Ramses al II-lea

Student: Iacob Andrei-Valentin

A trăit 96 de ani, dintre care 67 i-a petrecut pe tronul Egiptului. A purtat

nenumărate războaie, a ridicat clădiri colosale şi a avut nenumărate femei. El a
fost Ramses II – cel mai mare faraon al Egiptului Antic.

Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare; Ozymandias, în greacă) a fost

al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este
considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic. Succesorii
săi și poporul egiptean l-au supranumit „Marele predecesor” și-l numesc, și
astăzi, cu afecțiune „Sese”. Data încoronării lui Ramses al II-lea, III Shemu ziua
27 (31 mai 1279 î.Hr.),  a fost declarată sărbătoare în timpul Dinastiei XX. Se
presupune că a urcat pe tron în jurul vârstei de 24 – 25 de ani și a condus
Egiptul din 1279 î.Hr până în 1213 î.Hr., domnia sa durând 66 de ani și 2 luni,
conform scrierilor lui Manetho. Conform anumitor legende ar fi trăit 99 de ani,
dar de fapt a trăit până la vârsta de 90 – 91 de ani. Oricum în timpul domniei
sale a celebrat 14 festivaluri Sed,  mai mult decât oricare alt faraon egiptean.

Ramses II a urcat pe tronul Egiptului în anul 1279 î.Hr., imediat după

moartea tatălui său, Seti I. Era deja un bărbat de 29 de ani, îndeajuns de înţelept
ca să ştie că „pentru a ajunge un mare faraon, trebuie să fii un războinic curajos,
un constructor măreţ, un scrib educat şi un preot pios”, cum nota el însuşi pe un
papirus. Până să devină un astfel de conducător, Ramses avea însă de rezolvat o
gravă problemă de legitimitate: mama sa, Tuya, nu avea sânge regal, fiind o
simplă concubină din harem. (Mai târziu, Ramses o va descrie, denaturând
adevărul, drept soţie a lui Seti şi regină). Pentru a compensa acest neajuns,
tânărul şi-a construit reputaţia unei fiinţe extraordinare, care urma să aibă un
destin divin. Acest deziderat existenţial şi dragostea obsedantă pentru soţia
sa, Nefertari, au fost cele două coordonate majore care i-au marcat lunga viaţă.

Imediat după accederea la tron, Ramses II a întemeiat o nouă capitală – lângă

Avaris, palatul de vara al tatălui său -, pe care a numit-o Pi Ramesse Aa-nakhtu
(Casa lui Ramses, cel prea iubit de Amun şi copleşit de victorii). Dincolo
de alimentarea cultului personalităţii, această alegere a fost făcută în primul
rând din raţiuni politice şi militare: la Avaris se afla un oraş-garnizonă în care,
pe timp de pace, staţiona cea mai mare parte a armatei. Spre deosebire de alţi
faraoni, pe câmpul de luptă Ramses şi-a asumat calitatea de conducător suprem,
astfel că, de fiecare dată când asirienii, nubienii, libienii sau hitiţii ameninţau
graniţele imperiului, pleca la război în fruntea supuşilor săi.

Aşa s-a întâmplat şi în celebra (şi controversata) bătălie de la Kadesh,

împotriva oştilor lui Muwattalish, căpetenia hitiţilor. Potrivit iconografiei
oficiale, Ramses ar fi repurtat o victorie zdrobitoare asupra duşmanilor săi
tradiţionali. Războiul a fost evocat pe pereţii a peste zece temple – printre care
Karnak, Abu Simbel şi Ramesseum -, unde faraonul este descris sau înfăţişat
ucigând mii de hitiţi şi omorându-l pe regele acestora. Ceea ce este, evident,
propagandă oficială, din moment ce Ramses însuşi a fost, câţiva ani mai târziu,
primul conducător din istorie care a conceput şi semnat un tratat de pace, primul
tratat de pace din istoria cunoscută. Celalalt semnatar era însuşi… regele
hitiţilor.

Cel mai probabil, bătălia de la Kadesh s-a încheiat cu un armistiţiu, cele două
armate decimându-se reciproc. Se bănuieşte că, spre sfârşitul domniei lui
Ramses, tratatul a jucat şi rol de alianţă, faraonul însurându-se şi cu trei fiice şi
două nepoate ale regelui Muwattalish.

Fiind Prinț Regent a condus expediții în sud în Nubia, comemorate în

inscripțiile de la Beit el-Wali și Gerf Hussein. În timpul domniei sale a condus
câteva campanii militare în nord, în estul Mării Mediteraneene, pe actual
amplasament al Israelului, Libanului și Siriei.

În prima parte a domniei sale s-a axat pe construcția de orașe, temple și

monumente și a stabilit capitala în noul oraș Pi-Ramses în Delta Nilului, pe
ruinele orașului Avaris, fostă capitală a hiksoșilor. În acest oraș se afla
principalul templu a lui Seth.

A fost înmormântat în Valea Regilor în mormântul KV 7, apoi mumia sa a fost

mutată într-un loc secret la Deir el-Bahari, fiind descoperită în 1881, iar acum
mumia sa se află la Muzeul din Cairo.

Nevestele Faraonului

Ramses cel Mare a avut 200 de neveste şi concubine, femei care i-au zămislit 96
de fii şi 60 de fiice. Dintre numeroasele sale consoarte, Nefertari este cea mai
cunoscută.
Nefertari

A fost prima soţie a faraonului, favorita acestuia şi regina. Ramses a luat-o de

soaţă (deşi îi era soră vitregă) pe vremea când aveau amundoi 15 ani, iar
Nefertari l-a adus pe lume pe Amun-her-khepseshef, primul lor născut, căruia i-
au urmat trei băieţi şi două fete. Frumuseţea lui Nefertari era renumită, faraonul
notând într-un papirus: „Pentru ea răsare Soarele. Este cea mai frumoasă femeie
de pe Pământ.” Se pare că Nefertari a guvernat imperiul alături de soţul ei. În
cinstea sa, Ramses a ridicat marele templu Hathor de la Abu Simbel. În plus,
mormântul lui Nefertari este cel mai frumos din Valea Reginelor.

Pentru a părăsi țara, chiar și pentru un faraon în vârstă de trei milenii trebuie să
respecte prevederile legale. La acel moment, legile Egiptului cereau ca oricine
părăsea țara, viu sau mort, să aibă documentele necesare.

Astfel, lui Ramses al II-lea i s-a emis un pașaport. În document era menționată
și ocupația lui Ramses al II-lea.

Guvernul nu i-a eliberat pașaportul în scop publicitar, ci pentru că se credea că

documentul va oferi mumiei protecție din partea statului și va permite
întoarcerea sa în condiții de siguranță.

Nenumărate artefacte și mumii au fost furate din Egipt, de aeea îngrijorarea

autorităților era justificată. Mai mult, muzeele din Europa nu dădeau curs la
timp revendicărilor egiptene și nu înapoiau întotdeauna obiectele de patrimoniu
furate.

Examinările făcute de experții din Paris arătau că el a avut o înălțime de 1.70 și

nasul acvilin. Deși atunci când a murit acesta era cărunt, analizele arătau că
Ramses avea părul roșcat.

Pe corpul său s-au găsit răni căpătate în bătălii, s-a stabilit că suferise de artrită
și că avusese un abces dentar.

După mai multe examinări el s-a întors în Egipt fără încurcături legale. Astăzi
mumia se află în Muzeul din Cairo.