Pescarul Amin impreuna cu brigardiezii

instaleaza plase,pentru a prinde cat mai multi

pesti.Amin sta si vegheaza asupra lor zi si
noapte. Dupa aproape o saptamana de panda,
Amin zareste pentru o clipa spinarea unei
namuile de peste care se afunda fulgerator in
bulboana si presupune ca este "un somn urias"
ce bantuia decativa ani balta, provocand
"pradaciuni" si speriind copiii care se
scaldau.Amin face planuri sa prinda somnul,
incearca sa-l momeasca,intinzandu-i nade cu
pesti, apoi, intr-un acces de nebunie, isi baga
un picior in apa, balabanindu-l drept
momeala.Obsedat de pestele urias, Amin nici
nu observase ca apele se retrasesera,
ca pasarile delteise intorceau inapoi pe aceste
meleaguri, ca intreaga natura renastea la viata.
In aceeasi seara, soseste echipa la
Pociovelistea si toti sunt uimiti de
"intamplarea cu somnul urias".Deodata, se
zareste la fata apei "o namila" care
se zvarcoleste, rupe plasa si "intr-o clipase
duse cu ea la fund", tarandu-i in bulboaca si pe
cei patru pescari. Oricat de putinzarisera
pestele, oamenii putusera vedea ca nu este un
somn, ci un morun enorm.Acum isi explica ei
de ce pestele statea numai la fund, pentru ca
rama in namol. Brigadierul si inginerul
piscicol hotarasc sa se puna dinamita,
rezolvand problema. Amin este revoltat de
aceasta "nelegiuire", deoarece dinamitarea nu
era permisa nici de lege si s-ar distruge nu
numai gardurile cu toata schelaria, ci si pestii
si vadul se vor face praf. Apoi descopera
ca morunul este de fapt stra-stramosul sau,
intemeietorul neamului Aminilor.Într-un final
rupe gardurile, da drumul pestilor si odata cu
morunul se duce si el pierzandu-se in
infinitatea universului acvatic.