– conjuncţie
2) conjuncţie simplă
„Trenul se pravalea peste vai si campuri ca o furtuna. Orasele ori satele se faceau nevazute.” (AL. Macedonski)
si = conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre doua complemente
circumstantiale de loc (“peste vai” — “campuri”).
ori = conjunctie coordonatoare disjunctiva, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre elementele subiectului
multiplu (“orasele” – “satele”).
„Din nenumarate generatiuni de foi putrede si ingramadite de vremuri isi ridica fruntea sfios si rar o floare albastra sau
rosie.” (C. Hogas)
si = conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre cele doua atribute
adjectivale (“putrede” – “ingramadite”).
si = conjunctie coordonatoare copulativa, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre cele doua complemente
circumstantiale de mod (“sfios” – “rar”).
sau = conjunctie coordonatoare disjunctiva, simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre cele doua atribute
adjectivale (“albastra” – “rosie”).
„Acum parca intelegea 1/ ca este cu putinta 2/ ca unul sa citeasca 3/ ceea ce au scris altii, 4/ fiindca toti carturarii scriu
intr-un fel5/…” (I. Slavici)
ca = conjunctie subordonatoare simpla, fara functie sintactica, stabileste relatia intre propozitia principala regenta nr.1
si propozitia subordonata completiva directa pe care o introduce.
ca… sa = conjunctie subordonatoare compusa, fara functie sintactica, stabileste relatia intre propozitia nr.2 si
propozitia subordonata subiectiva pe care o introduce.
fiindca = conjunctie subordonatoare compusa, fara functie sintactica, stabileste relatia intre propozitia nr.2 si
propozitia subordonata cauzala pe care o introduce