Sunteți pe pagina 1din 31

11.

TRANSMISII PRIN CURELE

11.1. GENERALITĂŢII

Transmiterea energiei de la un arbore motor la un arbore condus se poate realiza pe


baza frecării dintre un element intermediar flexibil, fără fine numit curea şi roţile de curea
montate pe cei doi arbori. În figura 11.1 se prezintă schema unei transmisii cu curele.

Pentru a realiza forţa de frecare, se asigura o tensionare iniţială a curelei pe roţile de


curea astfel că în momentul punerii în mişcare a roţii motoare, ramura 2 a curelei se va tensiona
mai mult iar tensiunea din ramura 1 se va micşora.

Avantajele transmisiei prin curele sunt: posibilitatea transmiterii mişcării de rotaţie şi a


puterii la distanţă, funcţionare lină fără zgomot, amortizarea şocurilor, protecţia contra
suprasarcinilor, posibilitatea de funcţionare la turaţii mari. Printre dezavantaje se numără:
gabaritul mare, raport de transmitere variabil ca urmare a alunecării curelei pe roţi, forţe mari
pe arbori, necesitatea dispozitivelor de întindere a curelei.

Transmisiile prin curele se pot clasifica după criteriile prezentate în tabelul 11.1.
Ca urmare a faptului că deformaţia elastică a curelei se transformă după un anumit timp
în deformaţie remanentă, este necesară întinderea periodică a curelei pentru a menţine condiţia
cerută de buna funcţionare a transmisiei. In vederea intinderii curelei se pot folosi procedeele
indicate în figura 11.4 a, b, şi 11.5 adică deplasarea uneia dintre roţi odată cu motorul pe
patine, cu ajutorul şuruburilor, prin rotirea suportului acestuia (fig. 11.4, a, b), deplasarea unei
roţi prin acţiunea greutăţii (fig. 11.5)
sau greutatea sau un arc (fig. 11.6)
[48, 68, 22]

Transmisiile prin curele au


următoarele domenii de utilizare:
curele late – puterii până la 2000 kw,
viteze 40…60 m/s şi distanţa între
arbori A<12 m la rapoarte de
transmitere i = 1…10 randament η =
0,94…0,93; curelele trapezoidale – pot
fi utilizate pentru puteri sub 1200 kw,
viteze sub 40 m/s şi rapoarte de
transmitere i = 1…8 randament η =
0,92…0,96. [55, 56, 83]

Fig. 11.1 Transmisia prin curele late

Clasificarea curelelor şi a transmisiilor prin curea

1
Tipul transmisiei Criteriul de clasificare Tipul transmisiei
- Forma secţiunii - curele late
transversale a curelei - trapezoidale
- dinţate
- rotunde
- piele
- textile
- Materialul curelei - textile cauciucate
- oţel (benzi)
Transmisii prin curea - material plastic
- cu ramuri (fig. 11.1)
- cu ramuri încrucişate
- axe paralele (fig. 11.2, b )
- în trepte (fig. 11.3)
- Dispoziţia axelor - cu ramuri
semi+încrucişate (fig.
- cu axe încrucişate 11.2 c)
- în unghi cu role (fig.
11.2 d)
Modul de întindere a - fără organe de întindere
curelei (fig. 11.1 si 11.2, a)
- cu organe de întindere
(11.2, f)

Fig. 11.2 Tipuri de transmisii prin curele


a - deschisă, cu roţi multiple; b – încrucişată; c – cu ramuri semi-
încrucişate; d – în unghi cu role; e – cu axe decalate şi curea
încrucişată; f – cu element de întindere a curelei
Fig. 11. 3. Transmisie prin curea în trepte

2
Fig.

11.4. Metode de întindere a curelei:


a – prin deplasarea motorului; b – prin înclinarea suportului motorului

Fig. 11.5. Întinderea curelei cu contragreutate

Fig. 11.6. Întinderea curelei utilizând role şi contragreutate

11.2. MATERIALE UTILIZATE PENTRU CURELE LATE

Curelele obişnuite de transmisie se confecţionează din piele, bumbac, mătase sau textile
cauciucate. Curelele din piele, pânză cauciucată şi cele din bumbac sunt standardizate. Prin
curele de transmisie obişnuite se înţeleg acelea
destinate să lucreze la temperaturi de până la 55°
C şi umezeala relativă a aerului de 60 – 75%, cu
viteze sub 30 m/s şi frecvenţa de până la 20 000

3
h 1
încovoieri/oră la raportul ≤ (h – grosimea curelei, D1 – diametrul roţii conducătoare).
D1 25
STAS 615 – 68, 758 – 75 şi STAS 5917 cuprind dimensiunile curelelor din piele. [41, 48, 22]
Curelele de transmisie late din piele se simbolizează prin h, lăţimea b, lungimea L precum
şi prin grupa şi subgrupa la care aparţin. De exemplu h x b x L – A. 2, 1, STAS 615 – 68.
Fig. 11.7. Construcţia curelei late

În ultimul timp au apărut curele late compound care constau dintr-o folie sau şnur de
material plastic de înaltă rezistenţă, căptuşit în interior prin lipire cu un strat de piele (fig. 11.7)

Stratul de material plastic reprezintă elementul de rezistenţă iar stratul de piele asigură
un coeficient mare de frecare şi o mare rezistenţă la uzură.
Curelele din ţesături impregnate cu cauciuc se compun din mai multe straturi textile
(inserţii) din bumbac legate intre ele prin cauciuc vulcanizat. Inserţia poate fi sub formă de
ţesătură sau şnur şi are rolul de a prelua încărcarea iar cauciucul are rolul de a lega straturile
între ele şi a le proteja de acţiuni chimice şi mecanice. În tabelul 11.3 se prezintă
caracteristicile unor materiale pentru curele.
Benzile de transmitere din oţel se utilizează uneori în locul curelelor de piele sau textile.
Ele au dimensiuni mai reduse la aceeaşi putere faţă de curele şi permit viteze periferice până la
40m/s cu alunecare elastică neglijabilă, în schimb pretind montaj precis şi nu rezistă la vibraţii.
Se confecţionează din bandă de oţel de mare rezistenţă (σ = 1500N/mm2) cu lăţimi între 20 –
250 mm şi grosimi 0,6 – 1,1 mm. Roţile pentru transmisii sunt căptuşite cu plută (η = 0,35)

11.3 ÎMBINAREA CAPETELOR CURELEI

Capetele curelelor se îmbină prin lipire, cusătură sau cu ajutorul unor dispozitive
mecanice. Pentru curele care lucrează cu viteze mari (υ > 20 m/s) se recomandă lipirea sau
coaserea capetelor (fig. 11.8)

Felul îmbinării Schema îmbinării


piele bumbac

lipire
coasere

4
Fig. 11.8. Schemă de îmbinare a capetelor de curea

a.

b.

c.

Fig. 11.9. Metode de îmbinare a capetelor de curea cu dispozitive


metalice

Se menţionează că îmbinările capetelor curelei cu dispozitive metalice arătate în figura


11.9. produc şocuri la trecerea peste roţile purtătoare de aceea nu pot fi utilizate la viteze mari
sau în cazul că se cere o funcţionare liniştită a transmisiei.
11.3. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVITOARE LA GEOMETRIA
TRANSMISIEI PRIN CURELE LATE

Se consideră transmisia deschisă cu axe paralele din figura 11.1.


În ipoteza unei curele perfect întinse, neelastice şi cu grosimea foarte mică, se poate
admite că viteza fiecărui punct al curelei este aceiaşi. Notând cu D1 diametru roţii motoare, cu
n1 turaţia ei precum şi cu D2 diametrul roţii conduse şi cu n2 turaţia sa, se poate scrie viteza
curelei:
πD1 n1 πD 2 n 2
v= =
60 ⋅ 1000 60 ⋅ 1000
sau (11.1); (11.2)
n1 D
= 1 = i12
n 2 D2

Unde i12 este raportul de transmitere; D1 şi D2 se înlocuiesc în mm.

5
Pentru transmisiile prin curele reprezentate în figura 11.10, elementele geometrice
caracteristice ca : distanţa axială A, lungimea curelei L, unghiurile de înfăşurare a curelei pe roţi
β1 şi β2, sunt date în tabelul 11.2.

6
Fig. 11.10. Geometria transmisiilor prin curele: a – transmisie deschisă cu roţi multiple; b – transmisie cu axe
paralele şi curele cu ramuri încrucişate; c – transmisii cu axe încrucişate; d – transmisii cu rolă de întindere

7
Tabelul 11.2.

Elemente geometrice ale transmisiilor prin curele

Tipul Unghiurile de înfăşurare Lungimea curelei Distanţa între axe Observaţii


transmisiei
si schiţa
1 2 3 4 5
Transmisii β 1 = π + 2 y; β 2 = π − 2 y; π ( D2 − D1 ) ( D2 − D1 ) 2 A = 0,25[( L − πD m ) +
cu ramuri L ≅ 2A + + ;
D − D1 D − D1 2 4A + ( L − πDm ) 2 − 2( D2 − D1 ) 2 ]
deschise şi sin y = 2 ;y≅ 2
2A 2A ( D − D1 ) 2
cu axe L = 2 A + πD m + 2
paralele 4A
(fig. 11.1) D + D1
Dm = 2
2

Transmisii β1 = π − (δ 1 + y12 + y 31 ); l = A12 cos y12 + A23 cos y 23 + A31 cos y 31 + A12 , A23 , A31
deschise cu β 2 = π − (δ 2 + y12 + y 23 ); 1 Se determina grafic
roţi + ( β1 D1 + β 2 D 2 + β 3 D3 )
β 3 = π − (δ 3 + y 23 + y 31 ); 2
multiple
(fig. 11.10, D − D1
y12 = arcsin 2 ;
a) 2 A12
D − D1
y 23 = arcsin 2 ;
2 A23
D − D1
y 31 = arcsin 2
2 A31

8
Tipul Unghiurile de înfăşurare Lungimea curelei Distanţa între axe Observaţii
transmisiei
si schiţa
1 2 3 4 5
A + A312 + A23
2 2
δ 1 = arccos 12
;
2 A12 A31
A122 + A232
+ A312
δ 2 = arccos ;
2 A12 A23
2
A23 + A312 + A122
δ 3 = arccos
2 A23 A31
Transmisii D + D2 Dm2 A = 0,25[( L − πDm ) + Deoarece cureaua
cu axe β1 = β 2 = π + 2 y ≅ π + 1 ; L = 2a + πDm + este supusă unei
A A + ( L − πD m ) 2 − 8 Dm2 ]
paralele şi D + D2 D1 + D2 torsiuni ce creşte
curele cu y = arcsin 1 ≅ proporţional cu
2A 2A
ramuri lăţimea, se
încrucişate recomandă
utilizarea curelelor
înguste
Transmisii D C A = 0,25[( L − πDm ) + Transmisii fără
β1, 2 = π + 1, 2 ; L = 2A + πDm + ;
cu axe A A + ( L − πDm ) 2 − 8C ]; rolă de ghidare.
încrucişate D1, 2 D1, 2 D + D1 D 2 + D 22 Planul median al
y1, 2 = arcsin = Dm = 2 ;C = 1 ; A ≥ 5,5( Dmax + B )
(fig. roţii cu axa
2A 2A 2 2
11.10, c) verticală să fie
( D2 + D1 ) 1 La transmisii în unghi fără
Ramura L = 2a + π + ( D12 + D22 ) excentric faţă de
Dacă se face abstracţie de 2 2A rolă de ghidare
inferioară axa roţii
excentricitate y.
a roţii conjugate, cu cota
motoare y=(0,04…
este 0,045)A,
trăgătoare. pentru a evita
căderea curelei de
pe roţi.

9
Transmisii β1, 2 = α1, 2 + ε 1, 2 ; Lungimea curelei tensionate: Rola de întindere
cu rolă de R − R1 A23 = b + ( A12 − C ) ;
2 2 se montează pe
întindere cos α1 = 2 ; L = L1−2 + L2 −3 + L3−4 + L4 −5 + L5−6 + L6−1 ramura condusă în
A12 C= A132 − b12 ;
(fig. L1−2 = β1 ( R1 + b ) ' apropierea roţii
11.10,d) α 2 = π − α1 . sau mici. A23 este
L2−3 = A12 sin α1
ε 1, 2 = π − ( y1, 2 − δ1, 2 ); A23 ≥ R 2 + 2 R3 + 100 h distanţa între axa
L3−4 = β2 ( R2 + b ' ) A13 ≥ R1 + R3 + 50 h
R − R1 rolei şi axa roţii
cos δ1 = 2 ; L4−5 = ( R2 + Ra + h)tg δ2 conduse.
A13
L5−6 = ( Ra + b ' )(ψ1 +ψ 2 ) A13 rezultă din
R − R3
cos δ 3 = 2 ; L6 −1 = ( R 1 +Ra + h)tg δ 1 h – grosimea curelei condiţia ca
A23 distanţa de la
π
b1 b ψ1 = − ( y1 + δ1 ) suprafaţa rolei la
sin y1 = ; sin y 2 = 1 . 2
A13 A 23 roata mică să fie
π cel puţin 50h
ψ2 = − ( y 2 + δ2 )
2
Cota b1 se admite iniţial.
Dacă se pune condiţia ca :
b’ este distanţa de la axa neutră a secţiunii
β1 = β 2
curelei la fibra extremă. Lungimea curelei
α1 + ε 1 = α 2 + ε 2 netensionate este:

Soluţiile aproximative sunt: L0i = Li ∆Li ;


F0 ⋅ Li
β1 = α1 + ε1 ≅ 2α2 ∆Li =
E t ⋅ Ac
si
y1, 2 = π − δ1, 2 − ε1, 2
Se calculează pentru fiecare segment;
Et – modulul de elasticitate al materialului
curelei ;
Ac – secţiunea curelei

10
11.4. FORŢELE ŞI EFORTURI UNITARE ÎN CURELE LATE

Cureaua se montează pe roţi cu o întindere iniţială astfel încât în fiecare din cele doua
ramuri lucrează o forţă F0
Forţa de pretensionare 2 F0 va da naştere la o apăsare normală N între curea şi roată, care
datorită frecării dintre aceste elemente va asigura posibilitatea de transmitere a unei forţe periferice
Fu:
2 Mt 1 P
Fu = = 10 3 [ N ] (11.4)
D1 v
unde:
Mt – momentul de torsiune de transmis [Nm]
P – puterea de transmis [kW]
D1 – diametrul roţii motoare [m]
v – viteza periferică [m/s]
Se consideră transmisia deschisă din figura 11.13 la care roata motoare 1 are centrul O1 şi
viteza unghiulară ω1 şi roata condusă are centrul în O2.
Asupra unui element de curea cu unghiul la centrul dα se va exercita apăsarea normală dN
iar forţa de frecare dintre elementul de curea şi roată va fi μdN. Suma forţelor de frecare
elementare va fi egală cu forţa periferică utilă, care acţionează pe un arc de cerc neavând punct de
aplicaţie [68; 22]

Fu = ∑µdN (11.5)

Frecarea dintre curea şi roată va modifica starea de efort din curea existentă in repaus,
astfel încât în ramura activă va creşte de la valoarea F0 la valoarea F2 iar în ramura pasivă forţa va
scădea de la valoarea F0 la valoarea F1
Condiţia de echilibru a momentelor faţă de axa roţii motoare se scrie:

D1 D
( Fu + F1 ) = F2 1 sauF u = F2 − F1 (11.6)
2 2

Presupunând că materialul curelei respectă legea lui Hooke se poate scrie:

Fu F F + F2
F2 = F0 + ; F1 = F0 − u siF0 = 1 (11.7)
2 2 2

Trecerea de la forţa F1 la forţa F2 se face treptat prin însumarea la forţa F1 a forţelor de


frecare elementare μdN (fig. 11.14). rezultanta forţelor F şi (F + dF) se notează cu dQ şi are
direcţia radială având ca efect apăsarea curelei pe roată.
Din figura 11.14 se evaluează dQ:

dα dα
dQ = F sin + ( F + dF ) sin (11.8)
2 2

11
Fig. 11.13. Schema de calcul a eforturilor unitare din curea Fig. 11.14. Schema de calcul a forţelor
din ramurile curelei

Fig. 11.15. Schema de calcul a eforturilor unitare


din curea, produse de forţa centrifugă Fig. 11.15.
schema de calcul a eforturilor unitare din curea,
produse

dα 2α dα
Neglijând produsul dF sin ca fiind mic şi apreciind sin ≅ se scrie :
2 2 2
dQ = F dα (11.9)

Asupra elementului de curea cu secţiunea b x h şi de lungime Rdα, se exercită forţa


centrifugă elementară dFc care caută să îndepărteze cureaua de pe roată (fig. 11.15). Relaţia care
exprimă mărimea forţei centrifuge dFc este:

y
dF c = bhv 2 dα (11.10)
g

S-a notat cu v = Rω – viteza curelei; y – greutatea specifică a materialului curelei.

12
Forţa centrifugă elementară dFc provoacă o solicitare suplimentară de întindere în curea
prin componentele sale Fc. Din figura 11.15 se poate scrie pe baza raţionamentului folosit la
deducerea relaţiei (11.9):

dFc = Fc dα (11.11)
Utilizând relaţia (11.10) şi (11.11) se stabileşte valoarea forţei centrifuge Fc şi a efortului
unitar dat de această forţă:

y
Fc = bhv 2
g
si (11.12)
2
Fc yv
σc = =
bh g
Reconsiderând situaţia, se va putea scrie că elementul de curea este apăsat pe roată de forţă
normală dN : (fig. 11.13)

dN = dQ – dFc = (F – Fc) dα (11.13)

după înlocuirile din relaţiile (11.9) şi (11.11).


Condiţia ca să nu existe alunecare între curea şi roată cere respectarea relaţiei:

µdN ≥ dF
sau : (11.14)
µ( F − Fc ) dα ≥ dF
deunde :
(11.15)
dF
≤ µdα
F − Fc

Ecuaţia diferenţială (11.15) integrată


pentru
α variind O şi β (β1 sau β2) şi pentru variaţia
forţei F între F1 şi F2 are aspectul:

F2 − Fc
= eµ β (11.16)
F1 − Fc

Utilizând relaţiile (11.6) şi (11.16)


se pot scrie expresiile pentru stabilirea
forţelor din cele două ramuri ale curelei

Fig. 11.16. Determinarea efortului unitar de încovoiere din curea


1
F1 ≥ Fu ⋅ µβ
+ Fc (11.17)
e −1

13
eµ β
F2 ≥ Fu ⋅ µ β + Fc (11.18)
e −1

În porţiunea de curea înfăşurată pe cele două roţi, intervine în mod suplimentar o solicitare
de încovoiere.
Considerând că materialul curelei respectă legea lui Hooke, se calculează alungirea fibrelor
extreme ale curelei faţă de fibra medie considerată nedeformabilă.
Din figura 11.16 rezultă pentru elementul de curea definit prin unghiul dα:

D  D h h
∆F =  + h dα −  + dα = dα (11.19)
2   2 2 2
Alungirea specifică

∆L hdα h h
ε= = = ≅
L D+h D+h D (11.20)
2 dα
 2 

Efortul unitar de înconvoiere este:

h
σ i = Eε = E
D

Unde:
E este modulul de elasticitate a materialului curelei.
Efortul unitar total din curea se va calcula cu relaţiile:
- în ramura trasă:

F1 h
σ tot1 = σ t 1 + σ i = +E (11.22)
bh D
- în ramura motoare

F2 h
σ tot 2 = σ t 2 + σ i = +E (11.23)
bh D
sau

Fu 1 F h σ yv 2 h
σ tot 1 = ⋅ µβ + c + E = µ βu + +E (11.24)
b ⋅ h e −1 b ⋅ h D e −1 g D

Valorile pentru σtot1 şi σtot2 se dau în [N/mm2];

Fu eµ β F h  eµ β yv 2 h
σ tot 1 = ⋅ µβ + c + E = σ u µ β + + E  ≤ σ at
bh e − 1 b ⋅ h D  e −1 g D

14
(11.25)

Fu
S-a făcut notaţia: σ u = - efortul unitar util.
bh
Din relaţia (11.25) rezultă:

eµ β −1  yv 2  h 
σu = σ
µ β  at
− − E   (11.26)
e  g  d 

sau notând e µβ = m

m −1  yv 2  h 
σu = σ
 at − − E   (11.27)
m  g  d 

Repartizarea eforturilor unitare de-a lungul curelei se prezintă ca în figura 11.17 [68]

Fig. 11.17. Repartizarea eforturilor unitare din curea

11.5. ALUNECAREA CURELEI PE ROŢI.


CURBELE DE ALUNECARE

Forţa de întindere din curea variază de-a lungul


curelei de la F1 în ramura pasivă, la F2 cu valoarea mai
mare, în ramura motoare. Acestor forţe le corespund
deformaţiile mai mari în ramura motoare şi mai mici în
ramura trasă. Pe porţiunea de înfăşurare a curelei pe
roata motoare, ca urmare a scăderii forţei de la F2 la F1,
deformaţia curelei se va micşora. Astfel, datorită

15
acestor deformaţii (scurtări, respectiv lungiri) ale curelei, în timpul înfăşurării ei pe roţile de curea,
se va produce o alunecare între curea si roată. Deoarece acest gen de alunecare este cauzată de
deformaţia elastică a curelei, se va numi alunecare elastică şi este un fenomen ce nu poate fi evitat
la transmisiile prin curele. Alunecarea elastică are loc numai pe o porţiune a suprafeţei de contact
în care starea de efort din curea variază exponenţial. Unghiul corespunzător zonei de alunecare
elastică se numeşte unghiul de alunecare βa iar unghiul Fig. 11.18. Stabilirea unghiurilor de repaus
βr se numeşte unghi de repaus sau de contact aderent şi respectiv de alunecare
este situat în zona în care începe înfăşurarea curelei pe roată.
Pe arcul corespunzător unghiului βr nu are loc alunecarea elastică, starea de efort din curea este
invariabilă (fig. 11.18) iar punctele de pe curea au aceeaşi viteză ca şi roata.
Pe roata corespunzătoare se va produce o alunecare a curelei pe arcul βa, cureaua rămânând
în urma roţii, părăsind roata motoare cu viteza v2<v1.

În timpul înfăşurării curelei pe roata condusă pe porţiunea inactivă va avea viteza v2 pe care
o imprimă roţii iar pe porţiunea de alunecare (arcul activ) alungirea curelei creşte, astfel va apare o
alunecare înainte, faţă de roată, părăsind-o cu viteza v1.
Alunecarea elastică poate fi exprimată prin coeficientul de alunecare elastică: [48; 68]

v1 − v 2 v al
ξ= = (11.28)
v1 v1

Care poate avea valorile: ξ = 0,015 – curele late piele


ξ =0,01 – curele textile cauciucate
ξ =0,01 – curele trapezoidale

Ţinând seama de alunecarea elastică, relaţia (11.1) se scrie cu luarea în considerare a


relaţiei (11.2)

v2=v1(1 – ξ) (11.29)
D2n2 = (1 - ξ)D1n1

De unde:
ω1 D2 1
D2 = (1 − ξ )i12 D1 şi i12 = = (11.30)
ω 2 D1 (1 − ξ )

Relaţia (11.30) exprimă diametrul roţii conduse calculat astfel ca să fie menţinut un raport
de transmitere constant i12.
Mărimea arcului activ βa depinde de mărimea forţei urile Fu. La mărimea forţei Fu,
menţinând aceeaşi întindere iniţială, arcul activ va creşte încât la un moment dat βa = β ceea ce
înseamnă că se utilizează astfel întreaga capacitate portantă a curelei, forţa Fu transmisă având
valoarea optimă. Mărind în continuare forţa Fu va apare fenomenul de patinare a curelei pe roţi.

16
În mod experimental s-au stabilit dependenţe de forma celor din figura 11.19 între
coeficientul de alunecare elastică ξ [%] şi coeficientul φ numit de tracţiune.
Coeficientul de tracţiune φ reprezintă raportul dintre forţa utilă şi forţa de pretensionare a
curelei 2 Fo :

Fu F2 − F1 e µ β −1 F σ (11.31)
ϕ= = = µβ sau ϕ = u = u
2 F0 F1 + F2 e +1 2 F0 2σ 0

Curbele reprezentate în figura 11.19, ξ = f(φ) se


numesc curbe de alunecare a curelei sau caracteristici de
tracţiune.
La punctul φ = 0 transmisia merge în gol. Între 0
şi φopt forţa periferică Fu creşte până la valoarea optimă
Fuo şi cureaua are numai alunecare elastică – curba are un
traseu liniar. Mărind în continuare Fu apare patinarea,
coeficientul de alunecare elastică ξ creşte brusc până la
patinare totala. Curba randamentului reprezentată în
aceleaşi coordonate indică o scădere bruscă a valorii η
după depăşirea punctului φoptim adică în zona patinării
totale.

Fig. 11.19. Curbele de alunecare elastică a curelei

Valoarea maximă a randamentului η = 0,95…0,96. Din analiza de mai sus reiese că o


transmisie cu curea este optim în zona φ = φopt, sub această valoare lucrând cu utilizare
incompletă a curelei, iar peste această valoare cureaua fiind supraîncărcată.
Curbele de alunecare a curelei prezintă o importanţă deosebită pentru dimensionarea
curelei pe baza punctului optim de funcţionare.
Valorile pentru φopt deduse din datele experimentale obţinute pentru Fu şi 2 Fo sunt
elemente de bază în calculul valorii σuo În tabelul 11.4, a se dau valori pentru φoptim (σuo=2 φoptσ0)

Tabelul 11.4, a

Valori ale coeficientului de tracţiune [22]

17
Tipul curelei φopt Φmax/ φopt σuo[daN/cm2]
Curele din piele 0,59 1,35…1,50 21
Curele din bumbac ţesute 0,47 1,25…1,40 -
Curele din bumbac cusute 0,50 1,20…1,35 17,5
Curele cauciucate 0,62 1,15…1,30 20
h 1
*valori deduse experimental pentru =
d 37

Tabelul 11.4,b

Valori ale coeficienţilor A şi B

Materialul curelei coeficientul Rezistenţa la


A B oboseală q
σb[N/mm2]
Piele 0,81 8,35 6…9 5
Cauciuc cu 0,70 2,8 6 5
inserţie de
bumbac
Bumbac ţesut 0,59 4,2 3…5 5
Bumbac cusut 0,65 4,9 3 5
Ţesătură din lână 0,50 4 - -

OBSERVAŢII a) Dacă se lucrează cu σo ≠ 1,8N/mm2, valorile din tabel se înmulţesc cu


σ
raportul 1,8
b) la funcţionarea în medii umede sau cu suspensii de praf, valorile din tabel se
reduc cu 10…30%.

Coeficientul de tracţiune optim se poate determina şi utilizând relaţia:

h
ϕopt = A − B 
D
în care A, B sunt coeficienţi cu valori din tabelul 11.4, B. [39]

11.7. METODE DE CALCUL A TRANSMISIEI PRIN CURELE LATE

Succesiune de calcul a transmisiei prin curele este prezentată în tabelul 11.5. pentru
aplicarea indicaţiilor date în acest tabel, în tema de proiect se precizează: puterea de transmis P,
turaţiile arborilor n1 şi n2 sau turaţia arborelui motor n1 şi raportul de transmitere i12. Calculul

18
secţiunii curelei are la bază efortul unitar util admisibil σua în : metode bazate pe rezistenţa de
rupere a materialului curelei σr şi metode legate de capacitatea de tracţiune (curbele de alunecare a
curelei).

Tabelul 11.5

Elemente de calcul pentru transmisiile prin curele late


Nr. Etapa Relaţia de calcul Observaţii
crt.
1 Calculul diametrului P9kW )
roţii mici de curea D1 D1 = (1150…1400) 3 [ mm ]
n
2 Viteza curelei π1 D1 n
v1 = ; v1 ≤ v admis
60
3 Alegerea raportului  h  1 1  h 

D 
 = 30 ... 20 ; h = D1 
D 

 h   1 a  1 a

D 
 şi stabilirea
 1 
grosimii curelei
4 Diametrul D2 al roţii D2 = (1 – ξ) D1 i12
conduse
5 Calculul unghiurilor Relaţiile din tabelul 11.2
β1 şi β2
6 Alegerea distanţei Aopt = 2(D21 + D2), curele late;
axiale A Aopt = 0,75(D1 + D2)…2(D1 + D2), curele
late compound
7 Calculul lungimii Relaţiile din tabelul 11.2
curelei
8 Calculul frecvenţei 1000 vX 1 
f = s 
îndoirilor f L  
X – numărul de roţi pe care se înfăşoară
cureaua;
f < fmax
9 Calculul forţei utile Fu 1000 P[ kW ]
Fu = [ n]
v
10 Calculul secţiunii FK σua – după
Ac = u d , sau
curelei σua
indicaţiile de la
FK
b= u d pct11.8
σua h
Kd – coeficientul
dinamic indicat în
tabelul 11.6

19
11 Calculul forţei de F1 + F2
întindere iniţială F0 şi F0 = ;
al apăsării pe arbori Ta 2
Ta = F12 + F22 _ 2 F1 F2 c o sβ 1 ,
Pentru β1 = 180° ;i μ = 0,26
e uβ = 2
Ta ≅ F1 + F2 = 3Fu ;
Ta = 2 F0 K 1 cos y;
K 1 = 1 +ϕ 2 tg 2 y
12 Verificarea - conform indicaţiilor de la punctual 11.10
durabilităţii curelei la
oboseală

Tabelul 11.6
Coeficientul dinamic Kd la acţionările prin curele [48]

a. Curele din piele şi textile cauciucate*


Maşina acţionată Kd
Maşini de lucru fără şocuri cu caracteristică de putere stabilă 1,0…1,1
Pompe centrifuge, exhaustoare, centrifuge 1,1…1,2
Polizoare, maşini de frezat, strunguri, benzi transportoare, funiculare 1,2…1,25
Maşini de găurit, mori pentru cereale, strunguri, maşini frigorifice 1,25…1,35
Acţionări în grup, strunguri mari, maşini pentru prelucrarea lemnului, maşini 1,35…1,45
textile
Raboteze, prese, compresoare cu piston, prese cu volan, maşini de trefilat, 1,45…1,55
prese cu melc, mori tăvălug, mori de ciment, gatere, laminoare uşoare
Războaie de ţesut, mori cu bile, ciocane pneumatice, concasoare
Laminoare grele, maşini cu grad de neuniformitate ridicat 1,55…2,0
2,0…2,5
*După G. Niemann

b. Curele compound**
Supraîncărcarea de scurtă durată a maşinii de lucru [%] 50 100 150 200
Kd 1,2 1,4 1,6 1,8

**Date extrase din cataloagele firmei Sieglingriemen-Hanovra, R.F. a Germaniei

Tabelul 11.7
Valorile coeficientului K1 [22]

Coeficientul de Unghiul de înfăşurare


tracţiune φ 150° 120°
Coeficientul K1

20
0,4 1,005 1,03
0,6 1,01 1,06
0,8 1,02 1,10

11.8. TRANSMISII PRIN CURELE TRAPEZOIDALE

11.8.1 GENERALITĂŢI

Transmisiile prin curele trapezoidale asigură transmiterea mişcării de rotaţie între doi
arbori cu un raport de transmitere mare chiar şi în cazul în care distanţa dintre arbori este mică. La
transmisiile cu curea trapezoidală, feţele de lucru sunt flancurile laterale ale secţiunii curelei,
portanţa este mai mare şi încărcarea pe lagărele arborilor este mai mică faţă de transmisiile cu
curele
late, deoarece aderenţa la roţi este mai bună cu un coeficient de frecare mai mare.

Fig. 11.23. Profilul curelelor trapezoidale


a- curea trapezoidală simpla; b – curea cu profil hexagonal; c – curea trapezoidală dublă; d,e – structura curelei
trapezoidale simple

Curelele trapezoidale au o durabilitate mai scăzută decât cele late ca urmare a raportului
h
mult mai mare ca la curele late.
D
La transmisia mişcării între doi arbori se pot folosi una sau mai multe curele şi de
asemenea o curea poate fi folosită la antrenarea mai multor arbori. Se întâlnesc şi transmisii semi-
încrucişate sau încrucişate. În cazul transmisiilor cu mai multe elemente de antrenament dispuse pe
ambele părţi ale conturului înfăşurat se utilizează curele trapezoidale duble (fig. 11.23, b)
La transmisiile semi-încrucişate şi încrucişate este necesar a se prevedea distanţe mari între
arbori. Distanţa minimă trebuie să fie Amin = 5(Dp2 + B); (Dp2 este diametrul primitiv al roţii mari
de curea şi B lăţimea roţilor de curea).

21
În cazul transmisiilor semi-încrucişate şi încrucişate se recomandă folosirea roţilor de curea
cu profilul adâncit. Curelele trapezoidale multiple (fig. 11.23, c) se pot utiliza pentru a înlocui
curelele simple ce funcţionează în paralel.
Secţiunea curelelor trapezoidale este standardizată în STAS 1164-71 pentru curele clasice
şi în STAS 7192-65 pentru curele trapezoidale înguste. Sunt normalizate 7 tipuri de curele
trapezoidale clasice (notate Y, Z, A, …E) şi 5 tipuri de curele înguste (SPZ, 16 X 15, SPA, SPB,
SPC). Materialul utilizat este cauciucul cu inserţie textilă. Cureaua trapezoidală cuprinde în
secţiunea sa un înveliş din ţesătură de bumbac cauciucat 1, fire de cord, miezul din fire de cord
învelit în cauciuc 2 şi un strat de cauciuc 3(fig.
11.23, d, e)
Dimensiunea caracteristică a curelelor
este lăţimea primitiva lp (fig. 11.23). prin lp se
înţelege lăţimea profilului curelei în dreptul
fibrelor primitive, care nu se comprimă şi nu se
întind în timpul funcţionării curelei.
Aşezarea corectă a curelei în canalele
roţii se face ca în figura 11.24, a evitându-se
situaţiile din figurile 11.24 b şi c.

Fig. 11.24 Montajul curelelor trapezoidale


in canalele roţii

În tabelul 11.13 se indică dimensiunile secţiunii curelelor după STAS 1164-71 şi 7192-65.

Tabelul 11.13

Dimensiunile secţiunii curelelor

Tipul curelei înguste Tipul curelei clasice


16 x 15 SPZ SPA SPB SPC Y Z A B C D E
Lăţimea
primitivă lp 16 8,5 11 14 19 5,3 8,5 11 14 19 29 32
15 8 10 13 18 4 6 8 11 14 19 25
Înălţimea h

11.8.2. CONSIDERAŢII TEORETICE

Ca urmare a formei trapezoidale a secţiunii curelei, intervine efectul de pană care


contribuie la creşterea apreciabilă a frecării şi deci a portanţei transmisiei prin curele trapezoidale
(fig. 11.25)

2dFn
dFu = 2 µdFn1 = µ ' dFn
α
2 sin
2
µ
µ' =
α
sin
2

22
Forţa periferică creşte cu scăderea unghiului α . pentru a evita înţepenirea curelei în canalul
α
roţii la scăderea unghiului , se recomandă ca α ≥ 34°.
2
La transmisiile cu curele trapezoidale se pot aplica relaţiile de la § 11.5 cu precizarea că
exponentul eμβ se corectează cu un coefficient Ko care introduce efectul grosimii mai mare a
curelei comparative cu lăţimea, Ko = 3…4 şi variază în funcţie de tipul curelei şi diametrul roţii.
e µ β0 β − 1
Astefel expresia eμβ · K0 poate atinge valori foarte mari şi raportul μβ ≅1
e µ β0 β

Pe baza acestor observaţii şi a relaţiilor stabilite la


paragraful 11.5 se pot trage următoarele concluzii: forţa
din ramura activă F2 = Fu; forţa din ramura pasivă F1 =
0,1 Fu; coeficientul de tracţiune φ ≅ 1; forţa de întindere
iniţială F0 = 0,6 Fu iar apăsarea pe arbori Ta = (1,5…2)
Fu; efortul unitar util: σu ≅ σat – σi – σ0; se consideră ca
valoare aproximativă deoarece în cazul curelelor
trapezoidale nu se mai respectă legea lui Hooke,
materialul fiind neomogen.

Fig. 11.25. Schema de calcul la


transmisiile prin curea trapezoidală

11.8.3. CALCULUL TRANSMISIILOR PRIN CURELE TRAPEZOIDALE

Transmisiile prin curele trapezoidale se calculează pe baza prescripţiilor date în STAS


1163-71 care cuprind etapele din tabelul 11,14 dacă se cunoaşte puterea de transmis Pc [kW],
turaţia arborelui motor n1 şi turaţia arborelui condus n2.

23
24
Fig. 11.26. Nomograme pentru alegerea tipului de curea trapezoidală

Tabelul 11.14
Formule de calcul pentru transmisii prin curele trapezoidale
Nr. Etapa Relaţia de calcul Observaţii
crt.
1 Alegerea profilului curelei Se preferă alegerea profilelor înguste de curea Fig. 11.26
din monogramele STAS
1163-71
2 Alegerea diametrului Dp1 STAS 1162-67
pentru roata motoare
3 Calculul diametrului roţii Dp2 = iDp1 Se neglijează

25
mari de curea Dp2 alunecarea elastică
4 Alegerea distanţei axiale şi 0,7( D p1 + D p 2 ) ≤ A ≤ 2( D p1 + D p 2 )
calculul unghiului de Unghiurile β1 şi β2 cu relaţiile din tabelul 11.2
înfăşurare β1 şi β2
5 Calculul lungimii curelei Relaţiile din tabelul 11.2.
Se alege apoi lungimea Lp, normalizată în STAS
1163-71 şi 7192-65
6 Viteza periferică a curelei πD p1 n1
v= [m / s ]
60 ⋅1000
v < 30m/s – curele trapezoidale clasice;
v < 40 m/s – curele trapezoidale înguste

7 Num[rul de curele z0 Pc C f Pc - puterea de


z0 = ;
C L C β Po transmis [kW]
C L - coeficientul de lungime, tabelul 11,16; Po - puterea ce
Cβ = Kβ – coeficientul de înfăşurare, table o transmite o
curea [kW],
11.9
Cf STAS 1163-71
- coeficientul de funcţionare, table 11.15
Cz -
z < 8 – (maximum 12)
coeficientul
z
z= 0 numărului de
Cz curele, STAS
1163-71
8 Verificarea frecvenţei vX X – numărul de
f = 10 3 ⋅ ; f ≤ 40 îndoiri pe secundă
îndoirilor Lp roţi de curea ale
transmisiei
v[m/s]; L p [mm]
9 Determinarea forţei utile 1000 Pc Fu [N]
Fu = ; Pc [ kW ]
v
v[ m /]
10 Forţa de întindere a curelei S a = (1,5... 2) Fu
11 Determinarea reacţiunii de Ta = (1,5... 2) Fu
arbori
12 Parametrii constructivi pentru STAS 1162-67 sau tabelul 11.18
rotile de curea

Felul încărcării şi tipul maşinii acţionate

Felul încărcării Tipul maşinii


Moment de pornire - generatoare electrice uşoare
până la 120% din - pompe şi compresoare centrifugale
momentul nominal. - transportoare cu bandă
Regim de lucru - strunguri, maşini de găurit şi alezat
aproape constant - ventilatoare
- separatoare
- site uşoare

26
Moment de pornire - generatoare electrice
până la 150% din - pompe cu piston şi compresoare cu 3 şi mai mulţi cilindri
momentul nominal. - ventilatoare
Variaţii neînsemnate - transportoare cu lanţ, elevatoare
ale regimului de lucru - maşini de frezat, strunguri revolver, ferăstrău disc pentru lemn,
transmisii
- maşini pentru industriile: alimentară, textilă
- site grele, cuptoare rotative
Moment de pornire - pompe piston, compresoare cu 1 sau 2 cilindri
până la 200% din - ventilatoare grele, transportoare elicoidale şi cu cupe
momentul nominal. - dezintegratoare
Variaţii însemnate ale - maşini de rabotat, mortezat şi polizat
regimului de lucru. - prese cu şurub şi cu excentric, cu volant relativ greu
- maşini de ţesut şi egrenat bumbac
Moment de pornire - maşini de ridicat, excavat şi dragat
până la 300% din - prese cu şurub şi cu excentric, cu volant relativ greu
momentul nominal. - foarfeci mecanici, ciocane pneumatice
Regim de lucru - mori cu bile, cu pietre, cu valţuri
alternativ şi şocuri - concasoare, malaxoare

11. 9. ASPECTE ALE CALCULULUI DE DURABILITATE A CURELELOR

Ca urmare a solicitării variabile la care este supusă (fig. 11.27), cureaua are o durabilitate
limitată. Nu există suficiente date în acest sens pentru toate tipurile de curea.
Încercările experimentale arată că şi la curele se obţine o curbă de tip Wöhler dar cu
specificul că nu prezintă o ramură asimtotică ceea ce face să nu poată vorbi de o limită de oboseală
propriu=zisă ci doar de o durabilitate corespunzătoare unui număr de cicluri [39, 47, 48]

Table 11.15

Tipul maşinii de acţionare a transmisiei


- motor de curent alternativ - motor de curent alternativ cu - motor de curent alternativ
monofazat sau tr. fazat, cu moment de pornire ridicat rotorul în scurtcircuit, cu
pornire prin autotransformator - motor c.c. compound pornire directă
- motor de c.c. în paralel (shunt) - maşini cu abur sau motor cu - motor de c.c. tip serie
- motor cu ardere internă, cu 4 ardere internă, cu 2 sau 3 - motor cu ardere internă, cu
sau mai multi cilindri cilindri un cilindru

27
- turbină cu n<600 rot/min
Numărul de ore de lucru al transmisieim din 24 de ore
Până la 8 8…16 Peste Până la 8…16 Peste 16 Până la 8…16 Peste 16
16 8 8
cf
1,0 1,1 1,4 1,1 1,2 1,5 1,2 1,4 1,6
1,1 1,2 1,5 1,2 1,4 1,6 1,3 1,5 1,7
1,2 1,3 1,6 1,3 1,5 1,7 1,4 1,6 1,9
1,3 1,5 1,7 1,5 1,6 1,8 1,5 1,7 2,0

Fig. 11.27 Schema de încărcare la oboseală pentru


calculul transmisiilor prin curele

Tabelul 11.16
Coeficientul de lungine CL

Lungimea Coeficientul de lungime Cp la profilul curelei


curelei Y Z A B C D E SPZ SPA SPB 16X15 SPC
( mm )

28
400 1,06 0,79
450 1,08 0,80
500 1,11 0,81
560 1,14 0,82 0,80
630 0,84 0,81 0,82
710 0,88 0,82 0,84
800 0,90 0,85 0,78 0,86 0,81
900 0,92 0,87 0,81 0,88 0,83
1000 0,94 0,89 0,84 0,90 0,85
1120 0,96 0,91 0,86 0,93 0,87
1250 0,98 0,93 0,88 0,78 0,94 0,89 0,81
1400 1,01 0,96 0,90 0,81 0,96 0,91 0,84
1600 0,99 0,93 0,84 1,00 0,93 0,85 0,85
1700 1,00 0,94 0,84 1,01 0,94 0,87 0,86
1800 1,01 0,95 0,85 1,01 0,95 0,88 0,97
2000 1,03 0,98 0,88 1,02 0,96 0,90 0,89
2240 1,06 1,00 0,91 1,03 1,98 0,92 0,91 0,82
2500 1,09 1,03 0,93 1,07 1,00 0,94 0,93 0,86
2800 1,05 0,96 1,09 1,02 0,96 0,94 0,89
5150 1,07 0,97 0,86 1,11 1,04 0,98 0,96 0,90
3550 1,10 0,98 0,89 1,13 1,06 1,00 0,97 0,92

Curba Wöhler se poate exprima printr-o relaţie de tipul σqbNc =const. unde q are valorile
din tabelul 11.17 şi 11.4 b.
Considerând tensiunea limită σb pentru un număr de cicluri de bază Nb se scrie :[48].
q
b b σ N =σ
q
max c N
(11.38)
q
 σb 
Νβ = Νβ  
Deci  σ max  ( 11.39 )

σ u yv 2 h
σ max = σ t 2 + σ i + σ c = σ 0 + + +E (11.40)
2 g D

Tabelul 11.17
Valorile coeficientului q

Tipodimensiune Tip inserţie σb q

29
[N/mm2]

Profil B Reţea bumbac 6….8 6,5


Profil B Reţea vâscoză 7….9 7,5
Profil 16x15 Şnur poliesteric 8….10 8
Profil c Şnur vâscoză 6….8 9

Daca frecvenţa îndoirilor curelei este f, numărul de cicluri N =3600 f · Lh, durata de
funcţionare in ore va fi :
q
Nb  σ b 
Lh =   (11.41)
3600 ⋅ f  σ max 

Pentru a lua in considerare faptul că tensiunile σmax sunt diferite pe porţiunea de curea de
pe roata mică şi roata mare se introduce un coeficient K1 care reduce pe σmax la σmax1 si care
depinde de i12

2
Kγ = q
 σ max 1 
1+  Practic K0 = 1……2 ( 11.42)
 σ max 2 

Rezistenţa admisibilă va fi
1
 KοKγKb q
σa =σb ×
 3600 Lhf 

  (11.43)

Iar durabilitatea exprimată in ore de funcţionare

q
 σb 
L h = 360N b
0 ×f


σ max



Kαkγ

(11.44)
Unde K, este coeficientul regimului de lucru K1=1,8 curele late si 2,1 curele trapezoidale
Relaţia (11.43) serveşte la calculul lăţimii curelelor pe baza durabilităţii utilizând valoarea σna din
expresia :

30
 1

2ϕoptim  N b Kσ K γ q pv 2 h
σna = ×σς 
 3600 Lhf 
 − − E
1 +2ϕoptim    100 D (11.45)

 

31