SCOALA GIMNAZIALA NR.

1 GRADINARI

PLANTE
MEDICINALE-
RESURSE
INEPUIZABILE
PENTRU SANATATE

Prof. Biologie

GRIGORE ELENA CRISTINA

NOIEMBRIE 2021
 Cuprins

Introducere ......................................................................................... Error! Bookmark not defined.

Aloe Vera( Aloe Barbadense Miller) ................................................................................................... 4
GINKGO BILOBA (Ginkgo biloba)-Arborele pagodelor .................................................................... 4
Cătina de gard(Lycium vulgare) .......................................................................................................... 5
Echinaceea (Echinacea augustifolia..................................................................................................... 5
Măslinul ( Olea europaea) ................................................................................................................... 6
Scorțișoara ( Cinnamomum zeylanicum .............................................................................................. 7
Cuișoarele (Syzygium aromaticum...................................................................................................... 8
Usturoiul (Allium sativum) ................................................................................................................. 9
Cimbrișorul (Thymus serpyllum) ...................................................................................................... 10
Lavanda( Lavandula officinalis) ........................................................................................................ 11
Lămâiul (Citrus limon)...................................................................................................................... 12
Mușețelul (Matricaria chamomilla) ................................................................................................... 13
Menta (Mentha piperita).........................................................................................................................14
Concluzii................................................................................................................................................15

Bibliografie.............................................................................................................................................16

1
 PLANTE MEDICINALE- REUSRSE INEPUIZABILE
PENTRU SANATATE
„Medicul tratează, natura vindecă”, spunea celebrul Hipocrate

Prin plante medicinale înţelegem acele plante sau părţi din plantă care, prin substanţele pe care
le conţin pot fi folosite la vindecarea sau uşurarea unor boli. Nu toate plantele au valoare medicinală.
Pentru aceasta ele trebuie să conţină una sau mai multe substanţe active care să exercite o anumită
acţiune benefică asupra organismului. Aceste substanţe se formează în plante ca urmare a proceselor
metabolice ce se desfăşoară la nivel celular, localizate în interiorul unor ţesuturi specializate. Substanţele
cu structură chimică bine determinată sunt cunoscute sub denumirea de principii active.

Plantele medicinale, de mii de ani, reprezintă materia primă pentru străvechea şi mereu actuala
fitoterapie. Omul încă din zorii existenţei sale, la început din instinct, apoi din intuiţie şi experienţă, iar
mai târziu printr-o abordare ştiinţifică, raţională, a folosit şi continuă să folosească, în scopul vindecării
sau ameliorării bolilor, resursele inepuizabile pentru sanatate, si anume, plantele medicinale.

Vechile civilizații umane și-au adus, fiecare, contribuția la cunoașterea și utilizarea unui număr
tot mai mare de plante medicinale. Numeroși invățați antici și din evul mediu au cunoscut și au
consemnat în scrierile lor insușirile medicinale și modul de utilizare a numeroase plante.În zilele noastre,
pe glob, circa jumătate din produsele farmaceutice au la bază plante medicinale sau au în compoziția lor
principii active extrase din plante( alcaloizi, glicozizi, uleiuri volatile,etc.), fiind folosite in tratamentul
unor boli grave de inimă,stomac,etc. La aceasta se adauga produsele utilizate la prepararea ceaiurilor și
în diverse industrii (alimentară,parfumerie,cosmetică).Se apreciază că la scară mondială, se folosesc
astăzi în fitoterapia populara și“cultă” circa 20000 specii de plante medicinale și aromatice, din care cele
mai utilizate sunt circa 300 de plante. În toată lumea, îmbogațirea sortimentului de plante
medicinale și aromatice și diversificarea utilizării lor este în plin avânt.

RECOLTAREA, USCAREA SI CONSERVAREA PLANTELOR

MEDICINALE SI AROMATICE
Primul element pentru obtinerea unei materii prime de buna calitate il constituie cunoasterea organului
de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active(radacini, rizomi, parti aeriene, scoarta, flori,
frunze, fructe, seminte).

Al doilea element important, legat tot de continutul in substante active, este momentul optim de
recoltare prezentat in urmatorul tabel:

Partea care se recolteaza Perioada recoltarii

Organele subterane Perioada de repaus din primavara si toamna
Frunzele De la aparitie pana la inflorirea plantelor
Florile si inflorescentele La inceputul infloritului
Fructele si semintele Aproape de maturitate deplina(la cele care se
scutura) sau la maturitate(la cele care nu se
scutura)

Tot in legatura cu acest factor sunt si perioada de zi si conditiile meteorologice cand se face recoltarea.
De obicei, plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata, cand roua deja s-a evaporat sau

2
se poate si dupa amiaza. Plantele care contin uleiuri volatile se vor recolta, in special, pe timp noros sau
dimineata, inainte de rasaritul soarelui.

Uscarea: Inainte de uscare se va proceda la o conditionare a partilor din planta , adica indepartarea
corpurilor straine, a partilor din planta care nu sunt indicate, partile alterate sau atacate de insecte.

La materia prima care nu se recolteaza imediat dupa recoltare se face uscarea pe cale naturala la soare
sau la umbra.

In timpul uscarii produsul se intoarce, pentru a evita decolorarea, incingerea si deprecierea calitatii.

Uscarea artificiala se face la temperaturi in functie de produs si compusii activi, fapt care va fi evidentiat
la fiecare planta in parte. Temperatura si conditiile de uscare influenteaza puternic continutul in principii
active.

Dupa uscare produsul se sorteaza pe calitati, se asambleaza, se eticheteaza si se pastreaza pana la livrare.

Conservarea: Doar plantele uscate bine pot fi pastrare pentru iarna. In acest scop se vor folosi
borcane de sticla sau cutii de carton care se pot inchide ermetic. Se recomanda evitarea recipientelor din
plastic și cutiile de tabla. Se vor folosi borcane colorate, pentru a feri plantele de lumina.

SITUATIA PLANTELOR MEDICINALE IN ROMANIA:

Preocuparea privind valorificarea plantelor medicinale și aromatice din țara noastră a căpătat un
suport științific recunoscut încă de la începutul acestui secol. Merită menționat faptul că prima
statiune experimentală din lume, specializată în studiul plantelor medicinale a fost înființată la Cluj,
în anii 1904, punandu-se astfel bazele cercetării experimentale în domeniul plantelor medicinale
și aromatice din flora noastră. Botanisti, biologi, agronomi, farmacisti si medici de prestigiu din
tara noastra si-au legat numele de cunoasterea si valorificarea plantelor medicinale si aromatice.

Avand conditii foarte variate de sol si clima, tara noastra are o flora diversificata si bogata. Din
zona de stepa pana in cea montana se intalnesc multe feluri de specii ierboase, plante care cresc spontan
si un numar mare de plante cultivate. In scop medicinal si aromatic, pentru nevoile noastre, ale
romanilor, dar si pentru export, in tara noastra se recolteaza in prezent, peste 150 de plante.

Suprafetele cultivate cu plante medicinale si aromatice au luat amploare mare in Romania. Astfel, de
la 1,4 mii ha in 1950 in Romania, s-a ajuns la 4,2 mii ha in anul 2000.

Cea mai mare suprafata alocata plantelor medicinale si aromatice precum si cea mai ridicata
productie s-a inregistrat in 1989 cand suprafata a fost 41,6 mii ha, iar productie de 33,3 mii tone.

Cerintele mari de materie prima vegetala pentru industria chimico-farmaceutica, care s-a dezvoltat
mult in zilele noastre, a condus la marirea suprafetelor cu plante medicinale cultivate si la largirea
sortimentului acestora.

Totusi, comparativ cu alte plante agricole, plantele medicinale se cultiva pe suprafete destul de mici.
Importanta acestor plante nu trebuie insa apreciata in functie de suprafetele pe care se cultiva, ci prin
valoarea lor specifica, prin dozele de medicamente ce se obtin pe unitatea de suprafata.

3
 In anul 2003, suprafetele cultivate cu plante medicinale au crescut semnificativ ajungandu-se la
aproximativ 12,2 mii de hectare de astfel de culturi si o productie de 10 mii de tone.

Cele mai cunoscute plante medicinale utilizate pentru vindecarea bolilor sunt:

Aloe Vera(Aloe Barbadense Miller)

Aloe vera nu crește în zonele unde temperaturile rămân mult timp sub zero grade.

Descriere botanică: Plantele de aloe sunt robuste, au o

tulpină scurtă pe care crește un buchet de frunze alungite sub
formă de lance, zimțate pe laterale, groase, cărnoase și au
aspect ornamental. Ele dezvoltă o tulpină florală de
aproximativ 1 m înalțime și care are la vârf un buchet de flori
de culoare roșie sau galbenă.

Utilizare fitoterapeutică :

- stimularea şi fortifierea sistemului imunitar, prevenirea

cancerului şi a bolilor autoimune, stimulează regenerarea
celulară, probleme digestive: colită, colon iritabil,
constipație, diaree, malabsorbţie, ajută în dezechilibre grave
ale bacteriilor benefice din intestin, reglarea metabolismului,
obezitate, diabet zaharat tip 1 şi 2, hepatite virale, herpes,
oboseală cronică, ulcer gastro-duodenal, dureri musculare, Figura 1 Aloe Vera( Aloe Barbadense Miller)
sinuzită și astm, psoriazis, erupții și pete pe piele, arsuri,
tăieturi, răni, înțepături de insecte. Sursa: http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-
plante-medicinale.html

GINKGO BILOBA (Ginkgo biloba)-

Arborele pagodelor

Descriere botanică

Arborele are înălţimea de până la 30-40 de metri, o

coroană ramificată în forma acoperişului pagodelor,
cu ramuri lungi până la 10 metri, ca nişte tuburi
elastice.

Frunzele sunt mari, de culoare verde-intens, cu

peţioluri lungi şi elastice. Spre toamnă, frunzele
capătă o culoare galben-viu, de o frumuseţe care
fascinează pe toţi privitorii. Într-o zi, toate frunzele
cad pe pământ, uneori în decurs de numai câteva ore.
Ginkgo este printre puţinii arbori dioici – un pom are Figura 2 (Ginkgo biloba)-Arborele pagodelor Sursa:
flori bărbăteşti şi altul are flori femeieşti. http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-plante-
medicinale.html

4
Fructele sunt globuloase, de mărimea unei cireşe, lucioase, cărnoase, foarte zemoase, de culoare gălbui-
argintie. În centru are o sămânţă pietroasă.

Utilizare fitoterapeutică

În scop terapeutic sunt utilizate frunzele şi fructele de ginkgo: Pentru îmbunătăţirea atenţiei, capacităţii
de concentrare, memoriei tulburări de circulaţie cerebrală, adjuvant în accidentul vascular cerebral,
depresie cronică, adjuvant în ischemia cardiacă, în ateroscleroză, tromboflebită, tromboze în general,
creşte eficienţa metabolismului, regularizează neurotransmiţătorii şi stimulează nivelul de oxigen din
creier, mâini şi picioare reci, tulburări circulatorii la nivel ocular, oboseală oculară, menopauza, sindrom
premenstrual, efect antioxidant, iradiere, rau de inaltime, psoriazis, controlul colesterolului.

Cătina de gard(Lycium vulgare)

Descriere botanică

Lycium barbarum este un arbust viguros cu

ramurile arcuite cu spini, frunzele sunt ovate,
gri-verzui. Florile sunt purpurii-lila iar fructele
sunt de la portocalii-roșiatice la galbene.

Utilizare fitoterapeutică

De la ea sunt folosite în scopuri medicinale

fructele, frunzele şi mai puţin rădăcina.
Fructele trebuie culese când sunt foarte bine
coapte, la începutul iernii, şi se folosesc
Figura3 Cătina de gard(Lycium vulgare) Sursa
proaspete sau se păstrează uscate, pentru a http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-plante-medicinale.html
putea fi utilizate mai târziu. O singură plantă
poate să producă din al doilea an de la sădire
până la un kilogram de fructe.

De-a lungul timpului s-a demonstrat că fructele goji pot trata mai multe probleme de sănătate, cum ar
fi diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, febră și problemele oculare provocate de îmbătrânire:
susține un sistem imunitar sănătos, are proprietăți de încetinire a proceselor de îmbătrânire datorită
compușilor antioxidanți, previne apariția tumorilor canceroase, are un rol important de protecție
hepatică, ajută la îmbunătățirea acuității vizuale, au proprietate de intensificare nutrițională și atletică.

Fructele goji sunt consumate fierte, crude sau uscate și pot fi folosite în compoziția ceaiurilor de plante,
sucurilor, vinurilor și medicamentelor.

5
 Echinaceea (Echinacea augustifolia)
Azi, trei specii ale acestei plante perene sunt
cultivate în scop medicinal. Echinacea are un lung
sezon de înflorire şi este o plantă ornamentală
frumoasă şi populară.

Rădăcinile sunt mai des folosite decât florile şi se

obţin de la plante cu vârste mai mari de 4 ani. Florile
se culeg când sunt complet deschise.

Utilizare fitoterapeutică

Figura 4 -Echinaceea (Echinacea augustifolia) Sursa: Numeroase studii au arătat că echinaceea este
http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-plante-
eficientă în întărirea sistemului imunitar. Acesta
medicinale.html
constă în abilitatea plantei de a preveni formarea
enzimelor cunoscute sub numele de hyaluronidase. Această enzimă distruge bariera naturală între
țesuturile sănătoase și țesuturile infectate. Fără interferența enzimelor, organismul este capabil să se
apere singur împotriva virusurilor.

Echinaceea mai ajuă organismul să lupte împotriva infecțiilor prin stimularea ficatului, glandelor
limfatice și a membranelor mucoaselor.

Echinacea este valoroasă în sustinerea sistemului imunitar la pacientii bolnavi de cancer, după
chimioterapie.

Cercetatorii spun că extractul de echinaceea este folositor în incetinirea creșterii tumorilor și distrugerea
virusurilor ca herpes și câțiva viruși ai gripei. Extractele de rădăcină pot să aline sau să reducă
simptomele gripei și a altor infecții respiratorii. Studiile au demonstrat eficiența echinaceei împotriva
infecțiilor bacteriologice, virale și micologice.

Măslinul ( Olea europaea)

Descriere botanică

Măslinul este un arbore cu frunze persistente, groase, în formă de

suliţă, de culoare verde-deschisă (pe partea superioară) şi albă-argintie
(pe partea inferioară)

Trunchiul măslinului este răsucit, prezintă multe scobituri şi poate

atinge o înălţime de 10 m. Florile albe cresc în mănunchiuri mici şi
ascuţite, iar fructele ovale, măslinele, sunt verzi la început, devin
negre după ce se coc şi prezintă un sâmbure dur la interior.

Frunzele mature se culeg în aprilie şi martie, înainte să apară mugurii

de flori, iar apoi sunt uscate şi măcinate pentru utilizarea în infuzii,
extracte şi tincturi sau combinate cu alte plante în preparate
antihipertensive.
Figura 5- Măslinul ( Olea europaea) Sursa:
http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-
plante-medicinale.html
6
 Măslinele sunt culese în noiembrie şi decembrie iar apoi sunt presate la rece pentru obţinerea renumitului
ulei de măsline.

Utilizare fitoterapeutică

Preparatele pe bază de ulei de măsline au rol nutritiv, efect colagog, stimulează funcţiile hepatice,
decongestionant hepatic,laxativ, helmintic, vermifug, antianemic, antiinfecţios, antiinflamator,
cicatrizant, scade colesterolul, creşte rezistenţa vaselor sanguine şi a pereţilor arteriali, îmbunătăţeşte
circulaţia cerebrală, efect antioxidant prin conţinutul în vitamina A,C,E (aceasta din urmă acţionând şi
asupra aparatului genital, fiind numită şi vitamina fertilităţii).

Contribuie la dezvoltarea oaselor în special la copii şi adolescenți, compoziția uleiului de măsline

seamănă cu laptele matern și este eficient în dezvoltarea sistemului nervos central la nou- născuți și
copii, prin elementele antioxidante protejează organismul împotriva cancerului, și totodată un efect
benefic asupra HDL, factor protector împotriva bolilor coronariene.

Uleiul de măsline este adăugat în majoritatea produselor cosmetice. Astfel, uleiul de măsline este folosit
ca exfoliant, produs de curăţare sau cremă hidratantă. Totodata, acesta poate fi aplicat pe păr pentru
strălucire, volum, pentru prevenirea mătreţii şi căderea părului.

De asemenea, uleiul de măsline hidratează cuticulele şi întăreşte unghiile (se aplică ulei de măsline direct
pe unghii şi cuticule), îndepărtează petele de pe piele (în combinaţie cu sucul de lămâie, uleiul de măsline
poate ajuta la îndepărtarea petelor lăsate de nucile verzi sau nicotină), acţionează ca un balsam penru
buze, tratând pielea sensibilă şi crăpată, poate fi utilizat ca demachiant, are efect antiacneic.

Scorțișoara ( Cinnamomum zeylanicum)

Descriere botanică

Scorţişoara este un copac tropical, veşnic

verde, cu o scoarţă parfumată, frunzele
ovale, având flori albe şi fructele
albăstrui. În sălbăticie poate atinge o
înălţime de 10-13 metri, dar pe plantaţii
nu se permite dezvoltarea lui la o înălţime
mai mare de 3-4 metri.

Utilizare fitoterapeutică

O serie de studii făcute pe pacienţi

suferind de diabet de tip II au demonstrat
1Figura 6- Scorțișoara ( Cinnamomum zeylanicum) Sursa: că doar o jumătate de linguriţă de
http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-plante-medicinale.html scorţişoară pe zi, consumată timp de 4
luni, ajută la reducerea sensibilă a
nivelului de glucoză din sânge. Medicii
chinezi le prescriau, încă din secolul V pacienţilor lor, infuzii de scorţişoară pentru a-i vindeca de infecţii
bacteriene, iar ştiinţa modernă a confirmat aceste efecte.

Scorţişoara este un excelent antiinflamator. Conţine acid arahidonic, care are particularitatea de a bloca
moleculele produse de corp în caz de inflamaţii. Acest acid accelerează autoapărarea şi ţine sub control
inflamaţiile.

7
Ştim cu toţii că prea mult colesterol dăunează inimii. Ei bine, scorţişoara face minuni în acest sector. Ea
prezervă colesterolul bun şi-l elimină pe cel rău care se aşează pe artere.

Scorţişoara reuşeşte să inhibe o moleculă numită NF-kappa B, o proteină care accelerează creşterea
tumorilor. De fapt, mai multe studii efectuate pe animale au demonstrat deja că un consum regulat de
scorţişoară încetineşte creşterea tumorilor, dar până acum nu au fost făcute asemenea teste şi pe oameni.

In afară de respirația proaspătă și gustul plăcut, guma de mestecat cu aromă de scortișoară are și un
beneficiu mai puțin cunoscut: stimulează memoria.

Conform unui studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Wheeling Jesuit din Statele Unite,
persoanele care au mestecat gumă cu aromă de scortișoară au avut rezultate mai bune la testele de
memorie decat cei care au mestecat gumă cu altă aromă sau nu au folosit deloc gumă.

Scorțișoara se clasează printre alimentele ce conţin cei mai mulți oxidanţi. Scortișoara ajută în lupta
împotriva îmbătrânirii datorate stresului şi redă strălucirea pielii obosite.

Foarte cunoscută pentru proprietăţile sale antivirale şi antimicrobiene, scorţişoara stimulează

funcţionarea sistemului imunitar. Scorțișoara ajută cu succes la înlăturarea frisoanelor, iar combinată cu
miere de albine, scortisoara e un aliat prețios în lupta cu răceala și gripa.

O alta întrebuințare foarte utilă a scorțișoarei este cea de leac împotriva tusei uscate.

Antioxidanții din scorțișoara, combinați cu alte ingrediente cunoscute pentru proprietățile lor curative
pot revitaliza pielea crăpată și bătătorită a tălpilor.

Cuișoarele (Syzygium aromaticum )

Descriere botanica

Arborii de cuişoare cresc numai în condiţiile zonelor

tropicale, unde temperatura medie anuală este de 26°C. În
afară de căldură, arborii necesită şi umiditate a solului şi a
aerului. Se înmulţesc mai mult prin seminţe. Puieţii sunt
crescuţi în pepiniere, iar când sunt plantaţi pe loc stabil,
trebuie feriţi de razele directe ale soarelui. Intră în rod în anul
5-6 de vegetaţie. Recolta maximă se strânge de pe arborii de
20-50 ani, de aceea o plantaţie există aproximativ 60 de ani.

Producerea cuişoarelor este un proces foarte complicat. Sunt

recoltaţi bobocii de flori încă nedeschişi. De pe arbori sunt
rupte cu mâna inflorescenţele, apoi se culeg bobocii, care se
usucă timp de 4-5 zile la soare, până capătă o culoare roşiatică
sau brună. Forma bobocilor se aseamănă cu cuiele, de aceea
produsul uscat se numeşte cuişoare
Figura 8 Cuișoarele (Syzygium aromaticum ) Sursa :
http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-plante-
Utilizare fitoterapeutică medicinale.html

În scop terapeutic se utilizează mugurii de floare, care se

distilează şi astfel se obţine ulei esenţial de cuişoare, cu efecte benefice notabile asupra stării de sănătate.

8
Întrebuinţări. Cuișoarele au proprietăţi antiseptice, stomahice, tonice, sudorifice. Pot fi utilizate pentru
provocarea poftei de mâncare, în reglarea activităţii tractului gastro-intestinal, ca tonic în caz de
oboseală, pentru combaterea durerilor de cap. Uleiul de cuișoare este folosit, mai nou, în combaterea
durerilor și inflamaţiilor reumatice, în gingivite și stomatite, în tratarea rănilor, arsurilor, plăgilor.

Ceaiul de cuișoare este eficient în tratarea guturaiului și a gripei. Pentru a potenţa efectele acestui ceai,
se combină cu alte plante aromatice. Cuișoarele au din ce în ce mai mare importanţă și în aromoterapie.
În practica obișnuită, cuișoarele se asortează nu numai cu alimentele, dându-le un gust bun, ci și cu vinul
fiert, realizându-se astfel un tonic general de excepţie în sezonul rece. Consumate în cantitate mare,
preparatele pe bază de cuișoare pot provoca neplăceri la nivelul plămânilor, al sângelui, al sistemului
nervos.

Usturoiul (Allium sativum)

Descriere botanică

Plantă perena (se cultivă ca plantă anuală sau bienală), care are in sol un bulb alcătuit din mai mulţi
bulbili. La suprafaţa solului prezintă frunze lanceolate. Intrucât nu formează flori și semințe permite
înmulțirea usturoiului numai pe cale vegetativă.

In anul al doilea se formează tulpina floriferă, alcătuită din flori slab colorate.

Bulbul este format din– căței – îmbrăcați

fiecare într-o cămașă și toți în comun cu 2-
3 cămăși pergamentoase, colorate diferit,
culoarea fiind un caracter de soi. Popular,
bulbul se numește căpățână.

Utilizare fitoterapeutică

Beneficiile usturoiului asupra sănătăţii sunt

susţinute de o multitudine de studii care
confirmă proprietăţile sale antivirale,
antibacteriene şi antifungice. Este de
asemenea un puternic antioxidant cu
proprietăţi antiinflamatorii. Studiile Figura 11 Usturoiul (Allium sativum) Sursa :
ştiinţifice au evidenţiat beneficiile lui http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-plante-medicinale.html
asupra diabetului, asupra cancerului şi
asupra bolilor de inimă. Aceste beneficii
includ scăderea colesterolului şi a tensiunii
arteriale, ameliorarea circulatiei şi prevenirea accidentelor vasculare cerebrale.

Usturoiul conţine vitamina C, B6, seleniu, magneziu, potasiu, calciu, mangan, flavonoide şi alicina.
Alicina oferă proprietăţi antibiotice, antivirale si antifungice şi este motivul pentru care usturoiul este
folosit pentru infecţii ale pielii, herpes, negi, la digestie, infecţii pulmonare, diaree, tuse şi raceală.

9
 Cimbrișorul (Thymus serpyllum)

Descriere botanică

Cimbrișorul este o specie de plante perene, erbacee,

la bază semilemnificată, din genul Thymus, cu flori
purpurii sau roz și ciclam, rar albe, care înflorește
vara—toamna. Frunzele sunt mici, aromatice, liniare,
eliptic-ovate sau rotunjite, plane, nedențate, pețiolate,
opuse, pubescente.Tulpina are 3-5 centimetri înălțime,
ascendentă. Se înmulțește prin semințe și prin divizare.

Utilizare fitoterapeutică

Cimbrișorul a fost denumit “antibioticul săracului”

datorită multiplelor sale proprietăți:

– efect curativ în laringite, traheite, gripă, bronșite, infecții respiratorii și tuse convulsivă,
tuberculoză(datorită uleiului eteric), stimulează funcțiile hepatice (secreția bilei de către ficat și
contracțiile vezicii biliare) și pofta de mâncare la anemici și are rol în dischinezie biliară, enterocolite,
enterite, dureri de stomac, dispepsii nervoase, crampe abdominale, constipație, aerofagie, meteorism
intestinal, hemoragii interne, hemoroizi;

– reumatism, artrite, sciatica, scleroza în placi;

-nevroza astenică, neurastenie, stări de oboseală, depresie psihică, migrene, apatie, convalescență,
anemie, stări de slabiciune, epilepsie, paralizie;
– stimularea memoriei;

– inflamații ale sânilor, dureri menstruale, spasme ale organelor genitale;

– eliminarea viermilor intestinali (ascaridioza, oxiuraza) datorită timolului din ulei;

– alcoolism;

– ulcerații tegumentare, răni, furuncule, abcese, arsuri, panaritiu

Forme de utilizare în terapeutică

• Infuzie

Datorită timolului din uleiul eteric, ceaiul de cimbrișor poate fi folosit la eliminarea viermilor intestinali.

Ca planta medicinală se utilizeaza (intern) în: bronșită, tuse convulsivă, astm, ragușeală.

Având acțiune antiseptică puternică, actionează asupra ficatului și rinichilor, ameliorând starea lor de
funcționare. Substanța amară în asociație cu ceilalți componenți chimici din drog dau ceaiului de
cimbrișor și proprietăți stomahice și stimulente, care îl fac sa fie un bun tonic în cazul anemiilor. Intern,
se foloseste sub forma de infuzie – 1-2 lingurițe de plantă marunțită la 250 ml apa clocotită. Se beau 3
ceaiuri calduțe pe zi (îndulcite cu miere de albine), de preferinta înaintea meselor principale.

• Ulei

10
Uleiul de cimbrișor este un stimulator puternic al imunității în cazul maladiilor infecțioase. Este util în
afecțiunile căilor respiratorii superioare (rinita, inflamarea nazofaringelui), în bronșite, pneumonii –
elimină fenomenele de staza. Poseda proprietate analgezica în artrite, miozite, nevrite.

Băile aromatice cu ulei de cimbrișor tonifică sistemul vegetovascular, majorează tensiunea arterialaă la
hipotonici, normalizează digestia (înlatură spasmele, degajarea de gaze și meteorismul gastric și
intestinal), favorizează curățarea organismului de reziduuri, alină durerile menstruale, elimină procesele
inflamatoare ale aparatului urogenital.

Fiind un bun antiseptic, uleiul de cimbrișor cicatrizează plăgile, este benefic în afecțiunile cutanate
(eczema, dermatită, scabie etc.), manifestă efect antimicotic (tratează candidoza și alte afecțiuni
micotice), este util în tratamentul afecțiunilor urogenitale (cistita, uretrita, vaginita). În cosmetologie
uleiul de cimbrișor se folosește pentru întărirea părului, restabilește structura unghiilor. Este ulei de notă
superioară.

Extern, se utilizează tot sub formă de infuzie – 100 g planta uscată și marunțită, la 3 litri apa clocotită.
Dupa 30 minute se strecoară și lichidul astfel obținut se toarnă în apa din cada care trebuie să aibă
temperatura de 37 C. Se așteaptă 15-20 minute înainte de folosire. Nu se supradozează deoarece
provoacă tulburări gastrointestinale, excitații nervoase urmate de depresie.

Lavanda( Lavandula officinalis)

Utilizare fitoterapeutică

Lavanda sau levănțica este cunoscută pentru efectele sale sedative și calmante. În 2001, cercetătorii
japonezi au descoperit că aroma de lavandă reduce stresul psihic, ea fiind astfel utilă în tratamentul
depresiei, anxietății și al durerilor de cap provocate de tensiune. Planta are și alte proprietăți valoroase,
precum acțiunea antispastică. Ameliorează digestia, elimină flatulența și stimulează secreția biliară. Se
consideră că poate fi benefică în unele tipuri de astm. Lavanda este antiseptică și antibacteriană:
acționează asupra unor infecții minore ale pielii, a mușcăturilor de insecte și a arsurilor.

Lavanda se folosește in baile terapeutice pentru tratarea problemelor circulatorii; este capabilă să
ușureze durerile reumatice, având și acțiune antipiretică.

- afectiuni ale aparatulul digestiv: hepatita cronică, icter, tulburări digestive, indigestii, greață, balonări
abdominale, creșterea secreției biliare, combaterea viermilor intestinali, mărirea poftei de mâncare;

- afecțiuni respiratorii: tuse seacă și convulsivă, astm bronșic, laringită, gripă, raceală, guturai, congestii
pulmonare, pneumonie, pleurezie, nevralgii, stări febrile;

- boli ale sistemului nervos: neurastenie, hiperexcitabilitate, astenie, migrene, nevroze, cefalee, amețeli,
insomnii, oboseală, relaxare după stări de stress, anemie, melancolie, anxietate, epilepsie;

- boli renale și genitale: leucoree, dismenoree, cistita, uremie, stimularea menstruației, boli venerice;

- afecțiuni dermatice: arsuri, prurit, plagi infectate, răni, scabie, contuzii, entorse, elongații, luxații, răni
pe cap produse de insecte (păduchi, purici, albine, viespi), mușcături de câini sau șerpi, regenerarea pielii
distruse.

11
 Lămâiul (Citrus limon)

Descriere botanică

Lămâiul este un arbust de la 5 la 10 m înălțime,

considerat veșnic verde.

Ca majoritatea citricelor, ramurile lamaiului au țepi;

frunzele sunt eliptice, ascuțite, de culoare verde-
închisă pe partea superioară și mai deschise pe
partea inferioară. Florile sunt albe, cu tente purpurii.
Fructul lămâiului are coaja galbenă, iar cantitatea de
semințe depinde de varietate (unele, cum sunt
lămâile Armstrong, nu au semințe deloc).

Utilizare fitoterapeutică

Consumul de lămâie ajută în tratamentul infecțiilor

gâtului, indigestiei, constipației, problemelor
dentare, febrei, hemoragiilor interne,
reumatismului, arsurilor, excesului de greutate,
problemelor părului, tulburărilor respiratorii,
holerei și hipertensiunii arteriale. Apreciată mai ales Figura 14 Lămâiul (Citrus limon) Sursa:
http://www.sanatatecuplante.ro/fotografii-plante-
pentru efectele sale terapeutice, multe generații au medicinale.html
recunoscut importanța lămâiei în întărirea
sistemului imunitar și în terapia bolilor stomacului.
Aceasta ajută nu doar la purificarea sângelui ci ajută
organismul să lupte împotriva bolilor.

Sucul de lămâie este cel care aduce,în mod special, beneficii majore sanatatii. Consumul unei limonade
pe lângă faptul ca este relaxant si răcoritor este și util pentru tratarea pietrelor la rinichi, accidentelor
vasculare cerebrale, tratamentul bolilor cardiovasculare și reducerea temperaturii corpului.

Efectele pozitive ale lămâiei asupra sănătății se datorează mai multor elemente nutritive din compoziția
acesteia: vitamina C, vitamina B, fosfor, proteine si carbohidrați. Lămâia este un fruct care conține
flavonoide, substanțe care dețin proprietăți cu rol antioxidant și anticancerigen. Aceasta ajută și la
preîntâmpinarea declanșării diabetului, a constipației, hipertensiunii arteriale, contribuie la ingrijirea
pielii, a dinților, în cazul indigestiei dar și a altor probleme de sănătate. Studiile efectuate de specialiștii
urologi au demonstrat faptul că limonada sau sucul de lămâie poate fi utilă pentru vindecarea pietrelor
la rinichi prin formarea citratului urinar care previne apariția formării cristalelor.

12
 Mușețelul (Matricaria chamomilla)
Descriere botanică

Mușețelul este o plantă anuală, care dezvoltă, în sol, o rădăcină slabă, pivotantă, fusiformă, de culoare
cenușie și puțin ramificată.Mușețelul este o
plantă scundă, atingând înălțimea de 20- 60 cm,
mult ramificată și cu frunze de 2-3 ori penat
sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate
în capitule terminale. Marginea fiecarui capitul
este ocupată de flori albe, ligulate, femele, iar în
regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori
tubuloase, hermafrodite, galben-aurii, cu corola
cu 5 dinți și antroceul din 5 stamine cu anterele
concrescute. Receptaculul capitulului plan la
începutul înfloririi devine conic si gol la interior,
ceea ce permite să deosebim florile de mușețel
adevarate, de florile recoltate de la specii
înrudite și lipsite de proprietăți terapeutice.
Figura 16 Mușețelul (Matricaria chamomilla) Sursa :
http://www.terapiinaturiste.ro/plante-medicinale.php
Utilizare fioterapeutică

Mușețelul are utilizări terapeutice multiple, fiind

una din cele mai apreciate și mai utilizate plante medicinale și încă din Antichitate datorită proprietăților
sale:

 antiinflamatoare
 antiseptice
 analgezice
 antihistaminice
 cicatrizante si gastrice
 actiune antiseptica si decongestiva anorectal
 tonic capilar

Se folosește atât intern cât și extern după cum urmează:

– uz intern: gastrite hiper acide, ulcer gastric, enterocolite, colici abdominale, diaree, stimularea functiei
hepatice, gripa, guturai, menstre cu dureri, astm bronsic, insomnii, calmant, antispasmotic, dezimfectant,
antiinflamator;

– uz extern: gingivite, abcese dentare, amigdalite, stomatite, ulcere varicoase, hemoroizi, furunculoza,
rani purulente, ulceratii, leucoree, rheumatism, eczema, arsuri, sinuzite, conjunctivite, ingrijirea parului,
cosmetica;(Gheorghe Mohan)

13
 Menta (Mentha piperita)
Descriere botanică

Menta este o planta perena de

cultură, cu miros aromat
caracteristic, înaltă de 50-120 cm,
puternic ramificată chiar de la bază,
tulpina în patru muchii evidente, cu
frunze opuse, oval-lanceolate, flori
violacee asimetrice, cu 4 lobi din
care unul mare, grupate într-o
inflorescența spiciforma alcatuită la
randul ei din mai multe cime.

Utilizare fitoterapeutică

În scopuri medicinale, de la mentă se

folosesc funzele și partea aeriana în Figura 17 - Menta (Mentha piperita) Sursa :
totalitate. Atunci când este zdrobită http://www.terapiinaturiste.ro/plante-medicinale.php
planta degajă un puternic miros
aromatic, răcoritor. Frunzele de
mentă conțin o cantitate mare de
uleiuri volatile, substanțe polifenolice, taninuri si flavonoizi, precum si vitaminele C, D, calciu,
magneziu, zinc, potasiu.

Utilizari interne:

 astm, bronșită – pulbere de mentă asociată cu iarba de trei fraţi pătaţi (viola tricolor). În fazele
acute se bea infuzie fierbinte de mentă pentru efectul bronhodilatator rapid (efect similar are
inhalarea uleiului volatil de menta.

 gripa, guturai, tuberculoză (adjuvant), tuse convulsivă – infuzie fierbinte atunci cand boala
este asociata cu stare de frig. Pentru combaterea febrei se foloseşte infuzia sau, mai bine, infuzia
combinata, administrată la temperatura camerei.

 digestie lentă, indigestie, balonare, aerofagie (ingerarea involuntara de aer in timpul mesei
urmata de eructaţii) – pulbere luată sublingual înainte de masă cu 5-10 minute.

 sughiţ – se bea un pahar cu infuzie de menta cu înghiţituri mici şi dese, pe cat posibil fără a face
pauza.

 colici gastrice, colici abdominale, colon spastic – infuzie fierbinte

 dureri de stomac, dureri de stomac pe fond nervos – infuzie combinata administrata la

temperatura camerei. Se asociază foarte bine cu museţelul (matricaria chamomilla).

 senzaţie de voma (greaţa) de diferite etiologii, rau de calatorie – pulbere administrata cu o

orăa înainte de plecare. Daca este necesar se va administra şi pe parcursul calatoriei. Pentru raul
de calatorie foarte
persistent, se obţin efecte excelente prin asocierea mentei cu puţina pulbere de ghimbir (ziginber
officinalis).

14
  halena (miros urat al gurii), halena asociata cu dispepsie – se combină în proporţii egale
pulberea de menta cu pulberea de pelin (artemisia absinthium). Se ia o linguriţa din acest
amestec de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine 10-15 minute sub limba, dupa care
se înghite cu apa. Cura durează 7-10 zile.

 diaree – infuzie combinata cu o concentraţie direct proporţionala cu gravitatea afecţiunii (o

linguriţa la cana in formele usoare, pană Ia 3-4 linguriţe la cana in formele grave). Pentru a
obţine efecte foarte puternice si rapide se asociaza menta cu frunze de coada racului (potentilla
anserina) sau creţisoară (alchemilla vulgaris) in proporţii egale.

 infecţii gastro-intestinale – infuzie combinata superconcentrata

 dureri de cap (cefalee), migrena (mai ales insoţita de voma) – infuzie combinata (se fac şi
aplicaţii externe cu menta)

 angoasa, insomnie, nervozitate – infuzie combinată de menta (o lingurita la cana) servita

calduta.

 oboseala fizica, oboseala mentala – pulbere sau infuzie combinata de menta servita rece sau
la temperatura camerei. Se prepară din 2 linguriţe la cană (prin creşterea concentraţiei de menta
se schimba şi efectul psiho-mental al extractului).

 ca adjuvant, alaturi de plantele specifice afecţiunii tratate, menta are efecte foarte bune in
urmatoarele boli si tulburări: dismenoree (ciclu menstrual neregulat sau dureros), colecistopatii,
calculi biliari (litiaza biliara), afecţiuni cronice ale pancreasului, aritmie cardiaca, paralizie,
reumatism, sinuzita, şoc, tremuraturi, paraziti intestinali (ascarizi, oxiuri).

Utilizări externe:

 dureri musculare – se toarna in apa de baie fierbinte infuzie combinata superconcentrata, se

fac bai generale.

 herpes – comprese cu infuzie combinata superconcentrata. Cataplasmele cu rostopască,

echinaceea si menta in proportii egale au efecte foarte bune.

 iritare cutanata, prurit (mancarime a pielii) – cataplasma rece pusa pe locul afectat

 urticarie – se face o cataplasma cu menta şi museţel (matricaria chammomilla) in proportii

egale care se aplica pe locul afectat. Are efecte calmante si reduce inflamaţia.

 migrene, dureri de cap – se pun cataplasme pe ceafa si pe frunte care se fixeaza cu bandaj

 contuzii – cataplasma pe locul afectat.

Este evident ca, in mileniul al treilea, produsele naturale sunt departe de a fi o sursa epuizata de
remedii. Acestea continua sa aiba proprietati biologice importante, care pot fi exploatate in scopuri
farmaceutice. In acest context este important de mentionat in mod special ca, in urma cu 15 ani,
niciuna dintre cele mai mari 250 de companii farmaceutice ale lumii nu planificau programe de
cercetare a plantelor medicinale, in timp ce astazi mai mult de 50 la suta dintre acestea investesc in
astfel de cercetari.

15
 Bibliografie

Bojor O., Alexan M. – Plantele medicinale si aromatice de la A la Z, Editura Reecop, Bucuresti, 1982

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice

https://horticulturaplante.wordpress.com

http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale.html

http://www.terapiinaturiste.ro/plante-medicinale.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Plante_medicinale

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/

http://www.gradinamea.ro/Plante_medicinale_541_1.html

16