Celeritatea și caracterul special al Legii nr.

85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

Celeritatea și caracterul special

al Legii nr. 85/2014 privind procedurile
de prevenire și insolvență
Andreea-Maria MAXIM
Practician în insolvență, Filiala Cluj

RESUMÉ

L'étude ci-dessous présente certains aspects importants dans la nouvelle

réglementation concernant les procédures de préventions et en procédure
collective (sociétés en difficulté économique), spécialement les principes de
célérité et de spécialité afférents. La Loi no. 85/2014 amène des modifications
concernant les mécanismes procédurales ayant comme objectif déclaré la garantie
de la célérité de la procédure collective pour assurer son efficacité et effectivité.
Aux tous participants impliqués dans cette procédure incombent cette obligation
de célérité. Aussi, la procédure de jugement déroge aux normes de procédure civile
commune, en étant réglementé des délais courts que les participants devraient
respecter. Mais, en réalité, le principe de célérité et l`effectivité de la procédure
collective sont limités.

Mots clés: procédure collective, obligation de célérité des participants, termes

courts, specialia generalibus derogant

REZUMAT

Prezentul studiu prezintă câteva aspecte importante în noua reglementare privind

procedurile de prevenire și de insolvență, punându-se accentul, cu precădere, pe
principiile celerității și specialității acestei legi. Legea nr. 85/2014 a adus modificări
privind mecanismele procedurale ale acesteia, printre obiectivele actului normativ
regăsindu-se garantarea celerității procedurii insolvenței, pentru a-i asigura atât
eficiența, cât și eficacitatea. Tuturor participanților implicați în această procedură
le revine obligația de celeritate. De asemenea, procedura de judecată în materie de
insolvență derogă de la normele comune ale dreptului procesual civil, fiind instituite
termene scurte, pe care participanții ar trebuie să le respecte. Dar, în realitate, în
practică, principiile celerității și specialității procedurii insolvenței sunt limitate.

Cuvinte-cheie: procedura insolvenței, obligația de celeritate a participanților,

eficiență, eficacitate, specialia generalibus derogant (principiul specialității)

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 95

 Andreea-Maria MAXIM

Legislaţie relevantă: Legea nr. 85/2014, art. 12, art. 62, art. 342

1. Considerații preliminare
Atât doctrina juridică, cât și jurisprudența au recunoscut procedurii insolvenței caracterul
său special, derogatoriu dreptului comun, dreptului procesual civil, dreptului civil. Prin Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a instituit o procedură legală distinctă, specială faţă
de dreptul comun, aplicabilă societăţilor în insolvenţă. Însăși denumirea Legii nr. 85/2006 privind
procedura insolvenței indică în mod expres că este o lege de procedură.

În acest sens, însuși legiuitorul a consacrat în mod expres, prin art. 149 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, că dispoziţiile legii privind procedura insolvenței se completează,
în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, şi ale
Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000[1].

În noua reglementare în materie, prin art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 au fost menținute
aceste prevederi legale, dispoziţiile legii privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură
civilă şi ale Codului civil. Din nou, cu ușurință, observăm că denumirea Legii nr. 85/2014 privind
procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență evocă, fără putință de tăgadă, că suntem
pe tărâmul unei legi procedurale.

Mai mult, jurisprudența în materie a definit procedura insolvenței drept o procedură specială de
executare silită concursuală a creanţelor societăţii debitoare[2].

Un principiu director al procesului civil este cel al celerității, Noul Cod de procedură civilă
consacrând dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil. Astfel, art. 6
DOCTRINĂ

stipulează că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen
optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop,
instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu
celeritate a judecăţii[3]. Acest principiu este aplicabil și în faza executării silite, iar in procedura
insolvenței legiuitorul a instituit termene speciale care să îi asigure eficiența, derogatorii dreptului
procedural comun.
[1]
A. Buta, F. Moţiu, Executarea hotărârii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere
ale debitoarei aflate în insolvență în situația existenței creanțelor fiscale (http://www.juridice.ro/97565/executarea-
hotararii-de-antrenare-a-raspunderii-membrilor-organelor-de-conducere-sau-de-supraveghere-ale-debitoarei-
aflate-in-insolventa-in-situatia-existentei-creantelor-fiscale.html), Recurs în interesul legii expediat la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie la 4 februarie 2011 (http://www.mpublic.ro/recursuri/2011_civil/ rc_04_02_2011_1.htm), I.R. Ștefan,
Debitorul în procedura falimentului, teza de doctorat, 2011, p. 12, 29 (http://doctorat.ubbcluj.ro /sustinerea_publica/
rezumate/2011/drept/stefan_ioana_roxana_ro.pdf), C.A. București, secţia a V-a comercială, dec. com. nr. 1317/2009
(http://jurisprudentacedo.com/Unui-debitor-prezumat-in-insolventa-a-carui-creanta-de-cel-putin-este-certa-lichida-
si-exigibila-poate-introduce-la-tribunal-o-cerere-introductiva-la.html), Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia
comercială, decizia nr. 1817/2011, http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=17339385, Înalta Curte de
Casație și Justiție, S. com., dec. nr. 744/2011, http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId =17334714
[2]
Înalta Curte de Casație și Justiție, S. com., dec. nr. 1817/2011.
I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Noul Cod de procedură civilă din 15 februarie 2013, Universul Juridic, http://idrept.ro/
[3]

DocumentView.aspx?DocumentId=33006662

96 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

Aceasta regulă generală a dreptului a fost preluată și în noua reglementare privind procedurile
de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul oficial al
României nr. 466 din 25 iunie 2014.

Printre principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

se regăsește principiul asigurării unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate
de comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi
imparţială, cu un minim de costuri, conform art. 4 pct. 3 din Legea nr. 85/2014. În continuare,
art. 5 pct. 13 definește coordonarea procedurală ca fiind un set de măsuri menite să coreleze
procedurile de insolvenţă deschise împotriva membrilor unui grup de societăţi, cu scopul de a asigura
celeritatea şi armonizarea procedurilor, precum şi minimizarea costurilor.

Întregul corpus al noii reglementări a procedurilor de grup de societăţi |

prevenire a insolvenței și a insolvenței este presărat de proceduri de prevenire a insolvenței |
prevederi legale în scopul garantării celerității acestor Noul Cod de procedură civilă
proceduri.

Ca și în vechea reglementare a Legii nr. 85/2006, art. 40 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 prevede,
în mod identic, în sarcina organelor care aplică procedura (instanţele judecătoreşti, judecătorul-
sindic, administratorul/lichidatorul judiciar) obligația de celeritate a actelor şi operaţiunilor
prevăzute de legea specială.

2. Obligația de celeritate a participanților la procedură –

mecanisme de garantare a eficienței și eficacității procedurii
insolvenței (termene procedurale speciale în Legea privind
procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, respectiv
derogări procedurale)
În scopul asigurării celerității procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență, legiuitorul
a instituit termene procedurale mai scurte, derogatorii Noului Cod de procedură civilă, în sarcina
participanților și a organelor care aplică procedura.

În concret, obligația de celeritate este transpusă prin instituirea unor termene speciale, scurte,
derogatorii procedurii civile comune. Ca un prim mecanism al garantării acesteia, amintim
exceptarea de la procedura regularizării[4].

În prezentul subtitlu vom prezenta, cu titlu exemplificativ, câteva prevederi legale privindu-l pe
judecătorul sindic, menite a garanta celeritatea procedurii. Obligația de celeritate a judecătorului
sindic se va completa cu analiza privind procedura de judecată, reglementată de Legea
nr. 85/2014, subtitlul 3 din prezentul articol.

Art. 12 din Legea nr. 85/2014[5], incident mandatului ad-hoc, reglementează expres că după
primirea cererii, preşedintele tribunalului dispune citarea, în termen de 5 zile, prin agent procedural,
a debitorului şi a mandatarului ad-hoc propus.
[4]
Conform dreptului procesual civil, sancțiunea care intervine pentru neregularizarea cererii constă în anularea acesteia.
[5]
Vechiul art. 9 din Legea nr. 381/2009 este preluat identic în noua reglementare.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 97

 Andreea-Maria MAXIM

Or, Codul de procedură civilă nu stabilește niciun termen expres privind fixarea primului
termen de judecată, curgând de la primirea cererii de chemare în judecată. Art. 201 alin. (3)
Noul C. pr. civ. prevede că în termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare,
judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de
la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. Art. 201 alin. (5) din Noul C. pr. civ. doar consacră
posibilitatea judecătorului de a aprecia dacă se impune reducerea termenelor privind fixarea
primului termen, în cazul proceselor urgente, și în funcţie de circumstanţele cauzei. Ba mai mult,
în dreptul procesual comun, cererile de judecată sunt precedate de verificarea acestora, sub
auspiciul procedurii regularizării cererii de chemare în judecată. Pe când, în procedura insolvenței,
cererea de deschidere a procedurii este exceptată de la procedura regularizării. Art. 41 alin. (4)
teza finală din Legea nr. 85/2014 prevede că în cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea cererii.

Art. 62 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 statuează un termen maxim de 15 zile pentru soluţionarea
de către judecătorul sindic a obiecţiunilor împotriva raportului de evaluare a bunurilor din
patrimoniul debitorului, calculat de la înregistrarea acestora.

Tot într-un termen de maxim 15 zile legea impune în sarcina judecătorului-sindic supunerea
propunerii de intrare în faliment a debitorului în procedura simplificată, dezbaterii părţilor în
şedinţă publică, calculat de la primirea raportului administratorului judiciar prin care propune
fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura
generală[6].

Termenul de cel mult 15 zile este prevăzut și pentru confirmarea planului de reorganizare al
societății în insolvență de către judecătorul sindic, care începe să curgă de la depunerea la tribunal
de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a
fost aprobat[7].

Un termen puțin mai lung, de 20 de zile, este instituit pentru soluționarea de către judecător a
DOCTRINĂ

contestațiilor împotriva raportului asupra fondurilor provenite din lichidarea averii debitorului
și a planului de distribuire către creditori. Termenul de 20 de zile se calculează de la publicarea
raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire[8].

În materia falimentului instituţiilor de credit, Legea nr. 85/2014 instituie în sarcina instanțelor
obligația soluționării unor cereri în termene scurte, speciale. Astfel, apelul împotriva sentințelor
pronunțate de judecătorul sindic va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului
la curtea de apel, iar apelul împotriva hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii
insolvenței se judecă în 48 de ore de la înregistrarea acestuia. În continuare, arătăm că actul
normativ dispune că judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia împotriva măsurilor luate de
lichidatorul judiciar, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, iar asupra contestaţiei împotriva
cererii de deschidere a procedurii falimentului se va pronunţa în termen de 10 zile de la
înregistrarea contestaţiei.

[6]
Termenul curge de la primirea raportului administratorului judiciar prin care propune fie intrarea în procedura simplificată,
fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală, conform art. 92 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.
[7]
Art. 139 alin. (1).
[8]
Art. 160 alin. (6).

98 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

Obligația de celeritate incumbă și practicianului în insolvență, fie că el joacă rolul de administrator

judiciar, fie lichidator judiciar.

Printre primele măsuri ale acestuia se regăsește comunicarea deschiderii procedurii insolvenței,
notificarea privind formularea declarațiilor de creanță cu creditorii, cu cel puţin 10 zile înainte de
împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor. Noul termen
reglementat este suficient și justificat de rațiuni practice, pentru a asigura posibilitatea reală a
creditorilor de a formula cererile de admitere a creanțelor.

Totodată, inventarierea bunurilor din patrimoniul debitorului va trebui realizată într-un termen
maxim de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, termen inovator. Administratorului judiciar
îi revine atribuția de a dispune evaluarea bunurilor debitorului, astfel încât aceasta să fie realizată
până la data stabilită pentru depunerea tabelului definitiv al creanţelor.

Ca element de noutate[9], evocăm posibilitatea administratorului/

inventarierea bunurilor |
lichidatorului judiciar de a valorifica bunuri negarantate oricând
Comitetul Creditorilor |
în cursul procedurii sau posibilitatea de valorificare a unor bunuri,
obligație de celeritate
anterior formării şi desemnării Comitetului Creditorilor, de către
administratorul/lichidatorul judiciar, pentru acoperirea cheltuielilor de procedură.

Dreptul administratorului/lichidatorului judiciar de a valorifica bunurile negarantate cunoaște

următoarele limitări și condiționări:

– cuantumul cheltuielilor de procedură, textul legal fiind explicit în acest sens „în limitele
necesare acoperirii cheltuielilor de procedură”;
– lipsa lichidităților debitorului;
– bunuri negarantate neesențiale reorganizării;
– minimul valorii de lichidare a bunurilor, conform evaluării;
– publicarea propunerii de valorificare a bunurilor în B.P.I. (integrată raportului lunar de activitate);
– dreptul oricărei părți interesate (creditori, administrator special) de a contesta propunerea
de valorificare a bunurilor, în termen de 3 zile de la publicarea în B.P.I. cu acordul Comitetului
Creditorilor, după desemnarea sa.

Acesta este un mecanism de asigurare a eficacității procedurii de insolvență.

În ceea ce privește îndeplinirea obligației de celeritate a administratorului/lichidatorului judiciar,

aceasta are ca obiect informarea creditorilor concordatari asupra neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzătoare de către debitor a obligaţiilor sale, notificarea creditorilor privind deschiderea
procedurii și a depunerii declarației de creanță, verificarea cererilor de admitere a creanțelor,
notificarea creditorilor privind reducerea creanțelor și a înlăturării dreptului de preferință,
înregistrarea la tribunal și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului definitiv,
valorificarea unor bunuri [10], desfacerea contractelor individuale de muncă ale salariaților,
[9]
Pentru noutățile acestei legi, a se vedea S.M. Miloș, A. Deli-Diaconescu, Principalele elemente de noutate aduse prin
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicat în Revista Română de Drept al
Afacerilor nr. 7/2014 (www.idrept.ro).
Obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă pentru a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare
[10]

nu vor fi sigilate cu ocazia inventarierii; în vederea conservării patrimoniului, în cazul în care în averea debitorului nu
există suficiente lichidităţi, lichidatorul judiciar va putea valorifica de urgenţă bunuri ale debitorului, cu prioritate pe cele
asupra cărora nu există cauze de preferinţă, pentru obţinerea acestor lichidităţi.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 99

 Andreea-Maria MAXIM

cu respectarea termenului legal de preaviz, comunicarea de urgenţă băncilor instituirea

interdicţiei de a dispune de sumele din conturile bancare fără un ordin al administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar, în situația în care debitorului i-a fost ridicat dreptul de
administrare, lichidarea averii debitorului. În ipoteza procedurii falimentului societăților de
asigurare-reasigurare, lichidatorului judiciar îi revine atribuția de a comunica de îndată hotărârea
de deschidere a procedurii părţilor interesate, Fondului de garantare, precum şi oficiului registrului
comerţului.

Un alt mijloc de garantare a eficienței constă în așa-zisa obligație a practicianului în insolvență de

a prezenta comitetului/adunării creditorilor o dată la 3 luni un raport asupra fondurilor obţinute
din lichidare şi din încasarea de creanţe. În situația în care nu ar exista în acest interval de timp
încasări, apreciem că ar fi binevenită prezentarea unui raport privind situația datoriilor totale
curente ale societății debitoare, o situație detaliată a bunurilor care mai sunt de valorificat,
inclusiv prețul acestora, respectiv creanțele nerecuperate ale debitorului.

Totodată, pentru eficientizarea procedurii, ar trebui conștientizați periodic creditorii privind

avantajele reducerii perioadei procedurii, respectiv modificării regulamentelor de valorificare ale
activelor debitorului, întrucât interesul creditorilor este recuperarea creanțelor într-un cuantum
cât mai mare, într-un termen cât mai scurt. Cu cât procedura insolvenței se prelungește, cu
atât cresc cheltuielile de procedură (onorarii lichidator/administrator judiciar, servicii pază etc.),
acestea fiind achitate cu prioritate din averea debitorului. Iar interesul practicianului în insolvență
este sau ar trebui să fie gestionarea procedurii în mod eficient, cu bună-credință, în interesul
creditorilor, fapt ce reflectă, în mod direct, profesionalismul acestuia. Și creditorii trebuie să dea
dovadă de bună-credință, să evite încercarea de substituire a lichidatorului/administratorului
judiciar.

Astfel, apreciem că cel mai important mecanism îl reprezintă cooperarea și colaborarea dintre
creditori și lichidatorul judiciar, în procedura falimentului debitorului. Aceștia, împreună ar trebui
DOCTRINĂ

să găsească cele mai bune soluții pentru promovarea și valorificarea rapidă, la un preț real, al
pieței, a bunurilor debitorului. Creditorii prin voturile exprimate, în cadrul Adunării creditorilor,
influențează în mod direct celeritatea procedurii insolvenței. Pentru acest motiv, apreciem că
aceștia ar trebui să își exprime voturile cât mai prompt, de la prima convocare, să nu omită a vota.
Întrucât, în practică, se întâlnesc cazuri în care se reconvoacă și de 5-6 ori Adunarea creditorilor,
cu aceeași ordine de zi, fie din lipsă de cvorum, fie că votul exprimat constă tocmai în solicitarea
prorogării adunării.

În același context al ineditului, apreciem a fi extrem de binevenită normarea expresă a termenului

de 5 zile lucrătoare pentru plata efectivă a sumelor distribuite după soluționarea contestațiilor
împotriva raportului asupra fondurilor şi a planului de distribuire. Termenul curge de la data când
hotărârea de soluţionare a contestaţiilor devine executorie. În practică, lichidatorul judiciar va
proceda la virarea creanțelor în conturile bancare ale creditorilor, în acest termen legal. Rațiunea
constă în interesul nemijlocit al creditorilor de a-și recupera creanțele în cel mai scurt timp
posibil. Singura critică ar putea consta în lipsa unei sancțiuni, în caz de nerespectare a acestei
obligații legale instituite în sarcina lichidatorului judiciar. Ba mai mult, existența unei sancțiuni nu
înseamnă neapărat și aplicarea ei. Totuși, generic, o încercare timidă a legiuitorului de instituire
a unei sancțiuni s-a materializat prin reglementarea răspunderii practicienilor în insolvență doar

100 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

pentru exercitarea atribuțiilor cu rea-credință sau gravă neglijență.[11] Practicianul în insolvenţă

nu va răspunde pentru administrarea defectuoasă a procedurii dacă nu se poate reţine reaua-
credinţă sau gravă neglijenţă.[12]

Obligația de celeritate revine tuturor participanților la procedura de insolvență. Cu titlu pur

exemplificativ, noua lege stabilește în sarcina Băncii Naţionale a României obligația de a formula
un răspuns rapid solicitării de aprobare pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii
falimentului instituțiilor de credit. Indiferent că cererea a fost formulată de debitor sau de către
creditor, banca centrală a României[13] trebuie să se pronunțe printr-o hotărâre motivată în termen
de 10 zile de la data primirii solicitării.[14]

O situație aparte întâlnim în cazul procedurii falimentului instituțiilor de credit în ceea ce privește
îndeplinirea obligației de celeritate. În cazul falimentului instituțiilor de credit, judecătorului sindic
îi revine obligația de a comunica hotărârea de deschidere a
Banca Naţională a României |
procedurii falimentului BNR, debitoarei, lichidatorului judiciar,
falimentul instituțiilor de credit |
Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar,
sistem bancar
precum şi oficiului registrului comerţului. Judecătorul-sindic
va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind deschiderea procedurii falimentului
instituţiei de credit debitoare în chiar ziua pronunţării acesteia, prin unul din următoarele mijloace
alternative: fax, e-mail sau prin telefon. Însă, nimic nu se opune ca acestea să fie cumulate,
prioritară fiind asigurarea transmiterii informației cu confirmare de primire.

În procedura comună, de drept comun, a insolvenței, judecătorul sindic comunică sentința de

deschidere a procedurii doar administratorului/lichidatorului judiciar și debitorului, iar lichidatorul
notifică O.R.C. Însă, în procedura falimentului instituțiilor de credit obligația de a comunica
hotărârea privind deschiderea procedurii și cu B.N.R., Fondului de garantare și O.R.C., revine
însuși judecătorului sindic. Ba mai mult, textul legal dispune imperativ că judecătorul sindic
va comunica debitoarei deschiderea procedurii în aceeași zi în care s-a pronunțat în acest sens.

Apreciem că suntem în prezența unei derogări de la procedura insolvenței de drept comun,

falimentul instituțiilor de credit desprinzându-se ca o procedură specială, cu reguli specifice. În
susținerea acestui argument, vin și participanții noi, proprii doar acestei proceduri, BNR, Fondul
de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Astfel, B.N.R. îi revine obligația de a închide
conturile instituţiei de credit debitoare deschise în evidenţele sale, în ziua pronunțării hotărârii
de deschidere a falimentului, după finalizarea decontării plăţilor din ziua respectivă. Tot în aceeași
zi, disponibilităţile debitoarei vor fi transferate în conturile tip instituţie de credit în faliment,
deschise la o bancă comercială.

[11]
Art. 182 din Legea nr. 85/2014
[12]
Această reglementare a fost inspirată din legislația privind răspunderea magistraților. În practică, răspunderea
patrimonială a magistraților pentru erori judiciare nu a fost angajată vreodată. Ceea ce ne face reticenți și la eficiența
și eficacitatea noii reglementări, în cazul practicienilor în insolvență. Constatăm o tendință de instituire și uniformizare
a răspunderii profesiilor liberale, având în vedere și reglementarea răspunderii notarilor publici, de dată relativ recentă.
[13]
Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României.
[14]
Art. 217 alin. (3), art. 218 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 101

 Andreea-Maria MAXIM

Totodată, B.N.R. îi incumbă obligația de celeritate, de a comunica de îndată autorităţii de

supraveghere bancară din ţara gazdă a sucursalei respective despre deschiderea procedurii
falimentului, în cazul în care instituţia de credit are deschise sucursale în alte ţări.

În continuare, în susţinerea caracterului special al acestei proceduri, legea dispune că publicarea

notificării de deschidere a procedurii falimentului instituției de credit va fi efectuată în două ziare
de circulaţie naţională.

Reglementarea privind raporturile de drept internaţional privat în domeniul falimentului

instituţiilor de credit prevede că judecătorul-sindic va lua de îndată măsurile necesare pentru
publicarea unui extras din hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene şi în două ziare de circulaţie naţională din fiecare stat membru gazdă.

O procedură specială de insolvență o constituie și procedura falimentului societăților de

asigurare-reasigurare, însă rămânem fideli opiniei conform căreia procedura falimentului
instituțiilor de credit constituie o procedură de insolvență sui generis.

În raporturile de drept internaţional privat în domeniul falimentului societăţilor de asigurare-

reasigurare, instanţa competentă informează de îndată Autoritatea de Supraveghere Financiară cu
privire la hotărârea de a deschide o procedură de faliment, inclusiv cu privire la efectele practice
pe care o astfel de procedură le poate avea; informarea se face înainte de adoptarea hotărârii sau
imediat după aceea.

După deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare-reasigurare, persoană

juridică română, lichidatorul judiciar îi informează de îndată pe creditorii de asigurări cunoscuţi, care
au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în România sau într-un alt stat membru.

Creditorii vor comunica, de urgenţă, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar convocarea

adunării/comitetului creditorilor şi orice alte documente şi informaţii aferente acesteia vor fi
DOCTRINĂ

comunicate.

Autorității de Supraveghere Financiară îi incumbă obligația de a informa, de urgenţă, autorităţile

de supraveghere din toate celelalte state membre despre hotărârea unei societăți de asigurare-
reasigurare de a deschide procedura falimentului, inclusiv despre efectele concrete posibile
ale unei astfel de proceduri. Reglementarea privind raporturile de drept internaţional privat
în domeniul falimentului societăţilor de asigurare-reasigurare prevede că: Autoritatea de
Supraveghere Financiară va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din
hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. După
deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare, persoană
juridică română, Autoritatea de Supraveghere Financiară[15] îi informează de îndată pe creditorii de
asigurări cunoscuţi, care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în România sau într-un
alt stat membru.

În procedura falimentului, aplicabilă sucursalelor societăţilor de asigurare/reasigurare din alte

state membre ale Uniunii Europene, care au sediul în România, autoritatea competentă [16]
[15]
Obligație de informare alternativă a A.S.F. sau a lichidatorului judiciar.
Este autoritatea publică sau un organism recunoscut oficial în dreptul intern, care este împuternicit în temeiul dreptului
[16]

intern să supravegheze instituţiile ca parte a sistemului de supraveghere existent în statul membru respectiv, conform

102 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

informează de îndată creditorii de asigurări despre decizia de deschidere a unei proceduri de faliment,
prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Banca Naţională a României va informa de îndată ce îi este notificată deschiderea unei proceduri
de reorganizare judiciară sau de faliment a instituției de credit către autoritatea competentă a
statului membru de origine, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, despre
decizia de deschidere a unei proceduri de reorganizare judiciară sau de faliment (Reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat în domeniul falimentului instituţiilor de credit). Banca
Naţională a României va informa fără întârziere autorităţile competente din statele membre gazdă
asupra măsurilor de reorganizare sau asupra hotărârii de deschidere a procedurii lichidării, luată
într-un stat nemembru cu privire la o instituţie de
credit şi la sucursala acesteia din România, atunci citare |
Buletinul procedurilor de insolvență |
când instituţia de credit are sediul în alt stat decât un
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
stat membru şi are deschise sucursale şi pe teritoriul
altor state membre. Informarea va fi făcută imediat după ce Banca Naţională a României a retras
autorizaţia de funcţionare a sucursalei ca urmare a deschiderii procedurii de lichidare sau de îndată
ce a luat cunoştinţă despre luarea măsurilor de reorganizare cu privire la sucursală.

În cazul insolvenței transfrontaliere, și reprezentantului[17] străin îi revine îndatorirea de informare,

cu celeritate, a instanței române competente privind modificări importante survenite în derularea
procedurii străine supuse recunoaşterii ori recunoscută sau în statutul său de reprezentant al
acelei proceduri, respectiv deschiderea oricăror altor proceduri străine referitoare la acelaşi
debitor, de care reprezentantul a luat cunoştinţă.

Citarea prin Buletinul procedurilor de insolvență (B.P.I.) – instituită în scopul asigurării

celerității procedurii insolvenței

Alt mecanism, deja consacrat[18], constă în comunicarea actelor procedurale participanților prin
Buletinul procedurilor de insolvență.

Din punct de vedere istoric[19], Buletinul procedurilor de insolvență a fost înființat în anul 2006,
prin Hotărâre a Guvernului nr. 1881/2006, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 85/2006, fiind
o publicație a Oficiului Național al Registrului Comerțului (O.N.R.C.).

Conform definiției prevăzute de art. 5 pct. 13 din Legea nr. 85/2014, Buletinul procedurilor de
insolvență este publicaţia editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept
scop publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură
art. 4 pct. 40 din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de
investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, art. 7 alin. (11) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 99/2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului ;
Art. 5 pct. 56 din Legea nr. 85/2014 definește reprezentantul străin ca persoana fizică sau juridică, incluzând persoanele
[17]

desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, în cadrul unei proceduri străine să administreze reorganizarea sau lichidarea
bunurilor şi a activităţii debitorului sau să acţioneze ca reprezentant al unei proceduri străine;
A se vedea citarea, comunicarea actelor de procedură şi notificarea în vechea reglementare, G. Piperea, Procedura
[18]

insolvenţei ca proces civil – Partea a II-a, Revista Româna de Drept al Afacerilor nr. 1/2007 (www.idrept.ro)
Antecesorul său a fost Buletinului procedurilor de reorganizare judiciară și faliment, prin Ordinul nr. 1187/C /2005
[19]

al Ministerului Justiției s-a aprobat procedura de comunicare a actelor de procedură, a documentelor care le însoțesc
și a informațiilor cuprinse în acestea între instanțele judecătorești, judecătorii-sindici, administratorii și lichidatorii
desemnați și Oficiul Național al Registrului Comerțului, în vederea editării.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 103

 Andreea-Maria MAXIM

efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar după

deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzute de prezenta lege, precum şi a altor acte care,
potrivit legii, trebuie publicate.

Aceasta este o publicaţie care facilitează derularea, cu celeritate, a formalităţilor juridice

şi administrative aferente procedurii de insolvenţă, aplicabilă debitorilor aflaţi în stare de
insolvenţă.[20]

Printre beneficiile publicării prin B.P.I. amintim: accelerarea procedurii de insolvență și

simplificarea comunicării actelor de procedură (citații, convocări, notificări, hotărâri judecătorești
și a altor acte) emise de către instanțele judecătorești și administratorii judiciari/lichidatori,
stabilind astfel o procedură electronică de comunicare.[21]

3. Procedura de judecată în noua reglementare a insolvenței,

Codului de procedură civilă – argument în favoarea caracterului
special al acesteia
Conform art. 41 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, toate cererile, contestaţiile, acţiunile privind
procedura insolvenței se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la
judecata în primă instanţă, cu menţiunea că termenul pentru depunerea întâmpinării este de
maximum 15 zile de la comunicare, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul-
sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării,
primul termen de judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei. În ceea ce
priveşte cererile de deschidere a procedurii de insolvenţă ori în alte cazuri în care legea prevede
termene speciale se va ţine cont de aceste termene speciale.

În contextul insolvenței, procedura de judecată[22] a cererilor, contestaţiilor, acţiunilor este cea

DOCTRINĂ

prevăzută de Codul de procedură civilă privind judecata în primă instanță, însă cu unele excepții
sau derogări notabile, instituite de legiuitor în vederea eficientizării acestor proceduri speciale,
de insolvență.

În domeniul procedurilor de prevenire a insolvenței (mandatul ad-hoc și concordatul preventiv),

legiuitorul a instituit termene scurte de citare ale părților, ce curg de la data înregistrării cererii,
tocmai pentru a asigura celeritatea acestor două proceduri.

În ceea ce privește procedura mandatului ad-hoc, legea prevede, în mod expres, că părțile
interesate (debitorul, mandatarul ad-hoc) vor fi citate de către președintele tribunalului în termen
de 5 zile de la înregistrarea cererii de numire a mandatarului ad-hoc.[23]

De asemenea, ca regulă generală, în cazul cererilor incidente concordatului preventiv, părțile vor
fi citate într-un termen și mai scurt, de doar 48 de ore de la înregistrarea acestora. Pentru părțile

[20]
http://www.buletinulinsolventei.ro/index.php/ro/despre-npi
[21]
https://e-justice.europa.eu/content_insolvency_registers-110-ro-maximizeMS-ro.do?member=1
[22]
C.B. Nasz, Aspecte specifice privind procedura de judecată în materie de insolvenţă, publicat în Revista Pandecte
Române nr. 10/2008 (www.idrept.ro)
[23]
Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

104 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

care au sediul în străinătate legea conține dispoziții derogatorii de la regula anterioară, acestea
fiind citate prin mijloace rapide de comunicare, la sediul său, după caz, la domiciliul ori reşedinţa
cunoscut/cunoscută al/a acestora. Dacă nu se cunoaște sediul/domiciliul/reședința părților, legea
prevede că acestea vor fi citate prin publicitate, prin afișare la ușa instanței.[24] Este evident că
această măsură este de natură a asigura celeritatea procedurii concordatului preventiv, fiind
inspirate într-o oarecare măsură din Noul Cod de procedură civilă.

Concordatul preventiv va fi omologat de către judecător doar după citarea şi ascultarea

administratorului concordatar.[25]

În materia noii proceduri a insolvenței, după pronunțarea deschiderii concordat preventiv |

procedurii insolvenței, în acțiunile judiciare de drept comun, comunicarea citaţiilor |
debitorul va fi citat în mod direct atât la sediul său, cât și la sediul acte de procedură
administratorului/lichidatorului judiciar.[26]

În procedura insolvenței, regula generală în materie de citare este citarea prin Buletinul
procedurilor de insolvență. Acesta se aplică și pentru comunicarea actelor de procedură.[27]

Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor către participanţii la proces, al căror sediu,

domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă
coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000
privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului
(CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind
notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie
civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”).

În procedurile contencioase ale insolvenței, vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele
ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de
contradictorialitate.

Legea nr. 85/2014 prevede cu titlu de excepție, de la regula generală privind comunicarea actelor
prin B.P.I., că primele acte de procedură, ulterioare deschiderii procedurii insolvenței, inclusiv
notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
Prima citare şi comunicare a actelor de procedură cu persoanele împotriva cărora se introduce o
acţiune (contestații împotriva măsurilor luate de administratorul/lichidatorul judiciar, cereri de
anulare a transferurilor patrimoniale, cerere de angajare a răspunderii personale patrimoniale a
organelor de conducere ale debitorului), ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza
potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi prin B.P.I. Instanţele judecătoreşti vor transmite
actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în B.P.I.

O modificare binevenită, adusă de noua lege a insolvenței, constă în repunerea automată, de

drept (ope legis), în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor, a creditorilor care
nu au fost notificaţi direct, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire. Simpla depunere

[24]
Art. 18 din Legea nr. 85/2014.
[25]
Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
[26]
Art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014.
[27]
Art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 105

 Andreea-Maria MAXIM

a unei cereri de admitere la masa credală generează efectul, ope legis, al repunerii în termen,
creditorii preluând procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală.
Prin această modificare, apreciem că se face dreptate creditorilor care nu au fost notificați în mod
direct, indiferent de motivul pentru care s-a omis notificarea lor. Pe vechea reglementare, dacă
debitorul nu predă niciun document, inclusiv lista creditorilor, actele contabile, administratorul/
lichidatorul judiciar era în imposibilitate obiectivă, deci neculpabilă, de a notifica creditorii pentru
a se înscrie la masa credală și astfel aceștia erau prejudiciați în mod evident. Nefiind înscriși în
tabel, nu erau îndreptățiți, din punct de vedere legal, să participe la luarea deciziilor în cadrul
procedurii, respectiv la distribuirea sumelor provenite din lichidarea patrimoniului debitorului.
Prin introducerea acestei reglementări, a fost înlăturată o dispoziție inechitabilă din vechea lege.

Procedura de citare prin B.P.I. va fi considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu cel puţin
5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare.[28] Se poate observa că această
prevedere este inspirată din art. 159 din Codul de procedură civilă.

În scopul declarat de a asigura celeritatea procedurii insolvenței, legiuitorul român a apreciat că

nu se impune citarea părților, în anumite situații. În acest sens, amintim, cu titlu de exemplu,
cererea de suspendare provizorie a urmăririlor silite[29], confirmarea de către judecătorul sindic
a administratorului/lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul
care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, desemnarea curatorului special,
suspendarea executării măsurii practicianului în insolvență contestate de creditori, cererea
de deschidere a procedurii insolvenței introdusă de debitor, suspendarea provizorie a oricăror
proceduri de executare silită a bunurilor debitorului, ordonanţa preşedinţială, având ca obiect
măsuri vremelnice, în scopul suspendării operaţiunilor de înstrăinare a unor bunuri sau drepturi
patrimoniale importante din averea debitorului, respectiv măsuri de conservare a acestor
bunuri.[30]

Însă, art. 153 și urm. din Noul C. pr. civ. prevăd, în termeni imperativi, necesitatea citării,
sancţiunea care intervine în cazul nerespectării normelor imperative privind citarea este nulitatea.
DOCTRINĂ

Astfel, Codul de procedură civilă instituie ca regulă citarea părților, în mod direct, prin agenți
procedurali, necitarea constituind excepția, care trebuie stipulată în mod expres de lege, în
cazul respectiv.[31] De fiecare dată când instanța de judecată va constata că nu a fost îndeplinită
procedura de citare cu una dintre părți, va amâna cauza pentru a se repeta procedura de citare,
măsură justificată de garantarea dreptului la apărare.

În materia executării silite individuale, prevăzută de Noul Cod de procedură civilă, art. 640 1[32]
dispune o excepție de la regula enunțată anterior, cererea de învestire cu formulă executorie se
soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al
debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor.

[28]
Art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
[29]
Art. 996 şi art. 999 C. pr. civ.
[30]
Art. 25 alin. (2), art. 45 alin. (1) lit. e), art. 53 alin. (3), art. 59 alin. (7), art. 66 alin. (10)-(11), art. 70 alin. (6) din Legea
nr. 85/2014.
[31]
I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Noul Cod de procedură civilă din 15 februarie 2013, Universul Juridic, A. Tabacu, Citarea
şi comunicarea actelor de procedură potrivit Noului Cod de procedură civilă, în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2011
(disponibile pe www.idrept.ro)
Introdus prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
[32]

civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe.

106 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

Conform dreptului procesual comun, obligaţia pârâtului de a depune întâmpinare trebuie

îndeplinită în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub
sancțiunea decăderii, iar răspunsul la întâmpinare este obligatoriu.[33]

Pe de altă parte, Legea nr. 85/2014 dispune derogativ că termenul pentru depunerea întâmpinării
este de maximum 15 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată (contestație, cale de
atac), iar răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu. [34]

Judecătorul-sindic fixează, prin rezoluție, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii

întâmpinării la dosarul cauzei, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la
data rezoluției.

În schimb, Noul Cod de procedură civilă reglementează că în

judecător-sindic |
termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare
Noul Cod de procedură civilă |
sau a expirării termenului de depunere a răspunsului la executare silită colectivă
întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen
de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.[35]

Legea nr. 85/2014 instituie, de o manieră generală, prioritatea termenelor speciale față de
dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, alte termene speciale în ceea ce privește cererile de
deschidere a procedurii de insolvență ori în alte cazuri în care legea prevede termene derogatorii,
se va ține cont de aceste termene speciale.[36]

Un astfel de termen derogatoriu, relativ important, este prevăzut de art. 66 alin. (10) din Legea
nr. 85/2014 privind judecarea, în regim de urgenţă, a cererii debitorului de deschidere a procedurii,
în termen de 10 zile, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Prin excepţie de la prevederile
art. 200 C. pr. civ., judecătorul-sindic va stabili termenul de judecată, în termen de 10 zile de
la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplineşte toate cerinţele legale şi nu sunt depuse toate
documentele.

În contextul procedurii insolvenței, procedură de executare silită colectivă, prin excelență,

amintim modificarea de dată relativ recentă, adusă contestației la executare individuală, în sensul
exceptării ei de la procedura regularizării, din rațiuni de simetrie.[37]

În materia căii de atac, termenul de declarare a apelului împotriva hotărârilor preşedintelui

tribunalului sau ale judecătorului-sindic este de 7 zile. Acest termen începe să curgă de
la comunicare, pentru părțile absente, de la pronunţare, pentru părțile prezente, în cazul

[33]
Art. 201 alin. (1) coroborat cu art. 208 alin. (1) Noul C. pr. civ.
[34]
Art. 41 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, Noul C. pr. civ. dispune că răspunsul la întâmpinare trebuie depus în 10 zile de
la comunicarea întâmpinării.
[35]
Art. 201 alin. (3)-(4) Nou C. pr. civ.
A se vedea și C.C. Dinu, Consideraţii cu privire la aplicarea normelor de procedură civilă speciale în raport cu normele de
[36]

procedură civilă generale, Revista Română de Drept Privat nr. 4/2007, disponibilă pe www.idrept.ro
[37]
Introdus în vigoare la data de 19 octombrie 2014 prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
conexe, art. 716 alin. (1) Noul C. pr. civ.: Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod
pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător, dispoziţiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 107

 Andreea-Maria MAXIM

procedurilor de prevenire a insolvenței (mandat ad-hoc, concordat preventiv), respectiv de la

comunicarea hotărârii realizată prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.[38]

Însă, în reglementarea inițială a legii privind procedura insolvenței, din 2006, termenul de
recurs era de 10 zile de la comunicarea hotărârii. Ulterior, acest termen a fost redus la 7 zile, cu
menținerea căii de atac a recursului, modificare adusă de art. I, pct. 12 din Legea nr. 169/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În continuare, prin art. 59 pct. 2 din Titlul IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare
a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă s-a modificat calea de atac împotriva
hotărârilor judecătorului sindic din recurs în apel. Astfel, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
aplicabil odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, instituia drept cale
ordinară[39] de atac apelul, fără a prevedea un termen special sui generis. Or, conform Noului
Cod de procedură civilă, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. [40]

O serie de modificări succesive au fost operate asupra Legii privind procedura insolvenței
referitoare la termenul în care va fi judecată calea de atac. În prima variantă a acestei legi, recursul
trebuia judecat în termen de maxim 30 de zile de la înregistrarea dosarului de recurs la curtea de
apel. Ulterior, termenul a fost redus la 10 zile, cu menținerea momentului în care începe acesta
să curgă, de la înregistrarea recursului la curtea de apel. În final, art. 8 alin. (2) din Legea privind
procedura insolvenței, modificat de art. 59 pct. 2 din Titlul IV din Legea nr. 76/2012, dispunea
doar că apelul va fi judecat de urgență. Teoretic, instanța va stabili termene mai scurte pentru
depunerea întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare. Dar formularea de urgență este criticabilă,
fiind ambiguă, iar în practică depinde doar de volumul de lucru al (încărcătura) instanțelor. Însă,
aceste termene sunt de recomandare, nefăcând parte din categoria termenelor imperative, iar
nerespectarea lor neatrăgând nicio sancțiune sau consecință juridică, fapt care pune la îndoială
efectivitatea acestor dispoziții legale. [41]

Observăm o primă derogare de la Codul de procedură civilă privind începutul curgerii termenului
DOCTRINĂ

de atac, fiind stabilit clar începutul acestui termen pentru toate părțile, în cazul procedurii de
insolvență, și anume de la publicarea hotărârii în B.P.I. Considerăm binevenită consacrarea unui
moment clar și bine delimitat privind începutul curgerii termenului de atac, raportat la faptul
că în vechea reglementare în practică existau, adesea, decalaje de mai multe zile a comunicării
hotărârii, prin agenții procedurali, părților interesate. De asemenea, practica instanțelor nu era
unitară privind ordinea și/sau modalitatea de comunicare a hotărârii, prin publicare în B.P.I. sau
direct părților. Cert este că termenul începea să curgă de la prima comunicare. Așadar, prin
această modificare a curgerii termenului de declarare a căii de atac se asigură determinarea, cu
exactitate, atât a momentului inițial, cât și al celui final privind împlinirea termenului, fiind același
pentru toate părțile interesate a declara calea de atac împotriva hotărârii judecătorului sindic.
Iar această modificare are menirea de a contribui și ea la asigurarea celerității procedurilor de
prevenire și de insolvență, venind în ajutorul lichidatorului/administratorului judiciar al debitorului
prin facilitarea verificării înregistrării căii de atac, mai ales în situațiile în care comunicarea
[38]
Art. 8 alin. (4) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței, art. 43 alin. (2) procedura insolvenței.
[39]
Art. 456 Noul C. pr. civ.
[40]
Art. 468 alin. (1) Noul C. pr. civ.
A se vedea clasificarea termenelor, V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, ed. a 4-a,
[41]

Ed. C.H. Beck, București, 2009, p. 179-180.

108 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

hotărârii ar trebui realizată unui număr ridicat de persoane interesate, care ar ataca-o. În concret,
practicianul în insolvență va verifica dacă au fost înregistrate contestații sau căi de atac împotriva
hotărârii judecătorului, având ca reper termenul de împlinire al acesteia, fiind scutit de a mai
verifica la dosarul cauzei datele de comunicare ale hotărârilor cu fiecare dintre părți. Astfel,
apreciem că administratorul/lichidatorul judiciar va fi în măsură să pună în aplicare ceea ce a
dispus judecătorul sindic, având o mai mare siguranță privind împlinirea termenului de atac.

Sub acest aspect, noua lege a insolvenței are un plus față de Noul Cod de procedură civilă, cel
puțin la nivel teoretic, detaliind judecata de urgență, menționând expres termene mai scurte
decât cele prevăzute în dreptul procesual comun.

În Noul Cod de procedură civilă întâmpinarea la apel se va

Noul Cod de procedură civilă |
depune în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării
întâmpinare la apel |
apelului, iar răspunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10
termene speciale de apel
zile de la data comunicării. Preşedintele completului de judecată
stabileşte primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei
preşedintelui instanţei de apel.[42]

Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în B.P.I.,
dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenţă.
Citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor în apel şi
comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin B.P.I. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele
de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în B.P.I. Procedura va fi considerată îndeplinită
dacă citaţia se publică cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare.
În vederea soluţionării apelului se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-şef al
tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-
sindic, în cazul în care apelul priveşte o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format
dosar asociat. În cazul în care instanţa de apel consideră necesare şi alte acte din dosarul de
fond, va pune în vedere părţilor interesate, prin rezoluţia la primirea cererii de apel sau prin
încheiere în cursul soluţionării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita direct
jucătorului-sindic.

Termene speciale de apel, derogatorii de la regula generală de 7 zile întâlnim în Legea nr. 85/2014.

Împotriva încheierii de înlocuire a administratorului/lichidatorului judiciar se poate formula apel

în termen de 5 zile de la comunicare.[43]

Și în dreptul procesual civil comun întâlnim termene speciale, derogatorii termenului general de
apel de 30 de zile. În acest sens, constatăm existența excepției comune a termenului de formulare
a apelului de 5 zile de la comunicare sau de la pronunțare. În materie de executare silită, termenul
general de apel este de 10 zile de la comunicare, dar acesta comportă și excepții.[44] Termenul
special de apel în materia executării silite este de 5 zile. Astfel, încheierea de soluționare a cererii
de suspendare a executării silite, hotărârea dată cu privire la validarea popririi, hotărârea de

[42]
Art. 471, art. 475 alin. (2) Noul C. pr. civ.
[43]
Art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
Art. 650 alin. (3) Noul C. pr. civ.: În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care
[44]

poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 109

 Andreea-Maria MAXIM

soluționare a contestaţiilor formulate împotriva proiectului de distribuire a sumelor obţinute

din executarea silită către creditori sunt supuse doar căii de atac a apelului în termen de
5 zile.[45] Acest termen derogatoriu este prevăzut și pentru atacarea încheierii de respingere ca
inadmisibilă a cererii de intervenţie, încheierea de respingere a cererii de asigurare a probelor,
încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru, încheierea de înființare a sechestrului
asigurător, încheierea de soluționare a sechestrului judiciar.[46] Totodată, termenul exercitării căii
de atac a apelului de 5 zile a fost instituit de legiuitor și în cazul procedurii speciale a ordonanței
preşedințiale, precum și procedurii evacuării.[47]

O altă derogare de la dreptul procesual civil, ce confirmă din nou caracterul special al procedurii
insolvenței, apelul nu suspendă executarea hotărârilor judecătorului-sindic. Ca regulă generală,
hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.[48]

Prin noua lege a procedurii insolvenței au fost introduse noi cazuri în care poate fi suspendată, în
apel, sentinţa judecătorului sindic. Suspendarea facultativă a hotărârilor judecătorului sindic se
va putea dispune și pentru următoarele acte: sentința de soluționare a contestațiilor împotriva
măsurilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar; încheierea prin care s-a confirmat
practicianul în insolvență; încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvență, sentința
prin care s-au soluționat acțiunile în anulare prevăzute la art. 117-122.[49]

În Noul Cod de procedură civilă, hotărârile date în primă instanță, ca regulă generală, nu sunt
executorii. Noul Cod prevede expres când o hotărâre în primă instanță este executorie. În materia
executării silite, hotărârile sunt executorii.

În continuare, în susținerea caracterului special al procedurii insolvenței, dispoziţiile privind

incompatibilitatea judecătorului din dreptul procesual civil nu sunt aplicabile judecătorului-sindic
care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea
hotărârii în apel. Hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic vor fi motivate de acesta în termen
de 20 de zile de la data pronunţării hotărârii.
DOCTRINĂ

Ca regulă generală, în dreptul procesual comun [art. 426 alin. (5)], hotărârea se va redacta şi se va
semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare, însă aceasta comportă excepții. De ex., în materia
executării silite [art. 665 alin. (2)], motivarea încheierii de încuviințare a executării silite se făcea
în cel mult 7 zile de la pronunţare de către judecător, însă prin modificarea recentă, adusă Noului
Cod de procedură civilă, prin Legea nr. 138/2014, executorului judecătoresc îi revine obligația de
a încuviința executarea silită, prin încheiere în același termen de 7 zile. Ca excepții de la regula
instituită în dreptul procesual comun, amintim că încheierile pronunțate în cadrul contestației
privind tergiversarea procesului se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare, iar hotărârea
de soluționare a plângerii împotriva încheierii de respingere a contestației privind tergiversarea
procesului trebuie motivată în termen de 5 zile de la pronunţare.[50]

[45]
A se vedea art. 665 alin. (6), art. 718 alin. (6), art. 790, art. 876 Noul C. pr. civ.
[46]
A se vedea art. 64 alin. (4), art. 361 alin. (2), art. 953 alin. (3), art. 960 alin. (2), art. 974 alin. (4) Noul C. pr. civ.
[47]
A se vedea art. 999 alin. (1), art. 1041 alin. (5) Noul C. pr. civ.
[48]
Art. 43 alin. (4), art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
[49]
Art. 43 alin. (5) lit. d) – h) din Legea nr. 85/2014.
[50]
Art. 524 alin. (6), art. 525 alin. (3) Noul C. pr. civ.

110 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

Și aceste termene sunt de recomandare, depășirea lor neatrăgând nicio sancțiune sau vreun efect
juridic, însă, în practică se va încerca respectarea acestora.

Decizia Adunării creditorilor poate fi contestată, exclusiv pe motive de nelegalitate, în termen

de maxim 5 zile de la data publicării acesteia în B.P.I. Iar măsurile luate de administratorul/
lichidatorul judiciar, prezentate în raportul de activitate, pot fi contestate în termen de 7 zile de
la publicarea acestuia în B.P.I. Împotriva tabelului de creanțe (indiferente de forma sa: preliminar,
definitiv, suplimentar, definitiv consolidat, actualizat), creditorii vor putea formula contestații în
7 zile de la publicarea în B.P.I. Art. 160 alin. (6) prevede că în termen de 20 de zile de la publicarea
în Buletinul procedurilor de insolvență a raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire
întocmit pentru sumele provenite din lichidarea averii debitorului.
obligație de celeritate |
Prin instituirea obligativității publicării în B.P.I. a mai multor acte
judecător sindic |
procedurale decât în vechea reglementare se realizează informarea lichidator judiciar |
continuă a creditorilor, contribuind la transparența procedurii. practician în insolvență
În cuprinsul noului act normativ regăsim în mod repetat, parcă obsesiv, sintagmele sau cuvintele-
cheie „urgență”[51], „de îndată”[52], „precădere”[53], „celeritate”[54], „imediat”[55], „examina”,
„soluționa”, „judeca”[56], „pronunța”.[57]

Apreciem că nu se impune examinarea distincției etimologice a conceptelor urgență, îndată,

precădere, imediat, celeritate, întrucât în practică nu prezintă relevanță. Însă, considerăm că
termenul celeritate este general, înglobând în structura sa celelalte concepte, ce sugerează
rapiditatea demersurilor inerente procedurilor de insolvență.

Din analiza Legii nr. 85/2014 constatăm că obligația de celeritate revine tuturor participanților
la procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, respectiv instanțelor de judecată
(judecătorului sindic/tribunalului și instanței de apel/curții de apel), administratorului/
lichidatorului judiciar (practicianului în insolvență), creditorilor (adunării și comitetului
creditorilor). Participanții la procedura insolvenței au datoria de a-și exercita/îndeplini atribuțiile
cu promptitudine, în scopul asigurării eficienței și eficacității acestei proceduri.
[51]
Art. 18 alin. (1), 19 lit. f), art. 25, art. 28 alin. (2), art. 39 alin. (9), art. 43 alin. (2), art. 47 alin. (3), art. 57 alin. (4) şi (6),
art. 58 alin. (1) lit. i), art. 59 alin. (4), art. 66 alin. (10)-(11), art. 70 alin. (6), art. 86 alin. (1), art. 123 alin. (8), art. . 143
alin. (1), art. 151 alin. (3) lit. a), art. 153 alin. (3), art. 160 alin. (5), art. 174 alin. (1), art. 259 alin. (2), art. 324 alin. (3) din
Legea nr. 85/2014.
[52]
Art. 59 alin. (7), art. 71 alin. (1), art. 100 alin. (1), art. 106 alin. (1), art. 110 alin. (4), art. 112 alin. (1), art. 140 alin. (5),
art. 154 alin. (2), art. 221 alin. (4)-(6), art. 252 alin. (1)-(2), art. 263 alin. (2), art. 290, art. 312 alin. (2), art. 314 alin. (1),
art. 318 alin. (1), art. 321 alin. (3), art. 322 alin. (2), art. 324 alin. (2)-(3), art. 325 alin. (1), art. 329 alin. (1), art. 332 alin. (3)
din Legea nr. 85/2014.
Art. 18 alin. (1), art. 25 alin. (2), art. 28 alin. (2), art. 143 alin. (1), art. 250 alin. (2), art. 256 alin. (2), art. 259 alin. (2),
[53]

art. 289 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

[54]
Art. 5 pct. 13, art. 40 alin. (2), art. 94, art. 227 lit. c), art. 250 alin. (2), art. 256 alin. (2), art. 289 alin. (3) din Legea
nr. 85/2014.
[55]
Art. 78 alin. (1), art. 152 alin. (1), art. 209 lit. a), art. 220 alin. (1), art. 221 alin. (6), art. 226 alin. (5), art. 267 alin. (1),
art. 312 alin. (2), art. 322 alin. (2), art. 324 alin. (3), art. 335 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
Art. 18, art. 25, art. 41 alin. (4), art. 43 alin. (2)-(3), art. 57 alin. (4), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (3) şi (7), art. 62 alin. (3),
[56]

art. 66 alin. (10), art. 70 alin. (5)-(6), art. 85 alin. (6), art. 92 alin. (3), art. 100 alin. (2), art. 139 alin. (1), art. 160 alin. (6),
art. 208 alin. (1)-(2), art. 214 alin. (2), art. 220, art. 221 alin. (2), art. 250 alin. (2), art. 256 alin. (2), art. 259 alin. (2) din
Legea nr. 85/2014.
[57]
Art. 217 alin. (3), art. 218 alin. (3), art. 221 alin. (2), art. 262 alin. (5) din Legea nr. 85/2014.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 111

 Andreea-Maria MAXIM

Astfel, s-a consacrat obligația judecătorului de a judeca cererile lato sensu cu celeritate.
În concret, judecătorul sindic trebuie să judece de urgență cererile incidente procedurii
concordatului preventiv, inclusiv cererile de suspendare provizorie a urmăririlor silite împotriva
debitorului, respectiv cererea de omologare a concordatului. Totodată, cererile de deschidere
a procedurii insolvenței (introduse atât de debitor, cât și de creditori), ordonanţa preşedinţială
prin care să dispună măsuri vremelnice, în scopul suspendării operaţiunilor de înstrăinare a
unor bunuri sau drepturi patrimoniale importante din averea debitorului, cererea de intrare în
faliment[58], cererea de înlocuire a administratorului/lichidatorului judiciar, contestațiile, cererea
de suspendare provizorie a procedurii de executare silită împotriva debitorului, cererea de
suspendare a executării măsurii contestate, apelurile declarate împotriva hotărârilor judecătorului
sindic, cererea de recunoaştere a procedurii străine (insolvența transfrontalieră), se vor judeca
de urgență.

În scopul asigurării celerității procedurilor de prevenire și de insolvență, prevăzute de Legea

nr. 85/2014, au fost instituite termene speciale de soluționare a unor cereri lato sensu incidente
acestor proceduri speciale. Am denumit cererea lato sensu, în considerarea faptului că în actul
normativ îmbracă forma juridică a unei contestații, obiecțiuni, propunere, apel. Însă, în realitate,
indiferent de denumirea actului, reprezintă o cerere adresată judecătorului. În acest sens, regula
generală ar fi soluționarea cererii lato sensu în termen de 15 zile de la înregistrare.

În concret, legea a consacrat termenul de 15 zile pentru soluționarea contestației împotriva

măsurilor luate de administratorul/lichidatorul judiciar, obiecţiunilor împotriva rapoartelor de
evaluare ale activelor debitorului, cererii de ridicare a dreptului de administrare a debitorului,
propunerii privind intrarea în faliment a debitorului în procedura simplificată[59], confirmarea
planului de reorganizare[60], respectiv apelului în cazul falimentului instituţiilor de credit.[61]
În pofida faptului că textele de lege la care facem referire nu explicitează expres în toate cazurile
că termenul de 15 zile curge de la înregistrarea actului procedural, opinăm că aceasta a fost
intenția legiuitorului, în scopul asigurării posibilității determinării momentului de început
DOCTRINĂ

al curgerii termenului. În cazul obiecțiunilor împotriva rapoartelor de evaluare al bunurilor

debitorului și al propunerii de intrare în faliment a societății, legiuitorul i-a conferit judecătorului
o putere de apreciere a termenul de soluționare a acestora, prin formula maximum 15 zile. Intenția
legiuitorului a fost de a sublinia într-o oarecare măsură, cel puțin la nivel declarativ, că aceste
două cereri ar fi de dorit a fi soluționate cu prioritate față de celelalte amintite anterior. Dar, in
concreto, stabilirea termenului de judecată și soluţionarea cererii va depinde doar de numărul
dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecată. În plus, formularea articolelor de lege analizate
va soluţiona, va examina, supune dezbaterii, va fi judecat, considerăm a fi sinonime din punct
de vedere al semnificației, cât și al consecințelor lor. Chiar dacă unele dintre ele par a avea un
caracter imperativ, în practică, acestea sunt subordonate atât principiului legalității procesului
civil, cât și gradului de încărcare al instanțelor de judecată. În unele situații, se va repeta procedura
de citare, dacă a fost viciată, respectiv se va amâna cauza pentru asigurarea dreptului la apărare.
[58]
Inclusiv în situația în care nu este confirmat un plan de reorganizare judiciară, iar termenul pentru propunerea unui
plan a expirat.
[59]
Termenul curge de la primirea raportului administratorului judiciar.
Termenul începe să curgă de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării
[60]

creditorilor prin care planul a fost aprobat

[61]
A se vedea art. 59 alin. (7), art. 62 alin. (3), art. 85 alin. (6), art. 92 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 208 alin. (1) din Legea
nr. 85/2014.

112 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

 Celeritatea și caracterul special al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire și insolvență

Astfel, finalitatea normelor legale evocate se concretizează cel mult prin fixarea primului termen
de judecată, cu respectarea celor 15 zile. Desigur, nu este în intenția noastră a nega că există și
vor exista cazuri în care cererile vor fi soluționate chiar în interiorul acestor termene.

Legea nr. 85/2014 prevede și termene speciale de 10, 20, 5 de zile, respectiv de 48 de ore pentru
soluționarea unor cereri în cadrul procedurii insolvenței.

Astfel, soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor

se va face în 10 zile, conform art. 66 alin. (10), care dispune că cererea debitorului se va judeca
de urgență în termen de 10 zile de la depunerea acesteia la falimentul instituțiilor de credit |
registratura tribunalului competent. Același termen este judecător-sindic |
aplicabil și contestației împotriva cererii de deschidere a drept la apărare |
procedurii falimentului instituțiilor de credit.[62] termene speciale

Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, în

procedura falimentului instituţiilor de credit, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei.[63]

Apelul împotriva hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului instituţiilor de
credit se judecă în 48 de ore de la înregistrarea acestuia. [64]

De asemenea, actul normativ instituie în sarcina instanței și alte obligații care trebuie
îndeplinite de urgență: de a comunica minuta încheierii de deschidere a procedurii insolvenței
administratorului/lichidatorului judiciar, de a cita părțile, de a comunica copii de pe contestațiile
împotriva raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire lichidatorului judiciar, de a audia
creditorii înainte de închiderea procedurii[65].

Celeritatea procedurii de judecată a cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale

a organelor de conducere ale debitorului este subordonată dreptului la apărare, la un proces
echitabil.

În dreptul procesual comun, judecătorul trebuie să estimeze durata procesului, în funcție de

împrejurările cauzei, dezideratul fiind soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil. [66]

Art. 241 alin. (1) din Noul C. pr. civ. prevede că pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează
termene scurte, chiar de la o zi la alta.

În acest act normativ întâlnim termenele speciale (de recomandare) de soluționare doar pentru
căile de atac. Astfel, apelul sau, după caz, recursul declarat împotriva hotărârii de soluționare a
cererii de intervenție se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Recursul în interesul
legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei. Instanţa va soluţiona plângerea
împotriva încheierii de respingere a contestației privind tergiversarea procesului în termen de
10 zile de la primirea dosarului.

[62]
A se vedea art. 221 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
[63]
Art. 214 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
[64]
Art. 208 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.
Dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile
[65]

administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

[66]
Art. 238 Noul C. pr. civ.

INSOLVENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | 113

 Andreea-Maria MAXIM

4. În loc de concluzii
Pentru evitarea ajungerii în insolvență, societățile ar trebui să adopte o conduită strict legală, cu
ținerea contabilității în conformitate cu legislația în vigoare, plata la timp a obligațiilor, respectiv
urmărirea încasării creanțelor la scadență. Iar dacă este cazul, se va apela la mijloacele legale
de recuperare a creanțelor pe cale amiabilă, iar ulterior judiciară. Însă, trebuie evaluat riscul
recuperării creanțelor pe cale judiciară, concretizat în posibila deteriorare a relațiilor de afaceri,
chiar de lungă durată. Pe de altă parte, bunul mers al activității va fi susținut prin demersuri active
de marketing, prin prospectarea nevoilor pieței și desfacerea pieței, prin căutarea de noi clienți.
Cea mai importantă resursă a unei societăți ar fi resursa umană, personal calificat competent.

O cauză a ineficienței procedurilor de insolvență rezidă în cunoașterea superficială sau deficitară

a legislației în materie de către participanții la proceduri, mai ales a administratorului special și
a creditorilor.

Celeritatea, eficiența și eficacitatea procedurii insolvenței nu ar trebui să rămână doar un simplu

deziderat, ci s-ar putea înfăptui prin cooperarea și colaborarea activă și permanentă a tuturor
participanților la procedură, în actualele reglementări. În acest context, este absolut imperativă
evitarea abuzurilor procesuale de drept[67].

De lege ferenda, propunem a se reglementa un termen maxim în care să se efectueze lichidarea

averii debitorului, în procedura falimentului, pentru a asigura eficiența acesteia.

Adiacent, în același scop declarat de a asigura celeritatea procedurii insolvenței, ar fi oportun

ca legiuitorul să instituie obligația instituțiilor statului de a onora solicitările administratorului/
lichidatorului judiciar într-un termen cât mai scurt, iar nu 30 sau 45 de zile, după caz. Ar fi
utile încheierea unor protocoale de colaborare între U.N.P.I.R. și aceste instituții centrale ale
statului, respectiv scutirea de la plata taxelor către acestea. Măsurile ar fi pe deplin justificate de
calitatea de creditoare a A.N.A.F. și a altor instituții bugetare, în marea majoritate a procedurilor
DOCTRINĂ

de insolvență.

Acest principiu director al celerității este subordonat drepturilor și obligațiilor participanților

la procedură, nefiind deci absolut. Astfel, celeritatea procedurilor de insolvență rămâne adesea
un deziderat, putând fi ușor limitată de către participanții acestor proceduri, indiferent că sunt
creditori, administratori speciali, practicieni în insolvență sau judecători. Judecătorii, în virtutea
rolului lor activ și a atribuțiilor legale ar trebui să supravegheze procedura, dând dispoziții
participanților, dacă remarcă abuzuri de drept, desigur în măsura îngăduită de lege.

În concluzie, celeritatea și implicit eficiența și eficacitatea procedurilor de prevenire (rar uzitate)

și de insolvență depind, în mare parte, de modul de exercitare al atribuțiilor de către participanții
la aceste proceduri. Astfel încât, aceștia trebuie să fie conștienți și responsabili de rolul lor în
derularea procedurii.

A se vedea exemple de abuzuri procesuale de drept în vechea reglementare, G. Piperea, Procedura insolvenţei ca
[67]

proces civil – Partea a II-a, Revista Româna de Drept al Afacerilor nr. 1/2007 (www.idrept.ro)

114 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 12/2014 | INSOLVENȚĂ

Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited without
permission.