HEMOLEUCOGRAMA (definitie, analize cuprinse in hemoleucograma)

Hemoleucograma- este un test de laborator care măsoară diferite componente ale sângelui, prin
numărarea elementelor figurate ale sângelui, care se foloseşte la diagnosticul infecţiilor virale
sau bacteriene, a anemiilor şi a altor boli. Acest test este recomandat atat in cadrul controalelor
de rutina, cat si pentru depistarea afectiunilor ce includ urmatoarele simptome:nanemie;
slabiciune; febra; vanatai; senzatie de oboseala.

Hemoleucograma face parte atat din seria de teste de rutina, cat si din analizele de baza in cazul
afectiunilor specifice, fiind de baza in stabilirea statusului hematologic si, implicit, a unui
diagnostic corect.

Hemoleucograma constă în măsurarea automată a următorilor parametri:

1. Număr eritrocite
2. Hemoglobina (Hb)
3. Hematocrit (Ht)
4. Indici eritrocitari - Volumul mediu eritrocitar (corpuscular) (MCV), Hemoglobina
eritrocitară (corpusculară) medie (MCH), Concentraţia de hemoglobină eritrocitară
(corpusculară) medie (MCHC), Lărgimea distribuţiei eritrocitare (RDW)
5. Număr trombocite
6. Număr leucocite
7. Formula leucocitară (neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile, bazofile). Valorile
acestor parametri variază în funcţie de vârstă şi sex.

Eritrocitele (celulele roşii)

 celule produse la nivelul măduvei osoase în cadrul procesului de eritropoieză; au în

sângele periferic o durată de viaţa de 120 de zile
 celule anucleate care conţin hemoglobină, cu rol de transport al oxigenului de la plămâni
la ţesuturi, respectiv a dioxidului de carbon de la ţesuturi la plămâni.

Hemoglobina

 concentraţia hemoglobinei evaluează cantitatea totală de hemoglobină din sângele

periferic
 hemoglobina intră în constituţia eritrocitelor, cu rol în transportul oxigenului şi a
dioxidului de carbon
 este constituită din hem (fier cuplat cu protoporfirină) şi globină (constituită din lanţuri
polipeptidice). O serie de afecţiuni sunt determinate de anomalii în structura globinei
(hemoglobinopatii) sau de anomalii în sinteza lanţurilor de globină (de exemplu,
talasemia).

Hematocrit

 exprimarea procentuală a volumului reprezentat de eritrocite din volumul total sanguin.

Indici eritrocitare

 furnizeaza informaţii referitoare la mărimea eritrocitelor (MCV, RDW), gradul de

încărcare cu hemoglobină a eritrocitelor (MCH), respectiv concentraţia hemoglobinei
eritrocitare (MCHC), fiind utili în clasificarea anemiilor.

Valori scăzute ale eritrocitelor, hemoglobinei şi hematocritului apar în: hemoragie, hemoliză,
dietă deficitară (de exemplu: fier, vitamina B12, folaţi), afecţiuni genetice, administrarea unor
medicamente (cloramfenicol, chinidină, hidantoina etc),insuficiență medulară (fibroză, leucemie,
post chimioterapie etc), afecţiuni cronice, insuficienţe ale diferitelor organe (boli renale etc).

Valori crescute ale eritrocitelor, hemoglobinei şi hematocritului pot fi induse fiziologic ca

urmare a nevoii organismului de a-şi creşte capacitatea de transport a oxigenului (de exemplu, la
altitudini înalte sau în bolile care produc hipoxiecronică). Un număr crescut de eritrocite apar în
anumite afecţiuni, cum ar fi policitemia vera, talasemia.

La fumători concentraţia de hemoglobină şi hematocritul sunt mai ridicate pentru a compensa

scăderea capacităţii de transport a oxigenului. Există variaţii diurne ale hemoglobinei şi
hematocritului, valorile maxime înregistrandu-se dimineaţa, iar cele minime seara.

Trombocite

 se formează în măduva osoasă din megacariocite

 celule mici, rotunde, anucleate, cu rol principal în menţinerea integrităţii vasculare
 se găsesc în sângele periferic, un procent mic fiind localizat la nivelul splinei şi ficatului

Trombocitele au un rol important în coagularea sîngelui. În condiţiile unei leziuni vasculare are
loc formarea unui cheag care va „acoperi” leziunea până la vindecarea acesteia. Prima etapă a
hemostazei constă în agregarea trombocitară. Ulterior trombocitele ajută la iniţierea cascadei
coagulării.

Număr scăzut de trombocite pot aparea în diverse cazuri:

 producţie scăzută de trombocite (secundar insuficienţei medulare sau infiltrării-fibroză,

tumoră etc)
 sechestrarea trombocitelor (secundar hipersplenismului)
 distrugere accelerată a trombocitelor (anticorpi, infecţii, medicamente, valve cardiace)
 consum crescut (secundar coagulării intravasculare diseminate)
 pierdere de trombocite secundar hemoragiei
 diluţia cu volume mari de transfuzii sanguine, cu conţinut foarte scăzut/absent de
trombocite

Numar de trombocite < 20000/mm³ pot apărea în urmatoarele situații: hemoragii spontane, pete
şi echimoze. Un numar de trombocite < 40000/mm³ în cazul sângerărilor spontane sunt rare, dar
există posibilitatea apariţiei sângerărilor prelungite (în urma unor traumatisme sau intervenţii
chirurgicale). Număr crescut de trombocite apare în tromboza vasculară. Principalele afecţiuni
asociate cu un număr crescut de trombocite sunt: anemia feripriva, leucemii, limfoame, diverse
tumori, mieloproliferări, postsplenectomie. Numărul de trombocite poate să crească la altitudini
mari.

Leucocitele şi formula leucocitară

 celule produse la nivelul măduvei osoase

 împărţite în granulocite (neutrofile, bazofile, eozinofile) şi non-granulocite (limfocite-B
şi T, monocite). Spre deosebire de limfocite şi monocite, granulocitele au nuclei
multilobaţi şi granulaţii citoplasmatice distincte
 rolul leucocitelor: acţionează împotriva infecţiilor prin fagocitoză, cu protejarea
organismului de invazia microorganismelor patogene, producerea, transportul şi
distribuirea anticorpilor în cursul răspunsului imun.

Fiecare tip de leucocite are funcţii specifice:

 Neutrofilele: fagocitoză
 Bazofilele şi mai ales eozinofilele: reacţii alergice
 Limfocitele: imunitatea umorală (producţia de anticorpi)
 Limfocitele B: reacţiile imunităţii celulare
 limfocitele T: lupta împotriva infecţiilor cronice bacteriene şi a infecţiilor acute virale
 Monocitele: fagocitoză, prin îndepărtarea reziduurilor necrotice şi a microorganismelor
din sânge, produc interferon (rol imunostimulant).

Numărul total crescut denotă prezenţa unor infecţii bacteriene, inflamaţii, intoxicaţii metabolice,
hemoliză, hemoragii, necroză tisulară, leucemii acute, boli mieloproliferative, traumatisme, stres
fizic sau emoţional.

Număr scăzut indică infecţii virale, anemie aplastică, anemie megaloblastică, leucopenie indusă
medicamentos, boli infiltrative medulare. Formula leucocitară are semnificaţie clinică numai
interpretată în corelaţie cu numărul total de leucocite.

In urma analizelor, se va efectua un raport care este impartit in doua coloane. Prima semnifica
intervalul de referinta, adica valorile normale, iar cealalta reprezinta rezultatele efective. Daca
rezultatele sunt mai mici sau mai mari decat intervalul de referinta, sunt considerate anormale.

In majoritatea cazurilor, cel mai frecvent motiv pentru care rezultatele sunt necorespunzatoare
poate fi o anemie usoara.

Intervalul de referinta nu este unul standard, fiecare laborator si centru de analize avand propriile
aparate si echipamente care definesc acest interval