PROIECT

pentru

EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE
CALIFICARE PROFESIONALĂ NIVEL III

Calificarea: TEHNICIAN DESENATOR PENTRU

CONSTRUCTII SI INSTALATII

Tema: MONITORIZAREA SI INTRETINEREA

SUPRASTRUCTURII CLĂDIRILOR
 1. ARGUMENT

Intretinerea cladirilor este impartita in trei componente principale:

• intretinerea curenta, imprevizibila, sarcini (actiuni) urgente de intretinere

(reparatii)

• sarcini regulate si periodice avand ca scop mentinerea standardelor cladirii (intretinerea

preventiva - IP)

• inlocuirile (la sfarsitul duratei de viata) .

Intretinerea preventiva, periodica, este conceptul central din grupul celor trei, deoarece
intretinerea regulata reduce aparitia urgentelor si amana necesitatea de inlocuire a diferitelor
componente, deci creste durata de viata.

Se poate afirma ca durata de viata este determinata de cinci factori:

• materiale (proprietati)

• proiectare (proiectare detaliata)

• executie ( executia fizica a lucrarilor pe care constructia le implica)

• mediu (efecte)

• intretinere (scop preventiv)

 In vederea cresterii duratei de viata a cladirii, materialele sale si proiectarea detaliata
trebuie sa fie selectate pe baza cunostintelor actuale privind efectele probabile asupra mediului, in
timp ce lucrarile de constructie trebuie executate pe baza instructiunilor iar utilizatorul trebuie sa
arate cum si cat de des ar trebui facuta intretinerea preventiva.

Cand constructia este noua, primii trei factori sunt deja cunoscuti. Materialele (si
componentele cladirii) sunt supuse actiunilor mediului, iar procesul de deteriorare se poate
considera ca demarat. Acesta este de regula un proces ascuns (in materiale),dar dupa o vreme
va incepe sa se observe si la exterior, prin consecintele sale. La inceput, consecintele sunt in
general de natura estetica (fisuri, exfolieri, pete etc.). Daca nu se iau masuri, urmatoarele
consecinte ar putea sa se incadreze in categoria ''lucrari de intretinere dificile" (respectiv reparatii)
sau, in cele din urma, ''avarii''(respectiv cele care reclama inlocuire).

Strategia si criteriile ar trebui incluse in premizele Managementului Intretinerii Cladirilor

(prescurtat in continuare MIC), chiar de la inceputul fazei de conceptie. Acest document cuprinde:

• orientarea (conditii locale, strategii, definitii);

• organizarea lucrarilor de MIC in procesul de proiectare (responsabilitate,

calendar) (documentatie, instruire, contracte de service);

• evaluarea costurilor anuale (instruirea pentru efectuarea calculelor pe durata

fiecarei faze);

• cerinte de mediu pentru proiect (interne si externe).

Cerintele functionale sunt un rezultat al obiectivelor (politice, financiare) si mijloacelor (legi,

reguli, norme) in timp ce sistemele tehnice sunt rezultatul efectelor sau sistemelor (mediu,
utilizator, organizatii) care sunt concepute sa rezolve problema cerintelor functionale.

Daca ne imaginam cladirea reprezentata de-a lungul axei timpului, vor aparea noi
obiective, mijloace si modificari ale efectelor. Pentru a mentine calitatea cladirii, la un nivel optim,
trebuie sa adapteze cladirea la conditiile modificate, fara sa afecteze procesul care se desfasoara
in interiorul acesteia.

Sunt putine domeniile de activitate in care potentialul unor pierderi substantiale in

defavoarea beneficiarilor poate fi atat de ridicat ca in domeniul monitorizarii / supravegherii
deteriorarilor structurale.

De aceea, aceasta activitate reclama o atentie deosebita din partea ocupantilor (proprietari
sau chiriasi),executantilor, arhitectilor, inginerilor de intretinere si, in cele din urma, din partea
oricarui membru implicat in activitatea de constructii. Un diagnostic corect al deteriorarii cladirilor
asociat cu solutii corecte pentru reparatii constituie premiza economica majora pentru o activitate
de intretinere eficienta.

In acest scop, specialistul in monitorizare (inginerul de intretinere) sau orice

persoana angajata in acest scop, trebuie sa efectueze observatii pertinente si sa
stabileasca diagnosticul corect pentru orice avarie care pune in pericol structura unei cladiri.

Inainte de implicarea in activitatea de monitorizare a cladirilor, trebuie ca persoanele

implicate sa fie calificate atat din punct de vedere academic cat si prin experienta practica.

Specialistul/inginerul calificat in inspectia si intretinerea cladirilor trebuie sa aiba abilitati de

comunicare foarte bune, capacitatea de a se exprima corect si convingator in rapoarte si, evident,
de a intelege bine procesele de executie si modul in care serviciile trebuie sa functioneze. El
trebuie sa-si actualizeze in permanenta cunostintele si sa se documenteze cu privire la solutiile si
ideile noi din domeniul activitatii de constructii. Este de asemenea foarte util sa fi
coordonat/condus el insusi lucrari simple, deoarece in multe situatii, cunostintele in meserii ca
zidaria, dulgheria,

turnarea betonului, instalatii electrice si sanitare etc., pot avea o valoare inestimabila.

Profesia de monitorizare si intretinere de cladiri isi asuma un dublu rol in ceea ce priveste
monitorizarea structurala: aceea de a consilia beneficiarul si respectiv de a-l preveni.
 Multe cheltuieli si probleme neplacute pot fi evitate daca beneficiarul obtine un raport
asupra unei cladiri care ascunde defecte importante, care nu sunt vizibile unui ochi neantrenat,
dar evidente pentru specialistul in aceasta profesie, de monitorizare si intretinere.

Un alt rol asumat este acela de specialist din prima linie care vine zilnic in contact cu
fondul construit al unei tari/natiuni, contribuind la o mai buna intretinere a acestuia, in beneficiul
comunitatii.

2. SCOPUL MONITARIZARII CLADIRILOR

Sunt putine domeniile de activitate in care potentialul unor pierderi substantiale in
defavoarea beneficiarilor poate fi atat de ridicat ca in domeniul monitorizarii/supravegherii
deteriorarilor structurale. De aceea, aceasta activitate reclama o atentie deosebita din partea
ocupantilor (proprietari sau chiriasi), executantilor, arhitectilor, inginerilor de intretinere si, in
cele din urma, din partea oricarui membru implicat in activitatea de constructii. Un diagnostic
corect al deteriorarii cladirilor asociat cu solutii corecte pentru reparatii constituie premiza
economica majora pentru o activitate de intretinere eficienta.

In acest scop, specialistul in monitorizare sau orice persoana angajata in acest scop, trebuie sa
efectueze observatii pertinente si sa stabileasca diagnosticul corect pentru orice avarie care pune
in pericol structura unei cladiri.

Vor fi stabilite anumite principii, acordandu-se o atentie speciala recomandarilor

standardelor in vigoare, in scopul de a asigura activitatii de monitorizare un cod de
procedura unitar si o calitate cat mai buna rapoartelor de care este insotita.

Specialistul calificat in inspectia si intretinerea cladirilor trebuie sa aiba abilitati de comunicare

foarte bune, capacitatea de a se exprima corect si convingator in rapoarte si, evident, de a intelege
bine procesele de executie si modul in care serviciile trebuie sa functioneze. El trebuie sa-si
actualizeze in permanenta cunostintele si sa se documenteze cu privire la solutiile si ideile noi din
domeniul activitatii de constructii. Este de asemenea foarte util sa fi coordonat/condus el insusi
lucrari simple, deoarece in multe situatii, cunostintele in meserii ca zidaria, dulgheria, turnarea
betonului, instalatii electrice si sanitare etc., pot avea o valoare inestimabila.

Profesia de monitorizare si intretinere de cladiri isi asuma un dublu rol in ceea ce

priveste monitorizarea structurala: aceea de a consilia beneficiarul si respectiv de a-l preveni.
 Multe cheltuieli si probleme neplacute pot fi evitate daca beneficiarul obtine un raport asupra unei
cladiri care ascunde defecte importante, care nu sunt vizibile unui ochi neantrenat, dar evidente
pentru specialistul in aceasta profesie, de monitorizare si intretinere. Un alt rol asumat este acela
de specialist din prima linie care vine zilnic in contact cu fondul construit al unei tari/natiuni,
contribuind la o mai buna intretinere a acestuia, in beneficiul comunitatii.

3. DIAGNOSTICUL
Diagnosticarea defectiunilor este calea raţionala de a proceda, pornind de la efecte (dovezi)
si ajungand la cauzele oricarei deteriorari, care este urmata de recomandarea lucrarilor de
remediere necesare pentru reabilitare. Este foarte important sa se verifice cu atentie orice
posibilitate in acest sens si sa nu existe idei preconcepute in privinta cauzelor.

Diagnosticul se bazeaza atat pe o buna cunoastere a tehnologiilor de constructie cat si pe

simtul tehnic, reclamand de asemenea abilitatea IMI de a recunoaste defectele simple, dar si
problemele care necesita interventii ale expertilor si o actiune in consecinta.

Primul pas este acela de a aduna informaţii, pe baza observaţiilor proprii sau/si a celor relatate
de ocupanţi. In acest stadiu, este important sa se puna anumite intrebari, si sa se afle cat mai
mult posibil despre cauzele care au determinat aparitia acelor defectiuni.

Al doilea pas, este acela de a relationa aceste informatii cu datele existente (istoricul lucrarilor
de intretinere, planuri si detalii de proiect etc.), urmand ca toate acestea sa se transmita
persoanelor responsabile cu rezolvarea defectiunilor respective.

4. CAUZELE DEFECTIUNILOR
4.1. -Cauze generale

Defectiunile apar datorita unor cauze cum sunt:

- proiect de slaba calitate,

 - executie de slaba calitate,

- nerespectarea de catre executant a detaliilor din proiect,

- actiunea asupra cladirii a unor factori care nu au fost prevazuti in proiect,

- imbatranirea.

Factorii de mai sus pot actiona separat sau in combinatie, avand ca rezultat
deteriorări semnalate prin:

- modificari ale compozitiei materialelor,

- modificari ale constructiei insăşi,

- modificari ale dimensiunilor, formei sau greutatii materialelor sau a partilor unei
cladiri etc.

Principalii factori care determina asemenea schimbari sunt:

- uzura,

- incarcarile aplicate constructiei si elementelor de constructie,

- deformatiile impuse,
 - umiditatea,

- instalatiile si imbinarile/fitingurile defecte,

- agresiunea chimica,

- agentii biologici,

- agentii climatici (temperatura si variatiile ei),

- incendiul,

- cutremurul, inundatiile, impactul cu autovehicolele si alte incarcari accidentale.

Defectiunea este manifestarea atat a factorilor cat si a cauzei si poate fi ilustrata prin

cazurile expuse mai jos:

a. Proiectarea defectuoasa a fundatiilor poate duce la tasari ale terenului de fundatie, indicate
prin fisuri/crapaturi in pereti, acoperis curbat in forma de şa, modificari ale formei.

b. Executia de slaba calitate poate permite patrunderea umiditatii si are ca rezultat aparitia
petelor specifice umezelii, putrezirea lemnului, modificari in compozitia materialelor.

c. Proasta intretinere (solutii defectuoase si/sau lipsa de calificare corespunzatoare a

lucratorilor care efectueaza reparatiile, calitatea slaba a materialelor sau utilizarea unor
materiale nepotrivite, intarzieri in luarea deciziilor privind lucrarile de reparatii etc.) pot de
asemenea sa dea nastere unei serii ample de deteriorari, dintre care multe pot sa fie grave.
 4. 2. - Umiditatea

Inlaturarea umiditatii este una dintre "bătăliile" majore in intretinerea cladirilor. Odata ce s-a
observat o pata specifica umezelii, intrebarea care se pune este de unde provine apa, iar primul
pas care trebuie facut este de a trata acea posibilitate care pare cea mai evidenta.

Exista patru cauze generale ale umezirii:

a. condensul,

b. instalatiile care au scurgeri,

c. inundarea (planseelor si peretilor),

d. patrunderea umiditatii din exterior.

a. Condensul, este cauzat de regula de o incalzire, izolare termica si/sau ventilare insuficiente,
asociate cu umezeala excesiva produsa de activitatile casnice cum sunt imbaierea si gatitul,
dar si fiziologice (respiratia) si altele. Este important sa se cunoasca modul de utilizare a
incaperilor, tipul si regimul de incalzire (intermitent sau continuu).

Tratamentul in cazul condensului poate fi o combinatie dintre o termoizolatie

imbunatatita si ventilare, dar si educarea utilizatorilor (schimbarea comportamentului,
respectiv a obiceiurilor acestora).

b. Scurgerile din instalatiile defecte se refera la dispozitive si aparate, rezervoare,

conducte, dintre care unele pot fi locate in spatiul podului. Executarea instalatiilor deasupra
nivelului petelor de umezeala trebuie intotdeauna sa fie verificata in prealabil. Tratarea acestei
probleme consta in repararea instalatiilor (eliminarea scurgerilor), uscarea si repararea
deteriorarilor produse prin umezire.
 c. Inundatii _n cazul in care cantitati mari de apa se arunca pe podea, accidental sau folosite
pentru curatenie, o parte poate sa-si croiasca drumul prin planseu spre nivelul inferior, umezind
tavane si pereti si dand nastere la pete. In cazul in care deasupra suprafetei deteriorate prin
umezire exista un planseu, trebuie sa se verifice daca sa aruncat apa pe suprafata acestuia, sau
daca s-a folosit o cantitate insemnata pentru curatenie. Tratamentul consta in uscarea suprafetei,
refacerea finisajului si consilierea utilizatorilor despre modul cum astfel de accidente pot fi evitate.

d. Patrunderea apei din exterior este mai putin probabila si, se pare, cel mai dificil de
diagnosticat. In casele mai vechi fenomenul se poate datora invelitorii defecte, respectiv
defectiunilor din sistemul de evacuare al apelor pluviale (jgheaburi, burlane), ploii care patrunde
prin neetanşeitatile peretilor sau igrasiei (umiditatea din teren care se propaga, initial prin
elementele de constructie in contact cu solul, prin ascensiune capilara). Tratarea problemei se
face in functie de natura sursei de umiditate, corect identificata.

Ca o concluzie generala, trebuie subliniat faptul ca defecte relativ nesemnificative in elemente

nestructurale ale unei cladiri pot indica defectiuni structurale majore - un adevarat pericol pentru
functionarea normala si integritatea constructiei. De aceea, prezentul modul de curs se va referi
atat la elementele structurale cat si la unele elemente nestructurale afectate de avarii diverse,
analizand forma/aparenţa acestor avarii legata de cauzele care le-au produs, precum si gradul de
periculozitate pentru structura.

4.3. - Incarcarile aplicate si modificarile dimensionale

O alta categorie de defectiuni frecvent intalnite se evidentiaza prin crapaturi/fisuri in tencuiala

tavanelor si peretilor, sau prin elemente din lemn necorespunzatoare (nepotrivite dimensional),
cum este tamplaria pentru usi si ferestre. Aceste defectiuni sunt cauzate fie de umflarea si
contractia diferitelor materiale pe masura umezirii sau uscarii lor, fie prin avarii structurale de
natura tasarilor diferentiate, care constituie o problema cu mult mai grava. In general,
fisurile/crapaturile care nu se agraveaza (prin prelungire si/sau deschidere in evolutie), se
remediaza prin umplere si re-finisare, iar tamplaria pentru usi si ferestre care nu mai corespunde
se păsuieşte. Crapaturile si nepotrivirile dimensionale care evolueaza brusc, sunt semnul unor
probleme mai grave si trebuie tratate ca atare.

4.4.- Defecţiuni ale instalatiilor si fitingurilor

O cauza frecvent intalnita este generata de robinete defecte, uzate sau conducte sparte,
pornind de la elemente simple, care pot fi reparate usor si ajungand pana la situatii complexe in
care trebuie sa se apeleze la specialisti.
 5. SUPARASTRUCTURA CLADIRILOR

5.1. PERETI

5.1.1. Rolul structural si functional

In ceea ce priveste capacitatea de preluare a incarcarilor, peretii pot fi clasificati dupa

cum urmeaza:

• Structurali sau portanti, atunci cand preiau - pe langa greutatea proprie - incarcari
transmise de alte elemente de constructie (ex: plansee sau grinzi ale acestora etc.) si/sau
incarcari laterale (orizontale) din vant sau seism; in cel din urma caz sunt proiectati special pentru
a creste rigiditatea de ansamblu a structurii (pereti de contravantuire). Pot fi atat interiori cat si
exteriori.

• Nestructurali sau neportanti, a caror greutate este preluata de elementul de rezistenta

pe care sunt executati (planseu, grinda) si care preia intreaga greutate a peretelui respectiv.

• Peretii despartitori sunt numai interiori, compartimentand spatiul din planul de nivel, in timp
ce peretii de umplutura pot fi atat interiori cat si exteriori,deoarece umplu spatiul cuprins intre
stalpi/diafragme si grinzi, in cazul structurilor in cadre sau mixte.

• Peretii-cortina sunt elemente speciale de fatada care imbraca structura de rezistenta, iar
scheletul lor portant este suspendat de elementele structurale ale cladirii(plansee,grinzi, stalpi,
diafragme). Ei preiau numai incarcarile directe din vant, normale pe suprafata lor, nu preiau
incarcari gravitationale (acestea sunt transmise elementelor structurale ale cladirii prin intermediul
scheletului de rezistenta) si trebuie sa indeplineasca toate conditiile de confort impuse elementelor
de inchidere ale unei cladiri (subsistemul anvelopa). Considerand multitudinea rolurilor unui
perete, acestia trebuie in general sa indeplineasca diferite functiuni in cadrul ansamblului cladirii.
De aceea, in functie de rolul preponderent, clasificarea defectiunilor se va face in mod diferit.

Un perete poate indeplini in principal una dintre urmatoarele functiuni:

a. Sa preia incarcarile transmise de alte elemente structurale sau nestructurale fie direct, fie
indirect, terenului de fundare (prin intermediul fundatiilor directe sau
indirecte), asigurand rezistenta si stabilitatea cladirii la incarcari verticale si
orizontale (peretii portanti, peretii de contravantuire, diafragmele);

b.Sa asigure conditiile de confort in exploatare (izolatie termica adecvata, izolare

acustica, sa fie igienici, etansi - ca parte componenta importanta a anvelopei cladirii (cazul
peretilor exteriori), - sa aiba aspect placut din punct de vedere

estetic etc.;

c. Sa realizeze compartimentarea in plan in conformitate cu cerintele impuse de destinatia

cladirii si de planurile de arhitectura aferente.
O trecere in revista a definitiilor si clasificarii aferente peretilor este prezentata in tabelul urmator:
 Exigentele impuse prin regulile fizicii construcţiilor intervin hotarator in stabilirea
caracteristicilor peretilor exteriori; din punct de vedere static insa, structura peretilor se va afla sub
incidenta altor clasificari si evaluari. Aceasta inseamna ca pentru defectiuni similare vor trebui luate
in considerare fie unele, fie celelalte dintre criteriile de evaluare, analiza facandu-se dupa caz. In
procesul de examinare a defectiunilor constatate la pereti, este adeseori greu de stabilit care a fost
cauza producerii lor si de a o delimita in mod cert, deoarece un anumit defect poate avea mai mult
decat o cauza la baza producerii sale.

Solutia de reparare/reabilitare poate fi validata numai atunci cand aceste cauze

multiple au fost categorisite in mod corespunzator.

• Cea mai mare parte a defecţiunilor se produce din cauza altor elemente/structuri.

• Un al doilea grup de defectiuni este consecinta incarcarilor exterioare cu valori mari ca:
suprasarcini, actiunea vantului, presiunea unui masiv de pamant etc.

In producerea acestor doua grupuri de defectiuni coeficientul de zvelteţe al elementului are un rol
hotarator.

• In fine, al treilea grup de defectiuni se poate produce sub efectul fenomenelor fizice (transfer
termic, difuzia vaporilor, ploi torentiale, inghet etc.).

Defectiunile la pereti se dezvolta treptat si majoritatea lor nu sunt o sursa de probleme grave sau
accidente. Cele mai multe apar sub forma de fisuri.

O importanta mai mare trebuie acordata aparentelor care indica defectiuni active
(variabile in timp), fata de cele consolidate intr-o forma finala (care s-au oprit din evolutie).

Coeficientul de zveltete este util in evaluarea stabilitatii structurale a unei cladiri in revizie.
Inaltimea peretelui, grosimea, lungimea in plan si modul de rezemare pe contur determina valoarea
coeficientului de sveltete. Se recomanda sa se verifice daca valoarea acestuia se incadreaza in
prevederile normativelor in vigoare referitoare la lucrari de zidarie (din caramida, blocuri etc.) tinand
seama de modul de aplicare si distributia incarcarilor, precum si de valoarea lor. In acest scop,
peretii se considera ca sunt limitati in inaltime de catre plansee, iar in lungime de peretii
transversali pe directia lor, de stalpi, contraforti si alte elemente de rigidizare (inclusiv cosuri de
fum). Aceste lungimi separate se masoara si se considera in raport cu calitatea/rigiditatea legaturii
acestor elemente perimetrale cu peretele. Orice modificare survenita la elementele de contur (ex:
desfiintarea unor pereti transversali) va atrage dupa sine modificari ale valorii coeficientului de
zveltete ale peretelui adiacent. Un practician cu experienta va fi capabil sa stabileasca, dupa o
evaluare sumara a constructiei in ansamblu, daca cladirea "se simte bine" si daca poate sa apara
vreo problema legata de conformarea structurala si de varsta sa.

Odata evaluata conditia peretilor principali si modul in care se presupune ca acestia sunt capabili
sa preia incarcarile la care sunt supusi, IMI poate sa ia in considerare si ceilalti factori care vor
stabili daca acei pereti sunt satisfacatori sau nu: rezistenta la umezirea prin ascensiune capilara
care patrunde in pereti (igrasie), eficienta din punct de vedere termic, acustic etc.

5.1.2. Recunoasterea structurala

De regula examinarea vizuala si masurarea pot solutiona in mod curent problema

recunoasterii structurale a peretilor. Daca nu mai exista documentatie (planse), releveul pozitiei
peretilor va fi util pentru identificarea peretilor structurali si pentru a stabili astfel sistemul
structural al cladirii . Prin corelarea cu caracteristicile structurale ale materialelor folosite se vor
stabili gradul de deteriorare si urgenta cu care trebuie efectuate lucrarile de reparatii.

Un perete structural va avea o conformare tipica, in functie de pozitia sa in cadrul ansamblului

constructiei:

a. Pereti exteriori, cu structura omogena sau neomogena,care depinde si de materialul din

care sunt executati. Peretii exteriori, ca orice element al anvelopei, trebuie sa asigure etanseitate
si conditiile de confort termic;

b. Pereti interiori, care trebuie sa raspunda exigentelor referitoare la rezistenta si stabilitate.

Ca urmare, grosimea totala este in general mai mare la peretii exteriori fata de cei interiori,
atunci cand se compara peretii executati din acelasi tip de material. Peretii, structurali sau
nestructurali, pot fi recunoscuti prin identificarea cu precizie a urmatoarelor caracteristici:
 • Sistemul structural al cladirii ;

• Tipul planseelor ;

• Numarul de niveluri de-a lungul carora peretele este continuu ;

• Sistemul de legaturi pe contur cu alte elemente (pereti perpendiculari pe directia sa,

stalpi, grinzi etc.).

5.1.3. Defecte si aparentele lor, examinare

Cu toate ca examinarea directa a peretilor se poate face relativ usor, este destul de dificil
sa se stabileasca daca deteriorarea este numai superficiala sau daca patrunde in perete pe o
anumita adancime, punand in pericol rezistenta si stabilitatea structurala.

Pe de alta parte, examinarea vizuala are ca scop de asemenea sa stabileasca daca

deteriorarea este pasiva, adica ramane neschimbata in timp, sau activa, inregistrandu-se o
evolutie in raport cu timpul. Un releveu detaliat al defectiunilor trebuie sa urmeze in mod
obligatoriu. In cazul fisurilor/crapaturilor, trebuie inregistrate periodic dimensiunile lor (lungimea si
deschiderea) si trebuie amplasati martori din ipsos care, impreuna cu celelalte date, vor arata daca
respectivele fisuri/crapaturi sunt active sau pasive.

Relatia dintre dimensiunile fisurilor si amploarea posibilelor urmari ale acestora este
prezentata in tabelul de mai jos:

Deschiderea
Nr. fisurii [ninil 1 consecinţe
Crt.
1. expert nu este
Fisuri foarte fine. care afectează aspectul
estetic
2. Etanşeitate diminuată, tâmplăne supusă la
compresiune
3. Tâmplărie supusă la compresiune, ţevile
înglobate în pereţi ale instalaţiilor sanitare în
pericol de a fisura expert
4. Pereţii sunt înclinaţi, planseele au deformat i

E. Pencol de dărâmare a peretelui, ferestrele se

sparg, planşeele în pencol de a se prăbuşi

Cel mai convenabil este sa se inceapa cu deteriorarile mecanice. Domeniul lor este foarte
variat: prezenta cosurilor de fum, deschiderea de noi goluri in pereti, strapungerea peretilor,
retrageri, amprentarea superficiala, lovituri s.a.

In multe cazuri, ele sunt o consecinta evidenta a unor lucrari costisitoare (caracterizate prin
risipa), alteori dimpotriva, sunt datorate unor lucrari de reparatii ieftine, neglijente, de proasta
calitate. In functie de dimensiuni, acestea influenteaza mai mult sau mai putin alcatuirea
structurala, dar din punct de vedere estetic sunt intotdeauna deranjante. Un pericol serios este
semnalat atunci cand pe langa suprafata deteriorata mai apar si fisuri/crapaturi in zona respectiva -
fisurile reprezentand o defectiune frecventa.

In general acestea ne deranjeaza din motive estetice si provoaca o senzatie

neplacuta, dar in anumite cazuri ele sunt semne ale faptului ca echilibrul static este
deranjat.

Analizand categoriile de fisuri si modul in care ele sunt puse in evidenta pe primul
plan ar trebui considerate consecintele deteriorarilor provenind de la fundatii (tasari
diferentiate, construirea ulterioara a unor niveluri suplimentare = supraetajarea, tasari ale
terenului de fundare). Aceste fisuri apar ca o consecinta a eforturilor de intindere si forfecare
produse de deformatii.

Distributia fisurilor este neuniforma pe intreaga lungime si sunt dirijate exclusiv dupa diagonala.
Pozitia si directia fisurilor furnizeaza o buna informatie privind cauza care le-a determinat, acelasi
lucru fiind valabil si in situatia in care cladirea prezinta deformatii in forma de şa (sau covată
inversă).

Partea peretelui catre care sunt dirijate fisurile in diagonala este cea care se va tasa cel mai
mult
 c ci
nisur: si crapjtiri procuEe de tssanle de lurdaii

Fisurile mai pot fi produse de miscarile diferentiale determinate de variatiile de temperatura,

cand dilatarea planseului din b.a. al acoperisului-terasa care are o izolatie termica insuficienta
provoaca deplasarea capatului superior al peretelui de dedesubt .Astfel de fisuri apar in elemente
cu alcatuire neomogena, in special la imbinarile dintre ele (ex: imbinarea dintre perete si planseu,
intre perete si elementele structurii de rezistenta etc.).

Fisurile mai pot sa apara si din cauza unei alcatuiri constructive deficiente: pereti din
materiale compozite, care au valori foarte diferite ale caracteristicilor fizice si, in consecinta, o
comportare diferita din punct de vedere termotehnic, de ex. Dilatarea coşurilor de fum inglobate in
pereti, contractia tocurilor de usi si ferestre.
Efeclul legăturii incorecte Principiul constructiv a Consecin1e H e CDnlractie
dintre perete si planseu: imb narii penete-planseu. care permfa
dilatarea termica unui iuc de fereastra

Un alt tip de deteriorare este provocat de umezeala, in principal de cea produsa prin
ascensiunea capilara (igrasie) si respectiv prin condens.

Ascensiunea capilara a apei subterane este frecventa in infrastructura cladirilor, iar cand
hidroizolatia orizontala la pereti lipseste, ea poate urca pana la peretii parterului. O degradare
destul de frecventa este aceea cauzata de parti ale instalatiilor fisurate sau rupte (jgheaburi si
burlane pentru evacuarea apelor pluviale, instalatii sanitare si de canalizare) sau din cauza unor
defectiuni ale elementelor componente ale acoperisurilor.

Efectele acestor fenomene pot fi usor recunoscute prin examinare vizuala. Pe langa
aspectul inestetic, pot provoca probleme de sanatate ocupantilor cladirii. Unele dintre cele mai
reprezentative defecte sunt prezentate in figurile de mai jos.: pete, decolorare, tencuiala fragila,
sfaramicioasa, finisaje care se exfoliaza, tencuiala cazuta etc.
Efecte ale scurgerii d n conduite defecte
 O alta sursa de avariere a peretilor este produsa de defectiunile care apar la
acoperisuri:

- discontinuitatea invelitorii: tigle deplasate, sparte sau cazute, invelitoare asfaltica strapunsa
sau fisurata s.a.,

- jgheaburi infundate, burlane si jgheaburi sparte si/sau alte defectiuni ale sistemului de evacuare
a apelor pluviale.

O pata pe tavan, sub acoperis, indica astfel de deteriorari; suprafata sa se extinde in perioada
ploioasa si se usca in perioadele fara precipitatii de durata mai lunga, dar tavanul ramane patat.

Pericolul major in astfel de cazuri este degradarea elementelor sarpantei, respectiv a capetelor
grinzilor de planseu care reazema pe peretii portanti, in zona deteriorata, sub nivelul acoperisului.
 Igra-E-e n pereti s^ructjra

PErete deg'adal (rnatEri-ale Mortar mo-al-E. sfaram'icio5, |j

■fesprwise steramicTcase) f n s-ijU unui soclu

Cateva fotografii care ilustreaza deteriorarile produse de infiltrarea apei prin

invelitoare sau din cauza altor defectiuni, sunt prezentate mai jos:
 Efecte jgheabului infundat II Efeste al^ jgheabului infundat III
(interior. rcdul de reazEm al şarpantei) (ertErior: distuger a s finisa, e or si
ornamentelor faţadei j

5.1.4. Monitorizarea peretilor

In cazurile in care peretii au fost executati sau finisati recent (astfel incat nu exista nici o
evidenta a unor degradari trecute), peretii vor trebui monitorizati prin anumite procedee. Unul
dintre acestea este observarea minutioasa a fisurilor prin utilizarea unor martori rigizi (de regula
din ipsos), pentru a pune in evidenta deformatiile pe orizontala si verticala care au loc intr-o
perioada de timp data. Martorii trebuie numerotati iar rezultatele masuratorilor trebuie inregistrate
la intervale regulate intrun registru de evidenta permanent. Dupa perioada de timp stabilita,
informatiile adunate vor arata masura si directia in care se desfasoara deplasarea structurala si
daca aceasta este sau nu variabila in functie de sezon.

• Deplasarile peretilor datorate variatiilor de temperatura (dilatare si contractie - pot pune in

evidenta valori diferite ale masuratorilor de la sezonul cald la cel rece.

• Deplasarea peretilor datorita tasarii progresive a unor parti din structura fata de altele, vor fi
oglindite de valoarea masuratorilor generale, cu valori de asemenea progresive.
 • Tasarile structurale urmate de ridicare datorita contractiei si umflarii terenurilor argiloase,
vor avea moduri diferite de desfasurare in functie de anotimp.

• Dilatarea elementelor din beton provocata de deteriorarea de natura chimica poate sa fie mai
vizibila in perioada anotimpurilor umede.

• Diversitatea deplasarilor care pot fi produse de tasarile si alunecarile de teren este

considerabila. Prin monitorizarea cu acuratete este posibila confirmarea aparitiei momentelor la
baza unei parti din structura, inclinarea treptata a peretilor, momente de rotire a unor aripi
proeminente (iesinduri) ale cladirii sau alte manifestari structurale.

Nu toti beneficiarii sunt in pozitia de a se folosi de monitorizarea fisurilor aparute in

pereti, deoarece pot apare situatii in care sunt necesare decizii rapide

5.1.5. Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) sau sprijin

Pe langa peretii principali (structurali) ai unei cladiri, adeseori trebuie sa se evalueze si

pereti de sine statatori cum sunt zidurile de sprijin, peretii-parapet sau zidurile-limita de
proprietate, executate din zidarie de caramida, piatra naturala sau beton, dintre care unele pot fi
chiar extinderi ale structurii cladirii. Astfel de pereti trebuie examinati pentru a se vedea daca sunt
sau nu verticali.

Zidurile de sprijin pot fi deosebit de importante pentru structura unei cladiri executate pe
un teren in panta, in ceea ce priveste stabilitatea terenului si structurii.

Urmatoarele aspecte trebuie luate in considerare:

a) daca peretii examinati pot prelua momente in bune conditii, sau nu;

b) daca, in cazul zidurilor de sprijin, constructia insasi este adecvata;

c) in cazul in care materialul din care este executat peretele se deterioreaza, apa
subterana va putea patrunde in structura sa?

Aceste aspecte vor fi analizate in cele ce urmeaza.

In general, in cazul peretilor independenti sunt recomandabile rosturile de dilatare/tasare

la intervale de 9-10 m, pentru a prelua dilatarea, contractia si tasarile ocazionale care pot apare
ca urmare a reactiilor chimice din beton si mortar.

Rosturile de tasare amplasate la intervale mai mici pot fi recomandabile in cazul peretilor
liberi amplasati pe terenuri instabile si unde, din motive economice, fundatia este una de
suprafata. Pe terenuri din argila contractila de exemplu, rosturile pot fi prevazute la 3-5 m
distanta, prevenind astfel fisurarea care ar putea fi produsa de tasarea sezoniera a terenului.

Acolo unde un zid de sprijin este esential pentru stabilitatea structurala, trebuie sa se apeleze
la un inginer consultant, care sa confirme in raportul său starea cladirii.

Aceasta va implica investigarea terenului din spatele zidului.

Trebuie sa se aiba in vedere si valorile presiunii capabile ale masivului de pamant.

Trebuie precizat ca 25 cm este grosimea minima a peretilor independenti executati din

zidarie de caramida, iar la cei de sprijin, aceasta trebuie sa creasca treptat spre baza, pe
masura ce inaltimea depaseste 90 cm.

Se utilizeaza zidarie din caramida speciala, care nu necesita protectie impotriva agentilor
atmosferici. Zidaria din caramida obisnuita ar trebui etansata si sa aiba prevazuta o hidroizolatie
orizontala, altfel ar fi expusa pericolului de deteriorare prin inghet-dezghet.
 Pentru peretii independenti trebuie prevazuta o etansare la min.50 cm, plus o
hidroizolatie orizontala la partea superioara si la cea inferioara, care permit utilizarea caramizii
obisnuite in conditii normale , dar sub nivelul hidroizolatiei orizontale sunt necesare caramizi
speciale.

O verificare a coeficientului de zveltete se recomanda in cazurile nesigure, acordandu-se o

atentie deosebita marcii mortarului, care este adeseori scazuta, zidariei exterioare din caramida
sau piatra naturala, mai ales atunci cand este veche.

Este indicat sa se utilizeze pietre de zidarie speciale, rezistente la inghet si la agentii agresivi
chimic din apa subterana. Zidaria din caramizi sau pietre obisnuite, care ar putea sa nu reziste in
astfel de conditii, nu ar trebui utilizate in conditiile unei expuneri intense. Ele pot fi folosite in cazul
expunerii normale, cu conditia luarii anumitor masuri de prevedere cum ar fi prevederea
impermeabilizarii, a hidroizolatiei orizontale la capatul

superior si la baza peretelui, ca si prevederea unor coronamente adecvate, cu marginile in consola.

In cazul unui zid de sprijin de greutate din beton , sub hidroizolatia orizontala de la baza este
necesara o elevatie din caramida speciala. Cand trebuie drenate mari cantitati de apa subterana,
este bine ca ştuţurile prin care ajunge apa la drenuri sa aiba panta inversa, evitandu-se astfel
acumularea/stationarea unei cantitati mari de apa langa perete si zonele pavate.
 1
1 - hidre zc ate crzontala - h croizolaiie orzenta a
Z d de Eprijir din
Sectune transversala prinf-ur Fe'ete I ber (innprejmuine) fce:or cu st'atexrerc d n
zic d-= spr jin z dsr e de caram da
5. 2. PLANSEE

In cladirile de locuit, inclusiv blocuri de locuinte, planseele sunt in general executate din
beton armat, in diferite solutii constructive; ca urmare, prezenta sectiune a modulului de curs se
adreseaza in principal acestei categorii de plansee.

5.2.1. Rol, conditii tehnice

Prin natura activitatii de observare, trebuie cunoscuta alcatuirea constructiva a planseelor

in orice tronson al cladirii, fapt care reclama o buna pregatire teoretica si practica in domeniu.
Planseele sunt elemente structurale orizontale care compartimenteaza volumul cladirii pe
verticala si o inchid la partea superioara si inferioara. Astfel, planseele pot fi:

a) parti componente ale subsistemului-anvelopa (plansee-terasa, plansee peste

pasaje si in general plansee care separa mediul interior de cel exterior, respectiv
spatiul incalzit de cel neincalzit), sau

b) plansee curente (intre doua niveluri succesive), care sunt elemente de constructie
interioare.

Pe langa conditiile mecanice impuse in general planseelor, acestea trebuie sa raspunda

unor cerinte complexe, specifice elementelor care apartin anvelopei cladirii, in functie de rolul si
pozitia lor. De aceea, structura unor astfel de plansee va include unele dintre urmatoarele
elemente: izolatie termica, izolatie hidrofuga, bariera de vapori, strat de difuzie a vaporilor, straturi
de protectie, canale de aerare/ventilare etc., conform standardelor in vigoare.
 Planseelor curente le sunt impuse mai ales conditii mecanice, dar si conditii
referitoare la izolarea acustica si finisaje adecvate.

In principiu, planseele trebuie sa raspunda urmatoarelor exigente: 1. Conditii capitale,

care se refera la durabilitate si rezistenta la foc. Durabilitatea se stabileste in functie de durata de
serviciu a cladirii, amplasament si conditiile de mediu (gradul de agresivitate din punct de vedere
chimic sau/si biologic) etc. Planseele trebuie de asemenea sa satisfaca cerintele normativelor in
vigoare in ceea ce priveste rezistenta la foc, in functie de categoria cladirii si de rezistenta la foc a
celorlalte elemente structurale.

2. Conditiile mecanice se refera la comportarea mecanica a elementelor portante ale

planseului, astfel incat sa nu se atinga sau sa se depaseasca starea limita ultima (rezistenta,
stabilitate, oboseala) sau starea limita a exploatarii normale (sageata admisibila si/sau fisurare)

3. Coditiile fizice si igienice se refera la modul in care planseele satisfac cerintele

legate de confortul termic si acustic, izolatie hidrofuga, igiena finisajelor, in functie de
functionalitatea cladirii si de gradul de confort care se urmareste sa fie obtinut.

4. Conditiile economice se refera la anumiti indicatori cum sunt: consumul de

materiale si manopera, costuri, gradul de industrializare/prefabricare, complexitatea
procesului de executie s.a.

5.2.2. Recunoasterea structurala

Sistemul constructiv al oricarui planseu va putea fi recunoscut mai usor, daca vor fi luate
in considerare urmatoarele criterii:

• Perioada construirii: adeseori s-au adoptat solutii care au devenit tipice pentru
planseele (sau alte elemente de constructie) realizate intr-o anumita perioada,

istoric considerata;
 • Daca planseul este unul curent, separand doua niveluri cu acelasi regim de incalzire,
sau este un planseu cu o functiune speciala (acoperis-terasa, planseu peste un pasaj sau peste
subsol, planseu de pod neamenajat etc.), care apartine astfel subsistemului anvelopa;

• Pentru cazul planseelor sub primul nivel construit: este un planseu suspendat (cu
spatiu de aer dedesubt) sau este un planseu pe sol?

Odata cunoscute, fiecare dintre caracteristicile de mai sus va restrange aria de cautare, dar nu va
exclude expertiza tehnica sau/si decopertarea structurii planseului, atunci cand se impune. Astfel
de operatii deranjeaza confortul ocupantilor si trebuie facute pe cat posibil in modul in care
perturbarea vietii zilnice este minima (de exemplu, decopertarea dinspre intrados, de la tavan
spre pardoseala, in cazul planseului peste subsol).

Este fara indoiala foarte important sa se cunoasca cu precizie structura planseului in

ceea ce priveste sistemul static si materialele utilizate si, de asemenea, aceea a elementelor
structurale ale cladirii pe care aceste plansee reazema.

O scurta descriere a principalelor tipuri de plansee este facuta in cele ce urmeaza.

Detaliile constructive si datele aferente vor furniza, impreuna cu descrierea mentionata, un

material de sinteza considerat util in recunoasterea structurala.

1. Plansee pe bolti din zidarie

Boltile din zidarie preiau incarcarile verticale si impingerile, transmitandu-le reazemelor. In

general, boltile reazema pe pereti structurali din zidarie de grosime mare, dar in cazul
deschiderilor mari, pot rezema si pe stalpi masivi, prin intermediul arcelor.

In functie de deschiderea suprafetei acoperite, geometria boltii difera:

• Bolta cilindrica _ se executa cu randuri de caramida dispuse circular, dupa un arc de cerc ,
sau in coada de randunica ;
 • Bolta in ogiva (arce de cerc intersectate, caracteristice stilului gotic)

• Bolta elipsoidala (care se mai numeste si bolta de Boemia).

Bolti 3oha cilindrica cu Bolta cilindrica

cil ndnce rardjrile aşezate in arc-de CETG ir de landurr/ra'

Boit n ogiva (boHi cJindrice nterseotate:

Bolti eliosoidale (interEscte cu bc:ti caindrice)

 2. Plansee cu grinzi de lemn

Elementele structurale sunt grinzile din lemn dispuse la distante relativ reduse (0.5 -1.00
m), avand deschideri de pana la 5-6 m, rezemand de regula pe pereti portanti din zidarie de
caramida, piatra naturala sau alt tip de zidarie - cazul constructiilor moderne. Mai pot rezema pe
grinzi din beton armat sau pe alte elemente structurale din lemn (grinzi masive, cadre - cazul
constructiilor din lemn). Cea mai simpla

structura pentru un planseu din lemn este formata din dulapi asezati alaturat, in care dulapii
indeplinesc un dublu rol: element de rezistenta si de umplutura. Elementul de umplutura, cu
ajutorul caruia se face legatura dintre grinzi, poate fi de diverse tipuri.

3. Plansee cu grinzi metalice

Pentru realizarea grinzilor se utilizeaza profilele laminate din otel (inclusiv şine de cale
ferata). Solutiile constructive sunt foarte variate, dar in majoritatea cazurilor s-au folosit profile I
sau şine de cale ferata, avand ca elemente de umplutura boltisoare din zidarie de caramida ,
frecvent intalnite la planseele peste subsol sau chiar si peste parter in anumite cazuri.

Grinzile metalice pot fi realizate de asemenea din profile de tabla indoita la rece. In functie
de tipul elementului de umplutura, distanta dintre grinzi este de 1.00 pana la 3.00 m.

4. Plansee cu elemente structurale din beton armat monolit

In acest caz, placa fiind continua, nu se utilizeaza elemente de umplutura. Urmatoarele

tipuri constructive pot fi puse in evidenta:

1 Plansee cu placi
Placile, care reprezinta elementul structural, pot fi armate pe una sau doua directii in
functie de modul de rezemare: a) placile in consola si cele rezemate pe doua laturi paralele se
armeaza pe o singura directie, iar b) placile care reazema pe laturi dispuse pe directii ortogonale
se armeaza pe doua directii. Solutia constructiva se stabileste in functie de dimensiunile in plan
ale suprafetei de acoperit, de regula nu mai mare de 5.00 m. Suprafata totala a unei placi nu
depaseste de regula 25 mp (max.30 mp), din motive de deformatii.

2 Plansee cu placi si grinzi

In cazul suprafetelor mai mari si/sau a incarcarilor de exploatare cu valori insemnate,
placile trebuie divizate in suprafete mai mici cu ajutorul grinzilor, care sunt dispuse fie pe o
 singura directie, paralela cu latura scurta, fie pe ambele directii (cu grinzi principale si secundare,
plansee casetate etc.).

3 Plansee cu placi si nervuri dese din beton armat

Placa este sustinuta de nervuri (grinzi cu sectiune redusa) amplasate la distante relativ
mici (pana la 1.00 m), de regula dupa o singura directie.

4 Plansee fara grinzi

Placa avand o grosime mare (pana la 25-30 cm) reazema direct sau indirect (prin intermediul
unui capitel) pe stalpi amplasati la distante de 3-6 m.

5. Plansee cu structura din elemente prefabricate de beton armat

Aceasta categorie de plansee este larg diversificata datorita numeroaselor tipuri de elemente
prefabricate si solutii constructive. O clasificare simplificata este prezentata in cele ce urmeaza:

Plansee cu elemente prefabricate de tip fasie (cu goluri longitudinale)

Fasiile prefabricate cu goluri rotunde au fost utilizate pe scara larga in general si la cladiri
de locuit in special. Fasiile reazema la capete acoperind deschideri cuprinse intre 3.00 si
5.00 m, respectiv 6.00 m cand sunt precomprimate.

Sunt asezate alaturat si pot acoperi suprafete mari.

Capetele sunt monolitizate cu centuri din beton armat la fiecare nivel, asigurandu-le
conlucrarea. In zonele seismice se executa si o suprabetonare armata de min. 4 cm grosime.

Plansee cu grinzi prefabricate din b.a. si corpuri de umplutura

Grinzile prefabricate, avand diferite forme ale sectiunii, sunt asezate la distante relativ mici
(0.40-0.60 m) in functie de tipul si dimensiunile elementului de umplutura (corpuri ceramice
sau din beton, cu goluri, placi prefabricate etc.), conform regulilor de principiu enuntate la
punctele 2 si 3 ale acestui paragraf. Acest tip de plansee a fost rareori utilizat la constructia
cladirilor de locuit.

Plansee din fasii ceramice si nervuri din beton armat monolit (plansee
ceramice)
Corpurile ceramice speciale sunt asezate in fasii, creind intre ele o retea de spatii inguste in
care, prin armare si turnarea betonului, se formeaza un sistem de nervuri monolitizate la
partea superioara prin intermediul unei placi, de asemenea armata. Se formeaza astfel o
retea spatiala portanta, capabila sa preia incarcarile gravitationale si pe cele orizontale,
conferind planseului rigiditatea necesara .

Panouri mari prefabricate de planseu

Au fost utilizate pe scara larga la construirea blocurilor de locuinte din panouri mari
prefabricate de beton armat si, din punct de vedere constructiv, sunt similare placilor din
beton armat monolit, simplu rezemate . Un panou prefabricat de planseu acopera suprafata
cuprinsa intre peretii structurali, nedepasind 25-30 mp si respectiv 5 tone in greutate. In cazul
in care au rezultat mai grele, s-a adoptat solutia utilizarii semipanourilor, imbinate intre ele
printr-o fasie din beton armat monolit care inglobeaza mustati/urechi lasate din fiecare
semipanou.

Panourile/semipanourile prefabricate reazema pe capatul superior al panourilor de pereti

portanti, toate imbinarile astfel rezultate fiind armate si monolitizate conform unor prevederi si
detalii constructive complexe, bine definite, stabilite prin normele de executie ale acestor tipuri
de structuri.

5.2.3. Deteriorari si aparentele lor, examinare

Simptomele unor defectiuni grave cel mai adesea nu apar pana cand structura planseului
nu ajunge destul de aproape de momentul pierderii principalelor sale caracteristici cum sunt:
capacitatea portanta, stabilitatea, deformatia maxima admisa etc. Cu cat sunt mai numeroase
defectiunile ascunse, cu atat planseele sunt mai aproape de starile limita in care acestea vor
aparea in mod vizibil, ca anomalii.

In general, daca sunt dimensionate corect, planseele nu cedeaza sub incarcarile normale
de serviciu, dar ar putea ceda sau sa fie smulse de pe reazeme in cazul unor incarcari
accidentale/exceptionale cum sunt: cutremurul, impactul cu vehicule, inundatiile, alunecarile de
teren s.a.

Deteriorarea cea mai frecventa este sageata peste limita admisa, prescrisa de standarde
pentru fiecare categorie de plansee.

Deformarea (sageata) planseelor poate avea urmatoarele consecinte:

• Imposibilitatea sau ingreunarea exploatarii normale;

 • Pericolul ruperii, din cauza modificarii starii de echilibru, ca urmare a cresterii
continue a sagetii initiale, in conditiile in care incarcarea nu mai creste.

Un alt pericol in ceea ce priveste planseele din lemn il constituie atacul insectelor si
microorganismelor asupra grinzilor sau a elementelor pe care acestea reazema (ex:cosoroabe).

O grinda atacata de insecte sau de putregai poate sa se rupa pur si simplu. Un pericol
deosebit in acest sens il reprezinta cazul cosoroabelor, care pot fi strivite sub grinzile pe care le
sustin, mai ales in conditii de umiditate. Defectiunile majore ale elementelor de constructii din lemn
sunt produse de umezeala, care creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea ciupercilor. Cea mai
periculoasa este cunoscuta sub denumirea de "merulius lacrimans", de culoare brun-roscata;
aceasta nu prezinta goluri caracteristice ca si putregaiul obisnuit. Lemnul atacat devine moale, umed
si poate fi taiat foarte usor cu un cutit. Dupa un timp, lemnul sufera o uscare puternica, crapa si se
despica in prisme mai mici care, prin simpla frecare, se transforma in praf. Cel mai expus este
lemnul de rasinoase, dar si lemnul de foiase poate fi atacat in anumite conditii. Odata instalata,
aceasta ciuperca poate produce autoumezirea lemnului (pana la 30-35 %), creind astfel conditii
favorabile dezvoltarii sale.

Este destul de greude tratat, fiind necesare lucrari complexe, cu consum ridicat de
manopera, dar se recomanda sa se actioneze asupra parametrilor mediului ambiant prin
reducerea/eliminarea surselor de umiditate, asigurand o buna ventilare si evitand
temperaturile ridicate care persista timp indelungat. Unele exemple relevante se gasesc la
capitolul referitor la acoperisuri .

Planseele deasupra parterului in cazul cladirilor de locuit traditionale sunt de regula plansee
din lemn sau din beton armat, acoperind deschiderea dintre peretii portanti preluand anumite
incarcari concentrate, cum sunt peretii despartitori, stalpi sustinere etc.

• In cazul planseelor din lemn, specialistul in monitorizare poate sa intalneasca plansee

cu diferite grade de inclinare, unele considerabile, mai ales in cazul deschiderilor prea mari. O
inclinare generala exagerata intr-o singura directie nu se

va datora sagetii, ci va indica, mai grav, o tasare a reazemelor. Intr-un asemenea caz,
specialistul trebuie sa stabileasca daca aceasta deformare se datoreaza sau nu deteriorarii
reazemului grinzii sau deplasarii in jos a peretelui de sustinere.
 Se recomanda consolidarea intermediara a planseelor din lemn acolo unde deschiderea
depaseste 2.5 m, pentru a impiedica deformarea sau torsionarea grinzilor. Se recomanda o singura
consolidare intermediara la deschideri de 2.5 - 4.5 m si doua consolidari pentru deschideri mai mari.
Este important ca aceaste consolidari sa fie facute in mod uniform si fixate rigid, altfel nu vor fi
eficiente.

In cazul in care, la deschideri de peste 2.5 m, consolidarea intermediara lipseste,

specialistul trebuie sa decida daca a avut loc vreo deformatie sau distorsiune exagerata a grinzii,
recomandand solutii pentru aceasta situatie. In practica, consolidarea intermediara adeseori lipseste,
fara sa se constate neajunsuri.

Este important ca reazemele si grinzile de planseu sa fie astfel construite incat sa se elimine
posibilitatea ca umiditatea sa fie transferata de la zidaria adiacenta la capatul grinzii din lemn. In
astfel de conditii va apare posibilitatea formarii putregaiului la capetele grinzilor, mai ales la peretii
exteriori si in special la acei pereti care sunt porosi pe suprafata expusa vantului dominant. Se mai
poate constata ca nu exista strat de separare

hidroizolant sub capetele grinzilor sau sub cosoroabe, favorizand astfel putrezirea lemnului si
atacarea sa de catre insecte.

Adeseori, in spatiul care ar trebui sa existe sub planseul deasupra solului se gasesc
deseuri si gunoaie ramase din timpul constructiei, care pot favoriza transferul umiditatii in
elementele din lemn. Prevederea unei ventilari corecte a spatiului aflat sub planseele din lemn,
care este in contact cu umiditatea terenului, este esentiala, deoarece lipsa bunei ventilari poate
duce la condensul pe suprafata grinzilor din lemn si apoi la putrezire.

O verificare atenta trebuie facuta pentru oricare dintre zonele "moarte" ale spatiilor de aer
de sub astfel de plansee, care s-ar putea sa nu fie ventilate suficient. Trebuie prevazut un orificiu
de ventilare la (sau langa) fiecare extremitate a unor astfel de spatii, pentru a preveni fenomenul.

• Planseele din beton, pe sol, asezate pe umplutura de pietris, sunt mult mai durabile in
timp decat cele din lemn, suspendate (descrise anterior). In cladirile vechi, unde planseele din
lemn sunt intr-o stare de degradare mai avansata, inlocuirea acestora cu o placa din beton este
de cele mai multe ori recomandabila dintr-un numar de motive, mai ales daca nivelul terenului
inconjurator este ridicat si este greu de asigurat o ventilare corespunzatoare a spatiului de aer de
sub planseu (practicarea orificiilor de ventilare si legatura lor cu atmosfera).
 Principalele probleme care pot apare in cazul planseelor pe sol, din beton, se pot datora fie
tasarii placii, fie igrasiei (ascensiunea capilara a umiditatii din teren). O problema destul de
comuna este tasarea si deformarea (in forma de covata) a planseelor din beton ale cladirilor
executate dupa al doilea R.M., din cauza insuficientei compactari a umpluturii de sub placa sau a
utilizarii unui material de umplutura neadecvat.

Planseele pe umplutura trebuie sa se potriveasca, in limite rezonabile, la conditiile pe care le

prezinta majoritatea terenurilor, cu conditia ca si executia sa fie corespunzatoare.

Pe terenuri in panta, unde este necesara o umplutura de grosime mai mare, este bine
sa se execute plansee suspendate (cu spatiu de aer dedesubt).

Cu exceptia cazului in care executarea umpluturii este supravegheata cu atentie si in mod

constant, este practic imposibil sa se conteze pe faptul ca s-a efectuat o compactare buna si s-a
utilizat un material adecvat.

In anumite cazuri, pot sa apara probleme dincauza utilizarii unui material care este inca
activ din punct de vedere chimic, asa cum se poate intampla atunci cand se folosesc deseuri
industriale sau cenusa. Este esential ca materialul de umplutura sa fie inert din punct de vedere
chimic, altfel se vor produce deteriorari ale placii din cauza dilatarilor si contractarilor umpluturii,
precum si crearea unui mediu agresiv chimic care poate ataca betonul si zidaria adiacenta.

Este de asemenea posibil, in cazul unei placi din beton, ca aceasta sa fie turnata pe un
teren afectat de scurgeri ale conductelor de canalizare, sau ca astfel de scurgeri sa inceapa sa se
produca dupa ce placa a fost executata. Alteori, surse existente de apa subterana pot sa se
descarce in zona placii, producand eroziunea acesteia.

Atunci cand se face inspectia unei cladiri care are primul planseu (pe sau deasupra
solului) executat din beton, trebuie luata in considerare valoarea deformatiilor relationata cu varsta
planseului - un aspect important. Daca sageata depaseste valoarea admisa, s-ar putea sa fie
necesare investigatii sub placa, pentru a confirma natura si calitatea materialului de umplutura. O
mostra extrasa printr-un procedeu convenabil este mijlocul cel mai bun pentru a ajunge la rezultat.
Materialul trebuie examinat si, daca este necesar, se va supune unei analize de laborator.
 La extragerea probelor trebuie sa se aiba grija sa se verifice daca sub placa apare
umezeala excesiva. In conditii normale, atat umplutura cat si terenul aflate sub placa unui
planseu de beton, trebuie sa fie aproape uscate.

Acolo unde placa s-a tasat din cauza unei compactari insuficiente a umpluturii, ar putea fi
necesare lucrari de remediere pentru a rigidiza umplutura. Acestea pot fi efecuate fara a inlatura
planseul, utilizand tehnologii adecvate de injectare sub presiune. Apoi, suprafata placii poate fi re-
nivelata cu o şapa de beton, avandu-se grija sa nu se deterioreze stratul orizontal de hidroizolatie
si continuitatea sa cu hidroizolatia peretilor adiacenti.

O examinarea a perimetrului planseului este intotdeauna recomandabila, deoarece poate

pune in evidenta goluri care s-ar fi putut deschide sub pervazuri. Orice ajustare la pervazuri,
inclusiv pervazurile noi, pot indica faptul ca acolo s-a format un gol care a fost acoperit ulterior,
astfel ca inspectorul va fi pus in garda.

Planseele trebuie verificate si in ceea ce priveste orizontalitatea, cu ajutorul unei nivele

sau a altor aparate, acolo unde prin examinarea vizuala se remarca o panta.

In constructiile de calitate, planseele din lemn si din beton sunt fizic separate de orice
contact cu terenul, iar suprafata lor trebuie sa fie, in consecinta, uscata. Placile din beton
sunt prevazute cu un strat de hidroizolatie orizontala adecvat, pentru a impiedica
patrunderea umiditatii din teren; in lipsa acestui strat, sau atunci cand nu este eficient,
suprafata unor astfel de plansee se umezeste din cauza ascensiunii capilare a umiditatii din
sol, mai ales daca suprafata este acoperita cu covoare sau pardoseli de tipul covoarelor
PVC.

Membrana hidroizolatoare se amplaseaza sub placa planseului si se asigura

continuitatea cu hidroizolatia de sub peretii adiacenti, astfel incat sa se realizeze o foarte buna
etansare la patrunderea umiditatii din teren.

Membrana mai poate fi amplasata la suprafata placii, sub forma unui mastic bituminos
aplicat la cald sau cu alte solutii prescrise pentru astfel de hidroizolatii. In constructiile vechi se va
intalni de regula masticul bituminos aplicat la cald, in timp ce alte materiale, mai moderne, au
inceput sa se foloseasca abia dupa 1960.
 La cladirile executate inainte de 1940 si la cele inca si mai vechi, nu s-au prevazut
membrane hidroizolatoare sub plansee, astfel incat degradarile produse din cauza igrasiei, sunt in
marea majoritate a cazurilor, prezente.

Inspectorul poate sa intalneasca adeseori plansee pe sol cu suprafata din lespezi sau placi
de piatra naturala (sau ceramice), de diferite tipuri si varste. Acestea pot sa se comporte
bine atunci cand sunt perfect descoperite, dar vor incepe imediat sa "transpire" atunci cand
sunt acoperite cu pardoseli din placi de gresie, linoleum sau covoare.

• Executia planseelor cu placa de beton, deasupra solului, poate sa aiba loc in doua
moduri: fie folosind elemente prefabricate, cu sau fara suprabetonare, fie cu beton turnat monolit -
metoda cea mai frecvent utilizata, inclusiv la cladirile vechi.

Identificarea planseelor din beton monolit se poate face usor, atunci cand examinarea
intradosului este posibila, datorita amprentelor lasate de cofraje. In cazul in care examinarea
vizuala nu este posibila, vor trebui facute decopertari sau extrase probe.

Defectiunile la planseele din beton - la fel ca si a celorlalte tipuri de plansee - sunt

produse de umiditatea generata de condens (planseele de la orice nivel), infiltratii
(planseele de pod, plansee curente), igrasie - sau ascensiunea capilara a apei din teren -
(numai la planseele pe sol sau imediat deasupra solului), coroziunea barelor de armatura,
executia defectuoasa care are ca rezultat defecte structurale in masa betonului etc.
Cauzele si efectele deteriorarilor fizice si mecanice ale elementelor din

beton sunt analizate in cadrul capitolului 1.3.3 dedicat elementelor structurale din beton
si beton armat.

• Planseele cu grinzi metalice se deterioreaza din cauza ca talpa inferioara a grinzilor

este adeseori expusa ruginirii.

Un alt pericol provine din fenomenul de imbatranire a otelului, care duce la deformatii grave
(sageti cu valori mari), mai ales in cazul planseelor in consola (cazul balcoanelor).
• In cazul oricarui tip de planseu, conductele fisurate ale instalatiilor sau alte defecte in
sistemul de alimentare cu apa si canalizare, constituie surse ale unor deteriorari grave, vizibile pe
tavane, care se extind adeseori si la pereti. Petele, colorate sau nu, trebuie sa-l alerteze pe
inspector in vederea luarii de masuri urgente pentru gasirea cauzei si repararea defecţiunilor.

Gr nzi metalice pL.tern c atacare de rugina

5.2.4. Masuri de remediere

Lucrarile de remediere se pot clasifica in doua categorii, dupa cum urmeaza:

• Operatii care pot fi hotarate si executate de catre inginerul MI:

- demersuri in vederea mentinerii sub control a i) surselor de umiditate din mediul

interior, mai ales in incaperile cu umiditate ridicata unde s-au semnalat defectiuni,
precum si a ii) comportamentului ocupantilor in ceea ce priveste modul de exploatare a
spatiului locuit, intervenind atunci cand este necesar;
- repararea imediata a oricarei defectiuni de instalatii (alimentare cu apa, canalizare,
incalzire etc.) care sunt cel mai adesea sursele unor deteriorari grave;
 - reabilitarea stratului de protectie al elementelor metalice, inainte ca acestea sa rugineasca;

- crearea prin mijloace proprii, daca este poasibil, a conditiilor adecvate de ventilare, acolo unde
umiditatea pune in pericol structura planseului.

• In multe cazuri, IMI va trebui sa apeleze la expertiza specializata, urmata de

elaborarea unui proiect de reabilitare.

Cauzele si defectiunile pot fi de multe feluri, atunci cand mai multi factori contribuie la aparitia lor.
Este foarte important ca activitatea de control structural sa fie facuta la timp, iar masurile privind
repararea sa fie luate imediat.
Sistems structurale als p anseelor
DETALII CONSTRUCTIVE.DATE GzMzRALE
LESA- U^lSTRUCTURALE
I. BOLTI DIN ZIDĂRIE

a Elerne-lfi
s1nj>::ura e b. 1. Bolti cilindrice
Elene-te de
urnp

a. Boit d - Carac:ers:ici geonret'ice si stat ce:

zidărie, aj sau - pe portanţi
Fara arce de - incarnare verticala fansniEa de e
rig cizare errerrele de la pa rea superioara
-pere:e a -inelul E-peror (parter)
b. Nu e=:e căz rezultantele incarearilcr (arliunea boit aE-pra
peret :r de reazem)
bolta c e 1 caran da grDE ne 7- naErerea roit £
—:he a, bc ta de "■= za'arinda
grDE ne
1C-pardosea a parterulu
- pardosea a subsc u lui
-fu~da:ie

ii 20C
ii)sec_XI -
zidărie din
piatra
secJCV l-XVI
zidărie din
■:a ra n ida
6. EXEMPLE DE REA PRACTICA
Efscte^ Ir^traM ape) peret fisiraiin urni
f^dfcurjfi

Pi »<>P«ts gc urile Efebul umezE

C'-apab. 11n ze-ele 2 d= oalian
 7. BIBLIOGRAFIE
Modul de curs : Controlul structural al cladirilor
Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU
UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005

Constructii : Elemente generale pentru cadastru.

Autor : Gabriela Ecaterina Proca. Editura : Matrix
Rom,Bucuresti 2002

Constructii : Subansambluri constructive

Autor : Mirel Florin Delia

Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2004

Constructii : Alcatuiri constructive ale principalelor subansambluri

Autor : Mihai Manole

Editura : Matrix Rom,Bucuresti 2001

Cum concepem constructiile civile Autor :
Alexandru Ciornei Editura : Junimea

CUPRINS
3. ARGUMENT

4. SCOPUL MONITARIZARII CLADIRILOR

3. DIAGNOSTICUL

4. CAUZELE DEFECŢIUNILOR 4.1. -Cauze

generale

4. 2. - Umiditatea

4.3. -Incarcarile aplicate si modificarile dimensionale

4.4. - Defectiuni ale instalatiilor si fitingurilor

5. SUPARASTRUCTURA CLADIRILOR 5.1.

PERETI

5.1.1. Rolul structural si functional

5.1.2. Recunoasterea structurala

 5.1.3. Defecte si aparentele lor, examinare

5.1.4. Monitorizarea peretilor

5.1.5. Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) sau sprijin

5. 2. PLANSEE

5.2.1. Rol, conditii tehnice

5.2.2. Recunoasterea structurala

5.2.3. Deteriorari si aparentele lor, examinare

5.2.4. Masuri de remediere

6. EXEMPLE DE REA PRACTICA

7. BIBLIOGRAFIE