STADIUL I (ABO)

Acesta se va desfășura pe 4 etape ale căror priorități vor fi următoarele :

Etapa I sau a dezvoltării coordonării generale, a rezistenței generala , a forței în
regim de rezistență , dezvoltarea mobilității și a supleței , inițierei în tehnică.
Etapa a II-a sau a continuării , inițierii și a aprofundării tehnicii , a învățării acțiunii
motrice ( exerciții ) ajutătoare , conform cerințelor ramurilor de sport învățate
se produce inițierea.
 PROGRAMARE ANTRENAMENTULUI ÎN FUNCȚIE
DE STRUCTURA ANULUI ȘCOLAR

Structura anului școlar , cu durata semestrelor , perioadele de verificare (teză , simulări , etc.) și perioadele de vacanțe
influențează conținutul , vo și intensitatea pregătirii .Astefel, în perioada tezelor și a altor forme de verificare planificate ,
numărul lecțiilor de antrenament și încărcătura acestora vor fi reduse . În schimb , în vacanțe , se vor planifica mai multe
lecții și , de asemenea se vor desfășura majoritatea competițiilor.
Etapa a III a sau a dezvoltării capacității coordonative
generale și sepcifice a vitezei și forței în regim de
viteză( rapiditate maximă și pauze de refacere
completă ).
Etapa a IV a sau a flosirii elementelor tehnice în
condiții de concurență a deprinderii tacticii
elementare (așezare în teren și acțiune pe posturi
în atac/apărare) a pregătirii integrale.
 OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA REALIZĂRII
COMPONENTELOR ANTRENAMENTELOR

DEZVOLTARE CALITĂȚILOR MOTRICE

 FORȚA

Eforturile pentru dezvoltarea forței au rol important în dezvoltarea capacității de

performanță , în menținerea sănătății și stimularea proceselor de creștere și
dezvoltarea fizică .
În procesul de dezvoltare a forței , exercițiile folosite trebuie să ducă treptat la
adaptarea structurii oaselor , orientarea liniilor de forță, îngroșarea
structurilor corticale ale oaselor , dar fără tracțiuni și presiuni în exces care
să aibă efecte negative asupra stării negarive de sănătate .
Forța se poate dezvolta în toate etapele copilării , cu
deosebire prin exerciții dinamice , fără a solicita forța
maximă . La vârstele 7-10 ani se poate lucra
combinația forță – viteză (sub formă de circuit ) și
rezistență – forță (jocuri , activități atrcative ).
Băieții ating valori ale forței apropiate de maxime între 18
-20 de ani iar fetele între 15-18 ani.
Forța este calitatea sistemului muscular cu influențe
asupra tuturor celorlalte calități motrice și
componente ale antrenamentului .
 RECOMANDĂRI, PRIVIND DEZVOLTAREA FORȚEI
LA COPII :

După lecțiile cu componente de forță dr vor acorda perioade de refacere completă ;

Încărcăturile vor crește treptat cea mai recomandată este greutatea propriului corp cu
punctele de sprijn care să localizeze eficient mișcarea.
Trebuie evitate eforturile unilaterale centrate pe o sigură grupă de mușchi .
Să se evite eforturile cu greutăți deasupra capului în timpul proceselor de creștere .
Evitarea eforturilor statice de lungă durată .
REZISTENȚA
În ciuda particularităților de creștere și dezvoltare , copiii și adoleșcenții prezintă în
eforturile de rezistență aceleași caracteristice de adaptare ca și adulții. Din
punctul de vedere al medicinei sportive , antrenamentul de rezistență capătă un
aspect cricatural : “Legea creșterii centripete”. Mobilitatea articulară este redusă
atât la fete cât și la băieți .
 VITEZA

Rpiditatea cu care se efectueză mișcările este determinată de calitatea sistemului nervos

și a fibrelor musculare . Ca atare influențarea cât mai timpurie a acestor calități
constituie o cerință metodică.
Viteza maximă este atinsă de băieți între 18 și 20 de ani și de fete între 15-17 ani. După
vârste viteza poate crește pe seama altor calități
motrice cum sunt : forța ,
coordonarea , mobilitatea și suplețea. În primul
stadiu școlar (7-10), crește frecvența
mișcărilor și viteza de execuție .
În al doilea stadiu școlare (10-14 ani) se va antrena viteza de racție , viteza de
accelerare (viteza de demaraj ), viteza – coordonare a, cu precădere rezistență –
viteză .
Principalele procedee de antrenament sunt “repetările” și intervalele cu pauze
suficient de lungi pentru refacere .
MOBILITATEA ȘI SUPLEȚEA
Calitatea sistemului articular și musculo-ligamentar influențează amplitudinea ,
precizia și cursivitatea mișcărilor . Atât mobiliatea articulară cât și suplețea
mușchilor , tendoanelor , ligamentelor și fasciilor determină eficiența efectuării
procedeelor tehnice. Mobilitatea coloanei vertebrale a marilor articulații:
scapulohumerale și coxofemurale , are efecte directe asupra cursivității și , mai
ales asupra cursivității mișcărilor.Mobilitatea și suplețea de dezvoltă de la vârste
fragede pentru a influențarea nefavorabilă a stabilității articulare . Pregătirea se
intensifică după 7 ani , cu mare atenție în perioada de creștere .