Printre atribuţiile poliţiei conform Legii nr 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea

Poliţiei Române se număra şi aceea de punere în executare a hotărârilor emise de organele judiciare,
respectiv desfăşurarea de activităţi pentru depistarea persoanelor care se sustrag urmăririi penale,
executării pedepselor sau altor hotărâri judecătorești, precum și a persoanelor dispărute1.
La data de 7 februarie 2021 în momentul redactării acestui eseu pe site-ul
https://www.politiaromana.ro/ la rubrica persoane dispărute am constatat că în prezent sunt căutate
un număr de 1020 de persoane dispărute, iar la rubrica copii dispăruţi am constatat că în prezent
sunt căutaţi un număr de 70 de minori. Recent, opinia publică din ţara noastră s-a confruntat cu un
nou caz de dispariţie, cel al unui copil de 7 ani, care a dispărut din localitatea Vânători pe data de 9
ianuarie 2021. Ceea ce părea inițial doar o fugă la joacă, a devenit o adevărată tragedie pentru
părinți. Copilul a plecat la o stână și nu s-a mai întors. Sute de voluntari l-au căutat disperați, dar
pare că băiețelul a intrat în pământ. A trecut aproape o lună, iar Sebastian nu a revenit acasă.
Autoritățile susțin că forțe mărite au început căutările. A fost adus chiar și un laborator
criminalistic mobil în acest sens2. Cu toate că la faţa locului a fost o mobilizare exemplară de forţe,
fiind aduşi şi câini special dresaţi pentru identificarea persoanelor dispărute sau chiar a cadavrelor,
organele de poliţie nu au reuşit să-l găsească pe minor. Astfel consider că tema aleasă de mine este
una de actualitate şi prezintă o importanţă deosebită în cadrul disciplinei studiate.
Activitatea desfăşurată în scopul identificării, persoanelor, lucrurilor, cadavrelor cu ajutorul
unei persoane care le-a perceput anterior şi care a reţinut în memorie semnalmentele, trăsăturile sau
caracteristicile obiectelor, constă în prezentarea acestei persoane a unui cadavru, a unui lucru sau a
unei alte persoană pentru a stabili dacă aceasta le recunoaşte şi dacă le poate identifica.
Conform codului de procedură penală, persoana care urmează să fie identificată este
prezentată împreună cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trăsături asemănătoare celor descrise de
persoana care face identificarea. Aceeaşi procedură fiind aplicată corespunzător şi în situaţia
identificării persoanelor după fotografii.3

 Identificarea se desfăşoară astfel încât persoanele care urmează să fie

identificate să nu o vadă pe cea care le identifică.
 Desfăşurarea activităţii de identificare a persoanelor, precum şi declaraţiile
persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal.
 Procesul-verbal trebuie să cuprindă, numele, prenumele şi adresa
persoanelor care au fost introduse în grupul de identificare sau ale căror
fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea, numele şi
prenumele persoanei identificate, precum şi ordonanţa sau încheierea prin
care s-a dispus efectuarea identificării de persoane.
 În cursul urmăririi penale, în situaţia în care organul de urmărire penală
consideră necesar, activitatea de identificare este înregistrată audiovideo.
Înregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă
a acestuia şi poate fi folosită ca mijloc de probă4.

Identificarea, persoanelor, lucrurilor, cadavrelor poate fi uneori dificilă întrucât aceasta ţine
de anumite legi psihice, de factori obiectivi, dar şi de factori subiectivi care pot influenţa perceperea
sau memoria şi se pot creea false identificări, generate din cauza imposibilităţii localizării în timp şi
spaţiu a unor fapte şi împrejurări, existenţei unor persoane sau obiecte care pot prezenta unele
trăsături asemănătoare şi care apar ca familiare persoanei chemate în scopul de a le recunoaşte.
Tocmai din motivele enumerate mai sus în cadrul prezentării pentru recunoaştere trebuie să
se ţină seama de fapul că elementele de sugestie pot să influenţeze uşor declaraţia persoanei

1
Capitolul III art 26 pct 15 din Legea 218/2002
2
https://www.dcnews.ro/micutul-sebastian-corbei-in-varsta-de-7-ani-cautat-la-o-luna-de-la-disparitie-cu-elicopter-si-
caini-de-urma_799788.html
3
Art 134 alin1 Codul de procedură penală
4
Codul de procedură penală PARTEA GENERALĂ TITLUL IV Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii
CAPITOLUL III Identificarea persoanelor și a obiectelor
Pagina 1 din 5
chemate pentru a face recunoaşterea. De exemplu, aspectul neîngrijit al învinuitului prezentat pentru
recunoaştere în contrast cu cel al persoanelor care formează grupul, poate sugera martoruli sau
persoanei vătămate că acesta este infractorul şi deci el trebuie recunoscut. Din aceste motive această
activitate nu este enumerată printre mijloacele de probă. Luată izolat această activitate nu poate
constitui temei pentru elaborarea unei concluzii temeinice în cauză. Faptul că o persoană care este
bănuită de săvârşirea unei infracţiuni a fost recunoscută de către un martor nu înseamnă că aceasta a
şi săvârşit infracţiunea. Pentru a se ajunge la o astfel de concluzie, este necesar ca rezultatul
prezentării pentru recunoaştere să fie coroborat cu alte probe administrate în cauză, care să confirme
dincolo de orice îndoială rezonabilă participarea persoanei recunoscute la săvârşirea infracţiunii.
Un element important îl reprezintă locul în care se va desfăşura prezentarea pentru
recunoaştere. Astfel, prezentarea în vederea identificării persoanelor şi a obiectelor se face, de
regulă, la sediul organului de cercetare penală. În mod cu totul excepţional, această activitate se
poate desfăşura şi în altă parte. De exemplu, în situaţia când persoana ce urmează a fi identificată a
fost văzută pe stradă şi identificarea acesteia urmează să se facă după particularitatea mersului,
poziţia corpului sau alte trăsături dinamice, iar prezentarea în condiţiile de loc, în care aceste
trăsături specifice ale sale au fost percepute, ar putea asigura identificarea sa în condiţii mai bune,
desfăşurarea activităţii se va organiza în acest cadru. În aceste situaţii alegerea locului trebuie să se
facă cu deosebită atenţie pentru a se evita apariţia unor incidente care ar putea periclita buna
desfăşurarea a acestei activităţi.
Şi în cazul lucrurilor pot exista situaţii când recunoaşterea acestora să se facă în alte locuri
decât sediul organului judiciar. Atunci când se impune prezentarea pentru recunoaştere a unor
elemente de îmbrăcăminte, a unor aparate tehnice sau a unor alte obiecte, care sunt mai greu de
procurat, această activitate se poate desfăşura la un magazin unde există condiţii corespunzătoare
unui astfel de scop. În toate situaţiile nu trebuie uitat faptul că această activitate trebuie să se
desfăşoare într-un cadru liniştit pentru a nu se distrage atenţia celui care face recunoaşterea.
Un alt element de care trebuie să ţinem cont în desfăşurarea activităţii de identificare este
iluminarea. Este cunoscut faptul că perceperea semnalmentelor şi a caracteristicilor persoanelor,
lucrurilor, se face în condiţii de luminozitate diverse. Astfel, iluminarea locului unde se face
prezentarea pentru recunoaştere trebuie să fie foarte bună, pentru a da posibilitate persoanei să
observe în condii optime semnalmentele ori caracteristicile după care se face identificarea.
De asemenea, identificarea persoanelor se poate realiza şi după fotografie, după voce şi
vorbire sau după mers. Codul de procedură penală reglementează şi identificarea vocilor, sunetelor
sau a altor elemente ce fac obiectul percepţiei senzoriale, care se dispune şi se efectuează cu
respectarea aceloraşi proceduri ca şi în cazul identificării persoanelor5.
În cazul recunoaşteri persoanei după fotografie, pentru ca în urma acestei activităţi să
obţinem rezultatul scontat, se procedează astfel:
 se procură 2 – 4 fotografii care să reprezinte persoane cu fizionomii asemănătoare
 între aceste fotografii se aşează şi fotografia celui a cărui identitate trebuie stabilită,
pe versoul fiecărei fotografii se scrie numele celui din fotografie
 fotografiile se lipesc pe unn carton alb, se ştampilează şi se numerotează
Persoanei care trebuie să facă recunoaşterea i se prezintă planşa cu fotografii, solicitându-i-
se să arate dacă recunoaşte vreo persoană şi să indice numărul fotografiei în care este reprezentată
persoana recunoscută.
Modul de desfăşurare a acestei activităţi şi rezultatul obţinut se consemnează într-un proces
verbal, la el anexându-se planşa cu fotografiile, pentru a se evidenţia cât de asemănătoare au fost
persoanele a căror fotografii au fost folosite împreună cu cea a persoanei prezentate pentru
recunoaştere.
O caracteristică aparte o are identificarea cadavrelor, această activitate are unele dificultăţi
care impun o pregătire specială. Dificultăţile se datorează modificărilor naturale care intervin după
moarte şi prezentării cadavrului în poziţia orizontală, încât aspectul său diferă de cel al persoanei în
viaţă. În unele situaţii, cadavrul poate prezenta mutilări sau alterări ca urmare a agresiunii,
accidentului, sinuciderii ori datorate procesului de putrefacţie, care îngreunează mult recunoaşterea
sa. De aceea, pe lângă stabilirea persoanelor care pot da relaţii pentru identificarea cadavrului,
pregătirea pentru recunoaştere presupune şi aducerea lui la o înfăţişare cât mai apropiată de cea

5
Art 136 Codul de procedură penală
Pagina 2 din 5
avută în viaţă. În acest scop se face pregătirea sau toaletarea cadavrului, care presupune spălarea
pieptănarea, pudrarea, aranjarea ochilor, retuşarea porţiunilor de pe faţă pe care se află plăgi.
Pregătirea cadavrului pentru recunoaştere se face de către autopsier ori de către medicul legist, sub
supravegherea şi la indicaţiile organului de cercetare penală care instrumentează cauza. Pentru
recunoaşterea cadavrului se folosesc frecvent fotografiile, care sunt executate înainte de autopsie,
după regulile fotografiei de semnalmente. Totodată, trebuie avut în vedere şi tensiunea psihică a
celui chemat să facă identificarea, care este cu cât mai puternică cu cât persoana despre care este
vorba este o persoană apropiată. În cazul prezentării pentru recunoaştere a cadavrului acesta nu se
face în grup, ca în cazul persoanelor în viaţă.
În situaţia obiectelor care urmează să fie recunoscute, o sarcină a organului de cercetare
penală este aceea de a stabilii grupul de obiecte în care va fi prezent cel care trebuie recunoscut. De
aceea, o activitate importantă o constituie procurarea de obiecte de acelaşi fel cu cel care urmează a
fi recunoscut, pentru că, şi în acest caz, recunoaşterea se face tot din grup.
Ca regulă generală, cadavrele se prezintă pentru recunoaştere îmbrăcate. În scopul de a uşura
identificarea, cadavrul va fi prezentat în diferite poziţii: faţă, profil. Se vor avea în vedere trăsăturile
special statice, aşa zisele semne particulare, care pot duce la stabilirea identităţii cadavrului. Pentru
recunoaşterea cadavrului sunt chemate persoanele care au anunţat dispariţia membrilor de familie,
rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu, vecinilor şi în general, orice alte persoane care pot da
relaţii cu privire la identitatea acestora.
Cadavrul nu poate fi prezentat spre recunoaştere mai multor persoane concomitent, întrucât
are exista pericolul unei sugestionări colective. De aceea, persoanele sunt invitate separat la locul
sau în încăperea în care se face identificarea cadavrului.
Sunt situaţi în care starea cadavrului nu permite identificarea decât după diverse semne
particulare cum ar fi: cicatrici, negi, tatuaje, pete congenitale etc. În aceste situaţii specifice,
rezultatele recunoaşterii trebuie să fie interpretate cu multă rezervă, deoarece existenţa unor
asemănări poate duce la identificări false. De asemenea, se impune prudenţă în aprecierea
rezultatelor şi atunci când persoanele chemate să facă recunoaşterea le sunt prezentate obiecte de
îmbrăcăminte ale cadavrului, sau alte lucruri aflate asupra acestuia, cum ar fi: ceasuri, inele, cercei,
medalioane etc.
Dacă în timpul ascultării prealabile, se constată că persoana chemată să facă recunoaşterea
este o fire emotivă, pentru verificarea şi pregătirea stării psihice a acesteia, este indicat să i se
prezinte, mai întâi, fotografia cadavrului şi apoi să se treacă la recunoaşterea propriu-zisă. În acest
mod se evită situaţiile de genul celor în care, o persoană, îngrozită la vederea cadavrului, aproape că
nici nu îl priveşte.
Tot în scopul identificării, pot fi prezentate pentru recunoaştere numai fotografiile ori
îmbrăcămintea, precum şi celelalte obiecte găsite asupra cadavrului, în cazul în care acesta a fost
descoperit în stare înaintată de putrefacţie, ori, când până la înhumare nu i s-a putut stabili
identitatea.
În continuare voi prezenta câteva din particularităţile identificării de obiecte.
Obiectele despre care se presupune că pot contribui la aflarea adevărului în legătură cu
săvârşirea unei infracţiuni sunt prezentate în vederea identificării, după ce persoana care face
identificarea le-a descris în prealabil. Dacă aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate,
persoana care face identificarea poate fi condusă la locul unde se află obiectele.
Desfăşurarea activităţii de identificare a obiectelor, precum şi declaraţiile persoanei care
face identificarea sunt consemnate într-un proces-verbal ce trebuie să cuprindă menţiuni cu privire
la: ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus măsura, locul unde a fost încheiat, data, ora la
care a început şi ora la care s-a terminat activitatea, cu menţionarea oricărui moment de
întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente şi calitatea în care acestea participă, numele
şi prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amănunţită a obiectelor identificate.
În cursul urmăririi penale, în situaţia în care organul de urmărire consideră necesar,
activitatea de identificare şi declaraţia persoanei care face identificarea sunt înregistrate
audiovideo. Înregistrarea identificării este anexată procesului-verbal ca parte integrantă a acestuia
şi poate fi folosită ca mijloc de probă6
Persoana care face recunoaşterea trebuie să fie audiată în legătură cu bunurile ce urmează să
fie recunoscute. Se verifică relatările persoanei privind caracteristicile obiectelor, pentru a se
6
Art 135 Codul de procedură penală
Pagina 3 din 5
constata dacă ele corespund cu caracteristicile celor care urmează a fi identificate. De asemenea, va
fi ascultat şi făptuitorul şi după aceea se va trece la recunoaşterea propriu-zisă.
Obiectul prezentat pentru recunoaştere va fi expus între mai multe obiecte având
caracteristici asemănătoare, însă nu cu asemănare perfectă, specifice bunurilor produse în serie. În
situaţia în care nu pot fi găsite alte obiecte asemănătoare, obiectul în cauză poate fi prezentat
individual, de exemplu în cazul unor picturi, sculpturi ori a altor obiecte unicat.
Persoanei chemate să facă recunoaşterea trebuie să i se dea posibilitatea să examineze
detaliat obiectele în cauză pentru ca aceasta să poată realiza identificarea. La prezentarea pentru
recunoaştere a obiectelor este necesară, de asemenea, asistenţa a doi martori ca şi în cazul
identificării persoanelor.
Pe baza rezultatului prezentării pentru recunoaştere se impune efectuarea altor acte de
urmărire penală, în funcţie de necesităţile şi specificul cauzei. Astfel, rezultatul prezentării pentru
recunoaştere poate constitui temeiul ascultării unor martori, ascultării suspectului sau inculpatului,
efectuării unor percheziţii domiciliare, ridicării unor obiecte sau înscrisuri.
În situaţia obiectelor care urmează să fie recunoscute, o sarcină a organului de cercetare
penală este aceea de a stabilii grupul de obiecte în care va fi prezent cel care trebuie recunoscut. De
aceea, o activitate importantă o constituie procurarea de obiecte de acelaşi fel cu cel care urmează a
fi recunoscut, pentru că, şi în acest caz, recunoaşterea se face tot din grup.

Fig. 1 – Identificarea de obiecte

(Sursa imaginii: https://www.google.com/search?
q=genurile+identificarii&tbm=isch&ved=2ahUKEwiAlayHkdzuAhVHr6QKHaXYDtEQ2-
cCegQIABAA&oq=genurile+identificarii&gs_lcp=CgNpbWcQAzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzI
HCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJ1
DAcVjBwAFgrcUBaAFwAHgAgAEAiAEAkgEAmAFLoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWewAQrAAQE&sclient=img&e
i=CSYiYMDsMMfekgWlsbuIDQ&bih=657&biw=1366#imgrc=lWp-ezOMhupfdM )

Pagina 4 din 5
 Fig. 2 – Identificarea după fotografie
(Sursa imaginii: https://www.google.com/search?
q=genurile+identificarii&tbm=isch&ved=2ahUKEwiAlayHkdzuAhVHr6QKHaXYDtEQ2-
cCegQIABAA&oq=genurile+identificarii&gs_lcp=CgNpbWcQAzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzI
HCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJzIHCCMQ6gIQJ1
DAcVjBwAFgrcUBaAFwAHgAgAEAiAEAkgEAmAFLoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWewAQrAAQE&sclient=img&e
i=CSYiYMDsMMfekgWlsbuIDQ&bih=657&biw=1366#imgrc=lWp-ezOMhupfdM )

BIBLIOGRAFIE:
- Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române
- Codul de procedură penală PARTEA GENERALĂ TITLUL IV
- Colectiv, Tratat practic de criminalistică, vol I, editura M.I., Bucureşti.
- Note de curs Criminalistică

Pagina 5 din 5