Modelul conceptual al lui Dorothy E.

Johnson

DOROTHY JOHNSON

 s-a nascut la 21 august 1919 in Savannah, Georgia; in anul 1938 a absolvit in domeniul
artelor, la 19 ani , iar la 23 ani devenea asistent social in cadrul Universitatii din
Nashville; in 1948 la varsta de 29 ani obtine diploma de masterat in cadrul Universitatii
Harvard din Boston.
 Din 1949 pana la pensionare in 1978 a ocupat mai multe functii in domeniul asistentei
sociale printer care: profesor asistent in asistenta pediatrica, profesor asociat de asistenta
medicala, si profesor de asistenta medicala la universitatea din California,Los angeles.
 De-a lungul carierei sale D.J a subliniat importanta cunoasterii bazate pe cercetare cu
privire la efectul asistentei medicale asupra clientului/ pacientului.
Definitia nursing-ului potrivit lui D.J -
NURSING-UL reprezinta o forta de reglementare extern ace actioneaza pentru a pastra si
integra comportamentele pacientilor la un nivel optim in conditiile in care comportamentele
constituie o amenintare pentru sanatatea fizica si sociala / pentru boala in care se gasesc.
Teoria de ingrijire a lui D.J aparuta in 1968 se concentreaza pe modul in care omul se adapteaza
la boli si modul in care stresul real/ potential poate afecta capacitatea de adaptare astfel,
obiectivul principal al asistentului medical va fi reducerea stresului astfel incat clientul sa treaca
mai usor prin perioada de recuperare.
D.J crede ca fiecare individ este un mdel care cuprinde un system comportamental specific,
asadar el considera ca fiinta umana este un sistem alcatuit din 7 subsisteme comportamentale
interactive. Aceste subsisteme executa sarcini si presupun niste functii necesare pentru a
mentine integritatea sistemelor comportamentale in ansamblul lor si de a gestiona relatia lor cu
mediul inconjurator.
Cele 7 subsisteme sunt:
 Atasamentul/ afilierea – functia este reprezentata de securitatea necesara pentru
supravietuire;
 Dependenta – este reprezentata de comportamentul care cereun raspuns de ingrijire,
atentie;
 Ingestia - satisfacerea poftei de mâncare, în ceea ce priveşte când, cum, ce, cât de mult,
şi în ce condiţii individul mănâncă, fiind reglementată de considerente sociale şi
psihologice, precum şi de cerinţele biologice pentru produsele alimentare şi fluide
 Eliminarea – cand, cum si in ce conditii eliminarea in aspectele ei biologice influenteaza
subsistemul
 Sexualitatea – subsistem cu functie dubla, de procreere si satisfactie; incepe cu
dezvoltarea de gen si ofera o gama larga de comportamente associate cu rol sexual
 Agresiunea – presupune protecţia şi conservarea de sine şi a societăţii
 Realizarea – presupune stăpânirea de sine sau a mediului, privind aptitudinile de ingrijiri
intelectuale, fizice, creative, mecanice, sociale, şi de îngrijire (de copii, partener, acasă)
 Al 8-lea subsistem – reintegrarea - a fost adăugat mai târziu în 1997 de Holaday.
Fiecare subsistem îndeplineşte sarcini specializate pentru sisteme integrate si fiecare este
structurat prin 4 elemente motivaţionale precum scop, set, alegere şi acţiune/comportament.
Funcţia nursingului este să ajute restaurarea echilibrului fiecărui subsistem şi să prevină în viitor
tulburările sistemului.
Fiecare subsistem presupune 4 obiective structurale/ elemente:

 Scop/ drive or goal – se refera la motivatia comportamentului

 Set – se refera la predispozitia individului de a actiona in anumite moduri pentru a
indeplini functia subsistemului
 Alegere/ Choice – posibilitatea individului de a alege din repertoriul total,
comportamentul ce il va face sa isi atinga sopul
 Actiune/ Action – se refera la comportamentul individului intr-o situatie data; acesta este
singurul element structural ce poate fi observant direct, toate celalalte elemente fiind
deduse din comportamentul individului si consecintele acestuia.

Exista trei cerinte functionale necesare fiecarui subsistem in indeplinirea functiilor sale:

 Protecţie – impotriva influenţelor nocive cu care sistemul nu poate face faţă;

 Ingrijire – prin aprovizionarea corecta din mediul inconjurator;
 Stimulare – pentru a incuraja dezvoltarea/ cresterea si pentru a preveni stagnarea.
CONCLUZIE
Aplicarea sistemelor de la teorie la persoana, ar putea spune că:
 Fiecare persoană este un compus dinamic cu relaţii variabile , fiziologice, psihologice
şi socio-culturale de dezvoltare.
 Fiecare persoană este înconjurat de un câmp de percepţie în echilibru
Acest model este uşor adaptabil la pacientul psihiatric, care este specific bazat pe o tulburare de
comportament; aici asistenta acţionează ca un regulator extern al sistemelor; acest
aspect,adaptabilitatea sa la procesul de îngrijire medical, a dus la adoptarea şi utilizarea ei.