Sunteți pe pagina 1din 1

Nici critica acidă nu a rămas străină vigilentului ochi al poetului Mihai Eminescu, acesta punând

înainte de toate modestia și simplitatea ca garanții universale ale echilibrului spiritual, dar și ale
creației. Simțim aceasta din versurile poeziei „Ori-care cap îngust”:
Ori-care cap îngust un geniu pară-și,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă,
Și, cum dorește, sgomot mare facă,
Cununi de laur de la plebe ceară – și.
Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea de glorie săracă.
Când dulcii – i ochi pe linii or s ‘alerge.
Și cumpănind în iambi turnata limbă,
Ici se va pune, dincolo va șterge.
Atuncea ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a gândurilor mele navă merge,
Și al ei suflet pe-al meu și-l schimbă.

S-ar putea să vă placă și