Sistemul excretor

Sistemul excretor (aparatul excretor) este un sistem funcțional care

îndepărtează din organism produși inutili și toxici, asigurându-se astfel menținerea
constantă a compoziției mediului intern - homeostazia. Sistemul excretor îndeplinește o
dublă funcție:

a)reglează mediul intern prin menținerea unei aceleiași cantități de săruri

și de apă, cea mai mare parte din prisos fiind eliminată prin rinichi;

b)elimină substanțele inerte și substanțele toxice, rezultate din

metabolismul substanțelor proteice.

Principala cale de excreție este calea renală. Alte căi de excreție, decât calea
renală sunt plămânii, branhiile, glandele sudoripare, ficatul, tegumentul, mucoasa
intestinală.

Sistamul excretor este alcatuit din:

-rinichi -> Rinichii sunt organe pereche, retroperitoneale, de forma unor

boabe de fasole, cu o lungime de aproximativ 11–14 cm și lățime de 6 cm. Localizați de o
parte și de alta a coloanei vertebrale, se află imediat sub cutia toracică, corespunzător
vertebrelor T12-L3. Ocupă loja renală împreună cu glandele suprarenale, dezvoltate la
polul superior al fiecărui rinichi. Datorită organelor învecinate, rinichiul drept este
localizat puțin mai jos față de rinichiul stâng.

-uretere -> Ureterele sunt tubii urinari care transportă urina din
bazinetul renal (pelvisul renal) în vezica urinară, unde se stochează până la urinare.
Ureterele sunt tuburi formate din fibre musculare netede cu o lungime de 25-30 cm. Ele
însoțesc în traiectul lor descendent mușchiul psoas și vasele mari care coboară spre
membrul inferior și sunt inervate de nervi vaselor care le însoțesc.

--vezica urinara ->Este un organ cavitar, elastic, care stochează urina

produsă de rinichi până la un anumit volum când conținutul se va elibera la exterior prin
actul de micțiune (urinare). Chiar dacă volumul poate fi mai mare, de obicei vezica
conține și eliberează la o urinare un volum aproximativ de 300-350 ml urină. Senzația de
urinare apare după umplerea vezicii cu un volum de minim 200 ml. Cel mai frecvent
funcționarea anormală a vezicii poate fi dată de anumite condiții endogene, de mediu și
psihologice. De-asemenea vezica constituie un mediu propice pentru dezvoltarea
infecțiilor urinare ascendente de la exterior prin uretră, mai ales la femei datorită
lungimii scurte a acesteia.

-uretra -> Este vasul urinar final care conduce urina din vezică spre
exterior printr-un canal comun uro-reproductiv la bărbați, dar cu cale separată la femei,
față de vagin și orificiul vaginal. În timpul vieții embrionare pot apărea defecte ale
formării și traiectului uretrei care pot duce la malformații serioase. Datorită diferenței de
lungime a uretrei, bărbații nu au aceeași frecvență de dezvoltare a infecțiilor urinare
joase ca femeile.

-meat urinar -> Meatul urinar reprezintă orificiul extern al uretrei,

destinat eliminării urinei. La bărbați, meatul urinar este situat în vârfului glandului
penian, la femei – în partea anterioară a vestibulului vaginal între glandul clitoris și
orificiul vaginal. Pe părțile laterale al meatului feminin se află orificiile glandele
parauretrale