an II semIII
1. Noțiune de proteze dentare. Clasificarea protezelor dentare după Rumpel, Oksman, Betelman.
Proteze dentare- (din greacă „prothesis”- partea artificială a unui organ sau a unei părți ale corpului
uman) sunt corpuri fizice, confecționate din diverse biomateriale, cu scopul restaurării integrității
morfofuncționale a sistemului stomatognat.
După Rumpel:
a. În funcție de destinație:
Profilactice;
Curative.
b. În funcție de modul de transmitere a presiunii masticatorii:
Fiziologice;
Semifiziologice;
Nefiziologice.
După Oksman:
În funcție de afectarea a sistemului stomatognat:
Proteze utilizate la restaurarea leziunilor țesuturilor odontale coronare;
Proteze utilizate la restaurarea breșelor parțiale ale arcadelor dentare;
Proteze utilizate la restaurarea arcadelor dentare la maxilarele edentale total;
Proteze dento-maxilo-faciale.
După Beteleman:
Supradentare;
Supragingivale;
Dentogingivale.
2. Noțiune de proteze dentare. Clasificarea protezelor dentare după material, după metoda de
realizare, după metoda de fixare, după aspectul fizionomic.
Proteze dentare- (din greacă „prothesis”- partea artificială a unui organ sau a unei părți ale corpului
uman) sunt corpuri fizice, confecționate din diverse biomateriale, cu scopul restaurării integrității
morfofuncționale a sistemului stomatognat.
După material:
Metalice;
Acrilice;
Din compozite;
Din porțelan;
Mixte.
După metoda de realizare:
Prin ștanțare;
Prin turnare;
Din două bucăți;
Prin polimerizare;
Prin ardere.
După metoda de fixare:
Protezele cu sprijin dento-parodonatal;
Protezele cu sprijin muco-osos;
Protezele cu suport mixt.
După aspectul fizionomic:
Fizionomice;
Semifizionomice;
Nefizionomice.
După mărimea breșei:
- Parțiale
- Totale
Cea mai frecvent folosită clasificare a leziunilor odontale coronare este clasificarea după Black
(1881), care disting 5 clase de leziuni.
Clasa 1 – include cavitățile situate în șanțurile și gropițele smalțului pe suprafața ocluzală a
molarilor și premolarilor, în șanțurile și gropițele vestibulare sau orale, la fel și în gropițele orale
ale incisivilor superiori.
Clasa 2 – cuprinde cavitățile de pe suprafețele proximale ale molarilor și premolarilor.
Clasa 3 – cuprinde cavitățile de pe fețele proximale ale dinților frontali, când unghiul incisiv nu este
compromis.
Clasa 4 – include cavitățile de pe fețele proximale ale incisivilor cu unghiurile incizale afectate sau
care nu se pot păstra.
Clasa 5 – include cavitățile situate în treimea cervicală a fețelor vestibulare sau linguale ale tuturor
grupe de dinți.
Clasa 6 – inclede cavitățile la nivelul mărginii incizale ale dinților frontali sau la nivelul cuspizilor la
dinții laterali, precum și cavitățile atipice de genul mezio-ocluzo-distal (MOD).
10. Clasificarea incrustațiilor: după scopul urmărit,după material, după metoda de realizare.
♦ Dupa scopul urmărit:
1) Incrustații de reconstruire - utilizate pentru restaurarea reliefului anatomic și funcției coroanei
dintelui natural;
2) Incrustații de agregare - folosite ca elemente de agregare și sprijin în punțile dentare și protezele
mobilizabile;
3) Incrustații de echilibrare - întrebuințate în scopul echilibrării presiunilor masticatoare asupra unui
grup sau a tuturor dinților restanți.
♦ După material:
1) metalice: aliajele aurului, aliajele argint-paladiu, aliajele de tip crom-cobalt
2) acrilice;
3) din porțelan;
4) mixte.
♦ După metode de realizare:
1) Metoda directă;
2) Metoda indirectă;
3) Metoda mixtă.
20. Tehnica de modelare a machetei din ceară a coroanei întreg turnate cu grosimea
nedirijată.
Coroanele cu grosime nedirijată prezintă contact cu pereţii ei interni cu toate suprafeţele bontului
dentar, iar grosimea este neuniformă depinzând de volumul ţesuturilor dentare şlefuite.
Pentru modelarea machetei acestui tip de coroane sunt cunoscute mai multe tehnici, însă, indiferent
de tehnica utilizată incipient, bontul mobilizabil al modelului se acoperă cu lac pentru
compensarea contracţiei aliajului la trecerea lui din stare fluidă în stare solidă.
Totodată stratul de lac oferă şi un spaţiu între suprafeţele interne ale coroanei şi dintelui preparat,
spaţiu necesar pentru stratul de cement folosit la fixarea coroanelor finale în cavitatea bucală.
Pelicula de lac aplicată pe suprafeţele bontului nu permite ca ceara să adere la materialul din care
este confecţionat modelul, conferă bontului duritate satisfăcătoare, înlătură unele retentivităţi
(dacă acestea există) ale bontului preparat.
- Lacul de acoperire este aplicat cu pensula la început într-un strat uniform subţire pe toate
suprafeţele bontului şi mai jos de limita pragului cervical cu 2—3 mm.
- Peste 20—30 min, este aplicat al doilea strat numai pe bontul preparat, neajungând cu 1—2 mm
până la pragul cervical sau colet.
- Pelicula iprinsă în pensă specială este plastificată deasupra flăcării sursei de căldură şi cu
extremitatea coronară a bontului se înglobează într-un material plastic siliconic până mai jos de
pragul cervical sau colet cu 3—5 mm.
- Materialul siliconic este introdus într-o chiuvetă, presând polietilena pe suprafeţele bontului dentar
în aşa mod ca să contacteze şi să reia forma lui.
- După răcirea peliculei se taie surplusurile cu un bisturiu ascuţit mai jos cu 2—3 mm de pragul
cervical sau colet.
- Astfel obţinem o capă din polietilenă plasată pe suprafeţele bontului preparat, cu grosimea
uniformă de 0,03— 0,05 mm, aptă pentru realizarea scopului urmărit.
Modelarea machetei viitoarei coroane în prezent este realizată prin trei tehnici care prevăd iniţial
executarea capei din ceară sau material termoplastic pe bontul dentar şi apoi modelarea formei
şi aspectului morfofuncţional al viitoarei coroane prin tehnica adiţiei de ceară.
21. Tehnica de modelare a machetei din ceară a coroanei întreg turnate cu grosimea dirijată.
Instrumente necesare.
Coroanele cu grosimea dirijată au pereţii laterali cu o grosime de 0,3—0,4 mm, iar între suprafeţele
axiale ale bontului dentar preparat şi pereţii laterali ai coroanei există un spaţiu cu excepţia
suprafeţei ocluzale şi marginii cervicale unde prezintă contact intim.
Pentru confecţionarea acestui tip de coroane sunt aplicate mai multe tehnici, însă toate prevăd
crearea pe bontul dentar a unui spaţiu dirijat pentru obţinerea grosimii corespunzătoare
componentei metalice.
În prezent sunt folosite în practică trei tehnici:
1. Tehnica confecţionării coroanelor cu utilizarea modelului duplicat.
- Pe suprafeţele axiale ale bontului preparat al modelului de lucru, mai sus de pragul cervical cu
1,0— 1,5 mm, se gravează cu creionul o linie ce repetă configuraţia pragului, iar în caz de
preparaţii fără prag cervical — o linie după configuraţia coletului.
- De la această linie spre ocluzal se modelează din ceară forma anatomică a coroanei
subdimensionate cu 0,3—0,4 mm, după tehnica descrisă la coroanele ştanţate.
- De pe modelul pregătit în aşa mod se obţine o amprentă, în care se toarnă materialul pentru
ambalat cu coeficienţi necesari pentru compensarea contracţiei aliajului din care urmează să se
toarne coroana.
- După priza definitivă a materialului de ambalat se demolează materialul amprentar obținând astfel
modelul duplicat, care se poziţionează apoi în simulator.
- Modelarea machetei coroanei se realizează pe bonturile pre-modelate ale modelului duplicat prin
tehnica adiţiei cu ceară fără ca macheta să fie detaşată de pe model.
- După confecţionarea tijelor canalelor de turnare, macheta coroanei împreună cu un fragment al
modelului duplicat se ambalează în chiuveta de turnare în vederea realizării tiparului şi turnării
aliajului.
2. Tehnica confecţionării coroanelor cu utilizarea pastelor, lacurilor hidrofile.
Aplicarea materialelor hidrofile pe bontul preparat al modelului se realizează cu scopul modificării
formei bontului, precum şi pentru o detaşare mai uşoară de pe bont a machetei coroanei modelate.
* În acest scop lacul hidrofil se aplică prin pensulare pe toate suprafeţele bontului preparat şi mai
jos de limita preparaţiei cu 2—2,5 mm, apoi se usucă la temperatura de 80—90°C.
* La a doua etapă se modelează cu pasta hidrofilă forma anatomică corespunzătoare a dintelui,
aplicând pasta cu pensula mai sus de limita preparaţiei cu 1,0— 1,5 mm.
* După această pre-modelare iarăşi se usucă pasta hidrofilă la temperatura de 80— 90°C timp de
20—30 minute. Astfel obţinem o machetă subdimensionată în volum cu 0,30—0,40 mm, cu
suprafeţe netede, lucioase şi dure.
* În continuare bontul mobilizabil este fixat în soclul modelului şi prin tehnica aditiei de ceară se
modelează macheta viitoarei coroane.
* După aplicarea tijelor canalelor de turnare, macheta împreună cu modelul sau numai cu bontul
mobilizabil se introduc într-un vas cu apă rece. Timp de 2 ore, cât se află în vasul cu apă rece,
lacul hidrofil absoarbe apa partial dizolvându-se, iar macheta se îndepărtează de pe bontul
modelului, apoi se realizează tiparul şi se toarnă aliajul.
După această tehnică macheta poate fi modelată şi din acrilate autopolimerizabile ce ard fără cenuşă
(Redont-0,2, Protacril-M etc.). - Pentru aceasta de pe modelul cu macheta modelată se obţine o
amprentă cu elastomeri de sinteză. - Se prepară pasta acrilatului solicitat care se depune în locaşul
amprentei lăsat de macheta din ceară. - De pe bontul mobilizabil se înlătură macheta din ceară şî
se repune amprenta cu acrilat peste modelul din ghips. - După polimerizarea definitivă a
acrilatului, modelul se eliberează de amprentă şi se introduce în apă pentru 2 ore, după ce
macheta din acrilat de sine stătător se detaşează de pe bontul modelului. - Dacă sunt necesare
unele retuşări (înlăturarea surplusurilor de acrilat, subţierea pereţilor, accentuarea aspectului
morfofunctional etc.), ele sunt efectuate cu ajutorul abrazivelor rotative, după ce se
confecţionează tiparul şi se toarnă aliajul.
3. Tehnica utilizării elementelor fabricate.
În prezent sunt comercializate seturi de machete ale coroanelor cu forme anatomice ale tuturor
dinţilor şi cu dimensiuni diverse realizate din ceară sau materiale termoplastice.
- Corespunzător dintelui ce urmează să fie modelat, se alege o machetă cu volum şi dimensiuni
asemănătoare şi se adaptează pe bontul preparat în poziţia de intercuspidare maximă.
- La nivelul pragului cervical sau al coletului se picură ceară topită, pentru o adaptare intimă în
această zonă a marginii machetei. În caz de necesitate se individualizează şi relieful
morfofuncțional al suprafeţelor coronare prin adăugarea şi răzuirea cerii.
- După realizarea acestor retuşări, se confecţionează machetele canalului de turnare şi macheta
coroanei cu canalul de turnare se detaşează de pe bontul preparat în vederea executării tiparului şi
a turnării aliajului.
Această tehnică este uşor de realizat şi nu solicită de la tehnician multă iscusinţă.
.
22. Abrazive pentru șlefuirea și lustruirea coroanelor metalice
Instrumentar necesar:
• Instrument diamantat cilindro-conic cu varfrotunjt și granulație medie (0,8 mm);
• Instrument diamantat în formă de flacară, subțire și scurt;
• Instrument diamantat în chanfrein;
• Instrument diamantat cilindro-conic cu varfrotunjit (granulație fină) (1-2 mm);
• Placa de ceară roz; .
• Turbina cu răcire;
• Discuri abrazive;
• Discuri speciale abrazive concave.
Prelucrarea mecanică – care realizează reduceri ale volumului, schimbări de formă prin consum de
material, metal. Cu cât prelucrarea este redusă, pierderea de material este mai mică. Prelucrarea
metalului este obţinută cu ajutorul micromotoarelor pentru prelucrări mecanice care îndepărtează
gradat o parte din plusul existent pe feţele protezei.
- Motorul orizontal la care se fixează un disc este utilizat pentru prelucrări mari şi pentru secţionarea
tijelor la aliaje extradure.
- Secţionarea tijelor care au rezultat din canalele de turnare, la toate aliajele nobile se face cu un
cleşte care secţionează fără rumeguş.
Materiale abrazive – gorund, pietrele care conţin bioxid de siliciu şi trioxid de aluminiu. Sunt
utilizate şi la sablator. Toate prelucrările debutează prin sablare.
- Sablarea utilizează jetul de nisip format de aurul comprimat şi particulele de materiale sub formă
de granule cu dimensiuni variabile în funcţie de scop.
Sablarea se realizează în vederea următoarelor scopuri:
- Îndepărtarea feţelor de ambalat;
- Îndepărtarea oxizilor (în timpul răcirii piesei aliajul se oxidează).
Instrumentele de prelucrare: cilindrice şi roată, ele acţionează circular. Aceste pietre sunt fie
fixate, fie mobile; au culori diferite (alb, brun, gri închis), culoarea arată duritatea. În prezent sunt
comercializate – freze tunstor carbid – aliaj dur pentru lucrări care au ca scop îndepărtarea unei
cantităţi minime – prelucrare pentru netezirea feţelor. Aceste freze au forme şi dimensiuni diferite
28. Avantajele coroanelor din acrilat confecționate prin metoda modernă față de cea clasică.
- Coroanele au luciul și nuanțele coloristice identice dintelui natural;
- Nu conțin monomer (care este foarte toxic);
- Proprietăți fizico-chimice superioare;
- Coroana poate fi modelată direct pe bont;
- Nu necesită adaptare ulterioară – închidere marginală mai bună;
- Pentru polimerizare nu este necesară confecționarea tiparului;
- Nu necesită prelucrare majoră după polimerizare.
Tehnica Dicor- sistemul se bazează pe turnarea din sticla a viitoarei reconstituiri, urmată de
ceramizare și acoperirea cu straturi ceramice pentru obținerea apectului estetic dorit. Ceramizarea
este procesul prin care structura amorfă a sticlei este transformată într-o structură cristalină.
Etape de realizare:
− Pe modelul de lucru, realizat cu bont mobillizabil, se realizeaza o macheta din ceara, care va
reproduce toate detaliile piesei protetice finale;
− Macheta se ambalează cu o masă de ambalat specifică;
− Ceara este arsă și se obține tiparul;
− În tiparul obținut se toarnă sticla topită;
− Piesa obținută se răcește până la temperatura camerei, se dezambalează și se sablează pentru
indepărtarea impurutăților de la suprafață;
− În aceasta fază, piesa obținută este transparentă și fragilă;
− Piesa protetică obținută este din nou ambalată;
− Urmează procesul de ceramizare, care se realizează prin introducerea piesei obținute într-un
cuptor special, unde este menținută timp de 6 ore la 10750 C;
− Piesa protetică se răcește lent în cuptorul de ceramizare, dupa care este dezambalată și sablată.
Dupa ceramizare numai 45% din material mai râmâne în stare sticloasă, restul de 55%
transformandu-se în fază cristalină. Totodată datorită reducerii fazei sticloase restaurarea devine
mai opacă, are o rezistenţă mecanică mai mare şi este mai puţin rugoasă decât înainte de
ceramizare.
34. Caracteristica realizării coroanelor din ceramică prin tehnica Cerestore, In Ceram,
CAD-CAM.
Cerestore – sistem cu temperatură scăzută de injectare. Modelarea machetei, ambalarea, topirea
cerei, încălzirea blocului de ceramică și introducerea prin presare în tipar. Dezambalarea și
prelucrarea. - Realizarea modelului de lucru din răsina epoxidică speciala și aplicarea lacului de
distanțare
- Modelarea din ceară a machetei nucleului ceramic;
- Ambalarea modelului împreuna cu macheta din ceară;
- Eliminarea cerii și preîncălzirea tiparului la 180 de grade;
- Presarea unei tablete plastice din ceramică;
- Arderea nucleului obținut timp de 8h la 1320 de grade C;
- Arderea ceramicii pentru dentină și smalț.
CAD – CAM – amprenta digitală (câmpul protetic sau modelul este fotografiat cu ajutorul unui
scaner), cu ajutorul unui program special pe computer este modelată viitoarea coroană sau
carcasul din ceramică, informația este trimisă spre aparatul care, frezează proteza dintr-un bloc de
ceramică.
nu necesita amprenta;
nu necesita model, macheta, tipar;
amprenta se realizeaza cu camera intraorala;
macheta este procesata;
frezarea este asistata de calculator;
din lingouri ceramice (CEREC-Vita; Cerec-Dicor).
In Ceram – realizarea piesei protetice prin infiltrare și sinterizare reprezentativ pentru aceasta
tehnologie este sistemul In-Ceram.
Principiul sistemului constă în realizarea într-o primă fază a unei cape ceramice care se infiltrează
ulterior cu o 3 sticlă de alumino-silicat.
Nucleul asfel obținut se plachează cu mase ceramice până la obținerea efectului cromatic dorit.
Până în prezent se cunosc mai multe variante ale sistemului In-Ceram:
− In-Ceram Alumina;
− In-Ceram Spinell;
− In-Ceram Zirconia.
Cele 3 tehnici menţionate (Alumina, Spinell şi Zirconia) folosesc ceramici cu o compoziţie diferită,
însă prezintă aceleaşi etape tehnologice. Proprietăţile mecanice, biologice şi estetice ale
materialelor utilizate în sistemul InCeram au făcut ca la ora actuală sâ fie cel mai apreciat sistem
integral ceramic.
In-Ceram Alumina – foloseşte pentru realizarea nucleului o ceramicâ cu conţinut crescut de oxizi de
aluminiu (85%). Nucleul din oxid de aluminiu poate fi folosit pentru coroane de înveliş (atât în
zona frontală cât şi în cea laterală), inlay-uri, onlay-uri şi pentru proteze partiale fixe reduse cu
două elemente de agregare şi un intermediar (breşă unidentarâ) în zona frontală.
In-Ceram Spinell - diferă de In-Ceram Alumina prin adăugarea în compoziţia masei ceramice a unei
cantităţi de MgAl2O4 (spinell, un oxid natural de Mg si Al). Acesta permite obţinerea de
restaurări cu aspect estetic mai bun, însă cu o rezistenţă mecanica mai scazută decât cele realizate
cu In-Ceram Alumina. Proprietăţile fizionomice bune se obţin cu nucleele (capele) din Spinell,
mai ales la realizarea coroanelor integral ceramice din zona frontală.
In-Ceram Zirconia - constă în înglobarea în matricea nucleului (capei) a 30% oxid de zirconiu şi
70% oxid de aluminiu, cu scopul îmbunătăţirii parametrilor mecanici ai restaurării. Conţinutul de
oxid de zirconiu al nucleului (capei) induce o anumită opacitate acestuia. De aceea nucleele din
In-Ceram Zirconia au o serie de limite pentru restaurările protetice unde predomină cerinţele
estetice majore. Rezistenţa mecanică crescută consecutiv utilizării oxidului de zirconiu, indică
această ceramică în special la unele nuclee ale protezelor parțiale fixe reduse din zona de sprijin.
În ultimii ani a fost testată posibilitatea realizării restaurarilor adezive din In-Ceram Zirconia în
zona frontală la breşe unidentare.
Etapele clinico-tehnice de realizare:
1. Se realizează un model duplicat dintr-o masă de ambalat poroasă, special concepută pentru acest
sistem;
2. Se depune o suspensie din oxid de aluminiu, bine omogenizată în prealabil;
3. Apa este absorbită în modelul poros, rămânâd un strat cu o vâscozitate crescută, care poate fi
modelat.
4. Modelul cu masa ceramică depusă este întrodus într-un cuptor special (Inceramat) şi sinterizat la
1120°C timp de 2 ore pentru a se elimina apa şi a fuziona particulele de alumină. După o uscare
de 30 minute, acest nucleu (infrastructură) este încălzit până la 1200 C în decurs de 6 ore. Timpul
de încălzire crescut este necesar pentru a se evita apariţia fisurilor datorate coeficienţilor diferiţi
de dilatare termică ai gipsului şi a oxidului de aluminiu care pot induce tensiuni în masa
nucleului. La 120°C modelul de gips se contractă suficient pentru a se evita pericolul fracturării în
decursul următoarei etape de încălzire rapidă până la 1120°C.
5. Masa ceramică obținută se modelează cu o freză diamantată până la obținerea formei dorite,
trecându-se apoi la etapa de infiltrare a structurii poroase de alumină cu sticla de aluminosilicat de
lantan. Infiltrarea se face prin depunrea capei obținute pe o folie de aur sau de platină, pe care se
află o suspensie de sticlă de aluminosilicat de lantan. Apoi tot ansamblul (folie+cape) se întroduce
în cuptorul Inceramat şi se sinterizează la 1100°C timp de patru ore. În cursul acestor etape, sticla
se infiltrează prin capilaritate în spaţiile dintre particulele de oxid de aluminiu, rezultând o
structură foarte compactă după ardere. Excesul de sticlă se îndepărtează cu o freză diamantată.
6. După obținerea nucleului ceramic, acesta se individualizează morfologic și estetic prin depunerea
de mase ceramice prin tehnica stratificării.
Etapele de lucru:
In tehnica VITA IN CERAM coroana se obține în 2 etape:
se aplică aluminoceramica pe bontul termorezistent cu pensula și se arde la 1100ºC timp de 2 ore,
rezultând o capă poroasă. se aplică pe capa obținuta în prima ardere aluminoceramica cu particule
de sticlă (alumina 70-75%) și se arde (ceramizeaza) timp de 4 ore, la aceeași temperatură,
rezultând o capă rezistentă mecanic- miez alumino-ceramic.
Pe acest miez se aplică mase ceramice de placat pentru nuanțare coloristică. Arderea are loc la
temperaturi mai mici de 1000ºC ( 990-950ºC).
După arderea finală (glazurare), coroana se îndepartează de pe bontul din masă de ambalat prin
pulverizarea acestuia cu agenți de sablare și coroana este adaptată pe modelul de lucru. După
condiționare este cimentată cu adeziv (cimenturi rașinice ionomere).
Dejavantaje:
Proces tehnologic dificil;
Necesitatea utilajului sofisticat;
Duritatea protezei este mai mare decât a smalțului.
40. Tehnici de modelare a machetei din ceară a componentei metalice, a coroanei mixte
metaloceramice.
Macheta componentei metalice se modelează prin înmuierea bontului în băița de ceară, apoi prin
depuneri succesive de ceară se modelează marginile ocluzale și marginea cervicală.
Tehnica Inzoma presupune modelarea formei retentive a componentei: zona cervicală concavă iar
marginea incizală și ocluzale în formă de guleraș. Pentru aliajele nobile poate fi folosită o folie în
formă de plasă care se plastifică și se adaptează pe bont.
49. Etapele clinico – tehnice de confecţionare a coroanei de substituţie simple din acrilat.
Metoda directă: medicul adaptează elementele radicular și coronar prefabricate și le fixează prin
cimentare sau confecționează un pivot din sârmă la care ajustează un dinte din acrilat prefabricat.
Metoda indirectă:
- Clinic: amputarea resturilor coronare, prepararea canalului radicular, prepararea bontului radicular,
realizarea pivotului din sârmă cu o porțiune supraradiculară retentivă, amprentarea împreună cu
pivotul din sârmă;
- Laborator: confecționarea modelului din gips (după înlăturarea amprentei pivotul din sârmă
rămâne pe model), poziționarea modelelor în relație centrică și fixarea lor în simulator; modelarea
machetei dispozitivului coronar, schimbul cerei în acrilat după tehnica clasică (tipar,
termopolimerizare), ajustarea pe model, prelucrarea cu instrumente abrazive, lustruire;
- Clinic: fixarea coroanei de substituție prin cimentare în cavitatea dintelui.
65. Varietăţile de ceară utilizate la modelarea machetei punţii dentare întreg turnate.
Pentru tehnica modelării prin adiție se folosește ceara ambalată sub formă de bastonașe de culoare
roșie, albastră și verde.
* Ceara roșie este destinată adaptării machetelor coroanelor în regiunea cervicală, din ceara albastră
se modelează corpul de punte, iar din ceara verde - fețele coroanei. Mai nou, este ceară de
modelare universală de o culoare sau set de culori comercializată sub formă de blocuri sau turnată
în ambalaje metalice.
- Pentru tehnica modelării prin turnare este folosită ceară de modelare albastră.
- Pentru tehnica de frezare sunt comercializate blocuri de ceară specială pentru frezare.
- Ceara utilizată la modelarea machetei canalului de turnare este de culoare verde sau albastră,
ambalată în buclă și are formă de cilindru cu diametru de 2, 3, 4 mm
66. Utilajul, instrumente şi materiale necesare pentru prepararea dinţilor stâlpi în punţile
dentare întreg turnate.
Piesa de mână: turbina cu răcire.
Instrumente: freze diamantate: cilindro-conică cu vârf rotunjit și granulatie medie (0,8 mm), formă
de flacără, subțire și scurtă, în chanfrein, cilindro-conică cu vârf rotunjit (granulație fină) (1-2
mm), freză de finisare, freză în formă de roată, daltă și conformator de unghiuri.
Materiale: o placă de ceară de bază (roz).
68. Tehnici de modelare a machetei din ceară a punţii dentare întreg turnate.Canale de
turnare, cerinţe şi metode de formare a acestora.
Tehnici de modelare: adiție, turnare, răzuire, frezare.
Modelarea machetei din ceară a punții dentare întreg turnate se face în două etape: modelarea
machetei elementelor de agregare și modelarea machetei corpului de punte. Ulterior aceste două
componente se solidarizează și se obține o machetă din ceară monolită a punții.
Macheta din ceară a elementului de agregare se modelează prin adiție, apoi, la necesitate, prin
răzuire, redând contactele ocluzale și individualizarea morfologiei coronare.
Macheta din ceară a corpului de punte poate fi modelat prin turnare într-o amprentă (pentru coroane
metalice) sau într-un conformator special (pentru coroane mixte) sau poate fi adaptat un dinte
standart din acrilat.
Solidarizarea se face prin picurare de ceară între machete.
Canale de turnare – sunt niște tunele sau rețele prin care aliajul topit curge și umple cavitățile
tiparului.
Pentru a realiza canalele de turnare este necesar de a modela macheta canalului de turnare. Aceasta
se confecționează din tije metalice, din ceară sau alte materiale care ard fără reziduuri. Ele sunt
lipite de machetele protezelor apoi de conul capacului conformatorului, după care urmează
ambalarea și preîncălzirea tiparului. Anume la această etapă ceara se topește și curge din tipar,
formîndu-se niște cavități în formă de tuneluri – canalele de turnare – prin care va fi introdus
aliajul topit.
Sunt două tehnici de realizare a machetelor canalelor de turnare: clasică și modernă.
Tehnica clasică presupune lipirea la fiecare machetă a cîte o tijă cu diametrul de 1,7- 3 mm și cu
lungimea de 3-5 mm. Cu 2-3 mm mai sus de macheta protezei, prin depunere de ceară, este
modelată o sferă cu diametrul de 3-4 mm (care va fi pe post de rezervor care va compensa
volumul ce se va pierde prin contracția aliajului în timpul răcirii). Ulterior, extremitatea liberă a
machetei canalului este lipită de conul capacului conformatorului.
În caz că este necesară ambalarea a mai multor machete, la con este solidarizată o tijă cu diametrul
de 5-6 mm și lungimea dependentă de numărul machetelor (macheta canalului principal), iar la ea
se solidarizează machetele canalelor secundare (la capătul cărora se află machetele protezelor).
Tehnica modernă presupune lipirea la fiecare machetă cîte o tijă verticală de 2,5-3 mm în diametru și
lungime de 3-4 mm iar la extremitățile libere ale lor se fixează o altă tijă orizontală (care va fi pe
post de rezervor). La această tijă se mai solidarizează alte 2- 3 tije orizontale care se lipesc de
conul capacului conformatorului.
Sunt realizate și canale de evacuare a gazelor lipind tije de ceară cu diametrul de 0,5 mm la machetă
și la marginea conului de pe capacul conformatorului.
Principii de poziționare a machetei canalului de turnare:
pe locul cel mai gros al machetei, dar să nu modifice morfologia;
pe suprafața machetei care nu prezintă relief ascuțit;
tija este orientată în direcția de rotație a centrifugii.
72. Tehnici de modelare a machetei din ceară a punţilor dentare fizionomice acrilice.
Aditivă – cu un instrument fierbinte se depune ceară picătură cu picătură până la modelarea formei
anatomice a dintelui;
Substractivă – Cu un instrument de modelare se răzuiește surplusul de ceară până la atingerea
formei anatomice corecte a dintelui;
Turnare – ceara se topește și se toarnă într-un conformator (o copie negativă fidelă a unui model de
dinți); macheta obținută se adaptează la bonturile dinților și în breșă.
73. Tehnici de realizare a tiparului pentru transformarea machetei din ceară a punţilor
dentare fizionomice acrilice în materialul solicitat.
Tehnica clasică. Tiparul pentru proteze fixe este compus din două jumătăți: superioară și inferioară.
Chiuveta are două jumătăți: superioară și inferioară.
Macheta punții dentare acrilice este detașată (de model) împreună cu porțiunea modelului cu care
contactează, acest complex se deretentivizează (sunt înlăturate toate elementele modelului care
vor putea îngreuna deschiderea tiparului) și se ambalează în jumătatea inferioară a chiuvetei astfel
încât ghipsul să ajungă până la marginea machetei, nu mai sus (va apărea o linie întunecată).
După priza ghipsului, se aplică celălalt inel al chiuvetei și se cufundă în apă cu săpun pentru izolare
(5-7 min). Chiuveta se umple cu ghips iar după priză, se introduce într-un vas cu apă fierbândă
pentru 2-3 minute pentru a se topi ceara, după care se scoate, se deschide și cu un jet de apă
fierbinte se spală toată ceara.
După ce se usucă, suprafețele tiparului sunt acoperite cu un material de izolare și se lasă să se
răcească. Tiparul este pregătit pentru introducerea și polimerizarea acrilatului.
Tehnica modernă. Ambalarea se face similar ca la tehnica clasică, cu diferența că la macheta punții
se solidarizează macheta canalului de turnare iar acrilatul este introdus prin injectare.
82. Materiale şi tehnica realizării machetei din ceară pentru confecţionarea punţilor dentare
mixte metalo - ceramice.
Pentru realizarea modelului compus cu bonturi mobilizabile este nevoie de gips dur de clasa IV, gips
de clasa III, tije de ghidaj.
Se prepară pasta de gips de clasa IV și se introduce în amprentă sub control vizual, pe măsuța
vibratorie, controlând ca gipsul să pătrundă în toate imprimările.
După priza gipsului aceasta va fi partea lucrătoare. Aceasta se scoate din amprentă, se elimină
surplusurile cu ajutorul trimerului și a soclatorului, apoi soclului i se redă o suprafață netedă. Cu
ajutorul aparatului laser pin se fac găuri în partea bazală a soclului în punctele de proiecție ale
dinților stâlpi. În aceste găuri sunt poziționate tijele de ghidaj. Partea lucrătoare se introduce în
apă cu săpun pentru 4-5 min pentru a se izola. Se prepară pasta de gips de clasa III și se umple
conformatorul pentru soclu apoi în aceasta se introduce partea lucrătoare împreună cu tijele. După
priza gipsului, soclul se fasonează și se elimină partea lucrătoare. Bonturile sunt secționate și
pregătite pentru modelarea machetei.
87. Tehnica modelării machetei din ceară a componentei metalice a punţii dentare
metaloacrilice.
•aditivă – prin adiția cerei picătură cu picătură se redă forma și grosimea corectă a carcasului
metalic;
•substractivă – frezarea sau răzuirea cerei;
• adaptarea elementelor prefabricate.
- Modelarea începe cu crearea unor cape de ceară pe bonturile dinților stâlpi (prin metoda răcirii
progresive sau adaptarea foliei de ceară prefabricată sau termoplastică) - După care în zona
cervicală se depune ceară de colet (pentru o adaptare mai bună la prag) - În zona edentată se
adaptează un bloc de ceară albastră sau elemente prefabricate și apoi prin tehnica adiției și răzuirii
se modelează macheta carcasului metalic. - Pe suprafața machetei se aplică un lac adeziv peste
care se presoară retențiile.