Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. ape uzate menajere, unde poluantii sunt resturi alimentare, dejectii, sapun, detergenti,
microorganisme[8];
II. ape uzate din zootehnie, care contin resturi de furaje, asternut, dejectii, substante
utilizate la spalare si dezinfectie;
Aceste ape au efect poluant major. Cauzele de poluare ale apelor sunt, dupa cum se vede,
foarte variate, ele putand produce poluari concentrate in locuri bine delimitate (conducte de
canalizare aferente zonelor urbane) sau determina poluarea unor arii mult mai intinse, cum ar
fi terenurile de minerit aflate in exploatare (apele de mina rezultate din aceasta activitate).
Condiţiile climaterice pe terasele rîului Prut, în comparaţie cu alte regiuni sînt mai aride şi mai
calde. Pe pante, dimpotrivă, e mai rece şi mai umed, aici observăm zonificarea verticală a
configuraţiilor geografice – de la stepele uscate pînă la dumbrave.
Apa subterana se acumuleaza in adincimile rocilor si sedimentelor a crustei terestre
superioare.
Cind ploua sau se topeste zapada o parte de apa de pesuprafata pamintului se evapora, o parte
se consuma de ca-tre plante si o parte sescurge in riuri si lacuri. Restul se infiltreaza in porii si
crapaturi ai sedimentelor de laadin-cimi si devine apa subterana. O parte din apele subterane
se uneste cu apelede suprafata, efectuind alimenta-
rea riurilor, helesteelor si lacurilor in lunilesecetoase. Cind crapaturile si porii sunt mari si
interconectate apa se misca lent prinformatiunile geologice. O fintina sapata intr-o astfel
de roca va da apa destul de
rapidpentru pompare. Asa roci purtatori de apa sunt numite straturi apoase.Straturiapoase pot
fi poluate de la diverse surse, inclusiv rezervoare si tuburi de
scurgere,rezervoare subterane cu benzina, gunoiste, rezervoare industriale
cu deseuri siscurgeri agricole.
numai că de
data aceasta
este
acoperit.Pentr
u o înţelegere
mai bună a
originii şi
mişcării apei
subterane,
este utilă
studiereacircu
itului general
al apei pe
Glob. În
natură, după
cum bine se
ştie, apa se
prezintă sub
trei forme:
gazoasă,
lichidă
şisolidă.
Totodată, ea
ocupă două
medii
distincte: la
suprafaţă şi în
interiorul
scoarţei.Pe
continente,
se pot separa
două circuite
ale scurgerii;
suprafaţa
topografică
, încazul de
faţă,
constituie un
franj de
contact şi de
repartiţie:
-
un circuit
rapid, care se
desfăşoară la
suprafaţa
continentelor;
se poate
manifestapeu
n interval de
timp scurt (de
la câteva ore
la câteva
zile);
urmează
sistemul:
precipitaţii -
scurgerea de
suprafaţă -
cursuri de apă
- ocean;
-
un circuit lent,
întârziat, mult
mai complex,
care se
desfăşoară în
acvifer
(subteran);se
poate
manifesta pe
câţiva ani,
până la sute
de mii de ani;
urmează
sistemul:
precipitaţii-
infiltraţie -
scurgere
subterană
- emergenţă
- curs de
apă - ocean;
scurgerea de
faţă
stălaoriginea
debitului
cursurilor de
apă în
absenţa
precipitaţiilor
(corespunde
debilelor mici
aleetiajului).
Fig. 3. Relaţia
dintre
acumularea
apei, input şi
output: a- input
maimare ca
output; b –
output mai mare
ca input
Alimentarea
apelor
subterane
depinde de
cinci mari
factori
condiţionali:
-
hidroclimatici
(precipitaţii,
evaporaţie);
-
geomorfologic
i (relief);
-
geologici
(litostratigrafie
, perme
1. Caractere
generale
Apele
subterane au
reprezentat
tot timpul o
importanţă
vitală.
Primelefântâ
ni pentru
apă potabilă
au fost
săpate în
Egipt şi
China
antică.În
cadrul
scoarţei
terestre apa
joacă trei
roluri
esenţiale:
a.
Apa, substanţă
minerală
Rocile care
conţin cea
mai mare
cantitate de
apă sunt cele
sedimentare:
nisipul,
calcarul,
pietrişul etc;
la acestea se
pot adăuga şi
rocile
vulcanice
saumetamorf
ice, dar cu o
cantitate mai
mică.Rocile
care permit
reţinerea
apei sunt
cunoscute
sub
denumirea
de
rociacvifere,
în timp
ce rocile
care nu
permit
reţinerea ape
i sunt
cunoscute
subdenumire
a de
roci acvifuge.
Stratele
saturate,
foarte slab
baraje, canale,
aducţiuni de
ape şi nici, la
scară
dimensională
mai mică,
reţele
de conducte
de alimentare
cuapă sau
canalizare,
pompe,
apometre şi
alte instalaţii şi
aparate în
legătură cu
apa.Dintre
proprietăţile
fizice ale
fluidelor sunt
importante
densitatea,
greutatea
specifică,
compresibilitat
ea,vâscozitate
a, presiunea
vaporilor (de
saturaţie, sau
mai mare sau
mai mică,
ducând la
condensare re
spectivevapor
are), tensiunea
superficială. S-
au definit şi se
folosesc în
practică
parametri
adimensionali
cum
suntNumărul
lui
Reynolds
, Numărul lui
Froude
şi Numărul lui
Weber
. În cadrul
staticii fluidelor
sunt
importante
noţiunile de
presiune,
presiune
hidrostatică,
centru de
presiune,princi
piul lui
Arhimede
, centrul de
plutire,
echilibru stabil,
instabil sau
neutru la
plutire
etc.Dinamica
fluidelor este o
ştiinţă foarte
vastă.
Sunt important
e noţiunile de
viteză, debit,
curgerea unifo
rmă
sauneuniformă
, laminară şi
turbulentă,
separaţia,
ecuaţia de
continuitate,
cea de
moment şi cea
de energie
pentrucurgere,
rezistenţa,
strat marginal,
ecuaţiile
Darcy-Weisbach
şi
Colebrook-White
, diagrama
Moody
, formula
Hazen-Williams
, metoda
Cross-Doland
, ecuaţiile
DuBoys
,
Chezy, Manning,
Lacey, Inglis,
Bose,
Kalinske,Einstein
, Meyer-Peter,
Bagnold, Colby
, salt hidraulic,
profile de
curgere,
formula
Francis
etc. etc.Sutele
de formule de
calcul şi
metode
matematice
avansate
permit
modelarea şi
calcularea
unei mari
varietăţide
probleme de
statică şi
dinamică a
apei, cu largi
aplicaţii:
Aparate de
măsură a
debitului,
pompe,
proiectareade
conducte şi
reţele,
reductoare de
presiune etc.
De asemenea
se pot calcula
curgerile şi
fenomenele ce
apar în
conducte,
canale şi chiar
în râuri cu
diverse
caracteristici
ale albiei, cu
metode pentru
estimat
sedime
conducătoar
e de apă
amplasamentul unui puţ de captare a apei subterane în funcție de localizarea acviferului care poate
satisface cerinţele proiectului (debit, parametri calitativi etc.). Totodată, se va ține cont de
următoarele aspecte: 1. disponibilitatea terenului; 2. regimul de folosinţă a terenului; 3. distanţa
până la alte componente ale infrastructurii de apă, existente sau proiectate. În vederea asigurării
unei vizibilități mai bune, inițiatorul poate prezenta studiul în formă tabelară, cu indicarea criteriilor
de selecție. Analiza alternativelor trebuie să includă şi varianta renunţării la proiect („Alternativa 0”).
Un alt aspect important al EIM ține de identificarea și descrierea formelor de impact asupra mediului
înconjurător, generat de activitatea planificată. Inițiatorul tratează câte un factor de mediu asupra
căruia este probabil ca proiectul să aibă efecte semnificative. Se determină și se analizează efectele
identificate şi evaluate pentru proiectul propus şi cauzele care leau generat (de ex. particularitățile
specifice ale amplasamentului). Formele de impact potenţial identificate pentru un anumit proiect
vor fi descrise în detaliu, în special în ceea ce priveşte următoarele caracteristici: amploarea
impactului (suprafaţa geografică şi numărul populaţiei afectate); magnitudinea şi complexitatea
impactului; probabilitatea impactului; durata, frecvenţa şi reversibilitatea impactului; natura
transfrontalieră a impactului (dacă este cazul). În cazul în care sunt identificate anumite efecte
negative, inițiatorul propune un șir de măsuri de reducere a ac