Palatul Postelor

Palatul Poștelor este o construcție monumentală aflată în cuprinsul vechiului Centru Istoric al

Bucureștiului, pe Calea Victoriei nr. 12, actualmente fiind sediu al Muzeului Național de Istorie a
României.

Pregatirile pentru constructia Palatului Postelor:

În 1892 a fost elaborată legea pentru construirea Palatului Poștelor. În vremea aceea, poșta
ținea de Ministerul de Interne, care a fost însărcinat să aloce o sumă substanțială. În lege se
specifica: «Se deschide pe seama Ministerului de Interne un credit de 3.000.000 de lei aur, care
se va acoperi printr-o emisiune de rentă sau prin orice alte mijloace va găsi guvernul mai
nimerit».
În același timp, arhitectul Alexandru Săvulescu, desemnat să realizeze planurile noii clădiri, a
fost trimis să viziteze mai multe capitale europene și să studieze clădirile de poștă de acolo,
împreună cu directorul poștelor de atunci, Ernest Sturza. Au sudiat palatele poștelor din Paris,
Viena, Torino, Milano, Veneția, Budapesta, Zurich și Geneva. La întoarcere s-a elaborat un plan
care a fost înaintat Ministerului de Interne. Acesta a avut ca inspirație și ca model clădirea
poștei din Geneva.
Edilii orașului București au hotărât să înalțe Palatul Poștelor pe un teren pe care, în secolul al
XVII-lea, se aflau casele marelui agă Constantin Bălăceanu, pe locul cărora
domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit un mare han ce i-a purtat numele ("Hanul
Constantin Vodă"). Incendiul din anul 1847, care a cuprins o mare parte din oraș, a distrus
hanul, ale cărui ruine au fost demolate până în 1862.[2] Terenul se afla de cealată parte a străzii,
față în față cu cel pe care s-a construit, în aceeași perioadă, Palatul C.E.C..

Lucrările de construcție efectivă a palatului au început în 1894, la punerea pietrei de temelie

fiind prezenți, în cadrul unei ceremonii, regele Carol I al României, prim-ministrul Lascăr
Catargiu, miniștrii cabinetului, prefectul poliției și primarul Capitalei.[1][3][4].
Planurile Palatului Poștelor și Telegrafului au fost realizate de arhitectul Alexandru Săvulescu în
stil neoclasic, care amintește de arhitectura palatului poștelor din Geneva. Fațada principală are
trepte pe toată lungimea ei și un portic susținut de 10 coloane dorice. Extremitățile, formate din
două volume proeminente, sunt înălțate și acoperite de câte o cupolă.
Palatul a fost inaugurat în anul 1900, pentru beneficiarul său inițial, Poșta Română.
Poșta centrală a orașului a funcționat în acest palat până în 1970, când au început lucrări de
renovare a clădirii și de amenajare a Muzeului Național de Istorie, inaugurat în anul 1972.
La 29 aprilie 2012, pe treptele palatului a fost dezvelită Statuia împăratului Traian, cu o înălțime
de 2,15 metri, turnată din aproximativ 500 de kilograme de bronz. La inaugurarea
monumentului, directorul Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberländer Târnoveanu, a
declarat că “Muzeul are mari probleme de structură, mai ales la colțuri și în partea dinspre
Calea Victoriei (unde e montată statuia). De aceea, clădirea urmează să intre în consolidare. În
aceste condiții, cele 500 kg nu fac deloc bine muzeului, mai ales în zona treptelor, care și așa
sunt șubrede”.

Palatul Poștelor are o formă rectangulară, stilul arhitectural adoptat fiind cel
neoclasic (sau eclectic târziu). Are un subsol, un parter şi două etaje, iar faţadele nu sunt toate
la fel – cea care dă spre Calea Victoriei are o colonadă dorică impresionantă, care se sprijină pe
două pavilioane şi conţine şi un pron cu 12 trepte; faţadele care dau spre străzile Poştei,
Stavropoleos şi Franceză au fronturile compacte.
De asemenea, clădirea a fost prevăzută şi cu un portic, acesta fiind susţinut de zece coloane
dorice. Multe dintre elementele care compun arhitectura edificiului sunt întâlnite la toate
instituţiile publice care au fost construite în Bucureştiul acelei perioade, iar printre ele se numără
şi ornamentele, care înfăţişează figuri alegorice, dar şi elemente ca ancadramentele sau
consolele.

Cei care vor să vadă acest impresionant monument istoric o pot face vizitând Muzeul Naţional
de Istorie. Acesta se poate vizita de marţi până duminică, în schimbul unei taxe de intrare.