Faur Daria

Clasa a XII-a C

Deșeuri în gospodărie

Societatea, în ansamblul ei, este dăunătoare sistemelor naturale și nu acceptă

faptul că există limite ale capacității Planetei de a furniza resurse și de a neutraliza
efectele dăunătoare ale activităților antropice. Un puternic impact asupra resurselor
naturale îl are, în primul rând, expansiunea demografică, care atrage după sine o creștere
a volumului de deșeuri, între acestea existând o legătură directă și proporțională.
O dată cu explozia demografică și revoluțiile din agricultură și industrie,
deșeurile au depășit capacitatea mediului de a le absorbi și neutraliza într-un ritm
apropiat de ritmul în care acestea sunt generate. Creșterea demografică a generat
intensificarea ritmului de extindere a zonelor locuibile.
În ultimii ani, tehnologia și inovarea au ajuns și în domeniul deșeurilor.
Acestea oferă o oportunitate excelentă de a îmbunătăți politicile care vizează
minimizarea generării de deșeuri și obținerea eficienței resurselor.
Conceptul de deșeu, în general greu de definit, include o categorie vastă de
produse, variabilă în timp și spațiu, care, cel puțin în raport cu intenția și gradul de
valorificare actual, nu are valoare economică deosebită, ridicând probleme generale de
colectare, transport, separare, depozitare și eventual revalorificare. În sens larg prin deșeu
se înțelege orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă ori are intenția sau
obligația să îl arunce.
Colectarea înseamnă strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea
preliminară a deșeurilor în vederea transportării la o instalație de tratare. În cadrul
acesteia un rol important îl are colectarea separată, care înseamnă colectarea în cadrul
căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu
scopul de a facilita tratarea specifică a acestora.
În funcție de felul și proveniența acestora deșeurile pot fi clasificate în:
1. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul
urban și rural:
 - Deșeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri,
restaurante, instituții publice;
- Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze,
praf);
- Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și
modernizarea și întreținerea străzilor;
- Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.
2. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.
3. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau
agricole.
- Deșeuri industriale stocabile;
- Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din
zootehnie;
- Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele
radioactive
Deșeurile menajere se includ în categoria celor municipale și asimilabile, și
provin cel mai adesea din sectorul casnic. Acestea depind în mod direct de stilul și
condițiile de viață ale locuitorilor și de activitățile pe care aceștia le desfășoară.
Din această categorie fac parte:
- deșeuri biologice/organice: resturi de mâncare, fructe şi legume, flori - coji
de ouă, gazon, frunze, buruieni, crengi, etc;
- deșeuri reziduale nereciclabile: articole de igienă, filtre de țigară, pungi de
aspirator, materiale de litieră de la animale de companie, scutece, etc.;
- materiale de ambalaje (hârtie, carton, plastic, sticlă) pungi, pahare de
plastic, folii, sticle de plastic, doze de aluminiu, cutii de conserve recipiente
din sticlă;
- aparate electrice/electrocasnice;
- deșeuri dăunătoare: medicamente vechi, baterii, acumulatori, lămpi
economice, tuburi luminescente, LED-uri, stingătoare de incendiu, agenți
protectori pentru lemn și plante, vopseluri și lacuri, agenți de lustruire și
curățare, substanțe adezive.
O cale sigură către gestiunea corespunzătoare a deșeurilor din gospodărie o
reprezintă metodele de colectare selectivă (precolectarea deșeurilor), una dintre etapele
procesului de reciclare, alături de separare și procesare. 
 Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri
de gunoi, pubele. Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale
refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor
disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit. Culorile
recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt:
- roșu (portocaliu) pentru materiale plastice;
- galben – deșeuri din metal;
- verde – deșeuri biodegradabile;
- albastru - hârtie, carton și sticlă;
- maro - electrice și electronice,
- negru – nereciclabile.
Pe recipiente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune
în recipientul respectiv.
Colectarea propriu-zisă a deșeurilor din aceste containere este efectuată de
către servicii specializate, care dispun de utilaje speciale pentru colectări,
precum autogunoierele, echipate cu sisteme de basculare a pubelelor și containerelor și
cu instalație de compactare, sau autospeciale prevăzute cu instalație de ridicat cupe de
colectare, iar containerele de tip Abroll sunt tractate, ele deplasându-se pe rolele proprii.
În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru
deșeuri periculoase (clasa a), depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b), depozite
pentru materiale inerte (clasa c) și depozite pentru un singur fel de deșeuri
(monodeponie).
Eliminarea deșeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo
măsură ulterioară este actual o practică care nu mai este acceptată.
Actual, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârșit închiderea
depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) și este o practică curentă în multe țări.
Astfel de rampe se organizează în cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine
abandonate. O rampă de gunoi realizată și exploatată corect este o metodă relativ ieftină
și care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deșeurilor. Vechile rampe,
necorespunzătoare, au efecte negative asupra mediului, cum ar fi împrăștierea de
gunoaie, atragerea dăunătorilor (insecte, rozătoare) și poluarea aerului, a apelor și a
solului. Poluarea aerului se produce prin miasme și prin degajarea unor gaze rezultate în
urma fermentării, cum ar fi dioxidul de carbon și metanul, care produc efect de seră și
contribuie la încălzirea globală. Poluarea apei și a solului se face prin levigat (lichidul
scurs în urma proceselor biochimice), care, în lipsa unui strat izolator se infiltrează în sol
și poluează apele pânzelor freatice. Aceste poluări pot fi așa de puternice că împiedică
creșterea plantelor deasupra acestor rampe. În mod normal, pe rampă deșeurile sunt
compactate pentru a le mări densitatea și stabilitatea, și acoperite cu folii și cu pământ.
Rampele pentru deșeuri organice au instalații de recuperare a gazului de
depozit. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) și dioxidul de
carbon (45 %), la care se adaugă mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de
carbon, mercaptani, aldehide, esteri și alți compuși organici. El poate fi valorificat prin
ardere. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală, se recomandă să fie totuși ars la
instalația de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un
efect de seră mai mic decât al metanului inițial.
Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt
prevăzute cu straturi izolante, care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material
plastic (geomembrane) sau textil (geotextile).
Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor in instalații
mici, individuale sau la scară industrială. Este una din metodele de tratare termică a
deșeurilor, preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe. În urma
incinerării se obțin căldură, gaze, abur și cenușă.