MODURILE ȘI TIMPURILE VERBULUI

A) PERSONALE – au persoană și număr; au funcție sintactică de PREDICAT

INDICATIV
PREZENT: vorbesc, vorbești, vorbește, vorbim, vorbiți, vorbesc
(TRECUT – are 4 forme):
PERFECT COMPUS-auxiliarul a avea IMPERFECT
+participiu Vorbeam
Am vorbit Vorbeai
Ai vorbit Vorbea
A vorbit Vorbeam
Am vorbit Vorbeați
Ați vorbit Vorbeau
Au vorbit
PERFECT SIMPLU (de la participiu ,,vorbit”) MAI-MULT-CA-PERFECT
Vorbii Vorbisem
Vorbiși Vorbiseși
Vorbi [e, u, î, ă] Vorbise
Vorbirăm Vorbiserăm
Vorbirăți Vorbiserăți
Vorbiră vorbiseră

(VIITOR – are 3 forme):

VIITOR-auxiliarul a vrea VIITOR ANTERIOR- VIITOR POPULAR
+infinitiv auxiliarele a vrea si a O să vorbesc
Voi vorbi fi+participiu O să vorbești
Vei vorbi Voi fi vorbit Am să vorbesc
Va vorbi Vei fi vorbit Ai să vorbești
Vom vorbi Va fi vorbit Oi vorbi
Veți vorbi Vom fi vorbit O vorbi
Vor vorbi Veți fi vorbit
Vor fi vorbit

CONJUNCTIV (să)
PREZENT-conjunctia sa PERFECT-conjunctia sa+auxiliarul a
Să vorbesc, Să vorbești fi+participiu
Să fi vorbit, Să fi vorbit

CONDIȚIONAL –OPTATIV (o dorință)

(aș, ai, ar, am, ați, ar + infinitiv)
PREZENT-auxiliarul a avea+infinitiv PERFECT-auxiliarul a avea+auxiliarul a
Aș vorbi, Ai vorbi, Ar vorbi... fi+participiu
Aș fi vorbit, Ai fi vorbit

IMPERATIV
(o poruncă, un îndemn, o rugăminte)
Vorbește! Vorbiți! / Nu vorbi! Nu vorbiți!

B) NEPERSONALE – nu au persoană, nu au număr, nu au funcție sintactică de predicat

- au funcție sintactică de subiect, atribut..., complement..., nume predicativ.

INFINITIV (a.....)
(numele acțiunii – forma de dicționar)
PREZENT a vorbi/ a nu vorbi PERFECT a fi vorbit/ a nu fi vorbit

GERUNZIU (-ind, -ând)

(acțiune în desfășurare)
Vorbind/ nevorbind; văzând/ nevăzând/ nemaivăzând

PARTICIPIU (-s, -t)

(formă adjectivală)
Vorbit, vorbită, vorbite/ nevorbit; nemaiauzit; scris, scrisă, scriși, scrise

SUPIN (la, de, pentru + participiu)

De vorbit; de nemaivăzut