UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU" DIN ARAD

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ, TURISM ȘI

PROTECȚIA MEDIULUI
DOMENIUL: INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE
PROGRAMUL DE STUDIU: MANAGEMENTUL CALITĂȚII PRODUSELOR
ALIMENTARE
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

Referat

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. Dr. Ing. Dicu Anca Mihaela

MASTERAND
Pleșca Alina

ARAD
Anul 2022
 UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU" DIN ARAD
FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ, TURISM ȘI
PROTECȚIA MEDIULUI
DOMENIUL: INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE
PROGRAMUL DE STUDIU: MANAGEMENTUL CALITĂȚII PRODUSELOR
ALIMENTARE
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

Reglementări privind domeniul de aplicare

pentru alimente ecologice. Eticheta
Ecologică

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. Dr. Ing. Dicu Anca Mihaela

MASTERAND
Pleșca Alina

ARAD
Anul 2022
 Cuprins

Introducere.........................................................................................................2

1. Evoluția și caracteristica generală a reglementărilor.........................................3

2. Principiile de bază a reglementărilor.................................................................6

3. Eticheta ecologică..............................................................................................8

Bibliografie.....................................................................................................10

1
 Introducere
Istoria agriculturii poate fi descrisă în general ca fiind organică, abia la începutul
secolului XX fiind întroduse substanțe chimice în lanțul alimentar. Mișcarea ecologică și-a
făcut debutul în anul 1940 ca răspuns la industrializarea agriculturii. Aceasta, urmărind
principiile sale, tinde să corespundă tuturor aspectelor sustenabilități (ecologice economice
sociale și de sănătate) În societatea modernă conceptul de „calitate” nu poate fi redus la
criterii separate, ci trebuie să includă aspecte pentru întregul proces, de la cultivare pînă la
farfuria consumatorului. Astfel, cerințele față de sustenabilitatea producției a devenit parte din
conceptul de calitate a alimentelor, la fel ca și consumul de energie și metodele de cultivare,
prelucrare etc. Termenul de „sustenabilitate” include, pe lîngă criteriile ecologice, criterii
sociale și economice, toate fiind orientate asupra sănătății atît a consumatorului cît și a florei
și faunei. Îmbinarea acestor criterii face posibilă o examinare mai complexă și profundă a
conceptului de calitate a alimentelor [1],[8].
Produsele certificate ”eco” pot fi de asemenea descrise prin termenii ”bio” sau
”organic” în dependență de termenul impus într-o anumită zonă geografică, toate referindu-se
la acelaș concept, bazat pe o agricultură durabilă și metode de procesare care nu dăunează
mediului înconjurător și sănătății Metodele naturale de producere din agricultura ecologică și
producția alimentelor ecologice , sugerează că alimentele obținute se deosebesc în mod
calitativ de alimentele produse prin metode convenționale [5],[7],[9].
La baza producerii alimentelor ecologice stau orincipiile IFOAM ( Federația
Internațională a Mișcărilor pentru Agricultura Ecologică), servind drept linie directoare pentru
gestionarea resurselor naturale, a animalelor și a plantelor, pentru organizarea procesării și a
comercializării, precum și pentru producerea alimentelor sănătoase. Împreună acestea creează
o bază vitală sustenabilă pentru generațiile viitoare. Principiile IFOAM:
 p. sănătății: agricultura ecologică trebuie să păstreze și să consolideze starea de sănătate
a solului, a plantelor, a animalelor și a omului, precum și a planetei, ca un tot unitar și
indivizibil;
 p. ecologic: agricultura ecologică trebuie valorificată în baza ecosistemelor vii și a
ciclurilor de viață, trebuie să interacționeze cu ele, să le imite și să le consolideze;
 p. corectitudinii: agricultura ecologică trebuie să se bazeze pe relațiile care garantează
echitatea cu referire la mediul comun și la egalitatea de șanse la viață;
 p. gestionării: agricultura ecologică urmează a fi gestionată într-o manieră atentă și
responsabilă, pentru a păstra sănătatea și bunăstarea generațiilor actuale și viitoare,
precum și pentru a păstra mediul [1].
Prin intermediul principiului ecologic, agricultura ecologică se delimitează radical de
agricultura convențională.

2
 1. Evoluția și caracteristica generală a reglementărilor
Inițial, producția ecologică a fost supusă normelor cuprinse în Regulamentul CEE nr.
2092/91, care a fost apoi abrogat de Regulamentul CE nr. 834/2007 în vederea îmbunătățirii și
consolidării standardelor comunitare pentru agricultura ecologică, fiind definite mai explicit
obiectivele, principiile și normele aplicate producției ecologice De la 1 ianuarie 2022,
Regulamentul (UE) 848/2018 devine actul legislativ aplicabil, de stabilire a normelor privind
producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, de abrogare și înlocuire a
Regulamentului (CE) nr. 834/2007. Obiectivul acestui regulament este de a revizui și
consolida normele UE privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea
ce privește sistemul de control, regimul comercial și normele de producție. Prin intermediul
lui este lărgit domeniul de aplicare a legislației existente în reg. 834/2007 pentru a viza și
produsele strîns legate de agricultură [5].
Noul regulament este menit să asigure o concurență echitabilă pentru producători și în
acelaș timp să prevină frauda și să mențină increderea consumatorilor. Normele UE acoperă
toate etapele procesului de producție de la semințe pînă la alimente prelucrate finale. Prin
urmare există dispoziții specificecare acoperă o gamă largă de produse, printre care:
 semințe și material de înmulțire din care se cultivă plante sau culturi
 produse care nu necesită prelucrare ulterioară
 hrană pentru animalele
 produse cu ingrediente multiple sau produse agricole prelucrate pentru a fi utilizate ca
alimente
Regulamentele UE privind producția ecologică exclud produsele obținute prin
pescuirea și vînarea animalelor sălbatice, dar includ recoltarea plantelor sălbatice atunci cînd
sunt respectate anumite condiții de habitat natural
Există norme specifice pentru vinificația ecologică, inclusiv o definiție tehnică a
vinului ecologic confoarmă cu obiectivele și principiile ecologice. Vinul ecologic trebuie să
fie fabricat din struguri ecologici și drojdii cu aspecte monitorizate în baza legislației în
vigoare. În plus se includ o serie de alte restricții precum:
 este interzisă utilizarea acidului sorbic și desulfitarea
 nivelul sulfiților din vinul ecologic trebuie să fie inferior echivalentului lor
convențional (în funcție de conținutul de zahăr rezidual)

3
 Reg UE 203/2012 ce descrie normele pentru vin eco, este ulterior abrogat de
Regulamentul UE 1165/2021 care include autorizarea anumitor produse și substanțe pentru
utilizarea în producția ecologică și de stabilire a listelor acestora [3].
În baza Regulamentului (UE) 848/2018, Comisia adoptă acte juridice secundare
suplimentare detaliate. Actele delegate de modificare a actului de bază sunt încorporate
progresiv în așa-numitul text „consolidat” al actului legislativ și devin parte a acestuia.
Acte delegate de modificare a anexelor la Regulamentul (UE) 2018/848.
- Regulamentul delegat (UE) 2020/427 modifică anexa II la Regulamentul (UE) 2018/848
în ceea ce privește anumite norme detaliate de producție pentru produsele ecologice.
Acesta a fost modificat la rândul său prin Regulamentul delegat (UE) 2021/269.
- Regulamentul delegat (UE) 2020/1794 modifică partea I din anexa II la Regulamentul
(UE) 2018/848 în ceea ce privește utilizarea materialului de reproducere a plantelor
neecologic și în conversie.
- Regulamentul delegat (UE) 2021/642 modifică anexa III la Regulamentul (UE) 2018/848
în ceea ce privește anumite informații care trebuie furnizate cu privire la etichetarea
produselor ecologice.
- Regulamentul delegat (UE) 2021/715 modifică Regulamentul (UE) 2018/848 în ceea ce
privește cerințele aplicabile grupurilor de operatori.
- Regulamentul delegat (UE) 2021/716 modifică anexa II la Regulamentul (UE) 2018/848
în ceea ce privește normele de producție ecologică privind semințele germinate și
andivele, hrana pentru anumite animale de acvacultură și tratamentele pentru paraziți la
animalele de acvacultură.
În plus, două reglementări delegate completează regulile din Regulamentul (UE)
2018/848.
- Regulamentul delegat (UE) 2020/2146 completează Regulamentul (UE) 2018/848 în ceea
ce privește normele de producție excepționale în producția ecologică.
- Regulamentul delegat (UE) 2021/771 completează Regulamentul (UE) 2018/848 prin
stabilirea unor criterii și condiții specifice pentru verificările documentelor contabile în
cadrul controalelor oficiale privind producția ecologică și pentru controalele oficiale
asupra grupurilor de operatori .
Prevederile privind etichetarea produselor obținute din agricultura ecologică, stabilite
în Regulamentul (CE) nr 834/2007 ulterior abrogat de regulamentul în vigoare, și în
Regulamentul (CE) nr.889/2008 au ca scop obținerea și menținerea încrederii consumatorului

4
în produsele ecologice, ca fiind produse obținute și ceritificate în conformitate cu reguli stricte
de producție, procesare, inspecție și procesare [5].
Etichetele trebuie să cuprindă o siglă specifică produselor ecologice controlate emisă
și aplicată pe baza sistemului de cerificare, denotînd faptul că produsulul respectiv este
realizat în conformitate cu regulile de producție ecologică.
Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele mențiuni:
numele și codul organismului de inspecție și certificare care a efectuat inspecția și a eliberat
certificatul de produs ecologic, și siglele ce se înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenții
și Mărci în condițiile Legii nr. 84/1998, cu referire la mărcile și indicațiile geografice,
republicată cu modificări ulterioare [2],[6].
Sigla „ae” este proprietatea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și
garantează că produsul astfel etichetat, provine din agricultura ecologică și este certificat de
un organism de inspecție și certificare aprobat. Regulile de utilizare a siglei „ae” sunt cuprinse
în Anexa nr.1 la Ordinul comun pentru modificarea și completarea Anexei la Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltărilor rurale nr 317/2006 și al președintelui
Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr 190/2006 pentru aprobarea Regulilor
specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice .
Pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor în ceea ce privește caracterul
ecologic al întregului produs, utilizarea logoului respectiv este limitată doar pentru produsele
ce sunt constituite din min. 95% din ingrediente obținute în conformitate cu metoda de
producție ecologică și produsul respectiv respectă regulile de producție ecologică [10].
În legislația română internă, în anul 2000 a fost adoptată O.U.G nr. 34/2000 privind
produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin legea nr38/2001. Ulterior aceasta este
modificată și completată de Ordonanța de Urgență 62/2006 fiind adoptat cadrul legislativ și
instituțional de bază, armonizat parțial cu reglementările UE din cauza necesității alinierii
depline a legislației naționale la legislația comunitară în vederea creării în România a unui
sistem legislativ și instituțional în domeniul agriculturii ecologice similar cu cel din statele
membre. Prezenta inițiativă legislativă asigură baza legală în concordanță cu legislația
comunitară prin elaborarea unor acte normative referitoare la principiile producției ecologice,
lista produselor permise în agricultura ecologică, elaborarea bazei de date pentru semințe
ecologiceși material de înmulțire vegetativ, regulile privind utilizarea siglei specifice
produselor ecologice controlate, regulile pentru autorizarea importurilor de produse
agroalimentare ecologice din țări terțe[4],[7],]9].

5
 2. Principiile de bază a reglementărilor
A produce ecologice înseană a respecta anumite reguli de exploatare agricola
ecologică. Aceste reguli sunt menite să ptotejeze mediul, să mențină biodiversitatea și să
consolideze încrederea consumatorilor în produsele ecologice, prin urmare principalele
restricții sunt:
 Interzicerea utilizării organismelor modificate genetic
 Interzicerea utilizării radiațiilor ionizante
 Utilizarea îngrășămintelor artificiale, a erbicidelor și a pesticidelor
 Este interzisă utilizarea hormonilor și este restricționată utilizarea antibioticelor, care
pot fi folosite numai pentru a asigura sănătatea animală atunci cînd este necesar
Normele privind lanțul alimentar acoperă toate etapele de producție, prelucrare și
distribuției ( de la producția primară la depozitare, prelucrare, transport, distribuție și furnizare
către consumatorul final.
Printre dispozițiile specifice pentru prelucrarea alimentelor ecologice și a hranei
ecologice pentru animale se enumeră:
 Separarea produselor ecologice prelucrate, în timp și spațiu, de cele neecologice;
 Un conținut ecologic de minim 95% și condiții stricte pentru restul 5%;
 Norme detaliate care reglementează etichetarea și stabilesc pe ce produse se poate sau
nu aplica sigla pentru produse ecologice
 Limite specifice pentru substanțele care pot fi adăugate în produsele alimentare și
hrana pentru animale, precum și o listă limitată de aditivi autorizați și adjuvanți
tehnologici utilizați în producția ecologică
În prezent UE lucrează șa o actualizare a normelor existemte privind producția ecologică și
etichetarea ca răspuns la schimbările majore care au transformat sectorul. Modificările
propuse includ:
 Controale mai stricte: toți operatorii din lanțul de aprovizionare cu alimente
(agricultori, crescători, prelucrători, comercianți, importatori) sunt verificați cel puțin
o dată pe an
 Prevenirea contaminării cu pesticide: agricultorii trebuie să ia măsuri de precauție
pentru a evita contaminarea accidentală cu pesticide sau îngrășăminte neautorizate. Un
produs își pierde statutul ecologic dacă este contaminat prin fraudă sau din cauza
comportamentului neglijent.
 Furnizarea mai bună a semințelor și a animalelor ecologice: fiecare țară UE trebuie să
înființeze o bază de date electronică privind disponibilitatea semințelor și animalelor
ecologice
 Procedurile de certificare pentru fermierii mici sunt simplificate [5].

6
 Producția ecologică este definită în baza O.U.G nr. 34/2000(abrogat ulterior prin
62/2006) fiind un proces de obținere de produse agroalimentare fără utilizarea produselor
chimice de sinteză, în conformitate cu regulile și principiile ecologice stabilite în ordonanța de
urgență aflată în vigoare și care sunt certificate de un organism de inspecție și certificare
înființat în acest scop.
Principiile de bază ale producției agroalimentare ecologice sunt:
 Eliminarea oricărei tehnologii poluante;
 Realizarea structurilor de producție și a asolamentelor, în cadrul cărora rolul principal
îl dețin rasele, speciile și solurile cu înaltă adaptabilitate;
 Fertilizarea naturală a solului
 Utilizarea economică a resurselor energetice convenționale și înlocuirea acestora în
cea mai mare măsură posibilă prin utilizarea rațională a produselor secundare
refolosibile
 Aplicarea unor tehnologii specifice atît pentru cultura plantelor cît și pentru creșterea
animalelor, care să satisfacă cerințele speciilor soiurilor și raselor.
Principiile producției ecologice pentru plante și produsele din plante, animale și
produse animaliere, apicultură și produse apicole se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale În calitate de autoritate responsabilă, Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin compartimentul de specialitate, are
următoarele atribuții principale:
 Elaborează politici, strategii și planuri de acțiune în domeniu
 Înițiază proiecte de acte normative naționale privind agricultura ecologică
 Înregistrează sistematic solicitările de înscriere a operatorilor, persoanelor fizice sau
juridice, care produc, prepară, depozitează, comercializează sau importă din terțe țări în
UE produsele ecologice, și elaboreza lista respectivă
 Aprobă organismele de control din domeniu, care servesc dovadă conformității cu
prevederile legislației în vigoare
 Controlează și supraveghează activitatea organismelor ce control aprobate
 Acordă derogări privind prelungirea sau reducerea perioadei de conversie la propunerea
organismelor de control
 Elaborează și administrează baza de date pentru semințe sau material vegetativ săditor și
acordă derogări pentru utilizarea de semințe care nu provin din agricultura ecologică
 Aprobă cererile solicitanților pentru utilizarea siglei „ae”; etc [7],[9].

7
 3.Eticheta Ecologică

Cînd o fermă dorește să producă produse ecologice, aceasta trrebuie să treacă printr-o
perioadă de conversie, pe parcursul căreia trebuie să fie gestionate conform normelor privind
producția ecologică, iar produsele din această etapă nu sunt considerate eco. Aceasta își poate
introduce pe piață produse comercializate eco, numai după ce sa încheiat această perioadă de
conversie și după ce a fost supusă unei verificări, deasemenea ferma trebuie să fie gestionată
în totalitate conform cerințelor privind producția ecologică. De asemenea regulamentul ue
permite exploatațiile paralele cu condiția că aceste activități să fie separate clar și efectiv .
Organismele de certificare ecologică se angajează să asigure cea mai înaltă calitate de-
a lungul lanțului alimentar. Măsurile încep cu utilizarea semințelor ecologice, continuă cu
folosirea îngrășămintelor și produselor fitosanitare aprobate, controlul reziduurilor, garanția
de origine, și se încheie cu controlul produsului pus în vînzare. Astfel prin prezentul
regulament operatorii trebuie să notifice activitatea lor autorităților competente pentru a primi
certificatul care atestă respectarea normelor privind producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice. Regulamentul introduce un sistem de „certificare în grup” pentru
fermierii mici, care să le ușureze trecerea la agricultura ecologică
Sistemul de control în baza reg în vigoare este consolidat prin măsurid e precauție mai
stricte și controale mai robuste ale lanțului de aprovizionare, bazate pe riscuri. Dacă un
organism de control suspectează că un operator încearcă să introducă pe piață un produs
neautorizat desemnîndu-l drept eco, organismul respectiv trebuie să investigheze oficial și să
interzică temporar introducerea pe piață a produsului respectiv pînă la finalizarea
investigației. În cazul unor încălcări grave sau repetate, operatorilor li se poate interzice să își
comercializeze produsele descrise ca fiind ecologice pentru o perioadă anumită, sau li se
poate retrage certificatul. În acest context, face excepție contaminarea accidentală, care
presupune orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bectereologice ale
solului și/sau produselor agroalimentare ecologice, produsă din accident, avarie ori calamitate
naturala, fără voia fermierului. În România, conrtolul și certificarea produselor ecologice este
asigurată în prezent de organisme de inspecție și certificare privată [5],[10].
Conform Regulamentului (CE) nr.1235/2008 stabilește normele de aplicare în ceea ce
privește regimul de import al produsel ecologice din țări terțe, astfel, un produs poate fi
importat dintr-o țară din afara UE în vederea comercializării în UE ca produs ecologic dacă
sunt întrunite anumite condiții. Acestea trebuie să respecte normele țării din afara UE privind
producția și controlul care sunt recunoscute în temeiul unui acord internațional ca fiind

8
echivalente cu cele UE. Produsul trebuie să dețină un certificat eliberat de autoritățile de
control sau organismele de control relevante din țările din afara UE, care să confirme că
produsul respectă strandardele UE [4].
Etichetarea produselor ecologice se face în conformitate cu legislația în vigoare, și
trebuie să cuprindă în plus, cum am menționat mai sus denumirea produsului, inclusiv
mențiunea cp provine din agricutura ecologică și denumirea și/sau codul organismului de
inspecție și certificare care a certificat produsul.
Etichetele vor cuprinde o siglă specifică produselor ecologice controlate, înregistrată
la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, emisă și aplicată pe baza sistemului de certificare,
indicînd că produsul respectiv este conform cu regulile de producție ecologică.
Sigla națională „ae” specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară sunt
folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatora produselor
obținute în confomitate cu metodele de producție ecologică. Folosirea logoului comunitar UE
trebuie să fie însoțită de indicarea locului de producere a materiilor prime agricole. Logoul
comunitar oferă recunoașterea produselor certificate ecologic în întreaga Uniune Europeană
Sigla este obligatorie pentru majoritatea produselor ecologice și trebuie afișată
respectînd anumite reguli. Acest lucru este menit să prevină confuzia în rîndul
consumatorilor, să contribuie la menținerea încrederii în alimente eco și să sprijine autoritățile
în regimurile lor de control. Sigla trebuie să fie utilizată strict pentru toate produsele
alimentare preambalate din UE, obținute și vîndute ca produse ecologice în UE.
Sigla poate fi utilizată opțional pentru produsele imprtate care respectă normele UE
privind importul produselor ecologice; produsele ecologice care nu sunt preambalate; produse
ecologice din UE introduse pe piețele țărilor terțe, și ca parte a campaniilor de informare
destinate educării publicului cu privire la schema de desemnare a produselor ecologice.
Sigla nu poate fi utilzată pentru produsele care conțin ingrediente ecologice în
proporție mai mică de 95%; produse care nu intră în sfera de aplicare a normelor privind
producția ecologică de alimente cum ar fi produsele cosmetice sau produsele obținute prin
vînătoare și pescuit; produselor aflate în „conversie„ deoarece metodele de producție eco sunt
proaspăt introduse, respectiv substanțele neecologice pot persista în sol sau în corpul
animalelor. Sigla trebuie afișată conform unor reguli stricte precum:
 Nu trebuie să fie mai mică de 13,5x9 mm. În cazul ambalajelor foarte mici, sunt
permise dimensiunile 9x6 mm;
 Sigla trebuie să fie afișată cu culorile standard, verde și alb, cu excepția cazului în care
se folosesc imprimante monocolore
 Nu este permisă stilizarea (ex fundal transparent sau efecte modificatorii) [2],[6].

9
 Bibliografie
[1] Kretzschmar, U., Schleiffer, M., Colmațui, L., Șchiopu, T., Sustenabilitatea și calitatea
alimentelor ecologice, Ediție pentru Republica Moldova, Nr. 1129, 2021
[2] https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/farming/organic-farming/organic-logo_ro
(accesare: 10.02.2022)
[3] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX%3A32021R1165 (accesare:
10.02.2022)
[4] https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=uriserv%3AOJ.L_.2008.334.01.0025.01.RON&toc=OJ%3AL%3A200
8%3A334%3ATOC (accesare: 10.02.2022)
[5] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:02018R0848-
20220101&from=EN#tocId13 (accesare: 10.02.2022)
[6] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/230312?isFormaDeBaza=True (accesare:
10.02.2022)
[7] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/75182 (accesare: 10.02.2022)
[8] https://ro.wikipedia.org/wiki/Alimente_organice (accesare: 10.02.2022)
[9] https://www.ecoinspect.ro/wp-content/uploads/2018/05/O.U.G._nr._34-2000.pdf
(accesare: 10.02.2022)
[10] https://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html (accesare: 10.02.2022)

10