MINISTERUL EDUCAŢIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT SUCEAVA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU OTITĂ

Asistent Medical Generalist

INSTITUTOR/COORDONATOR: ABSOLVENT:
Grosariu Andreea Ciubotaru Denisa-Alexandra

SESIUNEA
AUGUST
2021

1
 Cuprins

CAPITOLUL I DATE GENERALE

1. Anatomia şi fiziologia urechii................................................................pg 3

2. Prezentarea teoretică a bolii: Otita........................................................pg11
2.1.Definiție.............................................................................................. pg11
2.2.Etiopatogenie.......................................................................................pg12
2.3.Simptomatologie..................................................................................pg 12
2.4.Diagnostic............................................................................................pg 13
2.5.Evoluție ...............................................................................................pg 15
2.6.Tratament.............................................................................................pg15

CAPITOLUL II INGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului .......................................................................pg17

2.2 Asigurarea condiţiilor de igienă şi confort.........................................pg 18
2.3. Alimentaţia....................................................................................... pg 18
2.4. Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative.....................................pg 19
2.5. Recoltarea produselor biologice şi patologice..................................pg 21
2.6. Administrarea medicamentelor.........................................................pg 22
2.7. Efectuarea tehnicilor de îngrijire......................................................pg 22
2.8. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii.........................pg 31
2.9. Educaţie pentru sănătate..................................................................pg 31
3. Externarea pacientului ........................................................................pg 33

CAP.III ÎNGRIJIRI SPECIFICE

Cazul 1 - Plan de îngrijire ..........................................................pg 33

Cazul 2 - Plan de îngrijire...........................................................pg 40
Cazul 3 - Plan de îngrijire...........................................................pg 46

CAP. IV CONCLUZII........................................................................pg 52

BIBLIOGRAFIE.................................................................................pg 54

2
 CAP.I DATE GENERALE

1.Anatomia şi fiziologia urechii

Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine sau succesându-
se neegulat. Produse prin condensări şi rarefieri ale aerului, undele sonore au trei proprietăţi
fundamentale : intensitatea, care este determinată de amplitudine, înalţimea, condiţionată de
frecvenţă, şi timbrul, depinzând de vibraţiile armonice supra-adăugate. Frecvenţa sunetelor
percepute de urechea uamană este cumprinsă între 25 şi 20.000 cicli/s, iar sensibilitatea
auditivă maximă este cuprinsă între 1000-3000 cicli/s .

Din punct de vedere anatomic, urechea este împărţită în două mari componente:
1. Urechea periferică care este alcătuită din :
A) ureche a externă (pavilionul şi conductul auditiv extern)
B) urechea medie (cutia timpanului, trompa lui Eustachio şi mastoida)
C) urechea internă (labirintul osos şi membranos)
2. Urechea centrală care este formată din căile şi centrii acustici şi vestibulari.

Urechea externă
Urechea externă reprezintă partea externă a urechii. Acea parte vizibilă a urechii, numită şi
pavilion, sau concă auriculară, captează undele sonore din aer după care le transmite prin
canalul auditiv către urechea internă.

a ) Pavilionul urechii este situat între apofiza mastoidă şi articulaţia temporo-

mandibulară .
Acesta poate fi comparat cu o pâlnie, dar având o alcătuire mai complexă prin
cutele şi şanţurile de la suprafaţa sa.
Pavilionul urechii prezintă mai multe elemente :
- Helixul ;
- Antehelixul;
- Tragusul;
- Antetragusul;
- Incizura intertragală;

Ele au semnificatia amprentelor digitale, servind în medicina legală la

identificarea indivizilor.

La exterior pavilionul este acoperit de tegumente, care se continuă cu cele

din jur (fată, gât, craniu).

3
 b) Conductul auditiv extern continuă pavilionul, în profunzime până la timpan, începând
printr-un orificiu numit meat auditiv extern.
Conductul auditiv extern are o lungime de aproximativ 2.5 cm , este căptuşit cu piele ce
conţine foliculi piloşi (foliculi ai firului de păr), glande sebacee, glande cruminoase, glande
sudoripare. Subsranţa păstoasă cu aspect ceros care se formează în interiorul conductului
auditiv extern are rol de a proteja urechea.
Connductul auditiv extern are formă de S italic şi este alcătuit în porţiunea externă de ţesut
fibrocartilaginos acoperit de piele ce prezintă foliculi pilosebacei şi glande ceruminoase şi o
porţiune internă, osoasă, situată la nivelul osului temporal. Este dlimitat anterior de articulaţia
temporo-mandibulară, posterior de procesul mastoid, inferior de glanda parotidă, iar superior
de etajul mijlociu al bazei craniului.

Conductul se învecinează cu cutia craniană în sus, cu parotida în jos, cu mastoida înapoi şi

cu articulaţia temporo-mandibulară înainte.

Fig.1. Anatomia urechii

Urechea medie

Urechea medie sau casa timpanului este formată dintr-o cavitate aflată în grosimea stâncii
temporalului. Vibraţiile sonore , acţionând asupra timpanului, pun în mişcare un lanţ de
oscioare aflat în această cavitate şi care în partea externă se sprijină pe timpan , iar în partea
internă intră în contact cu membrana care acoperă fereastra ovală , membrană situată la limita
dintre urechea medie şi urechea internă.

Aceasta este interpusă între urechea externă şi cea internă, fiind săpată în porţiunea
petro-mastoidiană a osului temporal.

4
 a) Cutia timpanului este o cavitate acrată, de forma unei lentile biconcave, care prezintă
trei etaje suprapuse:

- etajul superior- atica sau epitimpanul ;

- etajul mijlociu- atrium sau mezotimpanul;
- etajul inferior- hipotimpanul sau recesul hipotimpanic, care se află sub nivelul
conductului auditiv extern.
Epitimpanul este compartimentat în mai multe cămărute, numite pungile lui Prussack,
Troeltch şi Kretschmann, datorită prezenţei la acest nivel a oscioarelor şi a ligamentelor lor..

Cutia timpanului are şase pereţi :

1) peretele superior sau peretele cerebral , este format de o parte a stâncii temporalului şi
care vine în raport cu lobul temporal al emisferelor cerebrale acoperite de meninge ;
2) peretele inferior care se mai numeşte şi jugular deoarece vine în raport cu vena
jugulară internă ;
3) peretele anterior care se mai numeşte şi tubar , deoarece la nivelul acestuia se deschide
trompa lui Eustachio prin care casa timpanului comunică cu nazofaringele, iar această
comunicare are rolul de a egaliza presiunea pe ablele feţe ale timpanului;
4) peretele posterior , se mai numeşte şi mastoidian. De la nivelul acestui perete, casa
timpanului comunică printr-un mic canal osos cu celulele mastoidiene ;
5) peretele lateral , care se mai numeşte şi timpanic, iar de la acest nivel se află
membrana timpanică care se interpune între urechea externă ş urechea medie;
6) peretele medial , se mai numeşte şi labirintic , acolo se găseşte fereastra ovală şi
fereastra rotundă.

Conţinutul cutiei timpanului este format din lantul osicular, ligamentele osiculare şi muşchii
osiculari. Tot acest ansamblu constituie sistemul timpano-osicular cu rol în transmisia undelor
sonore, de la urechea externăcătre urechea internă.
Lanţul osicular este alcătuit din ciocan, nicovală, scăriţa şi se întinde de la timpan la
fereastra ovală, fiind acoperit de mucoasa casei timpanului.
Ciocanul, cel mai extern, este inclus în pars tensa a membranei timpanice, iar scărita cel mai
intern, este inclavată în fereastra ovală, prin palatină şi cu ajutorul unui ligament inelar.
Nicovala este interpusă între capul ciocanului şi cel al scăritei. Articulaţiile dintre
oscioare se solidarizează între ele, permiţând buna lor funcţionare.
Articulaţiile dintre ciocan si nicovală se anchilozează din primii ani de viată, formând
un bloc unic ciocan - nicovala, în schimb, articulaţia dintre nicovală şi scăriţă ramâne mobilă
tot restul vietii, aceasta fiind functională.
Ligamentele osiculare sunt în număr de patru, acestea fiind, trei pentru ciocan
(ligamentul suspensor sau superior, ligamentul extern ce se întinde ca un evantai la marginea

5
inferioară a zidului atical şi ligamentul anterior fixat pe scurta apofiză a ciocanului) şi unul
singur pentru nicovală- posterior.
Muşchii osiculari sunt: muşchiul ciocanului care se prinde pe faţa internă a mânerului,
apropiindu-l de peretele intern al casei şi muschiul scăritei pe care îl trage înapoi şi înafară .
’’

Fig.2. Lanţul osicular

b) Trompa lui Eustachio sau tuba este un conduct care leagă casa
timpanului cu rinofaringele. Aceasta prezintă două segmente tronconice,
turtite transversal şi opuse prin vârf: un segment postero-extern osos, mai
mic (protimpan) şi un altul antero-intern, mai mare, sau segment
fibrocartilaginos, care se deschide în timpanul deglutiţiei, sub acţiunea
muşchilor peristafilini, care se inseră în jurul său, spre deosebire de trompa
fibrocartilaginoasă, cu rol fundamental în patologia urechii medii, trompa
osoasă sau prototimpanul exercită doar un rol pasiv în aerarea casei
timpanului, având pereti rigizi, nefunctionali. Locul de unire al celor două
segmente este mai îngustat si se numeste istm. Trompa este căptusită de o
mucoasă cu epiteliu ciliat, în continuitate cu mucoasa casei şi a
rinofaringelui. La adulţi are o lungime de aproximativ 3.5 cm. Se întinde
de la orificiul timpanic până la orificiul faringian care este situat pe
peretele nazofaringelui.

6
 Fig.3. Urechea medie, canalul auditiv si membrana timpanica

c) Mastoida este un masiv osos al osului temporal, care are formă triunghiulară, cu un vârf
inferior, situată înapoia conductului auditiv extern. La exterior, aceasta prezintă pereţi formaţi
din os compact (tablele mastoide), între care se găsesc celule pneumatice, veritabile funduri
de sac aerice ale cutiei timpanice. Sistemul pneumatic mastoidian nu are nici un rol în
fiziologia auzului, mastoidectomia neproducând surditate. Dintre celulele mastoidiene, una
este constantă, mai mare (antrul mastoidian) şi comunică cu casa timanului printr-un mic
canal (aditus ad antrum).
Structural, mastioda este denumită diferit în funcţie de volumul şi numărul celulelor
pneumatice. Când aceste celule sunt mari şi numeroase, mastoida se numeşte pneumatică;
atunci când sunt mici este vorba de mastoida diploică, iar când celulele sunt aproape dipărute,
mastoida este eburnată sau scleroasă. În peretele anterior al mastiodei se află porţiunea a treia
a apeductului lui Fallope cu segmentul vertical al nervului facial, iar în partea posterioară a
peretelui intern există amprenta sinusului venos lateral. Peretele extern situat sub tegumente,
este peretele chirurgical de abordare a mastoidei.

Urechea internă

Urechea internă conţine aparatul cohlear, destinat auzului şi aparatul vestibular, destinat
echilibrului, organe senzoriale situate în cavităti membranoase, la rândul lor aşezate în cavităti
osoase de forme, direcţii şi dimensiuni diferite .

7
În labirintul osos circulă perilimfa, lichid care scaldă spaţiul dintre labirintul membranos şi cel
osos, de unde şi denumirea de labirint perilimfatic, iar în labirintul membranos se găseşte un
alt lichid endolimfa, care îi dă numele de labirint endolimfatic.

Fig.4. Urechea interna

a) Labirintul membtanos endolimfatic este alcătuit dintr-un sistem de cavităţi închise,

care comunică între ele prin canale. Există o cămăruţă anterioară sau saculă şi o alta
posterioară sau utricula, ambele fiind situate în vestibulul osos, iar anterior acestor două
cămăruţe se află melcul membranos sau cohleea, care comunică cu sacula prin canalul
Hensen, iar posterior trei canale semicirculare, care comunică cu utricula. Din saculă şi
utriculă pornesc două canale, care confluează în canalul endolimfatic care se termină printr-o
dilataţie ascunsă într-o dedublare a durei mater (sacul endolimfatic).
Peretele labirintului membranos este unul subţire, fragil şi format din două tunici: o tunică
periferică, conjunctivă şi o tunică internă epitelială, care este diferenţiată pe alocuri în
porţiuni senzoriale. În structura stratului epitelial există celule de susţinere, celule
neurosenzoriale ciliate şi o membrană extracelulară în raport intim cu cilii celulelor
senzoriale. Zonele neuro-senzoriale diferă cu fiecare cavitate a labirintului membranos. În
saculă şi utriculă sunt petele sau maculele acustice, ale căror celule ciliate sunt acoperite cu
membrane otolitice, numite ”lapili” pentru utriculă şi ”sagite” pentru saculă.

În extremităţile dilatate ale canalelor semicirculare există crestele acustice sau

ampulare, al căror epiteliu senzorial este acoperit cu o formaţiune gelatinoasă numită cupulă.

8
În cohlee sau melc, epiteliul senzorial este situat în organul lui Corti,care este aşezat pe
membrana bazilara, în canalul cohlear delimitat de membrana lui Reissner şi stria vasculară.
Organul lui Corti este format din celule senzoriale auditive şi din celule de susţinere ale
Deiters şi Claudius. Deasupra acestor celule se află membrana tectoria, care intră în contact cu
celulele auditive, în momentul trecerii undei sonore.

b) Labirintul osos - perilimfatic cuprinde:

- o cavitate centrală, vestibulară, care comunică cu cutia timpanului prin fereastra ovală
şi cu conductul auditv intern prin mai multe orificii;
- trei canale semicirculare (extern, superior si posterior) care situate în afara şi înapoia
vestibulului şi care comunică cu vestibulul;
- un canal cohlear sau melcul, răsucit de două ori şi jumătate în jurul unui ax central
numit columelă si care comunică cu partea anterioară a vestibulului şi cu casa timpanului prin
fereastra rotundă.
Întregul labirint (membranos şi osos) este înconjurat de o carcasă osoasă cu structură
specială, derivată din cartilaj, fără zone periferice de creştere, care nu poate fi înlocuită prin os
cu structură haversiană şi al cărei volum maxim este dobândit în luna a cincea de viata
intrauterină (capsula otică). Această capsulă rezistentă apără organul auzului şi al echilibrului
şi se află situată în piramida pietroasă (stânca) a osului temporal.
Urechea internă constituie locul de origine aparentă a nervului cranian perechea a VIII-
a, care este format din două ramuri: nervul vestibular, care provine din maculele otolitice şi
din crestele acustice ampulare şi nervul auditiv, care se formează în organul lui Corti.

Vascularizatia urechii se face diferenţiat pentru fiecare segment anatomic.

Pentru urechea externă, arterele provin din artera auriculară posterioară şi artera
temporală superficială, ramuri din carotida externă, iar venele, satelite ale arterelor, se termină
în venele jugulare externă si internă. Limfaticele se varsă în trei grupe ganglionare: ganglionii
parotidieni, ganglionii subauriculari si ganlionii mastoidieni sau retroauriculari.
Pentru urechea medie , arterele emană din ramura auriculară a arterei maxilare interne,
artera stilomastoidiană din auriculara posterioară, artera timpanică inferioară din faringiana
ascendentă, artera timpanică anterioară din maxilara internă, artera timpanică superioară din
meningeea mijlocie, toate ramuri din teritoriul carotidei externe si artera caroticotimpanică,
ramură din carotida internă. Venele, analoge ale arterelor, ajung în plexul pterigoidian şi
sinusul pietros superior.

9
 Pentru urechea internă, artera auditivă internă, ramură a arterei cerebeloase antero-
inferioare, irigă întregul labirint membranos prin trei ramuri: artera vestibulră, vestibulo-
cohleară şi cohleară. Venele sfârşesc în sinusul venos lateral. Limfaticele se îndreaptă spre
spaţiile subarahnoidiene, în parte sau drenează prin intermediul limfaticelor cutiei timpanului,
de-a lungul trompei lui Eustachio, în ganglionii rinofaringelui.

Inervaţia urechii este şi ea diferenţiată. Nervii senzitivi ai urechii externe emană din
auriculo-temporal (ramură din mandibular) şi din ramura auriculară a vagului, care explică
reflexul de tuse care apare în timpul explorării conductului.
Urechea medie primeşte sensibilitatea din nervul lui Jacobson (ramură din
glosofaringian) şi nervul caroticotimpanic (ramură a plexului carotidian). Nervii motori
asigură mobilitatea muşchilor urechii externe prin facial şi a muschilor oscioarelor prin
trigemen (pentru muschiul ciocanului) şi prin facial (pentru muschiul scăritei).

Audiţia este funcţia urechii de a percepe sunetele de anumite frecvenţe şi intensităţi.

Pragul minim al unui auz normal – pentru conducerea aeriană – este situat audiometric între 0
si 30 dB.
Un sunet poate fi receptat pe cale fiziologică (meato-miringo-osiculo-cohleară) numită
şi cale aeriană, dar poate fi receptat şi pe alte căi, cum ar fi calea otică osoasă (mastoidă-
cohlee) – cale parafiziologică la omul normal, numită şi conducerea osoasă. Această cale
devine fiziopatologică atunci când este blocat complet sistemul de transmisie.

Sindromul otoreic
Otoreea (scurgerea secreţiilor auriculare) poate avea aspecte clinice diferite, şi anume
poate fi seroasă (otoleea tubară, otolicvoreea), seromucoasă (purulentă).
Otoreea purulentă poate fi întâlnită în următoarele circumstante clinice: otita externă
supurată, parotida supurată sau adenita parotică fistulizată în CAE, adenita retroauriculară
fistulizată în CAE, otita medie supurată acută, otoreea tubară, otită medie supurată cronică,
otomastoidita supurată acută si cronică, otita TBC, otita luetică, etc.

10
 Fig 5. Supuratie

2. Prezentarea teoretică a bolii: Otita

2.1.Definiție

Otita este o inflamaţie acută sau cronică a urechii, care este însoţită de dureri puternice
la nivelul urechii şi a capului. Acastă inflamaţie poate fi localizată în oricare dintre
segmentele urechii : segmentul extern, segmentul mediu sau segmentul intern.

11
 Fig. 6.Otita medie acuta

2.2.Etiopatogenie

Sunt reprezentaţi de germeni ca Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae,

Moraxella catarrhalis şi mai rar de Pseudomonas aeruginosa şi Stafilococcus aureus.
Infectarea cu aceşti microbi se produce în general pe cale aeriană, prin particule infectate
împrăştiate în aer prin strănut, tuse, vorbit, dar şi prin contact direct cuuna sau mai multe
persoane bolnave.

Factorii favorizanţi pentru apariţia otitelor medii infecţioase:

Sunt legaţi în principal de obstrucţia foselor nazale şi a rinofaringelui, cum ar fi viroze

respiratorii, sinuzite acute, vegetaţii adenoide („polipii copilului”), deviaţia de sept nazal,
rinită hipertrofică şi rinită alergică, polipoza nazosinusala, tumori ale foselor nazale sau ale
rinofaringelui. De asemenea unele condiţii generale pot creşte riscul apariţiei otitelor medii,
cum ar fi diabetul zaharat şi imunitatea scăzută.

2.3.Simptomatologie

Otita medie acută poate evolua în patru faze succesive , cum ar fi : inflamaţie,
supuraţie, complicaţie si rezoluţie.
Stadiul de inflamaţie este caracterizat prin hiperemie şi edem al mucoperiostului din
urechea medie (căsuţa timpanului şi mastoida), cu constituirea exudatului serofibrinos, similar
otitelor acute virale.

12
 Exudatul se constituie în 3-7 zile şi se acumulează în cavitatea timpanică până ce o
umple în întregime şi apasă pe timpan care bombează către conduct.

Acumularea exudatului în cavităţile urechii medii determină atodinie violentă, cu

iradiere în tâmplă, mastoidă, orbită, maxilarul superior şi ceafă. Stadiul de supuraţie însemnă
transformarea exudatului în mucopuroi sau puroi franc, adică se formează un abces al casei
timpanului.
Durerile devin de acum pulsaţile, mai intense noaptea, determină insomnie, starea generală se
alterează şi apare febră 38-40°C. Se instalează surditate accentuată, ameţeli şi vertijuri
puternice. La otoscopie timpanul arată congestionat, difuz, cu dispariţia reperelor anatomice,
infiltrat şi bombat, mai mult în cadranul posterosuperior sau în jumătatea posterioară.
Mastioda este dureroasă la palpare, nu numai la nivelul vârfului, ci şi pe antru şi marginea
posterioară. Către a patra, a cincea zi de evolutie spontană, puroiul colectat, se va elimina
printr-o perforaţie la locul de maximă bombare.

În acestă fază perforativă a otitei acute supurate (otită supurată închisă) este bine să nu se
aştepte evoluţia spontană către perforatie şi să se practice miringotomia de îndată ce semnele
de colectare sunt evidente.
Sub influenţa antibioticelor şi în lipsa paracentezei, evoluţia spontană către perforare
poate fi jugulară, cu riscul de a favoriza instalarea unei otite adezive, cu scădere permanentă
de auz şi chiar apariţia complicaţiilor.

2.4.Diagnostic

Examenul obiectiv local evidenţiază în primul rând otoreea în conduct. Poate fi în

cantitate variabilă, este purulentă, puroi seros sau consistent (cremos), uneori sanguinolent,
fără ca acest lucru să constituie un semn de gravitate; este intens fetidă (în special în lipsa
efectuării unei toalete corespunzătoare a conductului auditiv extern).
Nu există însă o corelaţie între cantitatea otoreii si gravitatea otitei. Otoreea în cantitate
mică poate ascunde forme clinice grave, osteitice, ca aticita ce necesită intervenţie
chirurgicală.

13
 Flora depistată în secretie este polimicrobiană, predominând în general stafilococul.
Prezeţa anaerobilor măreste fetiditatea. În puseele de acutizare apare un germen dominant, de
obicei acela este streptococul.
Examenul otoscopic va fi efectuat foarte atent, după aspiraţia secreţiilor, eventual după
instilaţia apei oxigenate şi aspiraţia acesteia; din când în când se va examina timpanul la
microscop. Se va observa aspectul general al timpanului, locul perforaţiei, dimensiunile sale,
aspectul mucoasei din casă, prezenţa polipilor sau a colesteatomului.
Uneori perforaţia este greu de depistat, deoarece este acoperită de secrţtii, de cruste (în
special în mica perforaţie epitimpanală), iar polipul poate obstrua totalitatea lumenului
conductului şi atunci trebuie extras. În alte cazuri, perforaţia este recunoscută imediat si pare
uscată, dar nu putem afirma aceasta fără controlul efectuat cu ajutorul unei mese lăsate în
contact cu perforaţia timp de 1-2 zile.

Diagnosticul diferenţial al otitelor medii acute, practic nu se pune, pentru că

diagnosticul pozitiv este usor.
Simptomatologia dureroasă, reacţia mastoidiană, semnele generale, elementele
etiologice, aspectul otoscopic sunt suficiente pentru a afirma prezenta unei otite supurate
acute. În stadiul de inflamatie si cel incipient de supuraţie, aspectul timpanului poate crea
confuzie cu o miringită. În acest caz există semnele de otită externă subiectivă şi modificările
obiective ale conductului.
De asemenea, nu trebuie făcută eroarea de a lua drept otodinie o durere iradiantă, lipsa
modificărilor timpanice şi prezenţa focarelor vecine răspunzătoare (artrită temporo-
mandibulară, accident al molarului de minte, carie dentară, angină) lămuresc diagnosticul.
O problemă particulară a diagnosticului diferenţial este aspectul local întâlnit în otita
externă flictenulară sau miringita buloasă hemoragică de origine gripală, care este etichetată
de unii autori ca o afecţiune a urechii medii.
Diagnosticul nu este deloc usor: în favoarea localizării leziunilor pe conduct sunt bulele
şi veziculele evidenţe pe pielea conductului şi timpan, şi dispariţia lor când sunt întepate, în
plus dacă se încearcă o paracenteză se obţine senzaţia de rezistenţă pe care o dă stratul fibros
al timpanului, cu proba vacuităţii casei; pentru localizarea infecţiei în urechea medie pledează
otodinia fără caracterele durerii de otită externă şi surditatea de transmisie, care nu este
suficient justificată prin prezenta bulelor; iar evolţia leziunilor decide diagnosticul.
Înainte de perforatie mai trebuie făcut diagnosticul diferential cu otitele medii cu timpan
închis.

14
2.5 Evoluție

Prognosticul este în funcţie de tratament şi evoluţie. De obicei, dacă otita nu suferă

complicaţii, prognosticul este foarte bun.

Complicaţiile majore ale acestor forme de otita sunt:

-exteriorizările;
-fistulă labirintică;
-paralizia facială;
-tromboflebită de sinus lateral;
-complicaţiile meningocerebrale.

2.6.Tratament

Tratamentul ambulator (la domiciliu)

Adesea, majoritatea copiilor cu infecţii ale urechii au nevoie de odihnă şi îngrijire la
domiciliu. Mai mult de 80% din infecţiile urechii se pot vindeca fără tratament. În cazul în
care copilul are o formă moderată de infecţie şi tratamentul la domiciliu înlătură durerea de
ureche nu este necesară alegerea altei terapii.
La domiciliu se pot utiliza:
- medicamente ce înlatura durerea de ureche. Medicamente ca antiinflamatoarele
nesteroidiene (ca de exemplu Advil, Motrin sau Aleve) şi acetaminofenul (ca de
exemplu Tilenol si Tempra) ajută la îmbunătăţirea stării copilului. Administrarea
medicamentelor la copil este important să se facă înainte de culcare. Nu se recomandă
administrarea aspirinei la persoanele mai tinere de 20 de ani datorită riscului de aparitie
a sindromului Reye (boala caracterizată printr-o atingere cerebrală neinflamatorie şi o
atingere hepatică ce survine în continuarea unui episod viral acut) care are nevoie de
îngrijiri medicale de urgentă;
- aplicarea căldurii la nivelul urechii poate determina o ameliorare a durerii. Se pot folosi
comprese calde sau tampoane de vată calde. Nu se recomandă culcarea copilului cu
tampoanele calde datorita riscului de ardere locală. Tampoanele calde se recomandă a fi
folosite doar la copii destul de mari ca să poată spune daca îi arde ;
- încurajarea odihnei. Odihna va ajuta organismul să lupte împotriva infecţiei. Se
recomandă activităti de joc linistite ;

15
 - folosirea picăturilor pentru ureche. Medicii adesea recomandă folosirea picăturilor
pentru durerea de ureche. Nu se folosesc picăturile pentru ureche fără sfatul medicului
mai ales dacă copilul are tuburi de dren în ureche ;
- decongestivele, antihistaminicele, expectorantele şi alte metode locale reci neprescrise,
de obicei nu sunt foarte eficiente pentru tratarea sau prevenirea otitei medii.
Antihistaminicele pot determina somnolentă la copil, de asemenea determină îngrosarea
lichidului şi chiar pot înrăutăţi starea copilului.

Opţiuni de medicamente

Infecţiile urechii sunt tratate cu antibiotice. Cu toate acestea, cei mai multi copii cu
otite se vindecă fără antibiotice. În cazul în care copilul este îngrijit la domiciliu şi durerea
diminuă precum şi celelate simptome diminuă după cateva zile, nu sunt necesare antibioticele.
Atunci când se prescriu antibiotice, cel mai adesea prescriu amoxicilina (Amoxil) deoarece
este foarte eficientă si este mai ieftină comparativ cu alte antibiotice din aceeasi clasă.
Medicii specialisti recomandă efectuarea unui test auditiv mai ales dacă copilul are
lichid în spatele timpanului de mai mult de 3 luni. Auzul normal este mai dificil pe parcursul
primilor 2 ani de viată deoarece copilul învată atunci să vorbească. Medicul prescrie antibiotic
pentru a se clarifica lichidul şi totodată recomandă introducerea unui tub în ureche pentru
drenarea acesteia şi îmbunătăţirea auzului.
Alte medicamente care pot trata simptomele otitei medii sunt:
- acetaminofen (de exemplu Tylenol);
- antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu Advil, Motrin si Aleve), pentru durere şi
febră.
Medicamentele pentru durere, ca de exemplu codeina sau picăturile pentru ureche sunt
eficiente mai ales pentru durerile severe de ureche. Nu se recomandă picături pentru ureche
daca timpanul este rupt.
Uneori, corticosteroizii, cunoscuţi şi ca steroizi sunt utilizaţi împreună cu antibioticele
pentru a curăţa lichidul din spatele timpanului (otita medie supurată).
Steroizii nu sunt o alegere bună pentru tratarea otitei medii. Nu se folosesc steroizii la
copii care au venit în contact cu o persoană care are varicelă, în ultimele 3 săptămâni.
Decongestivele, antihistaminicele, expectorantele şi alte metode locale reci
neprescrise, de obicei nu sunt foarte eficiente pentru tratarea sau prevenirea otitei medii.
Antihistaminicele pot determina somnolentă la copil, de asemenea determină îngrosarea

16
lichidului si pot înrăutăti starea copilului. Tratamentul cu antibiotice este eficient în infectiile
cauzate de bacterii.

Tratament chirurgical.
Tratamentul chirurgical în infecţiile urechii medii (otita medie) constă în plasarea unui
tub de drenaj în interiorul timpanului unei urechi sau în ambele. Este una dintre cele mai
frecvente interventii în copilărie. În timp ce copilul se află sub anestezie generală, medicul
chirurg face o incizie mică în timpan după care introduce un tub mic de plastic deschis
(miringotomie sau timpanostomie cu plasare de tub). Adesea tubul este plasat în ambele
urechi.
Aceste tuburi introduse vor drena lichidul din urechea medie şi refac astfel auzul
pierdut. Copiii cu otită medie adesea prezintă şi lichid în spatele timpanului (otita medie
supurată) şi pierderea auzului. De obicei pierderea auzului este temporară dar sunt mult mai
afectati copiii în vârstă de 2 ani sau mai mici. Auzul normal este foarte important când copiii
mici învată să vorbească.

CAP.II INGRIJIRI GENERALE

2.1 Internarea pacientului

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa oricărui bolnav ; el se

desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor oameni străini în care
îşi pune toată încrederea.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie. Bolnavii
internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de internări, unde se
completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de garda, care va culege datele
anamnetice de la bolnav sau însoţitor şi le va notă în foaia de observaţie, stabilind
diagnosticul prezumtiv necesar şi din punctul de vedere al dirijării bonavului în secţiile de
spital. În vederea examinării clinice, efectuată de medicul de garda, asistenta medicală ajută
bolnavul să se dezbrace.

17
 După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenta
medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele, îl
ajută să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare unde îl
ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).
Hainele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării,
eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi
supuse deparazitării).
Astfel pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi
pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se
aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată.
2.2 Asigurarea condiţiilor de igienă şi confort ale pacienţilor

a) Schimbarea lenjeriei patului :

Are ca obiectiv asigurarea condiţiilor de igienă şi confort.

Avem nevoie de următoarele materiale:

- cărucior pentru lenjerie;
- mănuşi de unică folosinţă;
- cearşaf de pat;
- faţă de pernă;
- pătură;
- aleză, muşama;
- două scaune cu spătar.
De obicei, schimbarea lenjeriei se face dimineaţa, după măsurarea fucţiilor vitale , dar se
poate face ori de câte ori este necesar.
2.3. Alimentaţia

Se propune o cură bogată în sucuri, crudităţi, cereale, legume şi fructe precum şi suc de orz
verde (câte 50 ml de 3 ori pe zi), cu suplimentarea vitaminei B.
Bolnavul de otită va sta în repaus la pat, într-o încăpere bine încălzită şi cu aer umidificat. Va
fi legat la cap, peste urechi, sau va ţine, pe ureche, un săculeţ cald, plin cu mălai, sare sau
nisip. În sezonul rece, nu va ieşi afară cu capul descoperit deoarece pot să apară complicaţii
(otită supurată şi chiar surditate).

18
2.4. Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative

a. Pulsul
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe un plan
osos (arteră radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasa posterioară).
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de numărare.Se
reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu şi inelar de la mînă dreapta.
Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete pînă la perceperea
zvicniturilor pline ale pulsului .Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui care
îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul
unui ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatura se face cu pix roşu, pentru fiecare linie orizontală
socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.

Fig.7. Masurarea pulsului

19
 b. Tensiunea arterială
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Se aplică manşeta sprijinită şi în extensie cu braţul,se fixează membrana
stetoscopului pe arteră humerală sub marginea interioară a manşetei. Se introduc olivele
stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşetă pneumatică cu ajutorul parei de cauciuc
pînă la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin
deschiderea supapei pînă cînd se percepe primul zgomot arterial care reprezintă valoarea
tensiunii arteriale maxime. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul
manometrului pentru a fi consemnată. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice, se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul
manometrului în momentul în care zgomotele dispar,această valoare reprezentând tensiunea
arterială minimă.
Se notează în foaia de temperatura valorile obţinute cu linie orizontală de culoare
roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se unesc liniile
orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140 mmHg iar
tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.

Fig.8. Maurarea T.A

20
 c. Respiraţia
În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a explica
tehnica ce urmează să fie efectuată cu palma mîinii pe suprafaţă palmară pe torace.Se numără
inspiraţiile timp de un minut.Aprecierea respiraţiei se poate face prin simplă observare a
mişcărilor respiratorii prin ridicarea şi revenirea toracelui la normal.
Pe foaia de temperatura se notează cu verde,fiecare linie orizontală reprezentînd două
respiraţii.
Valorile normale la adult: seară 20 respiraţii/minut, dimineaţă 18 respiraţii/minut.

d. Diureza
Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui pacientul să
urineze numai în urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite şi
ţinute la răcoare pentru a împiedică procesele de fermentaţie.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide ingerate.
Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul circulaţiei apei
în organism.
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore. La bărbaţi este de 1200-1800 ml/24
de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.

2.5. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Recoltarea diverselor probe ( de sânge, de urină etc) poate afecta direct diagnosticul,
tratamentul şi vindecarea pacientului. De cele mai multe ori, asistenta este direct responsabilă
de recoltarea promptă şi corectă a acestor probe. În unele cazuri, chiar dacă nu asistenta este
cea care recoltează, ea trebuie să verifice proba, să pregătească pacientul, să asiste medicul,
să-l ajute la efectarea respectivei recoltări, să acorde îngrijiri specifice pacientului după
recoltare. Există anumite teste pentru care pacientul trebuie învăţat cum să şi le facă singur
acasă (glicemia pe glucotest).
Importanţa analizelor de laborator:
-completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective;
-infirmă sau confirmă diagnosticul clinic ;
-reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului;
-confirmă vindecarea;
-semnalează apariţia unor complicaţii;

21
-permit depistarea îmbolnăvirilor infecţioase şi a persoanelor sănătoase purtătoare de germeni
patogeni.
Rolul asistentei : -recoltează analizele la indicaţia medicului;
-respectă orarul recoltărilor pregătirea psihică şi fizică a pacientului.

O bună înţelegere şi informare despre testul pe care pacientul trebuie să îl efectueze în scop
diagnostic ne va ajuta să pregătim pacientul adecvat pentru respectiva manevră. Explicându-i
pacientului procedura medicală cu claritate şi calmitate, îi câştigăm încrederea şi cooperarea
sa.

2.6. Administrarea medicamentelor

Administrarea tratamentului se face respectand condiţiile de igienă, doza

recomandată de medic şi orarul. Pentru o administrare lejeră se utilizează calea intravenoasă
cu ajutorul unei branule,această scutind pacientul de multiple înţepături. De
asemenea,asistenta medicală va educa pacientul să evite automedicaţia.

2.7. Efectuarea tehnicilor de îngrijire

Fişa tehnică nr. 1

Administrarea medicamentelor prin picături auriculare

Instilaţiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infecţiilor şi inflamaţiilor urechilor,
îndepărtarea cerumenului, anestezie locală, sau îndepărtarea insectelor ajunse accidental în
ureche.
Instilaţiile auriculare sunt în principiu contraindicate pacienţilor cu perforaţie de timpan, dar
se pot totuşi efectua anumite manevre sterile.
De asemenea, instilaţiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacienţilor cu
herpes, alte infecţii virale, fungi etc.

Materiale necesare :

-picăturile prescrise, soluţii la temperatura camerei;

-ser fiziologic ( opţional);
-tavă medicală/cărucior de materiale;

22
-sursă de lumină ;
-aplicator cu capătul de bumbac;
-bol cu apă călduţă;
-dopuri urechi din bumbac;
- mănuşi de unică folosinţă.

Pregătirea medicamentelor:

-pentru a preveni efectele adverse ce pot apărea la administrarea de instilaţii auriculare prea
reci (vertij, greaţă , durere) se vor pregăti instilaţiile la temperatura camerei fie ţinându-le într-
un bol cu apă caldă fie încălzind flaconul în mâna, şi se vor testa pe încheietura mâinii înainte
de aplicare;
-dacă se va folosi picurator de sticlă se va verifică integritatea acestuia pentru a nu răni
canalul auditiv.

Fig.9. Picaturi auriculare

23
Adminstrarea :

-se spală mâinile

-se verifică identitatea pacientului
-se va verifică medicamentul care trebuie administrat, i se verifică data de valabilitate ,
dozajul şi ne asigurăm că ştim exact care este urechea afectată
-se asigură intimitate pacientului
-se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechiei afectate
-se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus iar la copil în spate
şi în jos) pentru o mai bună pătrundere a medicamentului
-se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice
colecţie poate reduce efectul medicamentului
-se verifică medicamentul care trebuie adminstrat că dată de expirare şi se compară încă o
dată cu indicaţia medicului
-cu urechea corect poziţionată se aplică numărul indicat de picături ţinând în aşa fel
picuratorul încât picăturile să fie aplicate nu direct pe timpan ci pe peretele canalului auditiv,
pentru a dimuna disconfortul pacientului
-se menţine urechea în acceaşi poziţie până când medicamentul dispare cu totul în interiorul
canalului auditiv, apoi este eliberată în poziţia obişnuită.
-se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lasă medicamentul să fie
absorbit şi se pune un dop de bumbac pentru a împiedică scurgerea medicamentului, având
grijă să nu fie introdus prea adânc pentru a nu crea presiune în canalul auditiv
-se curată şi usucă ureche externă
-dacă este indicat se va repta aceeaşi procedura în cealaltă ureche după cel puţin 10 minute
-se spală mâinile

Consideraţii speciale:

-Canalul auditiv este în mod normal foarte sensibil, iar atunci când are anumite afecţiuni,
această sensibilitate creşte, de aceea se recomnda o blândeţe deosebită în efectuarea
manevrelor
-Se vor spală mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică
adminstrarea la ambele urechi

24
-Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodată aplicatorul cu capăt de
bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber
-Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile
-Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda
corectă de adminstrare
-Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridică barele de protecţie ale patului în timpul
adminstrarii şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a
nu-i accentua vertijul.
-Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse precum: vertij,
greaţă, colecţii, durere, etc.

Fişa tehnică nr. 2

Spalatura auriculara

Definiţie
Prin spălătură auriculară se înţelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui
curent de lichid.

Scop
-terapeutic
- îndepărtarea secreţiilor (puroi, cerumen)
- îndepărtarea corpilor străini ajunşi în urechea externă accidental sau voluntar
- tratamentul otitelor cronice

Pregatirea materialelor
 - şorţuri de cauciuc sau material plastic;

- seringă Guyon, vată;

- lichidul de spălătură la 37°C;

- soluţia medicamentoasă prescrisă;

- soluţie de bicarbonat de sodiu 1‰;

- masă de tratamente;

25
- tăviţă renală;

- scaun.

Fig.10. Spalatura auriculara

Pregatirea pacientului:
psihic:

-se anunţă pacientul

-i se explică scopul şi durata tehnicii

fizic:

-  în cazul dopului de cerumen, cu 24 ore înainte se instilează în conductul auditiv extern de 3

ori pe zi soluţie de bicarbonat de Na în glicerină 1/20

-  în cazul dopului epidermic se instilează soluţie de acid salicilic 1 % în ulei de vaselină

-  în cazul corpilor străini hidrofili (boabe de legume şi cereale), se instilează alcool

-  în cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselin, glicerină sau se aplică un tampon cu
alcool cu efect narcotizant

-  pacientul se aşează în poziţie şezând pe scaun

 - se protejează cu prosopul şi şorţul

26
 - se aşează tăviţa sub urechea pacientului care va ţine capul înclinat spre tăviţ

Tehnica

  -asistenta se spală pe mâini

  -verifică temperatura lichidului de spălătura şi încarcă seringa Guyon

  -cere pacientului să deschidă gura (conductul se lărgeşte şi conţinutul patologic se

îndepărtează mai uşor)

  - trage pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă, iar cu dreapta injectează lichidul de
spălătură spre peretele postero-superior şi aşteaptă evacuarea

 - operaţia se repetă la nevoie

- se usucă conductul auditiv extern

  - medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie

 - se introduce un tampon de vată în conduct

-  se aşează pacientul în decubit dorsal 1/2-1 oră

-  se examinează lichidul de spălătură.

Fişa tehnică nr. 3

Administrarea supozitorului

Definiţie:

Supozitoarele sunt forme solide conice sau ovale cu o extremitate ascuţită substanţa
activă înglobată fiind untul de cacao, în care se topeşte la temperatura corpului.

Pregătirea materialelor:
- supozitoarele prescrise;
- mănuşi de unică folosinţă;

27
 - paravan sau draperie;
- tavă sau carucior pentru medicamente;
- vaselină;
- materiale pentru clismă dacă este cazul.

Pregătirea pacientului:
Psihică:
- se explică necesitatea sau eficacitatea procedurii, efectul terapeutic
- asigurati pacientul ca se va respecta intimitatea fizica
- asigurarea poziţiei în decubit lateral stâng

Efectuarea procedurii:
- se pregătesc medicamentele pe o tavă sau cărucior pentru medicamente
- se verifică prescriptia medicamentului
- se explică manevra, se asigură intimitatea cu un paravan
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile
- se aşează pacientul în decubit lateral stâng
- se îndepărtează folia de la supozitor
- se pune vasilina pe capul supozitorului pentru a permite alunecarea acestuia
- cu degetul îmbrăcat în mănuşă se introduce supozitorul în canalul rectal dincolo de
sfincterul intern

Reorganizarea locului de muncă:

- se plasează supozitoarele rămase într-un loc adecvat pentru păstrare
- se îndepărtează mănuşile şi se spală mâinile.

Notarea procedurii:
- se notează, ora, medicamentul, doza, calea de administrare.

Evaluarea eficacităţei procedurii:

- rezultatele dorite – purgaţia
- calmarea durerii
- scăderea febrei

28
 - supozitorul nu a fost eliminat
- pacientul demonstrează că a înţeles informaţia
- rezultatele nedorite
- rezultatul aşteptat nu apare
- supozitorul este eliminat şi efectul nu se poate instala.

Fişa tehnică nr. 4

Puncţia venoasă

Definiţie:

Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui
ac de puncţie.

Scopul:
- explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator (biochimice,
hematologice, serologice şi bacterologice)
- terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei
intravenoase; executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui.

Locul puncţiei: orice vena ce poate fi puncționată

- venele de la plica cotului
- venele antebraţului
- venele de pe faţa dorsală a mâinilor
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele jugulare şi epicraniană

29
Pregătirea pacientului:

Psihică:
- se explică necesitatea şi în ce constă tehnica, precum şi faptul că nu este dureroasă

Fizică:
- se poziţionează confortabil pacientul
- se dezinfectează tegumentele
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, astfel încât să
oprească circulaţia venoasă
- se recomandă pacientului să stângă pumnul, venele devenind mai vizibile

Materiale necesare :
- de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză
- dezinfectante
- instrumentar şi materiale sterile: ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane
- alte materiale: garou, eprubete, etichete, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, tăviţă renală

Tehnica:
- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile

30
 - se poziţionează garoul la circa 7-8 cm mai sus de locul de elecţie, evitând
compresiunea arterei
- se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o
uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
- se pătrunde oblic cu acul, fluturaşul sau flexula traversând în ordine tegumentul, apoi
peretele venos trecând de rezistenţa elastică până când acul înaintează în gol
- se schimbă direcţia acului poziţionându-l orizontal, înaintând 1-2 cm. În lumenul
venei
- se aspiră pentru a controla prezenţa acului în venă
- se sistează staza venoasă – după recoltare, înainte de injectare
- se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei
- se aplică tamponul îmbibat cu alcool şi se retrage acul brusc
- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute

2.8. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

Pregatirea generală preoperatorie :

          - examenul clinic - se efectuează de medicul chirurg asistat de către asistentă .
Depistează deficientele şi bolile insoţitoare completate de analize paraclinice şi de laborator.
          - pregatirea psihică - bolnavul se informeaza asupra intervenţiei, se cere
consimtamantul personal, iar pentru minori, cea a parinţilor.
          - ingrijiri igienice - se efectuează baia partiala pasiv (ajutat) sau activ în funcţie de
starea pacientului.

2.9. Educaţie pentru sănătate

În scopul prevenirii instalării inflamaţiilor căilor aeriene şi digestive superioare este necesar
un regim bogat în vitamine şi limitarea unor alimente generatoare ale acestei stări (dulciuri,
făinoase, grăsimi).

Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are un rol important în călirea organismului
pacientului şi prin aceasta în prevenirea îmbolnăvirii nasului, gâtului şi urechilor.

31
 Din programul niciunui pacient nu trebuie să lipsească plimbările, jocurile în aer liber,
expunerea la soare, băile de curăţenie şi duşurile de înviorare, precum şi recreerea în vacanţe
la munte şi la mare.

Practicarea sportului are un rol important nu numai în fortificarea generală a organismului,

dar şi în obişnuirea copilului cu o respiraţie nazală fiziologică în diferite condiţii de efort fizic.
Măsurile locale de profilaxie a afecţiunilor otorinolaringologice constau în principiile de
igienă specifice fiecărui organ în parte.

În ce priveşte igiena nazală, pacientul trebuie obişnuit cu suflatul corect al nasului (alternativ
câte o nară), interzicerea aspirării secreţiilor în faringe şi a înghiţirii lor, interzicerea aspirării
apei pe nas şi interzicerea traumatizării endonazale cu degetele.

Cavitatea bucală va fi menţinută în stare de sănătate prin spălatul regulat şi corect al dinţilor,
depistarea şi tratarea precoce a cariilor şi infecţiilor buco-dentare, interzicerea introducerii şi
ţinerii în gură a diferitelor obiecte necomestibile, traumatizante şi contaminate, obişnuirea cu
o masticaţie corectă.

Măsurile de igienă faringiană constau în interzicerea alimentelor şi băuturilor iritante, prea

fierbinţi sau prea reci şi interzicerea procedeelor terapeutice empirice iritante, cum ar fi
pensulaţiile cu tinctură de iod.
Igiena laringiană face referire la educarea copilului de aşi folosi vocea în mod raţional,
evitând ţipetele, abuzurile de exerciţii vocale şi performanţele vocale care întrec posibilităţile
vârstei lui.
Prevenirea îmbolnăvirii urechii urmăreşte atât evitarea producerii diverselor leziuni, cât şi pe
cea a tulburărilor funcţionale.

Pentru aceasta se recomandă: evitarea pătrunderii apei şi săpunului în conductul auditiv extern
în timpul spălării pavilionului şi regiunilor periauriculare, curăţirea pavilionului cu un tampon
de vată (este interzisă folosirea beţişoarelor comercializate), interzicerea scărpinatului cu
diverse instrumente ocazionale (beţe de chibrit) sau cu unghiile murdare, evitarea mediilor
prea zgomotoase.

32
3. Externarea pacientului

Pentru asistentul medical specialist, externarea bolnavului din spital, trebuie să fie o
preocupare, aşa cum s-a arătat că trebuie să fie şi primirea acestuia.
Un segment mare al bolnavilor nu ridică probleme la externare, ei cunosc dată externării, se
pot deplasa singuri însă cu dificultate din cauza parezelor a diferite porţiuni ale corpului.
În aceste situaţii, asistentul medical specialist trebuie să se ocupe că formele de externare
efectuate de medic să ajungă la bolnavi la timp, să dea unele lămuriri suplimentare, dacă
bolnavul nu a înţeles perfect lămuririle date şi scrise de medic şi, prin atitudinea să, să arate
bolnavului preocuparea pe care o are faţă de el până în momentul când acesta părăseşte
spitalul

CAP.III ÎNGRIJIRI SPECIFICE

Caz clinic 1

1. Culegerea datelor :
Nume: G.
Prenume: P.
Data naşterii : 29.04.2018
Domiciliul: Suceava
Vîrstă : 3 de ani
Sex: masculin
Religie: crestin-ortodox
Stare civilă: -
Data internării: 10.04.2021

33
Data externării: 14.04.2021
Motivele internării : pacientul este adus de către părinţi , în data de 10.04.2021 la Spitalul
Judeţean Suceava pe motiv că acesta simte o durere persistentă la urechea stîngă şi stare
generală alterată din cauza durerii.
Diagnostic de trimitere: otită supurată stîngă
Diagnostic la internare: otită supurată stîngă
Diagnostic la externare:
- Infecţie bacteriană precizată cu Streptococcus Pneumoniae
- Otită supurată stîngă
- Tulburări în administrarea alimentaţiei.
2. Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale : aparţinătorii neagă existenţa persoanelor cu boli
infecţioase în familie;
Antecedente personale : nu are;
Condiţii de viată şi de muncă: specifice vîrstei;
Comportament : sociabil, cooperant.
3. Istoricul bolii
Boala debutează în urrmă cu două zile , în fiecare zi durerile fiind mai greu de suportat,
din acestă cauză , pacientul în vîrstă de 3 ani este internat pe secţia ORL a Spitalului Judeţean
Suceava pentru a primi tratament de specialitate.
4. Examen general
Starea generală : obosit , uşor anxios;
Înalţime : 96 cm;
Greutate : 18 kg;
Temperatură : 38.8˚C ;
T.A : 75/60 mmHg;
Respiraţii : 25r/ min. ;
Puls : 100 b/min;
Stare de nutriţie : apetit scăzut;
Stare de conştienţă : păstrată, coerent;
Facies : uşor palid ;
Tegumente şi mucoase : umede şi uşor palide;
Ţesut celular: subcutanat;
Ţesut ganglionar : nepalpabil ;

34
 Sistem osteo-articular : morfofuncţional;
Aparat respirator : căile respiratorii superioare libere, torace normal;
Aparat cardiovascular: regiunea precordială are aspect normal ; T.A=75/60mmHg;
Aparat digestiv : aparat simetric mobil;
Aparat urinar : rinichi nepalpabili ;
Sistem nervos : endocrin, bine orientat în timp şi spaţiu.
5. Diagnostic de otoree supurată:
Diagnosticul otitei împlică în primul rând anamneza pacientului care atestă prezenţa
simptomelor specifice otitei : otoree, febră şi otalgie. Se inspectează pavilionul
urechii, a conductului auditiv şi membranei timpanului cu ajutorul unui instrument
numit Otoscop.

Evaluarea celor 14 nevoi fundamentale :

Nevoia fundamentală Manifestări de Manife Sursa

independenţă stări de de
depend dificult
enţă ate
1.Nevoia de a respire şi a avea o bună circulaţie.
- ̄ ̄

1. Nevoia e a Inapete Anxiet

bea şi a mânca ̄ nţă ate
3.Nevoia de a elimina ̄ ̄
̄
4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
- Tulbură Boala
ri în
menţin
erea
bolii
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni Alterar Obosea
- ea lă/
iritabili
35
 somnul tate
ui
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
- -
-
7. Nevoia de a menţine temperature corpului în limite
normale Febră Infecţie

- modera
tă
8. Nevoia de a fi curat şi îngrijit
- -
-
9.Nevoia de a evita pericolele
-
- -
10.Nevoia de a comunica
-
- -
11.Nevoia de a practica religia
-
- -
12. Nevoia de a se realiza
- -
-
13.Nevoia de a se recreea
- -
-
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea
- Lipsa
Deficit inform
de aţiei
cunoşti
nţe

36
 despre
boală

Alte intervenţii în scopul de a asigura confortul pacientului

Încă de la internarea în secţia ORL i-am făcut cunoscute:

- sala de tratament
- sala de mese
- grupul sanitar
- l-am condus în salon unde i-am făcut cunoştinţă cu ceilalţi pacienţi
- i-am măsurat, urmărit şi notat în foaia de temperatură valorile funcţiilor vitale:
o P=100 b/min
o T.A=75/60 mmHg
o T=38.8 grade Celsius
o R=25 resp./min

Foaie de evoluţie şi tratament:

Diagnostic de Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

Nursing Proprii Delegate
Febră cauzată de -Prevenirea - aerisirea Imediat după -Febra a scăzut
infecţia bacteriană complicaţiilor salonului internare se imediat după
manifestată prin - combaterea - educ pacientul instituie tratament internare ;
piele umedă la febrei cu antifebrile , - starea generală a
cât şi
nivelul membrelor motiv pentru care pacintului s-a
aparţinătorul cu
superioare febra scade îmbunătăţit
privire la igienă ,
favorabil considerabil;
pacientul să-şi
menţină
tegumentele
curate
Otalgie cauztă de -combaterea -monitorizez şi La indicaţia -Durerile s-au
infecţie notez funcţiile medicului ameliorat , în

37
manifestată prin otalgiei vitale şi administrez foecare zi fiind
agitaţie vegetative în F.O : tratamentul pentru mai absente ;
T˚, T.A, P, R, combaterea
Diureză, Scaun. durerilor : Cefort,
Amikacină,
antiinflamatoare.
Senzaţie de -reducerea - educarea Se prescrie soluţie -datotită
ureche înfundată senzaţiei de aparţinătorului ca specială :Otolin tratamentului şi
cauzată de ureche înfundată pacientul să evite 2-3 picături 2x pe picăturilor ,
inflamarea urchii factorii de risc zi pentru senzaţia de ureche
manifestată prin favorizanţi bolii: menţinerea înfundată a
deficienţă de auz sa nu stea în canalului auditiv dispărut din a
curent, sa nu în stare câr mai doua zi
răcească, să nu bună şi a mări
bea lichide foarte calitatea auzului
reci.
Inapetenţă cauzată -combaterea - încurajez Pacientului i s-a -fiindcă durerile
de boală inapetenţei pacientul că este instituit un meniu au dispărut ,
manifestată prin bine sa mănânce comun, mâncând inapetenţa s-a
disfucţie şi să se hidrateze în fiecare zi mai diminuat ,
alimentară astfel încât mult decât ziua pacientul putând
vindecarea poate precedentă mânca ca înainte
fi mai rapidă
Anxietate cauzată -reducerea - observ nivelul - recoltarea -anxietatea a fost
de necunoaşterea anxietăţii anxietăţii şi sângelui la redusă considrabil
faţă de boală exprimarea indicaţia deoarece
manifestată prin verbală medicului : VSH, pacientului i s-a
nelinişte. - observ starea de Glicemie, explicat evoluţia
spirit a Hemoglobină, bolii şi
pacientului, şi Limfocite, nercesitea
dacă acesta Monocite etc. tratamentului ;
prezintă agitaţie, - - acesta a fost
palpitaţii cooperant şi a
- îi creez înţeles
pacientului un necesitatea unei
mediu calm , igiene
pentru ca acesta

38
 să-şi exprime corespunzătoare
temerile şi vîrstei .
convingerile
ştiind că este
ascultat

Examinări paraclinice :

Denumire Rezultat UM Interval de referină

Proteina C 0.607 mg/dL < 0.5
reactivă (CRP)
Număr leucocite 16.58 mii/ɲL 6-17
Număr eritrocite 4.66 Mil/ɲL 3.7-4.9
Hemoglobină 12.6 g/dL 11-14
Număr trombocite 506 Mii/ɲL 150-450
Volum eritrocitar 80.7 fL 73-89
mediu (VEM)

6 ) Epicriza

Copil în vîrstă de 3 ani , se internează pentru otoree + otalgie stîngă.

Debut în urmă cu o săptămână prin febră.
Se iniţiază tratament cu Xifia, Azitrox cu evoluţie nefavorabilă.
După consultul ORL se detectează o otită medie supurată stîngă, motiv pentru care pacientul
este internat .
Clinic la internare, stare generală satisfăcătoare , paloare cutaneo mucoasă, echilibrat cardio
respirator, abdomen suplu, tranzitul intestinal este normal, congestie amigdaliană, diureză
prezentă, fără semne de iritaţie meningeană, , otoree stîngă.
Biologic la internare inportant sdr inflamator ( crp=8.4mg/dl, leucocitoză) cultura din
secreţiile auriculare pozitivă cu Streptoccocus pneumoniae.
Se iniţiază tratament cu Cefort, Amikacină, antiinflamatoare, antifebrile.
Evoluţie satisfăcătoare, febra scade după internare .

39
Se repetă în dinamică crp + hemoleucograma care evidenţiază valori normale.
La externare afebril, apetent, otoreea este absentă , nu varsă, moderată congestie amigdaliană.

Recomandări :
1. Să evite contactul cu persoanele bolnave;
2. Control medical periodic prin medicul de familie;
3. Să continue tratamentul cu Augumentin ES 642.9 mg/5 ml-cite, 6.5 mlx2/zi+ probiotic
timp de 7 zile + dNF+Tamalis 2.5ml/zi ;
4. Control ORL peste 48 de ore .

Caz clinic 2

1) Culegerea datelor :
Nume: R.
Prenume: I.
Domiciliul: Iaşi
Vîrstă : 21 de ani
Data naşterii: 15.06.2000
Religie: crestin-ortodox
Stare civilă: necăsătorit
Data internării: 10.07.2021
Data externării: 15.07.2021
Diagnostic de trimitere: otită medie supurată
Diagnostic la internare: otită medie cronică tubotimpanică supurată
Diagnostic la 72 de ore: otită medie cronică tubotimpanică supurată

40
Diagnostic principal la externare: otită medie cronică tubotipanică supurată
Motivele internării:
- Hipoacuzie;
- otoree purulentă;
- hipertermie.
Examen clinic general :
Starea generală: obosit, anxios;
Înălţime: 1.70 cm;
Greutate: 70kg
Temperatură: 38.9˚C;
T.A : 120/75mmHg;
Puls: 60 b/min;
Respiraţie: 16 r/min ;
Starea de nutriţie : uşor nefavorabilă din cauza durerilor;
Starea de conştienţă: păstrată;
Facies: durere;
Tegumente şi mucoase: tegumente transpirate;
Sistem ganglionar : nepalpabil;
Sistem muscular: normokinetici;
Sistem osteo-articular: morfo funcţional;
Aparat respirator: căi respiratorii superioare libere, torace normal;
Aparat cardiovascular: regiune precordială cu aspect normal, T.A= 120/75mmHg ;
Aparat digestiv: abdomen simetric;
Aparat urinar : rinichi nepalpabili;
Sistem nervos endocrin/organe de simţ: bine orientat în timp şi spaţiu.
Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale: -
Antecedente personale: nu are;
Condiţii de viaţă : fumător a câte 3 ţigări pe zi, consumă în jur de două cafele pe zi.

Istoricul bolii
Boala pacientului a debutat în urmă cu o zi , pacientul resimţind o durere la urechea
dreaptă,susţine că aude cu dificultat,e mai declară că de dimineaţă are febră şi că aceasta nu
a scăzut deloc, motiv pentru care hotărăşte să se prezinte la Spitalul Judeţean Suceava. În

41
 urma consultului şi a anamnezei , pacientul a fost diagnosticat cu otită medie cronică
tubotimpancă supurată. Pacientul este transferat pe secţia ORL a spitatlului unde rămâne
internat şi primeşte tratament de specialitate.

Evalurea celor 14 nevoi fundamentale

Nevoia fundamentală Manifestări de Manifestări de Sursa de dificultate

independenţă dependenţă
1 . Nevoia de a
respira şi a avea o - - -
bună circulaţie
2 2. Nevoia de a bea şi
a mânca - Inapetenţă Anxietate
2. 3.Nevoia de a elimina - - -
4.Nevoia de a se
mişca şi a avea o - - -
bună postură
5. Nevoia de a dormi Alterarea
şi a se odihni - somnului Otalgie
6 .Nevoia de a se
îmbrăca şi dezbrăca - - -
7. Nevoia de a
menţine temperatura Febră ridicată : - Datorată infecţiei
corpului în limite 38.9˚ C
normale
8. Nevoia de a fi
curat şi îngrijit - - -
9. Nevoia de a evita
pericolele - - -
10. Nevoia de a
comunuca Hipoacuzie - Dificultăţi de auz
11. Nevoia de a Dificultate de a
practica religia participa la la activităţi - Datorită faptului că

42

12. Nevoia de a se
realiza
13. Nevoia de a se
recreea
14. Nevoia de a
învăţa cum să-şi
păstreze sănătatea.
religioase pacientul este internat
Pacientul resimte Datorită otalgiei
durere -
Pacientul se simte trist
- Lipsa normal a
auzului
Deficit de
- cunoştinţe legate de Lipsa informaţiei.
boală

Intervenţii în scopul de a asigura confortul pacientului

Încă de la internarea în secţia ORL i-am făcut cunoscute:

- sala de tratament
- sala de mese
- grupul sanitar
- l-am condus în salon unde i-am făcut cunoştinţă cu ceilalţi pacienţi
- i-am măsurat, urmărit şi notat în foaia de temperatură valorile funcţiilor vitale:
o P=60b/min
o TA=120/75mmHg
o T=38.9 ˚C
o R=16 resp./min
- i-am asigurat intimitatea de care avea nevoie;
- i-am asigurat suport emoţional.

Foaie de evoluţie şi tratament

Diagnostic de Obiective Intervenţii proprii Intervenţii Evaluare
Nursing delegate

43
Otalgie cauzată -ameliorarea -monitorizez şi -monitorizez şi -starea pacientului
de infecţie otalgiei; notarez funcţiile notez fucţiile este favorabilă;
manifestată prin - prevenirea vitale:T˚, T.A, P, vitale : T˚, T.A, P, -după internare,
stare generală complicaţiilor; R; R. temperatura
alterată - asigurarea -asigur confortul -recoltez probele copului a revenit
confortului şi pacientului ; biologice la în limitele
intimităţii -aerisesc salonul; indicaţia normale;
pacientului; -informez medicului pentru -pacientului i s-au
pacientul despre examenele de făcut spălături
starea sa şi mă laborator : VSH, auriculae cu efect
asigur că a înţeles Hemoglobină, favorabil;
să-şi menţină o Neutrofile,
igienă cât mai Leucocite, CRP.
bună;

Hipertermie -reducerea -educ pacientul să -ajut pacientul să -temperatura a

cauzată de hipertermiei; evite factorii de se hidtrateze revenit în limitele
procesul infecţios -readucerea risc cum ar fi: corespunzător şi îl normale ,
manifestată prin temperaturii introducerea unor încurajez să facă tegumentele au
tegumente umede corpului în limite corpi străini în asta şi singur; aspect normal;
şi febră 38.5˚C normale; ureche, spălare -îi ofer toate
urechii cu apă informaţiile pe
rece sau apă care mi le cere;
fierbinte;
Alterarea - reducerea -îi asigur -administrez -pacientul a
tegumentelor din senzaţiei de mâini pacientului o tratamentul la înţeles importanţa
cauza febrei umede şi experinţă cât mai indicaţia de a avea o bună
manifestată prin transpirate. satisfăcătoare; medicului: igienă, mai ales a
tegumente - în fiecare Dexametazonă, tegumentelor;
transpirate dimineată schimb Controloc, Bio- -acesta a fost
lenjeria de pat , şi Sun, Algocalmin, încurajat să
ori de câte ori este Ser fiziologic consume multe
nevoie 250ml, Glocoză lichide pentru a se
10%, Cefort, hidrata
Gentamicină. corespunzător
Anxietate cauzată -reducerea -încurajez -urmăresc în -anxietatea a fost
de frica de a nu îşi pacientul să fiecare zi starea redusă după ce

44
pierde auzul anxientăţii; vorbească deschis generală a pacientul a înţeles
manifestată prin -observarea despre fricile şi pacientului cât şi boala şi
uşoară agitaţie nivelului de stările sale, faciesul, iar dacă complicaţiile
durere al ajutânde-l să apar schimbări, acesteia;
pacientului; găsească soluţii; anunţ medicul;
-îi ofer suportul
emoţional de câte
oti v-a avea
nevoie ;
Hipoacuzie -ameliorarea -încurajez -i s-a instituit -pacientul a
cauzată de secreţii treptată, dar pacientul să fie meniu comun, iar înţeles că trebuie
manifestată prin eficientă a calm, să de la internare să-şi menţină
imposibilitatea hipoacuziei; coopereze , să se pacientului i-a urechile curate, să
urechii de aşi -informarea hidrateze , pentu scăzut febra şi a nu introducă corpi
exercita rolul cât pacientului despre ca vindecarea să putut să se străini în canalul
mai eficient. schema de fie mai rapidă; alimenteze auditiv, şi să se
tratament. corespunzător. spele cu apă
călduţă;
- acesta este
externat pe
14.07.2021 , după
ce se simţea mult
mai bine;
-pacientul revine
la control peste
două zile .

Examinări paraclinice:
Investigaţii de laborator Rezultat Valori normale
Hemoglobina 16g% 14-15g%
VSH La oră=1-9mm La oră= 1-10mm
La două ore=6-12mm La două ore= 7-15mm
Glicemia 0.70g% 0.60-1.10g%

45
Epicriza
Pacientul în vârstă de 21 de ani se prezintă în serviciul ORL pentru obstructie nazală
cronică, hipoacuzie ureche dreapă, otoree, simptomatologie cu debut insidios apărută în urmă
cu o zi.
Examen clinic ORL: hipoacuzie ureche deaptă , otalgie, cerumen.
Se instutuie tratament cu : Dexametazonă, Controloc, Algocalmin, Bio-Sun, Glucoză 10%,
Cefort , Gentamicină,Ser fiziologic 250ml.
Pacientului i s-au făcut spălături auriculare pentru îndepărtarea cerumen-ului.
Evoluţia în urma tratamentului este una favorabilă , motiv pentru care

Cazul clinic 3

1) Culegerea datelor :

Nume: S.
Prenume: I.
Domiciliul: Fălticeni
Vîrstă: 60 de ani
Religie: crestin-ortodox
Stare civilă: căsătorit
Data internării: 01.02.2021
Data externării: 04.02.2021
Diagnostic la internare: otită externă acută difuză.
Diagnostic la 72 de ore: otită externă acută difuză.
Motivele internării:
- otalgie
- senzaţie de ureche plină

46
 - hipoacuzie
- anxietate
- otoree purulentă

2) Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale : este tată a trei copii;
Antecedente personale : nu se ştie cu boli grave şi nu urmează un tratament
medicamentos;
Condiţii de viaţă: corespunzătoare vîrstei;
Comportamente: nefumător, consumă aproximativ două cafele pe zi.

3) Istoricul bolii

Boala pacientului debutează în urmă cu 3 zile după ce a acesta a fost la piscină cu

familia, iar a doua zi după ce acesta a revenit acasăa acesta observat o scădere a auzului
urechii stîngi, o durere moderată a urechii şi spune că îşi simte urechea stîngă plină.
Acesta se prezintă la Ambulatoriul Spitalului Judeţean Suceava pentru investigaţiile
necesare şi pentru un diagnostic corect, fiind trimis pe secţia ORL.
4) Examen clinic general:
Starea generală : pacient uşor obosit, anxios;
Înălţime : 1.71 cm;
Greutate: 70kg
Temperatură: 38˚C;
T.A : 130/90mmHg;
P: 85p/min;
R: 17r/min;
Starea de nutriţie: uşor deficitară;
Stare de conştienţă: păstrată;
Facies: durere;
Tegumente şi mucoase: uşor palide;
Sistem ganglionar: nepalpabil;
Sistem muscular: normokinetici;
Sistem osteo-articular: normo funcţional;

47
 Aparat respirator: căi respiratorii superioare libere, torace cu aspect normal;
Aparat cardiovascular: regiune precordială cu aspect normal, T.A : 130/90mmHg;
Aparat digestiv: abdomen simetric;
Aparat urinar : rinichi nepalpabili;;
Sistem nervos endocrin, organe de simţ: este bine orientat timp şi spaţiu.

Evaluarea celor 14 nevoi fundamentale

Nevoia fundamentală Manifestări de Manifestări de Sursa de dificultate

independenţă dependenţă

1. Nevoia de a respira
şi a avea o bună - - -
circulaţie

2. Nevoia de a bea şi - Uşoară inapetenţă Anxietate

a mânca

3. Nevoia de a - - -
elimina

4. Nevoia de a se
mişca şi a a vea o - Tulburărui de Boală
bună postură echilibru

5. Nevoia de a dormi - Alterarea somnului Durerea

şi a se odihni

6. Nevoia de a se
îmbrăca şi dezbrăca
48
 - - -

7. Nevoia de a
menţine temperatura Febră moderată Infecţie
corpului în limite -
normale

8.Nevoia de a fi curat
şi îngrijit - - -

9.Nevoia de a evita
pericolele - - -

10.Nevoia de a - - -
comunica

11.Nevoia de a - - -
practica religia

12.Nevoia de a se - - -
realiza

13.Nevoia de a se -
recreea - -

14.Nevoia de a învăţa
cum să-şi păstreze - Deficit de cunoştinţe Lipsa informaţiei
sănătatea despre boală

Alte intervenţii în scopul de a asigura confortul pacientului

Încă de la internarea în secţia ORL i-am făcut cunoscute:

- sala de tratament
- sala de mese
- grupul sanitar

49
 - am condus-o în salon unde i-am făcut cunoştinţă cu celelalte paciente.
- i-am măsurat, urmărit şi notat în foaia de temperatură valorile funcţiilor vitale:
o T.A= 130/90 mmHg
o P=85 b/min
o R=17 r/min
o T˚=38˚C

Foaie de evoluţie şi tratament

Diagnostric de Obiective Intervenţii Intercenţii Evaluare

Nursing proprii delegate
Anxietate cauzată -combaterea -minitorizez şi -monitorizez şi -în urma
de lipsa paeţială a anxietăţii; notez funcţiile notez funcţiile administrării
azului manifestată -prevenirea vitale şi vitale şi tratamentului,
prin nelinişte complicaţiilor; vegetative ale vegetative ale pacientul este se
pacientului în pacientului şi le simte mai bine;
F.O:Puls, notez în F.O: -anxietatea a fost
Respiraţie, T.A, Puls, diminuată ,
T˚, diureză, numar Respiraţie,T.A, pacientul fiind
de scaune/zi; T◦; comunicativ pe
-informarea -dacă apar toată durata
pacientului schimbări cu spitalizării;
privind boala , privire la starea
tratamentul şi pacientului anunţ
privind sănătatea medicul;
acestuia
Otalgie cauzată de -ameliorarea - aerisirea -urmez -pacintul este

50
infecţia de la treptată a otalgiei; salonului; tratamentul externat după 4
nivelul urechii -urmăresc starea prescris de zile, tratamentul
manifestată prin generală a medic:Cefort, fiind eficient;
stare generală pacientului, Glucoză,
alterată urmăresc faciesul, Algocalmin şi
modul cum observ
gesticulează şi eficacitatea
modul cum acestuia;
vorbeşte;
Otoree purulentă -combaterea -îi acord tot -recoltez sînge -acesta este sfătuit
cauzată de bacterii otoreei sprijinul şi pentru probe de sa păstreze o
manifestată prin suportul de care laborator: VSH, igienă
secreţii urât acesta are nevoie; Hemoglobină, corespunzătoare;
mirositoare -îl încurajez să-şi Glicemie, CRP, - este sfătuit să
exprime după care le duc evite mersul la
sentimentele şi la laborator; piscină, la mare,
curiozităţile legate -înformez medicul şi sa-şi păstreze
de boală; cu privire la conductul auditiv
rezultatele curat;
analizelor;
Senzaţie de -reducerea -îl sfătuiesc să-şi -însoţirea -pacientul v-a
ureche plină senzaţiei de păstreze o igienă pacientului pentru reveni la control
cauzată de secreţii ureche plină corporală bună, examene clinice: peste 48 de ore.
urât mirositoare să-şi menţină audiometrie,
manifestată prin tegumentele impedansmetria,
scăderea auzului curate; respectiv C.T,
RMN;
Hipoacuzie -combaterea -asigur confortul -informez
cauzată de hipoacuziei şi intimitatea pacientul cu
inflamaţia urechii pacientului; privire la
manifestată prin -îl sfătuiec să bea examenele care
senzaţie de ţiuit. multe lichide urmează a-i fi
pentru a se hidrata făcute ;
corespunzător, şi
să respecte orele
de masă cu regim
comun pentru a

51
 uşura vindecarea ;

Examinări paraclinice :
Analize Rezultate Valori normale
Hemoglobină 14.6g/dl 14-15g/dl
VSH 4-5mm 4-6mm
Glicemie 0.90g% 0.60-1.10g%
Leucocite 8000mm 7000-9000mm
Monicite 7% 2.4-11.8%

5) Epicriza
Pacientul în vârstă de 60 de ani se prezintă în serviciul ORL pentru hipoacuzie ureche stânga,
otoree purulentă, anxietate , simptomatologie cu debut insidios apărută în urmă cu o
săptămână.
Examen clinic ORL: hipoacuzie ureche stângă, otoree purulentă, , secreţii purulente .
Se instituie tratament cu : Cefort, Gentamicină, Algocalmin, Dexametazonă şi
Controloc.
Evoluţia stării pacientului este una favorabilă în urma tratamentului impus de medic , motiv
pentru care pacientul este externat după 4 zile , dar este sfătuit să revină la control peste două
zile.

CAP. IV CONCLUZII

52
 Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor infirmiere în toate serviciile de sănătate.
Trebuie menţionat că rolul asistentei medicale se schimbă de la un deceniu la altul. Nu
numai rolul ei se schimbă, dar şi situaţiile în care se găseşte.
Rolul asistentei medicale constă în a "ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi
câştige sănătatea (sau să o asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-
ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare".
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii, a îngriji astfel bolnavul să-
şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. Va ajuta bolnavul să respecte prescripţiile
terapeutice ale medicului.
Unii pot considera foarte limitat acest rol al asistentei medicale de a suplini la bolnav
ceea ce-i lipseşte pentru a fi complet întreg sau independent din cauza slăbiciunii fizice, a
lipsei de voinţă sau de cunoştinţă. Cu cât ne gândim mai mult, cu atât rolul asistentei medicale
este mai complex.
Asistentele medicale trebuie să înţeleagă foarte bine ceea ce vrea pacientul şi care sunt
nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi pentru aşi câştiga existenţa. Ea va fi pentru un
timp: "conştiinţa celui lipsit de cunoştinţă, dorinţa de a trăi pentru cel ce a gândit la suicid,
membru pentru cel căruia i-a fost amputat, ochiul pentru cel ce a orbit, mijlocul de locomoţie
pentru copil, cunoştinţe şi încredere pentru mama tânără, vocea celor prea slabi pentru a se
putea exprima".
Rolul ei este cu totul aparte deoarece fiind în locul unde este nevoie de ea, poate dărui
dragoste celor suferinzi. De mai multe ori, un zâmbet, o vorbă bună, o ascultare sunt mult mai
benefice decât un tratament complex.
În unităţile sanitare, în general se tratează suferinţa fizică, nepunându-se mare preţ pe
cea sufletească. Oamenii sunt nişte fiinţe minunate, de aceea trebuie trataţi ca atare. Ei merită
toată atenţia noastră şi tot efortul nostru, trebuie îndreptat spre a-i aduce la starea de bine.
Viaţa oricărui cetăţean poate fi ameninţată la un moment dat, de o suferinţă apărută
brusc, care-l aduce într-o situaţie critică acută ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu
promptitudine şi deosebită competenţă.
Asistenta medico-chirurgicală solicită zi şi noapte corpul sanitar. Eficienţa asistenţei
de urgenţă impune o muncă dusă în echipă, pentru a fi eficientă, cere din partea fiecăruia
multă dăruire, dar în acelaşi timp multă responsabilitate. Spiritul acestei responsabilităţi cere
la rândul ei conştiinţă şi competenţă profesională, care să asigure pentru bolnavul de urgenţă,
a cărui viaţă este ameninţată a se sfârşi uneori în câteva zile, dar şi în câteva ore sau minute
chiar, aplicarea imediată a tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture cauzele care se opun

53
supravieţuirii.
Competenţa corpului sanitar, pusă în valoare de o bună organizare şi dotare a asistenţei
de urgenţă, impune, din partea medicilor şi a cadrelor medicale, o continuă pregătire şi
perfecţionare.

BIBLIOGRAFIE

-Lexicon al diagnosticului în otorinolaringologie – vol I, Ed. Didactică si pedagogică –

Bucuresti 1998.
-Lexicon al diagnosticului în otorinolaringologie – vol II, Ed. Didactică si pedagogică
–Bucuresti 1998.
-Pană I. - Radiodiagnosticul si radioterapia în otolaringologie, Ed. Medicală,
Bucuresti 1973.
-Schmitzer Gh. – Radiologie medicală – vol.1, Ed. Didactică si Pedagogică, Bucuresti
1963.
-Costinescu N., Gârbea St. – Otorinolaringologie, Ed. Medicală, Bucuresti 1964.
-Ataman T., Dinescu V., Burtea F. – Colesteatomul, ORL 1996.
-Ataman T., Anghel Elena, Rusu Rodica, Dantis Gabriela – Osteita polipoasă si
colesteatomatoasă a osului timpanal, Pagini Medicale Bârlădene 2000.
-Buruiană M., Maria Ivanovici, Mustătea N – Otorinolarongologie, Ed. ALL,
Bucuresti 1998.
-Călărasu R., Ataman T., Zainea V., Bogdan C., Pascu A., Luana Achimescu,
Mădălina Georgescu, Anca Iliescu, Mihaela Negrilă – Manual de patologie
otorinolaringologică si chirurgie cervicofacială, Ed. Universitară „Carol Davila”,
Bucuresti 2000.

54
 - FL.CHIRU SI COLAB.-Ingrijirea omului sanatos si bolnav,Editura Cison-Bucuresti
2001
- L.MORARIU SI COLAB.-Bazele teoretice si practice ale omului sanatos si
bolnav,Editura Universul-2002
-Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan V. , Carmen S. , Cristian N., Cătălina C. –
Anatomia şi fiziologia omului compendiu , Editura Corint
- Informatii internet

55