Pedodonţie CURS 6 Prof.Dr.Rodica Luca 15.11.

2004

Amelogeneza Imperfectă ( continuare CURS 5 )

A. Forma Hipoplazică

a) Forma hipoplazică cu smalţ subţire şi neted :

Grosimea smalţului e foarte redusă în aşa fel încât rezultatul sunt nişte dinţi mici,
cu spaţieri între ei, dar care prezintă la exterior smalţ lucios, iar la interior smalţ dur.
Dinţii au culoare modificată ( gălbui-brun ). Sunt interesaţi toţi dinţii şi ambele dentiţii
( temporară şi permanentă ).
D.p.v. al examenului Rx, foarte greu se pot decela deosebiri între smalţ şi dentină.
Se observă calcificări intrapulpare şi resorbţii la nivelul coroanei dinţilor neerupţi.
D.p.v. histologic, smalţul este anormal, cu aspect omogen, asemănător sticlei şi
există puţine semne care să ateste formarea prismelor de sm. Celelalte structuri ale
dintelui (dentină, cement, pulpă, spaţiu periodontal) se găsesc în limitele normale ale aspectului
histologic.
Aceşti pacienţi acuză sensibilitate la agenţi termici. Cam la 60% din indivizi se
citează ocluzie deschisă în zona frontală.
Frecvenţa formei hipoplazice este foarte redusă. Se pot observa întârzieri dentare
sau chiar incluzii. Se citează existenţa pe suprafaţa smalţului a unor resturi din organul
smalţului şi teaca radiculară sub forma unor conglomerate = enameloide.

b) Forma hipoplazică cu smalţ subţire şi rugos :

- Are transmitere autozomal-dominantă.

- Interesează toate grupele dentare şi ambele dentiţii.
- Pe suprafaţa smalţului vor exista mici asperităţi.
- Se depun mai uşor coloraţii exogene; dinţii sunt de culoare gălbui-brună.
- Celelalte caracteristici se găsesc şi la această formă , mai puţin conglomeratele
de tip enameloid şi incluzia care sunt foarte rare.

c) Forma hipoplazică cu geode :

- Transmiterea este autozomal-dominantă ;

- Interesează ambele dentiţii şi toate grupele dentare ;
- Grosimea smalţului este normală => nu se mai înregistrează spaţierile dentare de
la formele anterioare ;
- Pe suprafaţa smalţului există mici depresiuni cu limite variabile ( de la vârful acului
de gămălie până la diametrul unui ac de gămălie ) ;
- Culoarea smalţului este normală. În această formă se pot depune coloraţii
exogene şi dinţii pot dobândi o culoare brună ;
- În dentiţia temporară, smalţul poate să fie subţire şi neted.

1
d) Forma hipoplazică localizată :poate avea două tipuri de transmitere.
Cea cu transmitere autozomal-dominantă, se poate întâlni numai la dentiţia
temporară, dar şi la ambele tipuri de dentiţie cu anumite localizări.
Smalţul care se formează după vârsta de 12-18 luni se formează normal.
Leziunea apare sub forma unei benzi hipoplazice, localizată în 1/3 medie a Icsup.
În dentiţia temporară,mai afectaţi sunt M temporari tot în 1/3 medie coronară, având
aspect de şanţuri şi fosete orizontale.
Se face diagnosticul diferenţial cu hipoplazile de smalţ de cauză generală.

e) Forma hipoplazică x-linkată :

Prezintă aspecte diferite în funcţie de sexul pacientului.
La B, smalţul este extrem de subţire şi granulat, iar la F prezintă pe suprafaţa smalţului
benzi verticale de smalţ rugos care alternează cu cu benzi de smalţ subţire hipoplazic.
Sexul feminin prezintă o afectare mai puţin severă în comparaţie cu leziunile
descrise la bărbaţi.

B. Forma Hipocalcificată

Matricea smalţuli se depune în cantitate normală, dar mineralizarea matricei se

produce defectuos astfel încât întreaga grosime a smalţului este hipocalcificată.
Drept urmare, smalţul este moale şi se desprinde uşor fie prin uzură în timpul masticaţiei,
fie cu ajutorul instrumentarului stomatologic.
Sunt interesate ambele tipuri de dentiţie.
Transmiterea este autozomal-dominantă.
În momentul erupţiei smalţul apare nemodificat şi de grosime normală.
În timpul erupţiei dinţii apar normal, dar smalţul este mai moale la palpare, culoarea
începe să se modifice căpătând o nuanţă de galben-brun ce se datoreşte permeabilităţii
crescute a smalţului.
Treptat, smalţul începe să se desprindă, descoperindu-se dentina. Smalţul cervical
este mai bine calcificat şi mai rezistent la uzură.
D.p.v. al examenului Rx, are aspect caracteristic de ˝ smalţ mâncat de molii ˝ , ce
poate să conducă la diagnostic diferenţial cu forma uşoară de fluoroză dentară.
D.p.v. histologic, smalţul este hipocalcificat.
Pacientul are ca acuze subiective sensibilitate la variaţii termice.
Ca şi frecvenţă, aceste forme sunt mai frecvente decât cele hipoplazice.

C. Forma Hipomaturată - practic, reprezintă o formă mai puţin severă de

amelogeneză hipocalcificată. Mineralizarea se realizează relativ corespunzător, în schimb
maturarea este defectuoasă.
Smalţul este moale, se desprinde mai uşor fie prin uzură, fie cu instrumentar
stomatologic folosit necorespunzător.
Tipuri :

a) Tipul I hipomaturat – este o formă cu transmitere recesivă x-linkată.

Interesează ambele dentiţii. La sexul masculin, smalţul este alb-opac la temporari, iar la
dentiţia permanentă prezintă zone alb-brune alternând cu zone albe (aspect pătat).

2
 La examenul Rx, se poate face o diferenţiere între smalţ şi dentină. Uzura se
produce pe marginea incizală / spf. ocluzală.
La sexul feminin, smalţul e sub formă de benzi verticale de smalţ anormal de uloare
galbenă sau alb-opac, care alternează cu benzi de smalţ normal.

b) Tipul II – forma pigmentată – cu transmitere autozomal-recesivă.

Se descriu 2 tipuri de nuanţe : - un tip cu smalţ alb-cretos ;
- un tip cu smalţ de culoarea mierii ;
Lipseşte contrastul Rx între smalţ şi dentină.

c) Tipul III – dinţi acoperiţi de zăpadă

Sunt zone de smalţ alb-opac pe marginea incizală / suprafaţa ocluzală.
Mai interesaţi sunt dinţii maxilari decât cei mandibulari.
Transmiterea este autozomal-dominantă cu expresibilitate variabilă în cadrul aceleiaşi
familii.

D. Forma combinată între Amelogeneză Imperfectă şi Taurodonţie

Este o formă hiprmaturată-hipoplazică cu smalţul pătat.

Leziunile sunt sub formă de fosete în regiunea cervicală şi coronară + taurodonţie.

Tratamentul : vizează combaterea complicaţiilor, restabilirea funcţiilor, in

funcţie de: - tipul de relaţie ocluzală ;
- de momentul la care este adus pacientul la tratament ;
- de vârsta dentară ;

În formele hipoplazice : smalţul este subţire şi neted => nu necesită tratament ;

În forma cu geode : în zona frontală, acoperirea dinţilor cu materiale compozite după

periaj profesional. Se face tratamentul ocluziei deschise ( ortodontic + chirurgical).

În formele hipocalcificate şi hipomaturate : în funcţie de momentul la care este adus

pacientul, se va face acoperirea coroanelor ( în zona laterală coroane metalice, în zona frontală
coroane fizionomice ). Se face înainte detartraj, periaj profesional, aplicaţii de fluor.

- Anomaliile Dentinei -
sunt anomalii de cauză genetică

Tipuri : - Dentinogeneza Imperfectă ;

- Displazia dentinară ;
- Rahitismul rezistent la vit. D ;

3
 1. Dentinogenezele Imperfecte – se datoresc unui odontoblast a cărui
activitate este perturbată în faza de histodiferenţiere. Sunt anomalii de cauză genetică,
sunt anomalii evolutive.
Ca şi frecvenţă se citează 1 caz la 8000 de indivizi.
Se descriu 3 tipuri ( incluse în clasificarea Schills ) :
- tipul I : dentinogeneză imperfectă asociată cu osteogeneză imperfectă ;
- tipul II : dentinogeneză imperfectă neasociată cu alte imperfecţiuni =
dentină opalescentă ereditară ;
- tipul III : dentină opalescentă izolată <brandy - wine> (a fost observată
în Maryland la o populaţie neagră ).

Tipul I : Osteogeneza imperfectă este o afecţiune complexă ce constă într-o

îmbolnăvire multisistemică a scheletului, o afectare cutanată, otică, vasculară şi dentară.
Semne importante : fragilitate osoasă, laxitate ligamentară, sclere albastre, surditate.

Se descriu 4 tipuri. Nu toate se asociază cu dentinogeneză imperfectă. În special

tipurile 3 şi 4 se asociază cu d.i.

Comun la Tipul I şi Tipul II : Dinţii sunt cu coroana globuloasă, mai mici, prezintă o
constricţie la colet iar rădăcinile sunt scurte, înguste şi cu zona apicală rotunjită. Se
descrie aspectul de lalea.
Culoarea dinţilor este modificată; este o coloraţie de tip extrinsec, care se
datorează producerii deficitare a dentinei.
Dinţii au aspect opalescent, de nuanţă gri-maronie,tentă roşiatică.
D.p.v. al examenului Rx : camera pulpară şi canalele radiculare sunt obliterate
datorită depunerii anarhice a dentinei.
Dentina este moale şi se pot face uşor căi false. Spaţiul periodontal nu este
modificat.
D.p.v histologic : smalţul nu prezintă modificări, dentina periferică este normal
structurată, iar deficienţa intervine la nivelul joncţiunii smalţ – dentină. Această joncţiune
este aproape rectilinie. Canaliculele dentinare au traseu mai scurt, sunt mai mici.
În timpul funcţiei,smalţul se descprinde dezgolindu-se astfel dentina şi se
instalează rapid uzura. Ca urmare a acestui proces, dinţii ajung rapid la resturi radiculare.
Dinţii nu sunt prea sensibili şi sunt rezistenţi la carie.
La tipul I,dentiţia temporară e mai afectată decât la tipul II, iar la tipul II dentiţia
temporară şi cea permanentă sunt afectate în aceeaşi măsură.
La ambele tipuri se reduce DVO datorită uzurii rapide. Dinţii se pot fractura.

Tratament : acoperirea cât mai curând cu coroane de protecţie.

Supraprotezarea are următoarele avantaje : - se păstrează rădăcinile ;
- se păstrează osul alveolar ;
- timpul de lucru e mai scurt ;

4
 CURS 7 ( continuare )

Tipul III – Dentina opalescentă 'Brandy-Wine'

Se deosebeşte de celelalte 2 tipuri deoarece cantitatea de dentină este foarte redusă.
Se observă pe Rx: camera pulpară este voluminoasă, canale radiculare lungi.
Se mai numesc şi dinţi scoică sau coajă.
Datoită acestor caracteristici există posibilitatea deschiderii precoce a camerei pulpare şi
apariţia unei complicaţii pulpare şi periapicale.
Coroana prezintă o gâtuitură la colet.
Tratament : Depinde de reacţia periapicală, de stratul de dentină.