De Helmuth Stellrecht

O publicație IronMarch

2017
Versiunea 1

Traducerea și adaptarea

ADEVĂRUL UNIVERSAL

2020
Cuprins..............................................................................2
Sângele..............................................................................3
Rasă...................................................................................4
Un Popor ( Volk )..............................................................6
Statul..................................................................................7
Socialismul.........................................................................8
Patria..................................................................................10
Curajul...............................................................................12
Tăria...................................................................................14
Voința................................................................................16
Autocontrolul.....................................................................17
Disciplina...........................................................................19
Datoria................................................................................20
Onoarea..............................................................................22
Loialitatea..........................................................................24
Libertatea...........................................................................27
Credința..............................................................................28
Destinul..............................................................................30
Nașterea și Moartea............................................................32
Natura.................................................................................33
A Face un Lucru de Dragul Său.........................................35
Ordinea...............................................................................36
Onestitatea..........................................................................38
Proprietatea........................................................................40
Legea și Justiția..................................................................42
Construirea unei Vieți........................................................44

2
 orți în sângele tău moștenirea divină a taților și
strămoșilor tăi. Nu-i cunoști pe cei care au dispă-
ut în ranguri fără de sfârșit din întunericul trecutului.
Însă ei toți trăiesc în tine și circulă în sângele tău peste
pământul care i-a consumat în luptă și trudă și în care
corpurile lor au putrezit.

Sângele tău este așadar ceva divin. Prin el părinții tăi

nu ți-au oferit doar un trup, ci însăși natura ta.

Să-ți renegi sângele înseamnă să te renegi pe tine.

Nimeni nu-l poate schimba. Dar fiecare decide să
sporească binele pe care l-a moștenit și să suprime răul.
Fiecare primește de asemenea voință și curaj.

Nu ai doar dreptul, ci și datoria de a-ți transmite

sângele copiilor tăi, căci ești un membru al unui lanț de
generații care ajunge din trecut în eternitate, iar această
legătură a lanțului pe care-l reprezinți trebuie să-și facă
partea pentru ca lanțul să nu se rupă vreodată.

Dar dacă sângele tău are trăsături ce-i vor face pe

copii tăi nefericiți și poveri pentru stat, atunci ai datoria
eroică de a fi ultimul.

Sângele este cărăușul vieții. Porți secretul creației

însăși. Sângele tău este divin, căci în el trăiește voia lui
Dumnezeu.

3
 asa înseamnă a fi capabil să gândești într-un
anumit fel. Cel care are curaj, loialitate și onoare,
semnul German, are rasa care ar trebui să conducă
Germania, chiar dacă nu are trăsăturile fizice ale unei
rase “Nordice”. Unitatea nobilă și un trup nobil sunt
țelurile pentru care luptăm. Însă ii disprețuim pe cei
care au un trup nobil și poartă un suflet dezonorabil.

O varietate de rase înrudite Europene s-au contopit în

Germania. Un trunchi a crescut din aceste rădăcini.
Fiecare rasă și-a oferit punctele forte cele mai bune.
Fiecare a contribuit sufletului German. Noi nemții avem
un spirit luptător, o privire spre orizonturi, “dorința de
a face un lucru de dragul său” a rasei Nordice. Un alt
suflet rasial ne-a oferit măiestria tărâmului magic al
muzicii. Și totuși altul ne-a oferit abilitatea de a ne
organiza, și supunerea noastră tăcută.

Nu-l putem reține împotriva oricui dacă acesta poartă

o varietate de linii rasiale, căci sufletul German o face de
asemenea, și a creat din acesta bogățiile nemăsurabile
pe care le deține deasupra altor nații. Măreția Reichului
nostru a crescut din sufletul său.

Însă rasa Nordică trebuie să domine în Germania și să

modeleze sufletul fiecărui neamț. Trebuie să câștige în
inima fiecărui individ. Astăzi idealul nostru nu este
artistul sau cetățenii, ci eroul.

Cea mai deosebită comoară a noastră este sufletul pe

care l-am primit. Cel ce-și mixează sângele cu un străin
4
dintr-o rasă inferioară va ruina sângele și sufletul care i
s-au oferit pentru a fi transmise în puritate către copii
săi. Acesta își face copii impuri și mizerabili, și comite
cea mai mare crimă pe care o poate comite în calitate de
Național Socialist.

Dar cel ce urmează legile rasei îndeplinește porunca

măreață ca numai cei dea aceeași teapă să fie aduși
împreună, ținând departe între ele lucrurile precum
focul și apa care nu se mixează.

5
 n popor crește din voința Domnului. Vai de cel
ce-și dorește să distrugă popoarele și să facă oa-
menii la fel. Dumnezeu a creat copacii, tufele, buruienile
și iarba nu pentru a putea fuziona într-o singură specie,
ci pentru ca fiecare să existe în felul său propriu.

La fel precum un pom, un popor crește ca un întreg

viu din rădăcini similare, dar care devin una singură, cea
mai puternică din tipul său.

Tot din sângele său comun îi aparține. Un popor nu

cunoaște granițele unui stat. Este obligat de legăturile
sângelui care unesc toții fii unei singure mame. Poporul
German este o națiune a sute de milioane. Fiecare
neamț îi aparține, indiferent de unde trăiește.

Un popor nu poate fi distrus atâta timp cât rădăcinile

sale își împământenesc forțele pe pământ. Vara și iarna
voi veni și pleca. Dar întotdeauna înflorește ceva nou în
viața indestructibilă și se perfecționează în puterea care
se ridică din rădăcinile sale spre voința Domnului.

Ce înseamnă atunci când un individ moare? Este ca

atunci când vântul spulberă frunze dintr-un copac.
Unele noi vor crește pe veci în fiecare primăvară.

Popoarele sunt cel mai măreață și nobilă creație a lui

Dumnezeu pe pământ. Nu există vreun institut în lume,
vreun partid sau vreo biserică, care să aibă dreptul de le
face una și aceeași sau de a le fura chiar și cea mai mică
părticică din individualitatea lor proprie.

6
 n popor își dă singur o formă prin stat. Nu există
decât o singură formă naturală din fiecare popor,
doar un singur stat. În procesul natural de creștere,
fiecare popor își găsește forma sa și statul său, și le
regăsește din nou atunci când le-a pierdut, doar dacă
dorește asta.

Național Socialismul a rupt constrângeri străine și a

eliminat nenaturalul. Germania din nou crește în statul
ei propriu și este din nou ea însăși.

Cele mai bune reguli - Führerul - și el poartă

responsabilitatea deoarece este cel mai bun în suporta
asta. Parlamentul a încetat să existe. Această formă a
democrației Vestice a fost abolită. Statele Germane
formate din îndurarea conților sau a lui Napoleon au
dispărut. Reichul devine unul singur. Noul stat se înalță:
“Ziua se apropie când un singur cort va acoperi întreg
tărâmul German.”

7
 ocialismul înseamnă: “Binele comun peste cel
individual.”

Socialismul înseamnă: “Nu te gândi la tine, ci la întreg,

la popor și la stat.”

Socialismul înseamnă: “Nu același pentru toți, ci

pentru fiecare al său.”

Aceste fraze clarifică ceea ce numim “Socialismul

German.” Oricine nu trăiește potrivit acestora nu este
un socialist.

Un nou ordin crește din aceste fraze. Cea care spune

”Pentru fiecare al său” a terminat ”masele,” sloganul
Marxismului, și l-a înlocuit cu ”comunitatea.” Fiecare
comunitate crește în jurul unui lider. Acesta este centrul
ordinii sale, care se formează pe lângă el. Un număr de
astfel de lideri formează o comunitate mai largă, și stă în
jurul liderului său ca o ordine vie. Totul crește de jos –
numărul devenind tot mai mic – precum o piramidă, și
își găsește sumarul în Führerul Reichului. Toate sunt
legate de comunitate. Fiecare comunitate este o ordine
vie. Întregul, ordinea vie măreață, este comunitatea
poporului. Ea leagă inextricabil o persoană de alta, un
lider de altul. Nu oferă la fel tuturor, ci fiecăruia al său.
Creează un popor socialist într-un stat socialist.

Fiecare are întrebuințările sale în comunitate, oferite

în acord cu talentele și înzestrările sale. Niciodată nu fac
toți aceleași lucruri, ci mai degrabă fiecare pe al său.
8
Misiunea sa îi oferă un loc în comunitate. Dacă o
îndeplinește complet, câștigă stima și respectul din
partea celorlalți. Este fericit, chiar dacă întrebuințarea
sa nu este una mare în schema largă a lucrurilor.

Astfel de comunități cresc pe câmp, în trupe de asalt, în

batalioane de artilerie, în submarine, în unități S.A.
(Sturmabteilung). Puternice, legate împreună pe veci,
înțelegându-se între ele fără cuvinte, împreună până la capăt,
jurate unui țel comun. Puterea crește din astfel de comunități
și din ele crește statul.

9
 h inimă divină a popoarelor, O Patrie! Tu ai fost
creată din pădurile nesfârșite și din bălțile întin-
se pe care ghețarii din epoca de gheață ni le-au lăsat. A
fost un pământ sărăcăcios devenit roditor doar prin
sudoare și trudă, prin veselie și durere, prin muncă
nesfârșită.

Cineva te-a trecut mai departe ca fiind următorul și s-

a întins pe pământul tău din care vieți noi au crescut. În
tine se odihnesc ranguri infinite ale generațiilor
precedente, sămânța unui nou semănat în pământul
larg. Sângele nobilului și bravului care te-a apărat a
căzut asupra ta. Ai fost fertilizat de cei mai buni pe care
îi porți în tine.

De la tine castele și catedrale s-au înălțat către Rai, ca

și cum pământul însuși și-a dorit să se ridice spre
Dumnezeul pe care-l căuta. Din pământul nostru, din
sămânța morților noștri.

Terenul este larg. Sub grija unor mâini harnice a

devenit o grădină. Ele l-au protejat drăgăstos, precum
protejează munții și văile satele lor. Orașe mândre pe
lângă râuri, afișând splendoarea vechiului Reich.
Fântâna din piață a curs timp de sute de ani aici. Porțile
încă stau prin ceea cândva Kaiserul, cavalerii și
nobilimea au transmis.

Aburul de argint al destinului vântură direct. De

celălalt țărm se află un pământ pierdut. Inima aproape
oprindu-i-se. Cum își dorește cineva să mângâie
10
pădurile din depărtare precum o față bătrână și dragă.
Dar inima bate încă o dată pe câmpiile și coastele pe
care coloniștii nemți le-au câștigat. Castelul cavalerilor
stă în est, o mărturie permanentă a puterii și virtuții.
Sunt tărâmurile din care șoimul lui Frederick s-a înălțat
spre soare, iar acolo, departe-departe de granițe, este
zidul neamțului mort, un memorial veșnic al națiunii
care s-a împotrivit lumii cât timp a crezut în sine.

Totul este fondat și se odihnește în tine. Patria.

Puterea și măreția noastră, dar de asemenea nevoia și
suferința noastră. Tu ești pământul baza care ne cară și
care va suporta aceste generații îndepărtate care vor
munci și sângera pentru tine.

Nimeni nu poate trăi fără tine, dar fiecare își va da

viața cu drag ție care ți-ai dat-o pentru ei la rândul tău.

11
 urajul este cea mai frumoasă și nobilă însușire
pe care o poate avea omul. Cel ce nu are curaj nu
este om pur și simplu.

”Curajul de asalt” al unui atac este splendid.

Sentimentul de a fi riscat totul în servirea unui ideal
măreț eliberează pe cineva și-l lasă să alerge înainte cu
bucurie. Curajul poartă un om de parcă acesta ar avea
aripi, și îi umple inima.

Atacul devine punctul principal al vieții. Când totul

depinde de o carte, când cineva poate pierde totul, când
poate câștiga totul, viața este la potențialul ei maxim.
Cel ce n-a alergat și atacat, umplut de curaj, nu a trăit pe
deplin vreodată.

Pe lângă ”curajul de asalt” este ”curajul îndărătnic” al

celor având de a face cu o soartă dificilă. ”Soarta este
măreață și puternică, dar mai măreț este omul care o
poartă neclintit.”

Viața este de multe ori mai grea decât moartea. Un laș

se ține de aceasta. Nimeni nu are de a face cu o
provocare mai mare decât forțele care i s-au dat pentru
a o înfrunta. Curajul depășește orice. Când cineva a făcut
tot ce i-a stat în puteri, norocul apare pentru a-i arăta o
nouă cale și-l ajută în aceasta. Însă nu este cu adevărat
noroc. ”Rezistă tuturor puterilor, niciodată nu te lăsa, fii
puternic, cheamă armata zeilor.”

12
 Curajul nu este necesar doar din partea bărbatului, a
soldatului, ci și din partea femeii. În timp ce bărbatul se
luptă, atacul este provocarea cea mai mare. Pentru
femeie este atunci când dă viață unei persoane noi.
Bărbații care nu mai doresc să poarte un război nu pot
da ochii cu mamele care dau viață nouă cu riscul de a o
pierde pe a lor.

Curajul este cea mai nobilă însușire a unui bărbat și a

unei femei. Acesta determină bătălia și oferă victoria.

13
 iața cere tărie. Cineva trebuie să se strădui cu
inima înfierbântată către idealul tăriei. Să fii dur
de dragul vieții, să devii un luptător, să câștigi o victorie.

Mediul nostru înconjurător este unul cert. Arzând

zăpușeală vara, lovind frig iarna, marșuri lungi în
umezeală și frig. Lucrând mult la fabrică, sau în spatele
unei mitraliere. Suportând foamea și setea, dormind pe
pământ gol, nepredându-te în luptă, niciodată,
niciodată, indiferent cât de lipsit de speranță ar părea
totul, aruncând un pistol gol în fața inamicului,
ajungând la gâtul său fără grija de sine, chiar dacă duce
la moarte. Să fii un luptător, un luptător cu credință în
cauza sa, chiar dacă toată lumea spune că este o cauză
falsă. Asta aduce victoria, victoria care aparține celui
care este mai dur.

Nu ar trebui să te predai niciodată în luptă sau la

muncă. Chiar dacă eșuezi a o mia oară, trebuie să încerci
a o mie una oară În final vei reuși și vei fi victorios, chiar
dacă aproape te usuci de la sângerare, aproape leșini,
însă plin de cunoștința triumfătoare că ai putut depăși
acel lucru. Ești victorios în lupta ta și învingător asupra
ta.

Fiecare trebuie să se pregătească pentru lupta sa.

Fiecare trebuie să se antreneze de parcă într-o zi va
purta lupta decisivă pentru Germania. Fiecare trebuie să
fie capabil să mărșăluiască, să sufere de foame și sete, să
doarmă pe pământul gol, să suporte toate lipsurile, să
fie un luptător, un soldat din momentul în care înțelege
ce este la mijloc.
14
 Avem nevoie de oameni grei și duri ca fierul, mai grei
decât orice altceva în lume. Numai ei vor măiestri
viitorul măreț al Germaniei. Vrei să fii unul dintre ei, sau
să stai deoparte ca un slăbănog?

Germania va fi tărâmul al celor bravi și puternici. Fie

aparții lor, sau nu vei mai fi un neamț.

15
 oința este forța interioară care comandă. Tu ai
putea ezita din griji, anxietate, slăbiciune. Voința
te ridică peste orice barieră și-ți ordonă să faci ceea ce
simțurile și înțelegerea îți spun să faci.

Un om fără voință este precum o mașinărie fără

energie. Este inutil. Dar ”acolo unde este voință, este și o
cale,” și acolo unde voința ordonă, este ascultată, fie că o
persoană își urmează propria voință sau oamenii
urmează voința unui lider.

Acolo unde este credința care vine din putere, este

voința cea care împinge la fapte.

Exersează-ți voința astfel încât să fie întinsă și

pregătită precum coarda trasă a unui arc, gata să se lase
în momentul în care ar și trebui, nici o secundă mai
târziu sau mai devreme. Exersează-ți voința în lucruri
mărunte până când este suficient de puternică să aducă
din tine ceea ce Germania așteaptă de la tine.

16
 e așteaptă de la o persoană care conduce o
mașină să aibă controlul acesteia, și că nu va cau-
za un accident. Se așteaptă ca acea o persoană care
trăiește cu alți oameni se să controleze, pentru a nu-i
pune în pericol pe cei din jur sau pe sine..

Forțele noastre interne ne pot face să creștem sau să

decădem. Depinde de modul prin care le utilizăm, dacă
le controlăm pe ele și prin urmare pe noi înșine.

Foamea și setea există pentru a fi satisfăcute. Dar vai

de cel ce mănâncă de dragul mâncatului sau care bea de
dragul băutului. Este mai prejos de un animal care știe
când trebuie să se oprească. Dar cel căruia i s-a oferit
înțelegere nu știe asta. Îi urâm pe mâncăcioși și pe
bețivani cu corpuri bombate și ochi umflați, oameni
lipsiți de caracter sau de autocontrol. Mâncăm și bem
pentru a trăi, dar niciodată nu trăim pentru a mânca și
bea.

Trupul trebuie menținut sub disciplină de fier pentru

a fi întotdeauna pregătiți să alergăm în luptă cu acesta și
să putem depinde mereu de acesta. De asemenea nu
vom lăsa vreodată nevoia sexuală să ne controleze.
Pentru adulți nu este pentru a fi satisfăcută, ci mai
degrabă o forță care ar trebui folosită pentru a produce
viitoare generații sănătoase în trup și suflet. O persoană
tânără primește putere nu pentru a o folosi în pat, ci mai
degrabă sub soare și vânt, pe terenurile sportive și la
țară, până vom avea în fața noastră un trup plin de
putere și viteză, un trup în care curajul și credința sunt
unite într-un suflet liber, un trup care este maestrul
17
pasiunilor sale, maestru al sinelui, neamțul viitorului.
Din acesta va crește puterea unor persoane noi,
purtătorii unei noi generații de nobilime și libertate.

Dacă ai autocontrol, atunci ai control asupra vieții.

Dacă ai autocontrol, trebuie să fii capabil să duci
suferința fără a scoate un sunet. Bărbații nu se
smiorcăie sau plâng, iar băieții care vor să devină
bărbați trebuie să se comporte astfel.

Nu ar trebui să renunți la fiecare problemă măruntă.

Fii deschis, fii determinat, nu fă vreodată pe șchiopul, ci
controlează-te. Fii maestrul durerii și problemelor tale.
Forțează-te să fii credincios și voios. Atunci vei găsi
puterea pe care nu știai că o ai.

Trebuie să practici autocontrolul. Cât de des te

cheamă datoria, însă ceva de distrage mereu? Preia
comanda asupra ta astfel încât să fii propriul tău
maestru. Fă zilnic ceva ce nu-ți place, și evită să faci
zilnic ceva ce ai face cu bucurie. Fă ceva ce ți se ordonă
de îndată, fără să-ți pui întrebări. Trebuie pentru a
deveni un bărbat adevărat.

Acesta este secretul fiecărei personalități mărețe. A

obținut toată puterea pe care o direcționează mai
departe din depășirea sinelui.

Dar nu trebuie să fii o persoană umilă care renunță la

tot pentru a trăi într-o peșteră ca să ți se asigure
binecuvântare. Dumnezeu nu dorește asta de la un om.
Acesta ar trebui să aibă plăcere în munca sa. Ar trebui
să o folosească, dar nu să abuzeze de aceasta, și ar
trebui să fie propriul său maestru.

18
 ălbaticii și semisălbaticii au curaj, însă numai
oamenii avansați au disciplină. Disciplina este a-
bilitatea de sta în linie. Disciplina reprezintă urmarea
unui ordin fără a-l pune sub semnul întrebării, fără a-l
înțelege. Disciplina înseamnă de asemenea îndurarea
nedreptății de dragul unei cauze bune..

Disciplina este virtutea de fier și supunerea mută.

Disciplina vine din interior. O accepți deoarece urmezi

o voință mai mare. Cel ce nu face asta va fi forțat printr-
o necesitate de oțel, care de una singură va depăși lipsa
de voință și slăbiciunea multora, făcând din ei membri
utili poporului și statului.

Disciplina este o atitudine spirituală. Legea și

comandamentul lucrează prin aceasta pentru binele
tuturor. Orice slăbiciune a disciplinei reprezintă
începutul colapsului. Fiecare este chemat să asigure că
el însuși precum și omul de lângă el se vor comporta
într-o manieră disciplinată.

19
 atoria este un cuvânt greoi atâta vreme cât
cineva nu a urmat-o. Datoria este un cuvânt plă-
cut atâta vreme cât cineva a urmat-o.

Datoria este acel “ar trebui să” pe care îl simți în

interior. Datoria cea pe care ți-o cer familia, poporul și
statul. Să-ți faci datoria nu înseamnă să fii dictat de
înfrânarea care conduce un cal, ci mai degrabă să-ți faci
datoria înseamnă să o faci cu bucurie, indiferent de cât
de grea ar fi aceasta.

Patria a crescut din datoria făcută de tații și strămoșii

noștri. Din datoria pe care noi toți o urmăm crește statul
prezent și viitorul individului precum și al întregului.

Datoria poate însemna de asemenea sacrificiu,

sacrificiul propriei vieți. Poporul îți cere ceea ce ți-a
oferit. Dar ce anume înseamnă cererea? Statul, patria
trăiesc în propria inimă. Îți ceri de unul singur asta, iar
calea datoriei glorioase este calea spre fericirea
măreață, chiar dacă această duce la moarte.

Justiția vine din îndeplinirea datoriei. Nu există altă

justiție decât statul Național Socialist, așa cum nu există
plată fără muncă. Cu cât mai mare datoria, cu atât mai
mare justiția. Cel ce face cel mai mult pentru Germania
are dreptul cel mai mare pentru a dirija Germania și a-i
determina soarta. Acesta este Führerul Reichului, iar
ceilalți îl urmează după datoria pe care a îndeplinit-o.

20
 Un muncitor pe străzi poate fi mai presus în rang
decât un minister al guvernului dacă acesta și-a făcut
mai bine datoria.

Îndeplinirea datoriei până la maxim este necesară din

partea fiecăruia dintre noi. Cine va aștepta până când
cererea va veni, până va fi necesară? Cel ce-și
îndeplinește datoria din propria sa voință, el este un om
liber și nu un sclav.

21
 răiești din onoare, nu din pâine. Sclavii consideră
că au nevoie doar de mâncare și băutură pentru
a trăi. Omul liber știe că are nevoie de onoare mai
presus de toate.

Onoarea ta este statul alături de camarazii și

concetățenii tăi. Este la fel precum statul cu tine însuți.

Să fii onorabil înseamnă să fii curajos. Să fii onorabil

înseamnă să fii altruist și loial. Să fii onorabil înseamnă
să ai autocontrol. Cel ce face lucruri mărețe pentru
patria sa este onorabil.

Onoarea nu vine din bani și posesiuni. Ci cel ce

creează valori noi sau oferă altă muncă prin spiritul său
ori prin lucrarea mâinilor sale poate prin aceasta să
câștige onoare.

Este de asemenea onorabil să fii fiul cuiva nobil,

cineva care a făcut atâtea pentru poporul și statul său.
Însă fiul este nedemn de onoarea sa dacă nu câștigă una
nouă.

Onoarea moștenită nu durează la nesfârșit, însă

întotdeauna cere muncă și strădanie. Onoarea este
precum o coroană. Cel ce se oprește din a trăi și acționa
precum un rege o pierde – și a pierdut-o, chiar dacă încă
o mai poartă pe cap.

22
 Nu oricine poate lua onoarea altcuiva. Insulta unui
băiat nu poate dăuna onoarei cuiva. Însă cel ce acceptă o
insultă într-un mod laș își pierde onoarea în fața
celorlalți.

Nu răspundem cu o altă insultă în primul rând. De

aceea lideri și judecători superiori se află acolo. Dar
dacă cineva te lovește, îl lovește înapoi, dacă își
plesnește fața, i-o plesnești înapoi. Căci pentru noi
Național Socialiștii Germaniei de azi, nu este decât o
singură onoare, un singur concept al onoarei. Nu mai
există concepte particulare ale onoarei pentru anumite
clase sociale. Național Socialismul ne-a oferit tuturor un
nou sens comun al onoarei. Noi îl știm. Cel ce nu-l are nu
este liber, ci sclav. Cel mai de jos muncitor azi poate fii
liber și onorabil, iar omul de afaceri prosper un sclav și
un serv.

Aceasta este noua lege, care oferă onoare doar celui

brav, altruist, loial, cu autocontrol, celor care fac orice
pot pentru Germania.

Calea spre onoare este deschisă pentru orice neamț.

23
 oialitatea este un cuvânt. Vorbește rar despre
aceasta. Trebuie să fie luată ca atare, precum ae-
rul pe care noi îl respirăm.

Ceea ce există o face datorită loialității. Dacă ceea ce

există încetează din a mai fi loial, atunci nu oferă nimic
înapoi. Asta rupe legăturile care țineau totul laolaltă.
Distruge camaraderia; distruge conducerea; distruge
onoarea; distruge încrederea în lege; distruge armata;
distruge statul; distruge tot ceea ce există.

Germania a intrat în colaps în 1918 deoarece trădarea

a înlocuit loialitatea. Un “exces de loialitate” a ridicat-o
din abis. Acum se susține de fântâna loialității, care
trebuie să fie mai puternică decât forțele destructive ale
lumii.

Ce este loialitatea, camarade?

Loialitatea ta este ca tu să nu întorci niciodată,

niciodată spatele idealurilor față de care ți-ai jurat
credința. Național Socialismul i-a ridicat sus, astfel ca să
poată trăi în tine și să meargă în mormânt cu tine. Asta
este prima și cea mai profundă loialitate a ta.

Și ești dedicat cu adevărat patriei tale, numită

Germania. Așa cum pământurile ei au adus mai departe
sângele tău, tu aparții acestuia pe veci.

24
 A treia cerere a loialității tale este să urmezi Führerul
atât în vremurile cele mai bune precum cât și în zilele
cele mai întunecate. Este mai bine să-l urmezi pe veci în
întuneric și suferință decât să-ți scazi loialitatea chiar și
numai o dată.

În al patrulea rând, datorezi loialitate camaradului

tău. Întotdeauna îl vei ajuta la nevoie și pericol. El ar
trebui să știe mereu că poate veni la tine, că poate să se
bazeze pe tine complet, ca și cum ai fi fratele său de
sânge.

Siegfried și Hagen erau loiali. Sigfried, cel mai luminat

erou, ce a purtat numeroase lupte pentru regele său.
Viața sa a fost bucurie și triumf și victorie. Dragostea și
loialitatea l-au acompaniat, de parcă îl purtau în mâinile
lor.

Hagen l-a ucis pe Siegfried nu print-o crimă lașă, ci

mai degrabă deoarece Siegfried și-a adus vina asupra sa.
Onoarea regelui era în joc. Siegfried trebuia să moară.
Dar Hagen a luat vina asupra sa. Loialitatea sa față de
rege era mai presus de propria sa onoare din afară. A
preluat blestemul unei crime asupra sa și a fost mai
presus de orice și a fost loial [Această poveste face parte
din saga Niebelung].

Războinicul neamț și-a urmat cu loialitate nobilul și

nu s-a întors acasă fără acesta. Cavalerii și-au urmat cu
loialitate lorzii și împărații. Cei mai măreți fii ai Prusiei
au servit loialitate regelui lor, chiar și atunci când erau
mai buni decât el. Ei nu au servit persoana sa, ci coroana
pe care o purta. Milioanele care au murit în Războiul
Mondial și au urmat cu loialitate liderii. În loialitate ei se
25
întind cu aceștia precum un inel de morți în jurul
Germaniei. În loialitate urmăm Führerul și steagul său.
Mâna fiecăruia va ține acel steag până la moarte, steagul
care duce Germania spre o nouă viață.

Noi arătăm loialitate zilnic de asemenea. Din nou, se

depinde de cuvântul unui om. Promisiunile trebuie
ținute și vor fi ținute. Nu avem nevoie de o strângere de
mână sau de vreun jurământ. Fiecare poate depinde de
cuvântul nostru, deoarece din nou noi am devenit loiali.

Germania este pământul loialității. Aceasta se află din

nou în noi. Loialitatea este onoarea noastră. Cine vrea să
fie lipsit de onoare printre eroi și cei bravi.

26
 u există libertatea în Germania ca fiecare să facă
ce vrea, și nu va fi o astfel de libertate, deoarece
Germania nu ar mai exista astfel.

Libertatea nu înseamnă să te folosești de alții, să furi

de la ei, fără a fi pedepsit. Libertatea nu înseamnă să
trăiești după bunul plac. Nici nu înseamnă să servești
prin lașitate.

Libertatea este alegerea de a urma calea datoriei

cerute. Ceilalți sunt proprii lor sclavi. El este singurul
om liber: drept și mândru, maestru a orice l-ar putea
înjosi, cel mai bun din nația sa, purtătorul statului. S-a
elevat pe sine însuși. Își face datoria în timp ce alții
merg în vacanță. Însă datoria sa îl înalță peste egoul său
și-l face liber.

Undeva în mijlocul unei veri de zăduf, fântâna unui sat

seacă. Zi și noapte, cineva muncește cu trudă pentru a
săpa o nouă fântână. Nimeni nu i-a dat ordinul. Dar el
este fericit să își facă datoria de a găsi apă pentru femei
și copii și camarazi. Celălalt face ceea ce îi place. Primul
este un om liber prin munca grea pe care a ales să o
facă. Celălalt este sclavul nevoilor și pasiunilor sale. Este
un derbedeu care ar putea spune într-un bar că omul s-a
născut liber să facă ceea ce-și dorește.

Cel ce se gândește la el este sclavul în lanțuri; cel ce se

gândește la alții este un maestru liber.

27
 unoașterea este cea care poate fi măsurată prin
rațiune. Cunoașterea de una singură nu înseam-
nă nimic și este moartă.

O dorință pe care o poți împlini este numită speranță.

Speranța poate ajunge ușor la nimic.

Însă credința nu poate cădea vreodată, căci aceasta

înseamnă putere. Credința se trage din adâncurile
sentimentelor tale. Este acea cunoștință pentru care nu
există vreo explicație rațională. În credință sufletul vede
o parte a ordinii mondiale. Are un simț a ceea ce trebuie
să fie, și vede prin ochii săi o parte a căii pe care ar
trebui și poate merge. Știe că urmând această cale
împlinește ordinul lui Dumnezeu și muncește spre
lucrarea măreață care este de nemăsurat, de neînțeles.

Deoarece credința vede asta și o poate face, este mai

presus de puterea umană. Este o parte a unei puteri
enorme ce umple întreaga viață și toate lumile. Cu
credință, o persoană merge cu siguranța unui
somnambul. Cine-i poate rezista, el care urmează calea
unei voințe mai mari. El va reuși atunci când crede.
Nicio mână ridicată împotriva sa nu îl va deraia din
calea sa. Glonțul țintit pe el nu va lovi atâta timp cât nu
și-a terminat drumul, atâta timp cât nu s-a abătut de la
acesta.

Cu miile nu înțeleg persoana credincioasă deoarece

sufletele lor nu pot vedea. Dar ce-i pasă celui credincios
de opiniile altora, ce le-ar păsa acestora ce pot vedea de
28
opinia celor orbi, ce le-ar păsa celor care au devenit
puternici de ceea ce gândesc cei slabi.

Calea credinței este calea a tot ce e măreț. Sub ochii

noștri Adolf Hitler a urmat calea care i-a fost
predestinată. A fost împlinit de aceasta și a crezut ceea
ce niciun motiv al rațiunii nu putea vedea.

Calea credinței este în fața fiecăruia dintre noi. Chiar

dacă nu este calea faimei și onoarei, este totuși cea a
datoriei și a fericirii mărețe. Să o găsești înseamnă să
obții o parte a puterii eterne care mișcă lumile.

Deoarece credința este putere, ea putând face ceea ce

pare imposibil. Este fundația fiecărei fapte. Nimeni nu
poate face nimic fără credință. Nu poate sări nici măcar
peste un șanț dacă nu crede că o poate face. Cel mai
mare și important lucru la o persoană nu este
cunoștința sau înțelegerea sa, ci mai degrabă credința
sa. Fiecare este demn doar după câtă credință are.

Acest nou Reich a început prin credință. Prima

adunare de partid după confiscarea puterii s-a numit
“Victoria Credinței.” A crescut și a devenit măreț prin
credință. Nu a mai crescut din credința unui om, ci din
credința noastră a tuturor, și a fost purtată de puterea
tuturor. Mai mult decât puterea omenească era
prezentă.

Vai de cei ce nu cred. Ei nu sunt de partea puterii

creației, ci mai degrabă a anihilării. Ei sunt distrugătorii
Reichului.

Credința este totuși mai puternică decât toate puterile

care pot fi găsite în această lume.
29
 oi nu credem într-un destin orb care conduce
oamenii în viețile lor. Noi nu credem că îngerii lui
Dumnezeu ne protejează la fiecare pas pe care îl facem
și ne protejează din a cădea. Ci credem într-o voință
dumnezeiască care oferă însemnătate fiecărei vieți
născute. Nu o însemnătate generală arbitrară, ci mai
degrabă fiecare viață are în particular propriul său scop
și propria sa însemnătate.

În adâncurile sufletelor noastre simțim dacă acționăm

în acord cu această însemnătate. Cineva poate numi asta
conștiință sau ceva diferit. Este acolo. Probabil știm
calea cea dreaptă. Trebuie doar să întrebăm. O voce din
interiorul nostru ne oferă răspunsuri, și vorbește prin
voința dumnezeiască care ne arată calea pe care trebuie
să o urmăm.

Această cale este destinul nostru. Fiecare are o

singură cale adecvată. A o urma face pe cineva fericit la
cele mai mari niveluri, chiar dacă este o cale ce aduce
doar sărăcie și trudă.

Orice cale care deraiază de la însemnătatea și scopul

vieții este moarte și păcat. Și chiar dacă acea cale pare
plăcută, vei păcătui în fiecare zi a vieții tale.

Însă ai libertatea de a alege ce cale decizi să urmezi.

Nicio soartă oarbă nu te dictează. Tu mergi pe propria ta
cale.

30
 Dacă urmezi legea din inima ta, este calea spre
Dumnezeul tău. Este calea care provine din eternitate și
duce spre eternitate; în întreaga lume nu există un
sfârșit, doar transformare. Nu este moarte care să nu fie
de asemenea un început. Totul face parte dintr-un plan
măreț al lumilor, din care faci parte dacă îți cauți calea.
Totul este în curs de formare. Bucuria creării vieții în
fiecare, căci aparține muncitorilor ce lucrează la aceasta.
Nu este vreun Rai al plăcerii și al binecuvântării. Însă
munca și viața alternează în forma eternă, fie pe
tărâmul trupului sau în sfera spiritului.

Cei ce au aderat la ideea de Dumnezeu – și popor și

patrie de asemenea – continuă să lucreze pentru acesta.
Ei devin parte din sufletul și puterea poporului lor. Ei
continuă să lucreze și să crească. Ei sunt în realitate în
interiorul nostru ca gândurile noastre pozitive.

Astfel fiecare creatură își joacă partea, atât trupește

cât și sufletește, în planul măreț al lumilor. Este
Dumnezeu, înțelepciunea eternă și simțul solemn a ceea
ce este dincolo de înțelegere. Când te supui și urmezi
calea, este de asemenea în tine. Îți înțelegi partea și faci
ceea ce poți, și orice s-ar întâmpla cu tine, vei fi fericit.
Porți pe Dumnezeu în propria ta inimă. Ai depășit
moartea, iar dacă e să mori, vei trăi ca parte a unei
puteri eterne care lucrează continuu și creează.

Destinul tău este calea care ți se arată. Voința ta

proprie decide dacă o urmezi și dacă îți îndeplinești
îndatorirea.

31
 așterea și moartea sunt una și aceeași; ele sunt
două fețe ale aceleiași uși. Să intri într-o cameră
mereu înseamnă să pleci din alta. Depinde în care
cameră sau în care viață ne aflăm la ceea ce spunem
“intrare” sau ”ieșire”, viață sau moarte

Pentru cel ce înțelege asta, moartea nu deține nicio

teroare. Însă cel ce nu și-a urmat adecvat calea în viață
și a păcătuit își va vedea vina la moarte. Însă nu este
vreun loc de tortură după moarte, niciun Iad. Să vezi
vina cuiva este cea mai severă judecată și de asemenea
cea mai măreață penalizare. Judecata și pedeapsa se află
în interiorul tău.

Munca neglijată se poate rezolva doar prin efort

dublu. Va fi din nou alegerea ta, fie să lucrezi spre planul
lumii, sau să fi dușmanul său. Asta este singura moarte
care există, să devii o forță a distrugerii decât a creației,
iar această moarte nu este una fizică. Este decizia ta
liberă de care parte aparții, a lui Dumnezeu sau,
utilizând un termen mai vechi, “a diavolului.”

Ceea ce numim naștere și moarte sunt singura ușă

dintre două lumi. Nu este nicio naștere sau moarte, ci
doar schimbare, și putem merge cu încredere pe ușă,
căci toate lumile au fost create de o singură mână.

32
 ivinul este puternic în creaturile sale. Nu crește
în zidurile pe care le construiesc oamenii. Ele are
putea fi mărturii ale voinței sale, însă Dumnezeu este
prin ce este viu.

Strămoșii noștri au mers în păduri pentru a găsi și

onora pe Dumnezeu. Ei au întâmpinat lumina sa
răsărind de dimineață. Asta a fost mai multe pentru ei
decât o lampa în mâna unui om. Ei au stat pe vârfuri de
munți deoarece munca sa măreață, cerul înstelat, era
aproape acolo, neacoperit de un acoperiș din stânci.
Izvorul măreț curgând din munte era mai autentic și
aproape de Dumnezeu decât orice ar putea curge dintr-
o sticlă ținută în mâna de un om.

Cine îndrăznește să spună că nu erau aproape de

Dumnezeul cel viu?

Alți oameni ar căuta refugiu printre zidurile de piatră

din orașele lor sau să-și caute Dumnezeul lor în peșteri.
Adevăratul neamț îl simte pe Dumnezeu cu frică divină
în viața creației. Se roagă la Dumnezeu onorându-i
creațiile mărețe.

Cine îndrăznește să spună că Dumnezeu este aproape

de noi în ceea ce a construit omul?

Credința taților noștri rămâne puternică în noi. Până

azi neamțul încă hoinărește pe la țară și este mișcat de
frumusețea pământului pe care i l-a lăsat Dumnezeu.
Culmile munților oferă libertate. El simte eternitatea
33
prin mare. Apa curgând este pentru el imaginea
schimbării eterne.

El protejează pădurile și pomul și tufa de parcă ar fi

camarazii săi. El iubește animalele care sunt torturate și
chinuite în alte țări. Ceea ce pentru el este parte din
gospodăria sa este în altă parte doar o posesiune.

El vede și onorează orice din creația Domnului, de pe

pământul divin, în vântul rătăcitor, pâlpâirea flamelor,
în care este mereu schimbare. Din nou stăm pe culmile
vârfurilor și fluturăm torța și simțim măreția și
inefabilul.

Cine îndrăznește să ne mustre datorită ochilor noștri

larg deschiși?

34
 u ar trebui niciodată să faci ceva pentru
plată, ci mai degrabă întotdeauna pentru că
merită de dragul său. A mers vreodată un soldat
neamț la război de dragul banilor? A făcut-o pentru
Patria sa. Cel ce ne cere să fim buni și evlavioși
pentru bani ne seduce și ne dirijează departe de
Dumnezeu. El este avocatul diavolului, chit că nouă
ne promite Raiul.

Dumnezeu este binele pe care îl facem, dar acesta nu

este într-un Rai de care ne vom bucura pe vecie.

Este nemțește să faci un lucru de dragul său. Astfel a

fost mereu primul și cel mai mare serviciu pentru
Dumnezeu în Germania, și astfel va rămâne atâta timp
cât trăiește națiunea noastră și lumea este acolo să ne
avertizeze.

35
 umea a venit în existență când ordinea a
apărut prima dată. Va exista atâta timp cât
va continua să fie ordine. Va ajunge la punctul său
culminant când va fi atins cel mai mare stadiu al
ordinii.

Neamțul are darul de a crea ordine, ordinea trăirii, fie

sub forma fabricilor, armatelor sau a statelor. O ordine
în care fiecare își are locul și misiunea, în care totul
lucrează fluent la unison de parcă ar fi fost un singur
trup.

Abilitatea nemților de a crea ordinea este evidentă de

asemenea în lucrurile mici, în precizie. Se regăsește în
casa nemțească, care nu are echivalent în curățenia și
disciplina sa. Se regăsește într-o mașinărie, într-un
aparat, acea funcționalitate atât de precisă încât sunt
incomparabile în această lume. Se regăsește în însuși
soldatul neamț, ale cărui arme sunt imaculate, ai cărui
bocanci nu au un știft lipsă. Se regăsește în omul din S.A.
sau în Tineretul lui Hitler, ale căror rucsacuri sau
dulapuri sunt perfect aranjate și întreținute.

Mereu același comportament nemțesc. Nu datorită

unui locușor omis sau a unui știft lipsă, ci mai degrabă
datorită ordinii însăși, deoarece cineva trebuie adus să-
și îndeplinească sarcinile cel mai bine cu putință și să
mențină realizările Germaniei la cel mai înalt nivel.

36
 Rezultatele mereu depind de lucruri mărunte. O
mașină valoroasă este inuzabilă datorită părticele care
nu este tocmai în regulă. O mitralieră de care totul
depinde cedează datorită unui fir de nisip care a intrat
în țeavă.

Trebuie să fie ordine pentru a fi realizări, deoarece

fiecare realizare începe cu ordinea. Asta este adevărat și
valabil pentru fiecare parte individuală a vieții, și pentru
întreg de asemenea.

37
 u ar trebui să fie nimic fals în tine! Evreul este
necinstit. El este născut în felul acesta și e mereu
plin de înșelăciune și minciună. Tu ești născut să fii
onest și să rămâi onest. Fața ta nu minte, cuvintele tale
sunt adevărate, acțiunile tare sunt clare și stau mai
presus de orice.

Nu vei spune niciun cuvânt despre un camarad pe

care nu i-l poți spune în față. Dacă o faci, distrugi
comunitatea și îți rănești onoarea ta și pe a sa. Devii
necinstit.

Nu te vei gândi la a fura zece pfenniguri de la un

camarad. Cât de banal este atunci când compari cu a
fura onoarea cuiva care nu realizează asta, care este
incapabil să se apere. Comparând cu asta, hoțul care a
fost dus la închisoare a comis o ofensă măruntă.
Posesiunile sunt de-o valoare mai mică decât onoarea.
Un hoț are mai multă onoare decât un calomniator
Prima cerință a onoarei este ca cineva să țină de
onoarea celorlalți ca de cea mai mare posesiune a lor.
Următoarea cerință a onoarei este să respecți
proprietatea altora, pe care au câștigat-o prin muncă
grea și industrie.

Trebuie din nou să fie așa în Germania astfel ca cineva

să poată lăsa ușa casei descuiată noaptea. Să fie din nou
ca fiecare bun să fie returnat și ca cineva să aibă
încredere în cetățeni străini cu banii și posesiunile sale.

38
 Vrem din nou să avem onoarea unui fermier. Ar trebui
să fie așa cum este încă în nord, unde cineva își poate
lăsa casa fără să încuie ușa, deoarece nu este necinste și
neîncredere.

Trebuie să se pună punct comportamentului necinstit.

Ar trebui smuls din noi. Ar trebui să fie o nouă generație
în Germania, onestă în cuvinte și fapte, deoarece
onoarea este pentru aceasta mai necesară decât viața
însăși. Și vai de cel ce păcătuiește împotriva sa.

39
 n statul Național Socialist, nu va mai fi
proprietatea cu care individul să poate face ceea
ce dorește. Nu există drepturi nelimitate de proprietate,
doar unul singur care a fost câștigat pentru a-l
administra spre binele întregului.

Proprietatea este o chirie. Cineva cu siguranță o poate

folosi, însă doar în avantajul intereselor întregului.

Un fermier are un teren. Acesta îi aparține. Și ar trebui

să îi aparțină, căci strămoșii săi l-au arat, și tații săi l-au
lucrat. Îi aparține atâta timp cât îl ară astfel ca mâncare
pentru alți cetățeni să se obțină din acesta. Însă
pământul trebuie să-i fie luat dacă îl lasă în paragină
deoarece este prea leneș sau lipsit de motivație pentru
a-l ara.

O casă! De ce n-ar trebui un neamț să aibă o casă, să

fie acasă pentru copii săi. Apartamentul din oraș a luat o
piesă a patriei de la nemți. Propria sa casă și grădină îi
oferă din nou o piesă din Germania, și are dreptul la
aceasta.

Însă nu este un cadou nemeritat. Proprietatea trebuie

câștigată prin lucrarea manuală și mintală. Colonistul
ambițios și harnic în noul teren revendicat va ara mai
mult pământ pentru el și copii săi decât alții. Este acesta
un eșec din partea sa? Nu crește grâu doar pentru el, ci
și pentru alții. Ceea ce crește este proprietatea lui.

40
 Însă cel ce a intrat în posesiunea creată de mâinile și
mințile altora prin trădare și înșelăciune este un hoț și
un șarlatan. Este precum un escroc și un Evreu care,
fără a crea ceva ei înșiși, trăiesc lacom din aceasta pe
care au furat-o de la alții utilizând dreptatea coruptă.
Să-i eliminăm din Germania este legea noastră înaltă.
Odată de pădurile Germaniei au fost eliberate de lupi. În
aceeași manieră Germania trebuie eliberată de cei care
sunt mai răi și vicleni decât lupii.

41
 ste mai bine ca individul să sufere în urma legii
decât să nu fie nicio lege.

Legea combate liberul arbitru, căci este aceeași pentru

toți. Omenirii nu îi este permis să exerseze justiția
supremă. Însă legea oferă judecătorului individual
măsura dreptății și pedepsei. Justiția nu se mai rezumă
la ce crede individul, ci mai degrabă legea trebuie să fie
ancorată în sentimentele întregului popor. Acesta este
cazul când poporul are propria sa lege, nu cea a unui alt
popor.

Statul este fondat pe baza justiției. Nedreptatea îl

distruge. Un stat fără justiție este locul de joacă al
piraților și bandiților. Fermierul, muncitorul și cetățenii
au nevoie de legi care să le protejeze munca. Legea
protejează onoarea, viața, căsătoria, posesiunile, toate
aceste lucruri pe care le vrem și trebuie să le avem ca
fundamente ale statului nostru. Judecătorul, complet
independent, protejează justiția. Polițistul nu este
reprezentantul vrunei ordini arbitrare, ci mai degrabă a
uneia în care poporul găsește binele și corectitudinea.

Niciun sacrificiu nu este prea mare în numele justiției.

“Mai bine îmi moare fiul decât să piară dreptatea în
lume,” a spus cândva un rege prusac măreț.

Noi vrem dreptatea din nou să conducă în Germania,

acea justiție măreață și nescrisă care a venit la noi cu
sângele nostru. Ar trebui legea în fața căreia în
Germania se supune toată lumea.
42
 Justiția nu este cea care servește individului, ci mai
degrabă cea care servește unui popor. Aceasta este
legea supremă a Național Socialismului, în fața căreia
toți trebui să plece.

43
 iințe vii din cadrul tineretului. Acesta își atinge
potențialul maxim în bărbat și femeie. Se scufun-
dă precum soarele la bătrânețe.

Viața trebuie văzută ca un întreg, ca un proces natural,

care este perfecționat cu fiecare moment. Nu este nimic
greșit în tineret și îmbătrânire. Tineretul e tineret și cei
bătrâni sunt cei bătrâni, niciunii buni sau răi, ci pur și
simplu naturali.

Tineretul este speranța, care se maturizează.

Tineretul înseamnă posibilitatea unei vieți prospere și a
faptelor mărețe. Dacă cineva vede în tineret semnele
unei vieți rele și inutile venind, acesta este cel mai rău
reproș, căci cel mai măreț dar este risipit.

Tânărul nu are ca scop să rămână tânăr, ci să devină

bărbat sau femeie. Într-un bărbat se găsește curaj și
putere, seriozitate și experiență. Viața îi urmează cursul
faptelor sale mărețe. Atât pentru bărbat cât și pentru
femeie.

După ce bătălia glorioasă a fost purtată și munca grea

terminată, oamenii s-au regăsit în interior și în exterior.
Trupul și sufletul le-au arătat cine sunt, unde le e locul,
fie lângă puterea care construiește, fie lângă cea care
distruge. Înmuierea vârstei vine. Tineretul nerăbdător,
puterea bărbatului, dispare. O viziune largă vine, o
cunoaștere clară a ceea ce este valoros și inutil în
această lume.

44
 Odată ce o persoană a purtat o luptă bună, ultima sa
expresie este cea mai bună, deoarece arată măreția
vieții sale. Dezvăluie totul, nevoia și truda, strădania și
bucuria, și o reflexie a lumii ce are să vină. Simțim asta
atunci când vedem masca morții a lui Frederick cel
Mare. Este vreo altă față care să ne vorbească mai
elocvent?

Cel care a luptat astfel într-o bătălie câștigă onoarea la

bătrânețe. Eșuând în respectarea celor vârstnici este un
eșec în a respecta viața însăși.

“Mi-am petrecut timpul întru servirea Patriei,”

spusese Bismarck. Cine nu ar trebui să onoreze pe cei
care au îmbătrânit și care s-au uzat într-o astfel de
cauză. Sau vrem cumva să-i onorăm pe cei care spun:
”Am evitat servirea patriei?”

Fiecare etapă a vieții este bună: tineret plin de

speranță, maturitate în capacitățile maxime ale puterii,
cei bătrâni plini de onoare. Nimic nu merită mai multă
onoare decât cea care este mai mare decât noi înșine!

45