucrărilor de întreţineri tehnice, în perioada de pregătire şi ducere a
acţiunilor militare se stabileşte în funcţie de timpul avut la dispoziţie, situaţia trupelor proprii, starea
tehnică, rulajul/orele de funcţionare/numărul de lovituri de la ultima întreţinere tehnică şi consumul
probabil de resurse necesare executării misiunii, adâncimea misiunilor şi caracterul acţiunilor,
raioanele/locurile din/în care ies/intră unităţile/subunităţile după îndeplinirea misiunii şi timpul cât
stau în acestea, forţele şi mijloacele care se pot utiliza, terenul pe care se duc acţiunile de luptă,
timpul, anotimpul şi starea vremii.
1030. – (1) În perioadele de pregătire a acţiunilor militare, în funcţie de timpul avut la
dispoziţie, se execută întreţinerile tehnice cu volumul de lucrări cel mai mare, cu prioritate la
tehnica care participă nemijlocit la luptă.
(2) Lucrările de întreţinere, locul unde se execută, timpul afectat şi forţele participante se
planifică de comandantul subunităţii.
(3) Întreţinerile tehnice se execută în timpul cel mai scurt, în adăposturi, în pauzele dintre
lupte, la lăsarea întunericului sau după îndeplinirea misiunii, pe locul dispunerii subunităţii şi în
afara zonelor contaminate.
1031. – (1) Personalul plutonului participă la executarea reparaţiilor curente şi de
complexitate redusă cu volum mic de lucrări.
(2) Pe timpul executării reparaţiilor curente se remediază şi alte defecţiuni constatate şi se
execută una din întreţinerile necesare aducerii tehnicii într-o stare corespunzătoare duratei de
funcţionare.
(3) La acest nivel de reparaţii nu se execută demontarea tehnicii, decât atât cât este necesar
pentru accesul la subansamblul defect.
(4) În cadrul reparaţiilor curente se pot executa şi lucrări de tinichigerie, tâmplărie,
tapiţerie şi vopsitorie, parţiale sau totale.
1032. – Tehnica cu nevoi de reparaţii de complexitate medie sau ridicată se predă
structurilor de mentenanţă ale batalionului.
1033. – Principiile şi regulile de organizare şi executare a mentenanţei sunt prevăzute în
ordinul ministrului apărării naţionale pentru aprobarea „Regulamentului mentenanţei

echipamentelor în Armata României”, în vigoare.


NESECRET
X-8
NESECRET

3. Asistenţa medicală

1034. – (1) Asistenţa medicală cuprinde totalitatea măsurilor ce se iau pentru:


a) păstrarea sănătăţii militarilor;
b) prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor;
c) acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical calificat sau specializat;
d) evacuarea răniţilor şi bolnavilor la formaţiunile medicale, spitalizarea, tratamentul şi
recuperarea acestora în scopul înapoierii în cel mai scurt timp la unităţi;
e) protecţia medicală a forţelor împotriva efectelor a tacurilor cu ADMCBRN, a emisiilor
TIM, precum şi a celor produse de atacul cu arme şi muniţii incendiare.
(2) Evacuarea răniţilor şi bolnavilor se execută în două etape:
a) deplasarea răniţilor de la pluton la punctul de adunare răniţi al companiei;
b) de la punctul de adunare răniţi al companiei la compania medicală a brigăzii – prima
etapă;
c) de la compania medicală a brigăzii la spitalul de linia întâi sau la spitalele din zona
interioară – a doua etapă.
1035. – Participarea plutonului de infanterie în toate tipurile de acţiuni militare, impune şi
o temeinică instruire a luptătorilor pentru acordarea primului ajutor.
1036. – Posibilitatea frecventă a unor leziuni combinate - răniri, arsuri, intoxicaţii,
contaminări - impune ca fiecare militar să cunoască măsurile de prim ajutor în caz de rănire,
asfixiere, arsuri şi intoxicaţii pentru a fi în măsură să-şi acorde primul ajutor sau să intervină în
sprijinul celorlalţi colegi.

4. Cartiruirea

1037. – Cartiruirea forţelor se execută în scopul:


a) asigurării cu terenuri, construcţii şi instalaţii specifice exploatării, întreţinerii şi reparării
construcţiilor şi instalaţiilor;
b) cazării personalului în clădiri, corturi, adăposturi, vehicule speciale prevenirii şi stingerii
incendiilor.
1038. – Cartiruirea plutonului se organizează de către subunitatea logistică a batalionului,
în funcţie de misiunea primită, locul în dispozitiv, timpul stabilit pentru staţionare şi posibilităţile de
cartiruire.

NESECRET
X-9
NESECRET
1039. – Comandantul de pluton ia în primire spaţiile de cazare şi le distribuie la rândul său
fiecărui militar în parte.

SECŢIUNEA a 2-a
Asigurarea medicală

1040. – Asigurarea medicală se pregăteşte şi se desfăşoară în scopul păstrării sănătăţii,


prevenirii apariţiei şi răspândirii bolilor, acordării ajutorului medical, evacuării, spitalizării,
tratamentului şi recuperării răniţilor şi bolnavilor, precum şi pentru protecţia personalului împotriva
atacurilor cu ADMCBRN şi emisiilor TIM.
1041. – Comandantul de pluton poartă răspunderea pentru protecţia medicală a
personalului, organizarea şi acordarea primului ajutor, scoaterea răniţilor de pe câmpul de luptă şi
adăpostirea acestora în locuri ferite de focul inamicului, precum şi asigurarea cu materiale sanitare
şi farmaceutice. El este obligat să:
a) ia măsuri ca răniţii sau bolnavii să nu fie luaţi prizonieri de către inamic, destinând la
nevoie, temporar, militari pentru evacuarea răniţilor;
b) ia măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi a degerăturilor;
c) urmărească respectarea măsurilor de siguranţă pe timpul executării decontaminării;
d) ia măsuri pentru respectarea de către militari a regulilor de igienă individuală şi să
organizeze, la nevoie, spălatul rufelor şi echipamentului;
e) precizeze locul de dispunere a punctului medical şi să stabilească locurile de adunare a
răniţilor pe timpul ducerii luptei;
f) raporteze numărul răniţilor şi bolnavilor şi locul de unde trebuie evacuaţi;
g) ia măsuri pentru asigurarea cu materiale sanitare şi farmaceutice.
1042. – (1) Răniţilor şi bolnavilor li se acordă primul ajutor şi ajutorul medical. Primul
ajutor se acordă de către militari, sanitari şi echipa medicală pe locul unde au fost răniţi, în
adăposturile sau adăpostirile cele mai apropiate. În cadrul acestui ajutor se folosesc:
a) pachetul cu pansamentul individual;
b) pachetul de decontaminare individuală;
c) trusele medicale;
d) materialele sanitare şi medicamentele din genţile personalului sanitar.
(2) Fiecare militar este obligat să cunoască modalităţile de acordare a primului ajutor.
(3) După acordarea ajutorului medical, răniţii apţi pentru luptă se înapoiază la subunităţile
din care fac parte.

NESECRET
X-10
NESECRET
1043. – (1) În condiţiile întrebuinţării armelor nucleare, biologice, chimice şi a sistemelor
incendiare, protecţia medicală prezintă particularităţi determinate de felul îmbolnăvirilor, rănilor sau
intoxicaţiilor - boala de iradiere, arsuri, intoxicaţii specifice cu substanţe toxice de luptă , boli
provocate de agenţi patogeni - precum şi de numărul mare de răniţi şi bolnavi care apar în focare.
(2) Pentru lichidarea urmărilor atacului biologic se iau măsuri de izolare şi evacuare a
bolnavilor şi suspecţilor de boli contagioase, de depistare a contactelor şi izolare a acestora, precum
şi de recoltare a probelor de sol, aer, apă în vederea precizării agentului patogen.

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa religioa să

1044. – (1) Asistenţa religioasă se execută în scopul cultivării valorilor religios -morale,
patriotice, etice şi civice în vederea realizării şi menţinerii unui nivel ridicat al moralului
personalului.
(2) Asistenţa religioasă se realizează prin pastoraţie individuală adecvată, predică şi slujbe
religioase în vederea îmbărbătării militarilor, întăririi voinţei, curajului, sentimentului patriotic şi a
credinţei acestora.
(3) Asistenţa religioasă se asigură pe timpul acţiunilor militare şi pentru prizonier ii de
război, precum şi pentru populaţia din zonă, în conformitate cu preceptele religioase.

NESECRET
X-11
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
X-12
NESECRET

CAPITOLUL XI
Dispoziţii finale

1101. – (1) F.T./I.-4.1., Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie intră în vigoare la
data de 01.04.2013.
(2) La aceeaşi dată se abrogă „F.T./I.-4, Manualul pentru luptă al plutonului de infanterie”,
ediţie 2006.
1102. – Anexele 1 - 14 f ac parte integrantă din prezentul manual.
1103. – Manualul va fi tipărit şi difuzat prin grija structurii Instrucţie şi Doctrină din Statul
Major al Forţelor Terestre până la mari unităţi, unităţi şi instituţii militare de învăţământ.

COMANDATUL CENTRULUI DE INSTRUIRE PENTRU INFANTERIE ŞI


VÂNĂTORI DE MUNTE „CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”

Colonel
dr. Stelian PANTAZI

NESECRET
XI-1
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
X-2
NESECRET
ANEXA Nr. 1
GLOSAR
I. Abrevieri
SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
AAR Analiza post acţiune After Action Reviews
Weapon of Mass Destruction
Arme de distrugere în masă, chimic,
ADMCBRN Chemical, Biological, Radiological
biologic, radiologic, nuclear Land Nuclear
ADW Avertizări generale de apărare antiaeriană Aerial defence warnings
ALARA Cât mai scăzut posibil As Low as Reasonably Achievable
Zonele, structurile, capabilităţile, Areas, Structures, Capabilities,
ASCOPE
organizaţiile, persoanele, evenimentele Organizations, People and Events
BMNT Perioada de timp premergătoare răsăritului Begin morning nautical twilight
Subsistemul informatic de comandă şi
C2IS
control
Command, Control and
C3 Comanda, controlul şi comunicaţiile
Communications
CAS Ajutor aerian apropiat Close air support
Chimic, Biologic, Radiologic şi Nuclear Chemical, Biological, Radiological
CBRN
and Nuclear
CCPC Centre de comunicaţii ale punctelor de
comandă
CIMIC Cooperare civili-militari Civil-Military Cooperation
Communication and Information
CIS Sistem de comunicaţii şi informaţii
System
CNR Reţelele radio de campanie Combat Net Radio
COA Curs de acţiune Course of Action
COLPRO Protecţia colectivă
CBRN Collectiv Protection
COMSEC Securitatea comunicaţiilor Communication Security
COP Imaginea operaţională comună Common Operational Picture
CP Puncte de control Check Point
CWIED IED declanşat prin cablu Command Wire IED
DEW Avertizarea timpurie directă Direct Early Warning

DIM
Ech.A.Bl. Detecţia, Identificarea şi Monitorizarea
Echipa antiblindate
Ech.A.Pers. Echipa antipersonal
Ech.Fx. Echipa fixă
EADA/ROTA Emisii altele decât atacul Release Other Than by Attack
ECM Contramăsurile electronice Electronic Counter Measures
Perioada de timp care urmează imediat
EENT End evening nautical twilight
după apusul soarelui
Distrugerea muniţiilor/dispozitivelor
EOD Explosive ordnance disposal
explozive
EW Război electronic Electronic Warfare
FAC Controlorul aerian înaintat Forward air controler
FEBA Limita dinainte a trupelor proprii Forward Edge of the Battle Area

FRAGO Ordin fragmentar


NESECRET
Fragmentary Order
A-1-1
NESECRET
SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
HQFMN Structura de comandament Formation Headquarters
HVT Ţinte de mare valoare High value target
IED Dispozitive explozive improvizate Improvised Explosive Device
IFP Forţe de protecţie interne Internal Force Protection
Cercetarea militară, supravegherea, Intelligence, Surveillance, Target
ISTAR
achiziţia ţintelor şi recunoaşterea Acquisition and Reconnaissance
Intelligence, Surveillance and
ISR Cercetare, supraveghere, recunoaştere
IOS Instrucţiuni de operare Reconnaissance
Operating instructions
Echipament de protecţie individuală
IPE CBRN Individual Protection Equipment
CBRN
KIA Militari ucişi în luptă Killed in action1010
LADW Avertizările locale de apărare antiaeriană Local Aerial Defense Warnings
LAS Subsisteme de comunicaţii locale Local Area Subsystems
LDA Limita dinainte a apărării
LI Lecţii identificate Lessons Identified
LL Lecţii Învăţate Lessons Learned
MCC Celula de control a deplasării Movement control cell
MEDEVAC Evacuare medicală Medical Evacuation
Misiunea, inamicul, teren, forţele Mission, Enemy, Terrain, Troops and
MIFT-TC disponibile, timp la dispoziţie, consideraţii Support Available, Time Available,
legate de civili Civil Considerations
MLI /IFV Maşina de luptă a infanteriei Infantry Fighting Vehicle
MOPP CBRN Nivel de Protecţie Individuală Mission-Oriented Protective Posture
MPE/ACE Muniţie, pierderi, echipament Ammunition, casualty, equipment
MR Răsăritul lunii Moonrise
Mob.S Subsistem mobil Mobile Subsystem
MS Apusul lunii Moonset
OPORD Ordin de operaţii Operation Order
OPSEC Operaţii de securitate Operation Security
PA Punct de adunare Rally point
Punctul de plecare la îndeplinirea misiunii,
PAO punctul de adunare după îndeplinirea Objective rally point
misiunii, punct
Dispozitiv de adunare
exploziv la obiectiv
improvizat purtat de
PBIED Person Borne IED
o persoană
PIR Cerinţe prioritare de informaţii Priority Intelligence Requirements
PCC Verificările premergătoare ducerii luptei Precombat checks
PCI Inspecţiile premergătoare ducerii luptei Precombat inspections
PDI Pachet de decontaminare individuală
PPIED IED cu declanşator tip placă de presiune Pressure plate IED
PSYOPS Operaţii psihologice Psychological Operation
QRF Forţă de reacţie rapidă Quick Reaction Force
Radiological, Biological and
RBC Radiologic, biologic, chimic
Chemical
RCIED IED declanşat prin telecomandă Remote Control IED
NESECRET
A-1-2
NESECRET
SEMNIFICAŢIA
ACRONIME
ROMÂNĂ ENGLEZA
Raportul de intervenţie, bruiaj şi
RIBI
interferenţă
ROE Reguli de angajare Rules of Engagement
ROI Reguli de interacţiune Rules of interaction
RP Punctul de transfer Release Point
PA Punct de adunare Rally point
SEM Structurile de execuţie a mentenanţei
SCIFT Sistemul de Forţelor
comunicaţii şi informatică al
Terestre
Sistemul integrat de comunicaţii şi
SICID
informatică dislocabile
SITEMP Situaţia
inamicului Enemy Situation Template
SITREP Raport asupra situaţiei Situation report
SLOG Sprijinul logistic
SOP Proceduri de operare Standing Operating Procedures
SP Punctul iniţial de plecare al convoiului Start Point
SR Răsăritul soarelui Sunrise
SS Apusul soarelui Sunset
TAB Transportor Amfibiu Blindat Armored Personnel Carrier

TCS Santinele amplasate pe plafonul Top Cover Sentries


vehiculelor
TIH Pericol toxic industrial Toxic Industrial Hazard
TIM Materiale/substanţe toxice industriale Toxic Industrial Materials
TLP Proceduri de conducere a trupelor Troops Leading Procedures
TRP Reper pentru ţinte Target Reference Point
TTP Tactici, tehnici şi proceduri Tactics, Techniques and Procedures
UAV Vehicul aerian fără pilot Unmanned Aerial Vehicle
UXO Muniţie neexplodată Unexploded ordnance 09113
Dispozitiv exploziv improvizat montat pe
VBIED Vehicle Borne IED
un vehicul
WARNO Ordinul preliminar/de avertizare Warning Order
WAS Subsistem de comunicaţii extinse Wide Area Systems

II. Termeni şi definiţii

Acoperirea Formă a acţiunilor de asigurare a cărei misiune principală este să protejeze


forţele principale prin luptă pentru a câştiga timp, în acelaşi timp executând
observarea şi prelucrând informaţiile, precum şi interzicerea observării
inamicului în vederea executării unui foc direct împotriva forţelor p
rincipale.
Acţiuni la contact O serie de acţiuni de luptă, deseori conduse simultan, în contact cu inamicul
pentru a dezvolta situaţia.
Blocare Misiune tactică care interzice accesul inamicului într-o zonă sau înaintarea
într-o direcţie sau de-a lungul rutei de apropiere. Obstacol de geniu care
determină planificarea focului şi concentrarea efortului din partea atacatorului
de-a lungul unei rute specifice sau interzicerea acestuia spre zona de angajare.
NESECRET
A-1-3
NESECRET
Breşă Misiune tactică în cadrul căreia unităţile/subunităţile angajează toate
mijloacele disponibile pentru a rupe sau asigura trecerea spre apărarea
inamicului, prin obstacole, mine sau fortificaţii.
Cadrul operaţional Constă în dispunerea forţelor proprii şi a resurselor, în funcţie de MIFT
-TC.
Acesta cuprinde: spaţiul de luptă, zonele de operaţii şi alocarea forţelor în
acestea cu un anumit scop.
Canalizarea acţiunilor Misiune tactică în care comandantul restricţionează mişcările inamicului spre
inamicului o zona limitată, prin exploatarea terenului , combinat cu utilizarea
obstacolelor, focului şi manevrei.
Căi de apropiere Rută aeriană sau terestră pe care forţa de atac o poate folosi pentru a ajunge la
un obiectiv.
Demonstraţia de forţă Forma atacului destinată să inducă în eroare inamicul asupra poziţiei sau
timpului operaţiunii decisive printr
-o desfăşurare a forţei. Forţele care conduc
o demonstraţie nu sunt în contact direct cu inamicul.
Efortul principal Îl constituie activitatea, subunitatea sau zona pe care comandantul le
consideră ca fiind cele mai importante pentru misiune, la momentul respectiv.
Evacuare medicală MEDEVAC - Evacuarea medicală a rănitului/pacientului cu un vehicul
medical aerian/terestru, cu acordarea sprijinului medical calificat pe durata
transportului.
Forţa de acoperire 1. Forţă acţionând separat de forţele principale în scopul interceptării,
angajării, întârzierii, dezorganizării sau inducerii în eroare a inamicului,
înainte ca acesta să atace forţa acoperită.
2. Forţă ce rămâne în poziţie pentru a desfăşura o misiune specificată, în timp
ce alte elemente se retrag sau se repliază.
Limita dinainte a Aliniamentul care indică cea mai avansată poziţie a forţelor proprii, în
forţelor proprii orice formă a luptei şi în orice moment al acesteia; de regulă, ea indică
aliniamentul înaintat al forţelor de acoperire, dar nu numai; poate coincide
cu aliniamentul de contact, sau nu; de asemenea poate coincide, poate fi
dincolo sau dincoace de limita dinainte a apărării.

Loc de trecere/forţarea Loc adiacent cursului de apă, neamenajatsau sumar amenajat din punct de
unui curs de apă vedere genistic, stabilit de comandantul marii unităţi/unităţii pentru executarea
trecerii/forţării de către o unitate/subunitate. Acesta poate avea o dezvoltare
frontală de până la 500 m, iar în cadrul său se pot amenaja genistic sau construi
unul sau mai multe puncte de trecere.
Ocolire Misiune tactică în care comandantul îşi direcţionează unitatea/subunitatea să
execute manevra în jurul obstacolului, poziţiei sau forţei inamicului pentru a
menţine momentul operaţiunii, în timp ce în mod deliberat se evită lupta cu o
forţă a inamicului.
Organizarea spaţiului Modul de dispunere a forţelor subordonate pentru îndeplinirea misiunii
de luptă potrivit scopului, timpului la dispoziţie şi spaţiului alocat. După criteriul
zonei de angajare se împarte în: zona de contact, din adâncime şi zona din
spate. Organizarea spaţiului de luptă bazată pe scop se concentrează pe
operaţii decisive, de modelare şi de susţinere.
Procesul de Procesul de management al ţintelor presupune stabilirea: priorităţilor de
management al ţintelor lovire a acestora; mijloacelor adecvate de localizare, selectare,
determinare, comunicate / urmărire şi de angajare / lovire a ţintelor, ţinând
cont de intenţia comandantului, cerinţele şi capabilităţile operaţionale. De
asemenea, în cadrul acestui proces se desfăşoară şi activităţi de evaluare a
efectelor la ţintă, precum şi a distrugerilor colaterale.
Punct de adunare la Un loc uşor identificat în teren în care unităţile se adună/reorganizează
NESECRET
A-1-4
NESECRET
obiectiv dacă se dispersează sau locul unde se adună şi se reorganizează
pasagerii/echipajul unei aeronave în urma unui incident de aterizare
forţată.
Punct de contact Un punct uşor identificabil din teren unde se realizează contactul nemijlocit
dintre două sau mai multe unităţi/subunităţi terestre.
Punct control trafic Punct predeterminat terestru folosit pentru controlul mişcărilor, manevra
tactică şi orientarea.
Punct decisiv Locul geografic sau un eveniment cheie, un sistem sau o funcţie critică, care
permite comandanţilor să câştige un avantaj asupra inamicului, cu o mare

Punct de sprijin influenţă


Poziţie deînluptă
realizarea scopului
întărită, final
amenajat în al operaţiei.
poziţiile cheie ale terenului, folosit ca un
centru al apărării pentru a încetini, canaliza sau interzice manevra
atacatorului.
Punct de trecere Loc amenajat pentru executarea trecerii pe un anumit mijloc de trecere.
Poate fi pe pod fix, pod/portiţă de pontoane, prin vad sau ambarcaţiuni,
înot sau cu mijloace improvizate. În cadrul locului de trecere prin vad, se
pot amenaja genistic unul sau mai multe puncte de trecere incluzând
rampele de intrare/ieşire, dar şi amenajări ale fundului vadului. În cazul
locurilor de trecere pe ambarcaţiuni, punctele de trecere sunt determinate
de locurile ambarcaderelor/rampelor de acces la apă şi
debarcaderelor/rampelor de ieşire pe malul opus.
Securizarea Misiune tactică care cere comandantului să îndepărteze toate forţele
inamicului şi să elimine rezistenţa acestuia în cadrul uneine zodestinate.
Spaţiul de luptă Acea parte
fizic, în careasemediului
manifestăoperaţional,
puterea de aleasă
luptă a sau impusă, delimitată în spaţiul
beligeranţilor.
Sprijin Acţiunea unei forţe sau părţi din aceasta, prin care se ajută, protejează,
augmentează sau susţine altă forţă.
Zona de luptă Zonă necesară desfăşurării acţiunilor de luptă de către forţele combatante.
Zona de operaţii Spaţiul terestru delimitat, cu spaţiul aerian aferent, în care comandantul are
autoritatea de a întrebuinţa forţele şi mijloacele, de a stabili priorităţile şi
efectul acţiunilor unităţii, în concordanţă cu concepţia eşalonului superior.
Zona de Zonă de teren definită, în care responsabilitatea şi autoritatea sunt, în mod
responsabilitate specific atribuite unui comandant al zonei, în scopul conducerii acţiunilor
tactice implicând forţele din subordine, controlul deplasărilor, menţinerea şi
dezvoltarea elementelor de infra/suprastructură necesare.
Zona de Zonă prescrisă a acţiunilor de securitate desemnată pentru protecţia forţelor
siguranţă/securitate aliate, instalaţiilor, rutelor şi acţiunilor.
Zona de protecţie O facilitate protejată utilizând camuflarea sau mascarea, amplasarea selectivă,
construirea de facilităţi pentru prevenirea distrugerilor cauzate de erite dif
fragmente eliberate de arme convenţionale, sau o combinaţie a acestor
măsuri.
Zona de interes Un punct sau o zonă dispuse de -a lungul unui intinerar de deplasare în
care se aşteaptă ca inamicul să desfăşoare activităţi. Prezenţa sau lipsa
activităţilor în această zonă va ajuta în confirmarea sau infirmarea unui
anumit curs de acţiune al inamicului.

NESECRET
A-1-5
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
A-1-6
NESECRET

ANEXA Nr. 2
(art. 0327, alin.(1)
Atacul planificat

NESECRET
A-2-1
NESECRET

ANEXA Nr. 3
(art. 03105, alin. (3)
Forţarea unui curs de apă şi atacul unui obiectiv

NESECRET
A-3-1
NESECRET
ANEXA Nr. 4
(art. 0401 (2)
Apărarea unui punct de sprijin

NESECRET
A-4-1
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
A-4-2
NESECRET

ANEXA Nr. 5
(art. 0474, alin. (1)
Apărarea circulară a plutonului de infanterie

NESECRET
A-5-1
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
A-5-2
NESECRET
ANEXA Nr. 6
(art. 0486, alin. (8)
Apărarea în sector a plutonului de infanterie

NESECRET
A-6-1
NESECRET
ANEXA Nr. 7
(art. 04120, alin. (1)
Apărarea pe un curs de apă

NESECRET
A-7-1
NESECRET

ANEXA Nr. 8
(art. 0503)
Deplasarea plutonului de infanterie

NESECRET
A-8-1
NESECRET

ANEXA Nr. 9
(art. 0565)
Înlocuirea plutonului de infanterie

NESECRET
A-9-1
NESECRET

ANEXA Nr. 10
(art. 0584, alin. (3)
Lupta de întâlnire/ atacul în grabă

NESECRET
A-10-1
NESECRET

ANEXA Nr. 11
(art. 0589, alin. (3)
Respingerea inamicului şi trecererea la urmărire

NESECRET
A-11-1
NESECRET
ANEXA Nr. 12
(art. 0593, alin. (2)
Retragerea plutonului de infanterie

NESECRET
A-12-1
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
A-12-2
NESECRET

ANEXA Nr. 13
(art. 0613, alin. (1)
Ambuscada

NESECRET
A-13-1
NESECRET

ANEXA Nr. 14
(art. 0636, alin. (1)
Incursiunea

NESECRET
A-14-1
NESECRET

BIBLIOGRAFIA

Doctrina Armatei României, 2007;


Doctrina operaţiilor Forţelor Terestre, 2007;
F.T.-2, Manualul pentru organizarea de stat major şi operaţii ale Forţelor Terestre,
Bucureşti, 2005;
F.T.-3, Manualul de tactică generală a Forţelor Terestre, Bucureşti, 2007;
F.T./I-1, Manualul pentru luptă al brigăzii mecanizate (infanterie, infanterie uşoară), 2005;
F.T. / I. – 2 , Manualul pentru luptă al batalionului de infanterie, Bucureşti, 2012;
F.M. 3-21.20, The Infantry Battalion, Department of the Army, Washington, DC, 13
December 2006;
F.M. 3-0, C1, Operations, Department of the Army, Washington, DC, 22 February 2011;
AJP-3.2.- Allied Joint Doctrine For Land Operations, 28 October 2009;
F.M. 3-21.10 The Infantry Rifle Company, Department of the Army Washington, DC, 27
July 2006;
F.M. 3-21.8 The Infantry Rifle Platoon and squad, Department of the Army Washington,
DC, 28 March 2007.

NESECRET
B-1
NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
B-2