Curiozitati

1. Era un adevărat cuceritor, știa cum să le „amețească” pe femei. Le vorbea

dulce, le făcea complimente şi, lucrul principal, conversa cu ele totdeauna
potrivit cu individualitatea lor. Câştiga uşor simpatia damelor.

2. Era un naționalist înrăit și saluta pe toată lumea cu „Trăiască naţia!”

3. Suferea de o boală psihică: sindrom bipolar.

4. Era un fumător înrăit. S-a dus vestea că era și băutor. Paradoxal, pentru
cei care şi-au format imaginea aceasta cu Eminescu, poetul nu era un băutor
înrăit. Bea puţin. Dar îi plăcea, în schimb, să piardă nopţile şi să fumeze. Fuma
enorm.

5. In copilaria sa, micul Eminescu, obișnuia să își sperie tatal punând șerpi
vii în curte. Copilul se amuza teribil când tatăl său vedea aceste reptile.

6.Veronica Micle s-a sinucis la 50 de zile după moartea lui Mihai Eminescu.

7. Eminescu și Veronica au avut împreună un copil care s-a născut mort în

anul 1879.

8. Muza poeziei “Pe langa plopii fără soț” a fost Cleopatra Leca Poenaru,
verișoara lui Caragiale. Se pare că domnișoara avea casa pe strada Cometa nr.
6, o stradă mărginită de plopi pe care Eminescu i-a numărat și i-a dat un numar
fără soț.

9. Cea mai cunoscută fotografie cu Eminescu a fost realizată în anul 1869,

în Piaţa Sf. Wenceslas din Praga, pe când poetul avea 19 ani.

10. Deşi a avut o inteligenţă rară, nu lua note prea bune în scoală. Spirit
inegal, incapabil să se supună unei discipline prea aspre, Eminescu nu era în
liceu un şcolar prea silitor. Iubea lectura, dar nu și școala.

11. Primii fiori ai dragostei îi trăiește la Ipoteşti, îndrăgostindu-se de o fată

care a murit de tânără. Peste ani poetul îşi aduce aminte de ea cu regret,
scriind: “Surâsul ei sfielnic şi ochiul ei cuminte/ Sunt duse fără urme de pe acest
pământ/ S-a stins. “

12. În perioada 1874-1875, a fost profesor de limba germană la Institutul

academic din Iaşi. Deşi era un profesor corect, foarte exigent, elevii au facut
grevă, cerând înlăturarea sa.

13. Cunoștea mai multe limbi: greacă, latină, italiană, franceză, spaniolă,
germană și sârbă.

14. Se spune că ar fi avut un “copil din flori” cu fiica morarului din Ipotești.

15. Cât a locuit în casa părintescă, era responsabil cu verificarea cuibarelor și

strângerea ouălor.
Mihai Eminescu (o biografie pe scurt)

1850 : se naşte la Ipoteşti pe data de 15 ianuarie ca al şaptelea copil al familiei

Eminovici.

1858 – 1860 : urmează şcoala primară.

1860 – 1861 : urmeazã cursurile Ober Gymnasyum din Cernăuţi

1867 : este angajat ca sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly.

1869 : se înscrie la Universitatea de Filosofie din Vienna.

1872-1874 : este student la Berlin.

1873 : primeşte o slujbă la Consulatul român din Berlin.

1874 : este numit ca director la Biblioteca Centrală din Iaşi.

1877 : se stabileşte la Bucureşti, unde este redactor la ziarul « Timpul », unde

desfăşoară o intensã activitate publicistică.

1883 : începe o perioadă dramatică pe planul sănătăţii sale, marcată de internări

în spital, urmate de reveniri în viaţa publică şi de activitate literară, alternanţe ce
se vor întîmpla pînă la prematura sa moarte.

1889 : în cursul noptii de 15 iunie, la ora 3 a.m., moare în sanatoriul doctorului

Şutu şi va fi înmormîntat, două zile mai tîrziu la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Poeziile sale cele mai cunoscute, care i-au adus faima şi titlul de cel mai mare
poet român: Luceafărul, Mortua Est, Scrisoarea a III-a, Epigonii, Lacul,
Singurătate, O mamă, Adio, Înger si demon, Melancolie, Dorinţa, Floare-
albastră, Memento Mori, Strigoii, Odã (în metru antic), Mai am un singur dor, La
steaua.
Casa memorială Mihai Eminescu – sat Ipotești, jud Botoșani