Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
K.A. 10
9
K 8
R 7
6
Factorul
5
4
3
T 2
1
1 0
1 2 3 4 5 6 7 8 [mm]
2
Figura 3.13
3.7.3 Măsurarea pierderilor dielectrice ale uleiului
Pierderile dielectrice sunt hotărâtoare pentru tensiuni mai mari de 35
kV, înalte şi foarte înalte, factorul esenţial constituindu-l formarea depunerilor.
De regulă, apariţia pierderilor dielectrice poate să preceadă începerea formării
de depuneri. Creşterea tangentei unghiului de pierderi dielectrice a uleiului (tg
δ) este determinată de prezenţa materialelor dizolvate ce intră în construcţia
transformatorului şi de prezenţa umidităţii în ulei. Măsurarea unghiului de
pierderi dielectrice a uleiului ajută la depistarea înrăutăţirii parametrilor
142 ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE
r
T.C. Cm Bm Am
T.T. T
A A c b a
V
Figura 3.14
Schema este prevăzută cu elemente de măsură şi protecţie. Curentul de
scurtcircuit pe partea de înaltă tensiune trebuie să fie suficient pentru a produce
un defect vizibil prin străpungerea izolaţiei interne sau conturnarea celor
externe. Puterea de scurtcircuit a instalaţiei de încercare trebuie să fie suficientă
pentru evitarea fenomenelor de autoexcitaţie.
În cazul apariţiei unor străpungeri în transformatorul care se încearcă,
se va deconecta automat sursa de alimentare, iar generatorul de alimentare
trebuie dezexcitat printr-un automat de dezexcitare.
144 ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE
c b a c b a c b a
~ ~
a. b. c.
Figura 3.15
La străpungerea izolaţiei de ulei şi hârtie, sau a intervalului de ulei, la
încercarea izolaţiei principale cu tensiune indusă, se vor amorsa eclatoarele de
protecţie dacă sunt montate la neutrul transformatorului.
La reanclanşarea sursei de înaltă tensiune, când tensiunea va fi ridicată
din nou la valoarea de încercare, se produce o nouă descărcare sau o nonă
amorsare a eclatorului de protecţie. Dacă la reanclanşarea sursei de înaltă
tensiune nu se străpunge din nou izolaţia, înseamnă că s-a refăcut rigiditatea
dielectrică a intervalului prin deplasarea din canalul de arc a produselor de
Capitolul 3 ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATOARELOR 147
U/Um U/Um
1,0 1,0
0,9 B 0,9
B
0,7 C
0,5
0,3 A A
0,1 D t
t
00 1,0
1
T` T T1=1.67 T T1
T1 T2 T`=0.3T1=0.5T
a. b.
Figura 3.16.
Transformatorului de încercat T.I (figura 3.7 a), i se aplică o undă de
impuls standard, T1/T2 = 1,2 µs/50µs, produsă de generatorul de impuls G, sau
o undă tăiată cu ajutorul dispozitivului de tăiere (eclator) E. închiderea
circuitului de impuls, se realizează prin instalaţia de punere la pământ. Unda
plină standardizată, satisface:
T1 1,2 ± 30%
= [µs] (3.32)
T2 50 ± 20%
Generatorul de impuls de tensiune reprezintă un sistem de
condensatoare ce se încarcă în paralel un timp prestabilit după care, la
atingerea unei anumite tensiuni, se descarcă rapid în serie prin intermediul unor
eclatoare (figura 3.17 b).
Durata T2 este dată de capacitatea echivalentă a condensatoarelor legate
în serie (C) şi rezistenţa Rp ce poate constitui şi divizorul de tensiune. Durata
minimă pentru T1 ,este determinată de capacitatea de sarcină Cf şi de
Capitolul 3 ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATOARELOR 149
C Rp C1 C Rp C1
G E T1
Rb Rs
C R`p Rp
a. b.
Figura 3.17
Pentru transformatoarele în ulei, tensiunea de încercat va fi de polaritate
negativă pentru a reduce riscul descărcărilor aleatoare exterioare în circuitul de
încercare, iar în timpul probelor, eclatoarele de trecere vor fi scoase sau vor
avea distanţa mărită, pentru evitarea amorsării.
Înainte de aplicarea tensiunii de încercare la impuls, se vor ridica o
serie de oscilograme (nomograme) de comparaţie la o tensiune redusă de (50-
70)% din tensiunea de încercare. După aceasta, se continuă cu trei impulsuri de
tensiune plină. Secvenţa încercărilor la impuls de tensiune se aplică succesiv
fiecărei borne de linie a înfăşurării încercate. Celelalte borne ale înfăşurării se
vor lega la pământ, direct sau prin intermediul unei impedanţe reduse (şunt).
Dacă neutrul este accesibil (scos la cutia de borne) se va lega în acelaşi mod la
pământ, la pământ fiind legată şi cuva. Încercarea la impuls a bornei de nul se
va face prin intermediul unei borne de linie oarecare sau al bornelor de linie
legate între ele. Borna de nul se va lega la pământ printr-o impedanţă
dimensionată astfel încât, amplitudinea tensiunii care apare la bornele acestei
impedanţe la aplicarea impulsului de tensiune pe borna sau bornele de linie să
fie egală cu tensiunea de încercare a capătului neutru (STAS 1703/3-80).
150 ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE
U1N U1sc
K X x X x
∆R1 2 1
A
∆R2
∆R2 3
t 4
∆R3
∆R3
T1 T1
t
∆t 2∆t 3∆t 4∆t
Figura 3.20 Figura 3.21
- pentru transformatoarele cu modul de răcire ON, OF şi OD,
temperatura medie a uleiului este determinată ca diferenţă între temperatura
uleiului la partea superioară şi jumătate din căderea de temperatură în răcitor.
Pentru cuvele cu ţevi sau cu radiatoare montate pe ele, căderea de temperatură
se va lua egală cu diferenţa între temperaturile la partea superioară şi partea
inferioară a suprafeţei unei ţevi de răcire sau element de radiator, ţeava sau
elementul de radiator fiind alese pe cât posibil la mijlocul unei părţi a cuvei. În
cazul răcitoarelor separate, căderea de temperatură se va lua egală cu diferenţa
citirilor termometrelor, aşezate în locaşurile amplasate la racordurile de
admisie şi de refulare ale răcitorului şi în vecinătatea cuvei principale;
- pentru transformatoarele cu puteri nominale până la 2500 kVA, cu
circulaţia naturală a uleiului, echipate fie cu cuve netede, fie cu cuve ondulate
160 ÎNCERCĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE
A1 A2
A a
~ V1 V2 Rs
K1 X x K2
Figura 3.22
Se compară θînf obţinută cu temperatura admisibilă corespunzătoare
clasei de izolaţie şi modului de răcire. Se vor măsura, de asemenea,
temperaturile circuitelor magnetice a căror supratemperatură trebuie să
corespundă celor specificate în tabelul 10. Se vor compara rezultatele obţinute
prin această metodă, cu cele obţinute prin metoda încercării în scurtcircuit.
3. Metoda opoziţiei utilizează două transformatoare, din care unul este
transformatorul încercat. Acestea sunt conectate în paralel şi alimentate de la
tensiunea nominală a transformatorului încercat. Folosind raporturi de
transformare diferite sau o tensiune injectată, se obţine curentul nominal în
transformatorul încercat.
În cazul transformatoarelor cu mai multe înfăşurări, la care pot fi
încărcate simultan mai mult de două înfăşurări, încercările la încălzire se vor
realiza în mod normal pentru înfăşurări luate două câte două. Dacă puterile
nominale ale fiecărei înfăşurări nu permit efectuarea încercării
transformatorului cu pierderi totale, se va face corecţia încălzirii uleiului în
partea superioară, pentru transformatoarele în ulei.
Capitolul 3 ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATOARELOR 161