Abilitățile practice –

Mijloc de dezvoltare a personalității copiilor preșcolari

Educatoare: Miu Ioana

Școala Gimnazială Nr. 308, București

Ceea ce-l deosebește pe om de semenii lui într-o viață este desigur capacitatea de a raționa, de a-și pune
mintea în slujba scopurilor sale. Nimic însă nu poate face omul mai Om decât încercarea de a-și egala
Creatorul său. Creativitatea este darul cel mai de preț al omului, care i-a permis sa făurească primele
unelte, sa stăpânească o parte din natura prin știința și tehnica, să modifice mediul înconjurător, să
pătrundă in spațiul cosmic.
Învățământul preșcolar contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor, la stimularea gândirii si a
inteligenței, la însușirea unor cunoștințe necesare pentru școală, la educarea multilaterala, la formarea
trăsăturilor de caracter si de comportare civilizată.
Perioada preșcolarității implica cele mai profunde amprente asupra individualității copilului. Sub
influenta factorilor ambientali, are loc expansiunea potențialului creativ al copilului, răsar mlădițele
“eului” cognitiv- afectiv, acțional, se constituie și se consolidează trăsăturile de personalitate.
Preșcolaritatea este apreciata ca vârsta care cuprinde cea mai importanta experiența educațională din
viața unei persoane, pe parcursul ei inregistrandu-se ritmurile cele mai pregnante in dezvoltarea
individualitatii umane si unele dintre cele mai semnificative achiziții ce vor avea ecouri evidente pentru
etapa ulterioara a dezvoltării sale.
Activitățile pe domenii experiențiale din grădiniță, că formă specifică a învățământului preșcolar,
asigura pregătirea psihologică a copilului pentru școală. În cadrul acestor activități copiii își însușesc
anumite cunoștințe, își formează diverse procese cognitive și psiho- motrice, care prefigurează cerințele
adaptării lor fără dificultăți la solicitarea învățării de tip școlar. Activitățile pe domenii experiențiale
transformă procesul de cunoaștere dintr-un proces spontan într-un proces conștient, atât prin caracterul
lor organizat, cât și prin metodele folosite, obișnuindu-i pe copii treptat cu activitatea de instruire dirijată
în vederea însușirii de noi cunoștințe, de formare de deprindere.
Activitățile practice desfășurate în cadrul procesului instructiv- educativ din grădiniță, prin caracterul
lor organizat și colectiv și organizat și colectiv asigura însușirea mai temeinică a deprinderilor practice
și anume a unor deprinderi elementare de muncă. Caracterul concret și atractiv îi confera valori
educaționale deosebite. Cel mai important rol al activităților practice este acela de dobândire a
deprinderilor psiho-motrice, de mânuire a materialelor și instrumentelor și de aplicare a acestora în
activități utilitare. Educatoarea trebuie să cunoască foarte bine aceste deprinderi, precum și vârstele la
care se formează ele. Astfel, pentru grupa mică, educatoarea va planifică activități în care copilul se va
familiariza cu materialele, le va analiză, mulți dintre copii luând pentru prima oară contact cu aceste
materiale. Copilul de grupa mică va realiza lucrarea practică folosind o singură tehnică de lucru- rupere,
mototolire. Treptat, după ce și-a însușit tehnicile de lucru și și-a format anumite deprinderi, la nivelul
II copilul va fi capabil să realizeze o lucrare folosind două, trei tehnici de lucru și materiale diferite.
Iată cum printr-o activitate practică, preșcolarii unei grupe mici pot fi evaluați la sfârșitul proiectului
tematic „Animale domestice” : copiii împărțiți pe grupuri vor primi coșulețe cu siluete de pisici și
câini, tuburi de lipici și câte o fișa pe care sunt desenate două figuri geometrice, un cerc și un pătrat.
Fiecare copil va trebui să ia din coșuleț un singur tub de lipici, o silueta de pisica și una de cățel, pe
care le va lipi conform sarcinii, adică pisica în coșul sub formă de cerc, iar cățelușul în culcușul sub
formă de pătrat. Astfel, printr-o singură activitate, am verificat noțiuni de matematică, de cunoașterea
mediului, de educarea limbajului- pentru că preșcolarii vor răspunde la întrebările educatoarei
formulând propoziții, și elemente de activitate practică, respectiv lipirea celor două siluete. Pentru
învățarea noțiunii de mulțime ei pot alcătui prin decupare și lipire diferite mulțimi cu care apoi să
învețe să efectueze diferite operații și în același timp să învețe să asocieze cifra corespunzătoare cu
cantitatea de obiecte. Prin deprinderile învățate la activitățile practice putem consolida activități de
cunoașterea mediului. Cu ajutorul hârtiei colorate, glasate, creponate, putem execută tot ce am învățat
în cadrul observărilor. Exemple: mărul se poate execută prin simpla lipire a unui măr decupat din
hârtie sau se poate executa prin ruperea și mototolirea hârtiei creponate.
După cum am spus, odată cu învățarea figurilor geometrice, ele pot fi decupate de diferite mărimi sau
culori, de către copii la activităților libere alese, iar în cadrul activităților pe domenii experiențiale,
copiii pot execută, prin lipire, în funcție de creativitatea fiecăruia diferite lucrări.
Activitățile practice realizate prin metodele activ- participative dau posibilitatea educatoarei de a
evalua cunoștințele, priceperile și deprinderile însușite de copii, de a constată în ce măsură și-a
realizat obiectivele propuse pentru o anumită perioada de timp. Aceste metode îi implică pe copii în
propria evaluare, în realizarea unui produs final palpabil, apreciabil, care să însumeze cantitativ.
Din cele de mai sus reiese cu pregnantă faptul că , prin tot ceea ce fac educatoarele , persoanele care
intră-n contact cu copiii preșcolari trebuie să contribuie în cât mai mare măsură la formarea
personalității acestora. În această direcție activitățile practice au un rol hotărâtor.
Pentru succesul acestor activități se impune:
-modele oferite , foarte bine realizate (e vârstă imitației);
-modul de desfășurare a activităților să permită o cât mai mare libertate de acțiune , realizarea unor
produse creative cât mai originale , cât mai diferite de ale colegilor;
- în aprecierea lucrărilor să se țînă seama de calitatea acestora , de caracterul lor inedit și în al doilea
rând de cantitate;
-să se compare performanțele copiilor.
Activitățile practice permit și dezvoltarea creativității și a principalilor ei factori: sensibilitate față de
probleme , fluiditate , flexibilitate , originalitate , aptitudinea de a redefini , capacitatea de analiză și
sinteză , imaginea creatoare.
Activitățile practice sunt deosebit de atrăgătoare pentru marea majoritate a copiilor. Prin intermediul
lor precum și cu prilejul unor activități de autoservire și gospodărești copiii iau contact cu unele forme
simple de muncă fizică. Îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală , realizată în cadrul activităților
practice permite dezvoltarea atât a capacităților fizice ale copiilor cât și a celor intelectuale. Prin
intermediul lor se asigura familiarizarea copiilor cu unele elemente simple ale activității de producție ,
precum și formarea unor deprinderi practice de muncă.
Activitățile practice obligatorii sunt importante deoarece educatoarea poate realiza o influență
sistematică, conștientă și permanentă asupra formării deprinderilor practice.
Deprinderile practice care pot fi formate de copii, prevăzute în Curriculum pentru învățământul
preșcolar, pe grupe de vârstă sunt următoarele:
La grupa mica: răsucirea, înșirarea, șnuruirea
La grupa mijlocie: înșirarea, răsucirea, înnodarea simplă, bobinarea, rularea, șnuruirea, îndoirea,
ruperea, lipirea, îmbinarea
La grupa mare: înșirarea, înnodarea simpla și dublă, bobinarea, îndoirea din hârtie și sârmă, tăierea,
îmbinarea, fasonarea, împletirea, țesături, cusături, tăierea pe contur, îndoiri complexe din hârtie-
origami, confecții, colaje, tablouri, împletiri.
Am constatat cu satisfacție progresele înregistrate de copii sub aspectul receptiv al îndemânării și
priceperii, a dorinței de a cunoaște și de a munci, precum și bucuria obținerii unor rezultate bune. În
timp, pentru majoritatea copiilor, activitățile practice au devenit activitatea lor preferată și astfel,
deoarece timpul destinat activităților practice se succede tot la două săptămâni, noi în cadrul
activităților libere alese de dimineață sau de după-masă, consolidăm deprinderile formate în cadrul
activităților desfășurate pe domenii experiențiale. Deci, priceperile odată predate și exersate conștient
de copii sunt reluate de educatoare prin exerciții sistematice, organizate. Reluându-se acestea devin
deprinderi, deci se transformă în automatisme.
Procesul însușirii de către copii a acestor deprinderi este de lungă durata și se realizează treptat, în
urmă muncii sistematice sub îndrumarea directă a educatoarei, iar pentru a dezvoltă copiilor
creativitatea caracterizată în lucrări, ea însăși trebuie să dea dovadă de calități creatoare.

Bibliografie:
*Al. Roşca: „Creativitatea generală şi specifică”, editura Academiei, Bucureşti, 1981

∗ Revista învăţământului preşcolar nr.1-2, 2005

∗ Revista învăţământului preşcolar nr. 3-4, 2005

*Curriculum pentru Educație Timpurie, 2019.