Manastirea Arbore

Manastirea Arbore din localitatea Arbore, judetul Suceava, a fost ridicata in anul 1502.
Lucrarile au inceput pe 2 aprilie si a fost sfintita pe 29 august. Biserica poarta hramul ‘Taierea Capului
Sf. Ioan Botezatorul’. Biserica Arbore este ctitoria lui Luca Arbore, omul de incredere-portar al Cetatii
Sucevei in vremea lui Sfantului Voievod Stefan cel Mare. Manastirea Arbore, aduce aminte in primul
rand de ctitorul acesteia, al caruia nume il si poarta - Luca Arbore. In anul 1497, acesta a aparat cu
curaj Cetatea de Scaun, timp de trei saptamani, impotriva asediului polon. Luca Arbore a fost portar
al Sucevei aproape 40 de ani, incepand din 1486.

Acesta a inceput ridicarea manastirii Arbore in luna aprilie a anului 1503, dupa cum aflam
direct din pisania acesteia: "Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, in zilele
binecinstitorului si de Hristos iubitorului domn, Io Stefan-Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al
tarii Moldovei, pan Luca Arbure, parcalabul Sucevei, fiul batranului Arbure, parcalabul Neamtului, a
binevoit cu bunavointa si curata si luminata inima si cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ajutorul domnului
sau, a inceput a zidi casa aceasta, intru numele Taierii cinstitului si slavitului prooroc inainte mergator
Ioan Botezatorul, si a inceput in anul 7011 (1503) luna aprilie 2, s-a sfarsit in acelasi an, luna august
29."

Manastirea Arbore ere un plan dreptunghiular la exterior, fara turla. Pornind de la ideea unei biserici
de tip longitudinal, silueta eleganta a constructiei este accentuata prin prelungirea in exterior a
zidurilor laterale spre vest (cu circa 2.5 metri) si unirea lor la partea superioara prin arcada,
obtinandu-se astfel un spatiu semideschis, ce apare pentru prima data in arhitectura moldoveneasca.
Mesterii lui Arbore au realizat pereti drepti, cu imense suprafete netede, au introdus calote in naos si
pronaos eliminind semicilindrul initial. Arcadele joase, fara spirale, pantele si sistemul de arce
modovenesti, toate confera bisericii proportii elegante, dovedind o constructie de o mare valoare.
Intrarea este pozitionata pe una din partile laterale ale constructiei. In interior, biserica are un plan
fals-trilobat, absidele fiind doua nise arcuite in grosimea zidurilor laterale. In pronaos este situat
mormantul ctitorului manastirii, Hatmanul Arbore, ucis din porunca lui Stefanita Voda in anul 1523.
Chivotul mormantului este considerat cel mai valoros insemn funerar de stil gotic din Bucovina.

La scurt timp dupa terminarea lucrarilor de la Arbore, la 8 septembrie, aceiasi mesteri au ridicat si la
Reuseni pe locul unde se spune ca a fost taiat capul lui Bogdan Voda, ultima ctitorie a lui Stefan cel
Mare, aidoma bisericii de la Arbore. Dupa 38 de ani de la ridicarea bisericii Arbore, la initiativa Anei,
sora lui Arbore, mai precis in anul 1541, se va realiza ansamblul de pictura interioara si exterioara.
Ceea ce impresioneaza in mod deosebit in pictura bisericii este calitatea ei decorativa, coloritul cald si
luminos, ritmul si eleganta extrema a siluetelor. Frescele interioare si exterioare sunt realizate, la
cererea urmaselor Hatmanului Arbore, de catre mesterul moldovean Dragos Coman din Iasi, in 1541.
Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: tablourile votive din pronaos si naos, care
infatiseaza pe ctitor si familia sa in doua ipostaze, portretul Fecioarei Maria, al imparatului Constantin
cel Mare, etc. Din pacate, pictura interioara este serios afectata in secolele XVII-XVIII, cand edificiul
ramane fara acoperis. O mare parte a picturii interioare se vede totusi deslusit. Sfintii si sfintele au
adesea nimburile in relief si aurite, semn al opulentei caracteristice fruntasilor feudalitatii locale,
chiar intr-o perioada de permanente conflicte cu Poarta Otomana. Zugravul de la Arbore, ingenios, a
mai adaugat pe fatada de sud o noua Rugaciune, pe langa Marea rugaciune de la abside. Zugravul a
plasat aceasta rugaciune in dreapta usii spre a face, in mod simbolic, pandant scenei Asediului pictata
in stanga usii.
 Intreaga pictura emana un aer de sinceritate, fiind unul dintre cele mai laice fenomene
din arta medievala moldovenesca. Autorul principal al picturii, Dragos Coman din Iasi, nu este un
cleric, ci un exponent al lumii laice. Si iata ca acest lucru se vede prin spontaneitatea picturii, prin
transparenta culorii, aidoma unei acuarele, in constructia siluetelor care au uneori gesturi si atitudini
necanonice.