TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

9 Legislaţia în bioetică

Bioetica doreşte să influenţeze comportamentul uman,

dându-i mai presus de utilitate, o componentă morală. Dar,
pentru a fi eficientă, bioetica are nevoie şi de un mijloc de
coerciţie (pedepsire) , atunci când persuasiunea (convingerea)
eşuează. Singurul instrument eficient creat de specia umană
pentru propria ei civilizare este legea; tocmai de ea are nevoie
bioetica pentru a deveni efectivă.
În cele de mai jos sunt prezentate succint, câteva
manifestări ale tandemului etică-lege. Datarea actelor normative
în diferite perioade de timp permite de asemenea şi observarea
evoluţiei ideilor în ceea ce priveşte bioetica.

9.1. Declaraţia Universală a Drepturilor

Animalelor

Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor a fost

proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la
sediul UNESCO.
Preambul:
- Considerând că Viata este unică, toate fiinţele având
origine comună, diferenţiindu-se în decursul evoluţiei speciilor,
considerând că orice fiinţă vie are drepturi naturale, orice
animal dotat cu sistem nervos are drepturile sale specifice,
considerând că dispreţuirea sau simpla nerecunoaştere a
acestor drepturi naturale provoaca grave prejudicii Naturii si
conduc omul la crime împotriva animalelor, considerând ca o
coexistenţa a speciilor în lume implică recunoaşterea de către
specia umană a drepturilor la existenţa a celorlalte specii,
considerând ca respectul omului faţă de animale este
inseparabil de respectul reciproc al oamenilor.
Se proclamă următoarele:
Articolul 1
Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţa în
cadrul echilibrului ecologic. Aceasta egalitate nu exclude
diversitatea speciilor şi indivizilor.
Articolul 2
Orice formă de viaţă animală are dreptul la respect.
Articolul 3
1. Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente
brutale sau unor acte de cruzime.
2. Dacă este necesară sacrificarea unui animal ea
trebuie să fie instantanee şi nedureroasă.
3. Animalul mort trebuie tratat cu decenţă.

85
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Articolul 4
1. Animalul sălbatic are dreptul de a trăi şi de a se
reproduce liber în mediul sau natural.
2. Privarea prelungită de libertate, vanatoarea şi
pescuitul spotiv, precum şi orice folosire a aminalului salbatic în
alte scopuri dacat cele vitale sunt contrare acestui drept
fundamental.
Articolul 5
1. Orice animal dependent de om are dreptul la îngrijire.
2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat in
mod nejustificat.
3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului
trebuie să respecte fiziologia şi comportamentul proprii speciei
respective.
4. Expoziţiile, spectocolele, filmele care folosesc animale
trebuie să le respecte demnitatea şi să nu comporte violenţa.
Articolul 6
1. Experimentele pe aminale care implică suferinţa fizică
sau psihică violează drepturile animalelor.
2. Metodele alternative trebuie dezvoltate şi
implementate sistematic.
Articolul 7
Sacrificarea oricărui animal care nu este absolut
necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea
act constituie o crima.
Articolul 8
1. Orice act care pune în pericol supravieţuirea unei
specii sălbatice precum şi orice decizie care duce la un
asemena act constituie o crimă împotriva speciei.
2. Masacrarea animalelor sălbatice, poluarea şi
distrugerea biotopurilor sunt considerate crime.
Articolul 9
1. Statutul legal specific al animalelor precum şi
drepturile lor trebuie să fie recunoscute prin lege.
2. Protecţia şi salvarea animalelor trebuie reprezentate la
nivelul organizaţiilor guvernamentale.
Articolul 10
Educaţia şi instruirea publica încă din copilărie trebuie să
conducă omul la observarea, inţelegerea şi respectarea
animalelor.

9.2. Convenţia Europeana pentru protecţia

animalelor de companie de la
Strasbourg - 1987
Convenţia Europeană pentru protecţia animalelor de
companie a fost semnată în 1987 şi a intrat în vigoare pe 1 mai
1992. România a semnat convenţia în 23 iunie 2003, a ratificat-

86
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

o în 6 august 2004. Intrarea în vigoare datează din 1 martie

2005.
PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei care semnează

această conventie:
Luând în considerare că scopul Consiliului Europei este
de a realiza o mai bună coeziune între membrii săi;
Recunoscând că omul are o obligaţie morală de a
respecta toate creaturile vii şi ţinând cont că există o legătură
specială între om şi animalele de companie;
Luând în considerare importanţa animalelor de companie
care, prin contribuţia lor la calitatea vieţii, reprezintă o valoare
pentru societate;
Luând în considerare dificultăţile ce pot apărea din cauza
marii varietăţi de specii care sunt deţinute de către om ca
animale de casă;
Luând în considerare riscurile inerente, datorate
suprapopulării cu animale, pentru igiena, sănătatea şi siguranţa
omului şi a altor animale;
Luând în considerare că deţinerea specimenelor din
fauna sălbatică pe post de de animale de companie nu ar trebui
să fie încurajată;
Conştienţi de diferitele condiţii care guvernează
achiziţionarea, deţinerea, înmulţirea în scop comercial sau
necomercial, înstrăinarea sau comerţul cu animale de
companie;
Conştienţi de faptul că animalele de companie nu sunt
întotdeauna deţinute în condiţii optime pentru a promova
sănătatea şi bunăstarea acestora;
Observând că atitudinile în privinţa animalelor de
companie variază considerabil, uneori datorită lipsei de
cunoştinţe şi de înţelegere;
Luând în considerare faptul ca un scop nu doar de dorit,
dar şi realizabil, este stabilirea unei atitudini şi a unei practici de
bază, comună şi standardizată;
Au căzut de acord dupa cum urmează:

Capitolul I - Dispoziţii generale

Articolul 1 - Definiţii

(1) Prin animal de companie înţelegem orice animal

deţinut de către om sau destinat spre a fi deţinut în special în şi
pe lângă casă, pentru amuzamentul personal sau companie.
(2) Prin comerţ cu animale de companie înţelegem toate
tranzacţiile practicate în mod regulat, în cantităţi substanţiale,
cu scopul de a obţine profit şi care implică transferul proprietăţii
asupra animalelor implicate.

87
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

(3) Prin creşterea şi păstrarea comercială a animalelor de

companie înţelegem creşterea şi păstrarea practicate în
principal în scop comercial şi în cantităţi substanţiale.
(4) Prin adăpost pentru animale înţelegem o aşezare non-
profit, în care animalele de companie pot fi deţinute în număr
mare. În cazul în care legislaţia naţionala şi/sau măsurile
administrative o permit, o astfel de locaţie poate accepta să
adăpostească animale fără stăpân.
(5) Prin animal fără stăpân înţelegem orice animal de
companie care fie nu are adăpost, fie se găseşte în afara zonei
aflate în proprietatea stăpânului sau deţinătorului sau şi care nu
este sub controlul sau supravegherea directa a niciunui
proprietar sau deţinător.
(6) Înţelegem prin autoritate competenţa autoritatea
desemnată de către statul membru al Consiliului Europei (n.t.
care semnează Convenţia).

Articolul 2 - Destinate şi implementare

(1) Fiecare Parte se angajează să ia măsurile necesare

pentru a pune în aplicare dispoziţiile acestei convenţii în ceea
ce priveşte:
a) animalele de companie deţinute de către o persoană
fizică sau juridică, pe orice proprietate sau în orice locaţie, care
sunt destinate comercializării sau creşterii şi păstrării în scop
comercial a acestora, precum şi cele aflate în adăposturile
pentru animale;
b) dacă este cazul, animalele fără stăpân.
(2) Nici o dispoziţie a acestei convenţii nu poate afecta
implementarea celorlalte prevederi legate de protecţia
animalelor sau de conservarea speciilor sălbatice aflate în
pericol de dispariţie.
(3) Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afectează
posibilitatea părţilor de a adopta măsuri şi mai stricte pentru
protecţia animalelor de companie sau de a aplica prevederilor
prezentei Convenţii pentru categoriile de animale care nu au
fost în mod expres menţionate în acest document.

Capitolul II - Principii de deţinere a animalelor de companie

Articolul 3 - Principii de bază pentru bunăstarea

animalelor

(1) Nimeni nu trebuie să cauzeze inutil durere, suferinţe

fizice sau psihice unui animal de companie.
(2) Nimeni nu trebuie să abandoneze un animal de
companie.

Articolul 4 - Deţinerea

88
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

(1) Orice persoană care deţine un animal de companie sau

care are în grija un animal de companie trebuie să fie
responsabil de sănătatea si bunăstarea acestuia.
(2) Orice persoană care deţine sau are în grija un animal
de companie trebuie să-i asigure condiţii, îngrijiri şi atenţie
ţinând cont de nevoile etologice ale animalului în funcţie de
specie şi rasă, şi în special trebuie să:
a) îi asigure hrana potrivită şi apă, în cantitate suficientă;
b) să îi asigure posibilitatea de mişcare adecvată;
c) să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica
situaţia în care animalele ar putea deveni libere.
(3) Un animal nu va fi deţinut ca animal de companie dacă:
a) condiţiile enumerate în alineatul (2) de mai sus nu sunt
îndeplinite; sau
b) condiţiile sunt îndeplinite, dar în ciuda acestui fapt,
animalul nu se poate adapta captivităţii.

Articolul 5 - Reproductia

Orice persoana care selecţionează un animal de companie

pentru reproducţie este responsabil să aibă în vedere
caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale care
ar putea constitui riscuri pentru sănătatea şi bunăstarea
descendenţilor sau a femelei-mama.

Articolul 6 - Limita de vârstă pentru achiziţionare

Nici un animal de companie nu poate să fie vândut

persoanelor sub 16 ani fără consimţământul expres al părinţilor
sau al altor persoane care exercită responsabilităţi parentale
(tutori).

Articolul 7 - Dresajul

Nici un animal de companie nu trebuie să fie dresat prin

metode care i-ar putea prejudicia sănătatea sau bunăstarea şi,
în special, un animal nu trebuie forţat să îşi depăşească
capacităţile şi forţa fizică naturale ori prin utilizarea de mijloace
artificiale care provoacă răniri sau suferinţe, teamă ori dureri
inutile.

Articolul 8 - Comercializarea, creşterea şi deţinerea în

scop comercial, adăposturile pentru animale

(1) Orice persoană care, la momentul intrării în vigoare a

Convenţiei, creşte sau deţine animale de companie în scop
comercial sau care administrează un adăpost pentru animale
trebuie să facă o declaraţie cu privire la activităţile sale
autorităţilor competente într-un interval stabilit de fiecare parte.

89
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Orice persoană care intenţionează să înceapă una dintre

aceste activităţi trebuie să îşi declare intenţia autorităţii
competente.
(2) In declaraţie trebuie să menţioneze:
a) speciile animalelor de companie care sunt sau vor fi
implicate;
b) persoana responsabilă şi cunoştinţele sale;
c) descrierea dotărilor şi echipamentelor care sunt sau vor
fi utilizate.
(3) Activităţile menţionate mai sus pot fi exercitate numai
dacă:
a) persoana responsabilă posedă cunoştinţele şi
aptitudinile necesare exercitării activităţii respective, fie în urma
pregătirii profesionale în domeniu, fie având experienţa
suficientă cu animalele de companie; şi
b) dacă dotările şi echipamentele utilizate pentru activitate
se supun cerinţelor menţionate în Articolul 4.
(4) Autorităţile competente trebuie să determine, în baza
declaraţiilor făcute conform cu prevederile alineatului (1) dacă
condiţiile stipulate în alineatul (3) sunt sau nu îndeplinite.
Dacă nu sunt îndeplinite în mod adecvat, autorităţile
competente vor recomanda măsuri şi, dacă este considerat
necesar pentru binele animalelor, va interzice începerea sau
continuarea activităţii.
(5) Autorităţile competente trebuie, în conformitate cu
legislaţia naţională, să supravegheze îndeplinirea sau nu a
acestor condiţii.

Articolul 9 - Publicitate, spectacole, expoziţii,

competiţii şi evenimente similare

(1) Animalele de companie nu vor fi utilizate pentru

publicitate, spectacole, expoziţii, competiţii sau evenimente
similare, decât dacă:
a) organizatorul a creat condiţiile corespunzătoare pentru
ca animalele să fie tratate conform cu cerinţele prevăzute la
Articolul 4 alineatul (2), şi dacă
b) sănătatea şi bunăstarea animalelor nu sunt puse în
pericol.
(2) Unui animal de companie nu trebuie să i se
administreze nici un tratament, nici o substanţă şi asupra lui nu
trebuie folosit nici un fel de aparat în scopul creşterii sau
diminuării nivelului natural al performanţelor sale:
a) în timpul competiţiilor sau
b) în orice altă ocazie, dacă acestea ar pune în pericol
sănătatea şi bunăstarea animalului.

Articolul 10 - Intervenţii chirurgicale

90
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

(1) Intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului

unui animal de companie sau altor scopuri necurative vor fi
interzise şi, în special:
a) codotomia;
b) cuparea urechilor;
c) secţionarea corzilor vocale;
d) ablaţia ghearelor si dinţilor.
(2) Excepţii de la aceste interdicţii vor fi permise numai
dacă:
a) un medic veterinar consideră intervenţia noncurativă
necesară fie din motive medical-veterinare, fie în interesul unui
animal anume;
b) pentru a împiedică reproducţia.
(3) a) Intervenţiile în cursul cărora animalul va suferi sau
riscă să sufere dureri severe vor fi efectuate numai sub
anestezie şi numai de către un medic veterinar sau sub
supravegherea unui medic veterinar.
b) Intervenţiile pentru care anestezia nu este necesară pot
fi efectuate de către o persoană competentă, în conformitate cu
legislaţia naţională.

Articolul 11 - Sacrificarea

(1) Numai un medic veterinar sau o altă persoană

competentă poate să sacrifice un animal de companie, cu
excepţia cazurilor de urgenţă când trebuie să se pună capăt
suferinţelor unui animal şi când asistenta veterinară sau a altei
persoane competente nu poate fi obţinută rapid, sau în alte
cazuri de urgenţă prevăzute de legislaţia naţională. Orice
sacrificare trebuie să se facă cu minimum de suferinţă fizică şi
psihică, ţinând cont de circumstanţe.
Metoda aleasă, cu excepţia cazurilor de urgenţă, trebuie:
a) fie să provoace o imediată stare de inconştienţă, urmată
de moarte sau
b) să înceapă prin anestezierea generală profundă, urmată
de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine.
Persoana responsabilă cu sacrificarea trebuie să se
asigure că animalul este mort înainte ca trupul acestuia să fie
utilizat/incinerat/îngropat etc.
(2) Următoarele metode de sacrificare vor fi interzise:
a) înecul şi alte metode de asfixie, dacă ele nu produc
efectele menţionate în alineatul (1) litera b);
b) utilizarea oricăror substanţe sau medicamente
otrăvitoare ale căror dozaj şi aplicare nu pot fi controlate în aşa
fel încât să se obţină efectele menţionate în alineatul (1);
c) electrocutarea, cu excepţia cazurilor în care este
precedată de pierderea imediată a conştientei.

Capitolul III - Masuri suplimentare cu privire la animalele

fara stapan

91
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Articolul 12 - Reducerea numărului de animale fără

stăpân

Atunci când o parte consideră că numărul de animale

fără stăpân constituie o problemă, va lua măsurile legislative
şi/sau administrative necesare pentru reducerea numărului
acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe sau
stress care ar putea fi evitate.
a) Astfel de măsuri vor îndeplini următoarele condiţii:
(i) dacă astfel de animale trebuie să fie capturate,
aceasta trebuie să se facă în funcţie de natura animalului,
producând minimum de suferinţe fizice şi psihice;
(ii) dacă animalele capturate sunt adăpostite sau
sacrificate, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu
principiile prezenţei convenţii.
b) Părţile se obligă să respecte:
(i) procedarea la identificarea permanentă a câinilor şi
pisicilor prin mijloace corespunzătoare care să nu producă
dureri, suferinţe sau stress decât uşoare sau temporare, cum ar
fi tatuarea însoţită de înregistrarea numărului împreună cu
numele şi adresele proprietarilor;
(ii) reducerea reproducţiei neplanificate a câinilor şi
pisicilor şi promovarea sterilizării acestora;
(iii) încurajarea persoanelor care găsesc câini sau o
pisici fără stăpân să semnaleze acest lucru autorităţii
competente.

Articolul 13 - Excepţii cu privire la capturare, detinere

şi sacrificare
Excepţii la principiile stabilite în prezenta convenţie cu
privire la capturarea, deţinerea şi sacrificarea animalelor fără
stăpân pot exista numai dacă sunt inevitabile, în cadrul
programelor guvernamentale de control al bolilor.

Capitolul IV - Informare şi educare

Articolul 14 - Programe de informare şi educare

Părţile se angajează să încurajeze dezvoltarea

programelor de informare şi de educare pentru a promova
conştientizarea şi cunoaşterea dispoziţiilor şi principiilor
prezentei convenţii în rândul organizaţiilor şi persoanelor fizice
implicate în: deţinerea, creşterea, dresajul, comerţul şi

92
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

adăpostirea animalelor de companie. In aceste programe

atenţia trebuie atrasă în special asupra următoarelor subiecte:
a) necesitatea ca dresajul animalelor de companie în
scop comercial sau pentru competiţii să se efectueze de către
persoane având cunoştinţele şi competentele corespunzătoare;
b) necesitatea de a descuraja:
(i) oferirea drept cadou a animalelor de companie
persoanelor cu vârsta de până la 16 ani fără consimţământul
expres al părinţilor lor sau al altor persoane care exercită
responsabilităţi parentale;
(ii) oferirea animalelor de companie ca premii,
recompense sau bonuşuri;
(iii) înmulţirea neplanificata a animalelor de companie;
c) posibilele consecinţe negative pentru sănătatea şi
bunăstarea animalelor sălbatice, în cazul achiziţionării sau
introducerii lor ca animale de companie;
d) riscurile presupuse de achiziţionarea iresponsabilă a
animalelor de companie, fapt care duce la creşterea numărului
animalelor nedorite şi abandonate.

Capitolul V - Consultări multilaterale

Articolul 15 - Consultări multilaterale

(1) Părţile vor participa, într-un interval de 5 ani de la

intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi la fiecare 5 ani şi de
fiecare dată când majoritatea reprezentanţilor părţilor o cere, la
consultări multilaterale în cadrul Consiliului Europei, pentru a
examina aplicarea prezentei convenţii şi a oportunităţii revizuirii
acesteia sau a dezvoltării oricăreia dintre dispoziţiile sale.
Aceste consultări vor avea loc în cursul reuniunilor convocate
de către secretarul general al Consiliului Europei.
(2) Orice Parte are dreptul să desemneze un
reprezentant care să participe la aceste consultări. Orice stat
membru al Consiliului Europei care nu este parte a prezentei
convenţii are dreptul să fie reprezentat la aceste consultări de
către un observator.
(3) După fiecare consultare, Părţile supun Comitetului de
Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra consultării şi
funcţionării prezentei convenţii, incluzând, dacă acestea
consideră necesar, propuneri vizând amendarea articolelor 15-
23 din prezenta convenţie.
(4) Sub rezerva prevederilor prezentei convenţii, Părţile
stabilesc regulile de procedura pentru desfăşurarea
consultărilor.

Capitolul VI - Amendamente

Articolul 16 - Amendamente

93
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

(1) Orice amendament la articolele 1-14, propus de una

dintre Parti sau de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei,
va fi comunicat secretarului general al Consiliului Europei şi
transmis de către acesta statelor membre ale Consiliului
Europei, fiecărei Părţi, şi fiecărui stat invitat să adere la
convenţie, conform dispoziţiilor articolului 19.
(2) Orice amendament propus în conformitate cu
prevederile alineatului (1) este examinat în cadrul unei
consultări multilaterale, în nu mai puţin de două luni de la data
transmiterii sale de către secretarul general al Consiliului
Europei, examinare în care acest amendament poate fi adoptat
cu o majoritate de două treimi din numărul Părţilor. Textul
adoptat va fi transmis Părţilor.
(3) La 12 luni după adoptarea sa în urma consultărilor
multilaterale orice amendament intră în vigoare, în afara cazului
în care una dintre Părţi a exprimat obiecţii.

Capitolul VII - Dispoziţii finale

Articolul 17 - Semnarea, ratificarea, acceptarea,

aprobarea

Prezenta convenţie este deschisă semnării de către

statele membre ale Consiliului Europei. Este supusă ratificării,
acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare
sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului
Europei.

Articolul 18 - Intrarea in vigoare

(1) Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a

lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni dupa data la
care patru state membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat
consimţământul de a se supune acesteia conform dispoziţiilor
articolului 17.
(2) Pentru orice stat membru al Consiliului Europei, care
îşi va exprima ulterior consimţământul de a se supune prezentei
convenţii, ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeaza
expirării unei perioade de 6 luni după data depunerii
instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 19 - Aderarea statelor nemembre
(1) După intrarea în vigoare a prezentei convenţii,
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea invita orice
stat nemembru al Consiliului Europei să adere la aceasta,
printr-o decizie luată de majoritatea prevăzută la articolul 20
litera d) din statutul Consiliului Europei şi de votul unanim al
reprezentantilor statelor contractante cu drept de reprezentare
în Comitetul de Miniştri.
(2) Pentru orice stat în curs de aderare prezenta
convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează

94
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

expirării unei perioade de 6 luni după data de depunere a

instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului
Europei.

Articolul 20 - Clauza teritorială

(1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în

momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de
acceptare, de aprobare sau de aderare, să precizeze teritoriul
sau teritoriile în care se va aplica prezenta convenţie.
(2) Orice Parte poate, în orice moment ulterior, printr-o
declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei
să extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu
desemnat în declaratie. În teritoriul respectiv convenţia va intra
în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei
perioade de 6 luni după data primirii declaraţiei de către
secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Orice declaraţie făcută în virtutea alineatelor
precedente (1) şi (2) cu privire la un teritoriu va putea fi retrasă
prin notificare adresată secretarului general al Consiliului
Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii care
urmeaza expirării unei perioade de 6 luni după data primirii
notificării de către secretarul general.

Articolul 21 - Rezerve

(1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în

momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare,
aprobare sau aderare, să formuleze una sau mai multe rezerve
cu referire la articolul 6 şi la articolul 10 alineatul (1) litera a).
Nici o altă rezervă nu poate fi prezentată.
(2) Orice Parte care a formulat o rezervă în virtutea
alineatului (1) de mai sus o poate retrage în totalitate sau parţial
printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului
Europei. Retragerea va intra în vigoare la data primirii notificării
de către secretarul general.
(3) Partea care a formulat o rezervă în cadrul unei
dispoziţii a prezentei convenţii nu poate cere aplicarea acestei
dispoziţii de către o altă Parte; cu toate acestea, poate, dacă
rezerva este parţială sau condiţionată, să ceară aplicarea
acestei dispoziţii în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.

Articolul 22 - Denuntarea
1. Orice Parte poate, în orice moment, să denunţe
prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului
general al Consiliului Europei.(2) Denunţarea va intra în vigoare
în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni
după data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 23 - Notificari

95
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica

statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat ce a
aderat la prezenta convenţie sau a fost invitat să o facă:
a) orice semnătură;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare,
aprobare sau aderare;
c) toate datele de intrare în vigoare a prezentei convenţii
în conformitate cu articolele 18, 19, 20;
d) orice alt act, notificare sau comunicare cu privire la
prezenta convenţie.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în acest scop, am
semnat prezenta convenţie.
Întocmită la Strasbourg la 13 noiembrie 1987, în
franceză şi engleză, ambele texte fiind în mod egal autentice,
într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului
Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite
copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei şi
fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.9.3. Legea
nr 205/2004 privind protecţia
animalelor

Legea nr 205/2004 privind protecţia animalelor,

publicată în M. Of. Partea I nr 531/14.06.2004

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1 (1) Prezenta lege reglementează masurile
necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale
animalelor cu sau fără deţinător.
(2) Gestionarea populaţiei canine fără stăpân de pe
teritoriul Romaniei se reglementează prin lege specială.
Art. 2 In sensul prezentei legi, prin deţinător de animale
se înţelege proprietarul, persoana care deţine cu orice titlu
valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea
căreia se află animalul.
Art. 3 Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura
aplicarea normelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind
adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducţia, exploatarea,
precum şi a celor referitoare la protecţia şi bunăstarea
animalelor.
Art. 4 Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un
comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea, de a asigura
condiţiile elementare necesare scopului pentru care sunt
crescute, precum şi de a nu le părăsi sau izgoni.
Art. 5 (1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura
acestora, în funcţie de nevoile etologice, specie, rasă, sex,
vârstă şi categorie de producţie, următoarele:
a) un adăpost corespunzător;
b) hrană şi apă suficiente;
c) posibilitatea de mişcare suficientă;
d) îngrijire şi atenţie.

96
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice

tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea şi alte asemenea
cruzimi.
Art. 6 (1) In sensul prezentei legi, prin rău tratament se
înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor,
maltratarea şi supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi
neasigurarea condiţiilor minime necesare vieţii şi bunăstării
acestora.
(2) In sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale
se înţelege:
a) omorârea animalelor, din perversitate, precum şi prin
practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
b) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
c) folosirea de animale vii pentru dresajul câinilor sau
pentru a le controla agresivitatea;
d) folosirea de animale pentru expoziţii, publicitate,
realizare de filme sau în scopuri asemănătoare, dacă aceste
activităţi le provoacă acestora suferinţe fizice şi psihice,
afecţiuni sau răniri;
e) abandonarea unui animal a cărui existenţă depinde de
îngrijirea omului;
f) administrarea de substanţe destinate stimulării
capacităţilor fizice ale animalelor în timpul competiţiilor sportive,
sub forma dopajului.
Art. 7 Animalele folosite în scopuri ştiinţifice sunt supuse
unor reguli de protecţie specifice, fără a li se provoca suferinţe
inutile.
Art. 8 (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor reprezintă autoritatea naţională în
domeniul protecţiei animalelor.
(2) Condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a
animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Capitolul II - Condiţii privind deţinerea animalelor

Art. 9 (1) Deţinătorii de animale pot deţine animale
sălbatice, potrivit legii, numai dacă sunt autorizaţi de direcţia
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti.
(2) Condiţiile privind deţinerea animalelor sălbatice se
stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor.

97
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Art. 10 (1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a îngriji

şi trata în mod corespunzător un animal bolnav sau rănit.
(2) Autoritatea sanitară veterinară poate dispune tăierea
sau uciderea, după caz, a unui animal bolnav ori rănit, pentru a-
l scuti de suferinţe fizice şi psihice inutile, în condiţii stabilite prin
ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplică animalelor
folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.
Art. 11 Deţinătorii de animale care selecţionează un
animal pentru reproducţie au obligaţia de a respecta
caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale ale
speciei şi rasei respective, astfel încât să nu fie compromise
performanţele, sănătatea şi bunăstarea descendenţilor.
Art. 12 Persoana care contribuie la dresarea unui animal
are obligaţia de a folosi mijloace de dresaj care să nu provoace
traume psihice sau fizice, precum şi de a folosi metode care să
nu prejudicieze sănătatea ori bunăstarea animalului.
Capitolul III - Condiţii privind comerţul cu animale,
transportul animalelor, precum şi folosirea acestora în
scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii şi
manifestări similare
Art. 13 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor, din considerente privind protecţia
animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe
teritoriul ţării, poate impune anumite condiţii, precum şi limita
sau interzice importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu animale,
ţinând cont de reglementarile comunitare.
Art. 14 (1) Transportatorii au obligaţia de a transporta
animalele în condiţii corespunzatoare, în funcţie de specie, sex,
vârstă, categorie de productie, pentru a evita rănirea sau
epuizarea fizică a acestora.
(2) Condiţiile privind transportul animalelor se stabilesc
prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Art. 15 Animalele pot fi folosite în scop publicitar, în
spectacole, expoziţii, competiţii sau alte manifestări similare
numai dacă:
a) organizatorul asigură condiţiile prevăzute la art. 5;
b) sănătatea şi bunăstarea animalelor nu sunt puse în
pericol.
Art. 16 In cursul competiţiilor sau cu alte ocazii este
interzis să se administreze animalelor substanţe ori să fie
supuse unor procedee pentru creşterea sau diminuarea
nivelului natural al performanţelor.

Capitolul IV - Intervenţii chirurgicale

Art. 17 (1) Animalele sunt supuse intervenţiilor
chirurgicale numai în cazurile motivate.

98
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

(2) Intervenţiile chirurgicale se efectuează sub anestezie

locală sau, după caz, generală, numai de către medici
veterinari.
(3) Manoperele medicale care pot provoca suferinţa
animalului trebuie efectuate de către medicul veterinar.
Art. 18 Prin excepţie de la dispoziţiile art. 17 alin. (2), în
cazul animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri
experimentale, intervenţiile chirurgicale ori alte tratamente pot fi
efectuate şi de alte persoane care au calificarea necesară.

Capitolul V - Tăierea sau uciderea animalelor

Art. 19 Animalele nu vor fi supuse unor suferinţe inutile
în cazul tăierii sau uciderii.
Art. 20 Tăierea animalelor se va efectua cu respectarea
prevederilor legale specifice în vigoare.
Art. 21 Prevederile art. 20 nu se aplică animalelor care,
datorită unor accidente sau boli, trebuie tăiate ori ucise imediat.

Capitolul VI - Folosirea animalelor în scopuri

ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale
Art. 22 Animalele pot fi folosite pentru cercetare
ştiinţifică, diagnosticarea de boli, producerea unor medicamente
sau produse biologice, precum şi în alte scopuri similare, atunci
când obiectivul activităţii nu poate fi atins prin alte metode ce nu
implică folosirea animalelor.

Capitolul VII - Sancţiuni

Art. 23 (1) Constituie contravenţie următoarele fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 12;
b) nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1);
c) supunerea unui animal la rele tratamente;
d) nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3);
e) supunerea unui animal la cruzimi.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează
după cum urmează:
a) cele de la lit. a), cu amendă de la 2.000.000 lei la
4.000.000 lei;
b) cele de la lit. b) si c), cu amendă de la 3.000.000 lei la
6.000.000 lei;

c) cea de la lit. d), cu amendă de la 6.000.000 lei la

10.000.000 lei;
d) cea de la lit. e), cu amendă de la 10.000.000 lei la
20.000.000 lei.
Art. 24 In cazul săvârşirii de trei ori pe o perioadă de 2
ani a faptelor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. c) şi e) de către
proprietarul animalelor, pe lângă amenda contravenţională, se
aplică şi măsura confiscării animalelor. În acest caz, animalele
se cazează în adăposturile care funcţionează pe lângă consiliile
locale şi sunt valorificate în condiţiile legii.

99
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Art. 25 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea

sancţiunilor se fac de persoane împuternicite, potrivit atribuţiilor
de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Administraţiei şi
Internelor.
(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de
cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori,
după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul
amenzii prevăzute la art. 23 alin. (2), agentul constatator făcând
menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal.
(3) Contravenţiilor prevazute la art. 23 le sunt aplicabile
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Capitolul VIII - Dispoziţii finale

Art. 26 (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor, prin organele abilitate, monitorizează aplicarea
prevederilor prezentei legi.
(2) Pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi,
persoanele împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din
cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Administraţiei şi
Internelor au acces în clădiri, adăposturi şi alte locuri unde sunt
ţinute animalele, precum şi dreptul de a solicita orice informaţie
şi documente necesare controlului şi de a preleva probe pentru
cercetări şi analize de laborator.
(3) In situaţia în care locul unde sunt ţinute animalele se
află la domiciliul sau reşedinţa deţinătorilor de animale, accesul
persoanelor prevăzute la alin. (2) în acest spaţiu se face cu
acordul deţinătorului. In lipsa acordului, deţinătorul de animale
are obligaţia de a face dovada respectării dispoziţiilor art. 5.
Art. 27 Ordinele prevăzute la art. 8 alin. (2), art. 9 alin.
(2), art. 10 alin. (2) si art. 14 alin. (2) se emit în termen de 6 luni
de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 28 Prezenta lege intra în vigoare la 10 zile de la
publicarea ei in Monitorul Oficial al României, Partea

Lege pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, legea nr.
9/2008
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 29 din
15/01/2008

100
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Parlamentul României adopta prezenta lege. Articol

unic
Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din
14 iunie 2004, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
"Art. 3. - Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura
aplicarea normelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind
adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducţia, exploatarea,
protecţia şi bunăstarea animalelor."
2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:
"Art. 4. - Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un
comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea, de a asigura
condiţiile elementare necesare scopului pentru care sunt
crescute, de a nu le abandona şi/sau izgoni"
3. La articolul 5, dupa litera d) a alineatului (1) se
introduce o noua literă, litera e), cu următorul cuprins:
"e) asistenţa medicală."
4. La articolul 5, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
"(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice rele
tratamente şi cruzimi."
5. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
"Art. 6. - (1) In sensul prezentei legi, prin rău tratament
se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea
animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi
neasigurarea condiţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1).
(2) In sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale
se înţelege:
a) omorârea animalelor, cu intenţie;
b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau
pentru a le controla agresivitatea;
e) folosirea de animale pentru expoziţii, spectacole,
publicitate, realizare de filme şi în scopuri asemănătoare, dacă
aceste activităţi le provoacă suferinţe fizice şi psihice, afecţiuni
sau răniri;
f) abandonarea şi/sau alungarea unui animal a cărui
existenţă depinde de îngrijirea omului;
g) administrarea de substanţe destinate stimulării
capacităţilor fizice ale animalelor în timpul competiţiilor sportive,
sub forma dopajului;
h) maltratarea şi schingiuirea animalelor;
i) intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului
unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia,
cuparea urechilor, sectionarea corzilor vocale, ablatia
ghearelor, coltilotul ciocului şi dinţilor;
j) provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice
mijloace;

101
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

k) despărţirea puilor de mamă până la vârsta de

minimum opt săptămâni de viaţă;
l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele
prevăzute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situaţii decât
pentru imobilizarea animalelor."
6. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul
61, cu următorul cuprins:
"Art. 61. - Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat
în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără
hrană, adăpost şi tratament medical."
7. Articolul 7 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 7. - Animalele folosite în scopuri experimentale sunt
supuse unor reguli de protecţie specifice, fără a li se provoca
suferinţe inutile."
8. După articolul 7 se introduce un nou articol, articolul
71, cu următorul cuprins:
"Art. 71. - Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor
şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile
constatate de medicul veterinar."
9. La articolul 9, după alineatul (2) se introduce un nou
alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice
pe o perioadă determinată de timp, în vederea îngrijirii şi
recuperării fizice, pentru animalele aflate în impas de
supravieţuire, cu acordul Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor."
10. La articolul 14, alineatul (1) va avea următorul
cuprins:
"Art. 14. - (1) Transportatorii au obligaţia de a transporta
animalele în condiţii corespunzătoare, în funcţie de specie,
stare fiziologică, sex, vârstă, categorie de producţie, pentru a
evita rănirea ori epuizarea fizică şi/sau psihică a acestora."
11. La articolul 16 se introduce un nou alineat, alineatul
(2), cu următorul cuprins:
"(2) Comisia de organizare a competiţiilor şi/sau de
arbitraj va cuprinde obligatoriu şi un reprezentant al
organizaţiilor de protecţie a animalelor."
12. La articolul 17, după alineatul (2) se introduce un nou
alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
"(21) Intervenţiile chirurgicale se efectuează în spaţii
autorizate, cu excepţia situaţiilor în care intervenţia se impune
la faţa locului."
13. Titlul capitolului V va avea următorul cuprins:
"Sacrificarea şi uciderea animalelor"
14. Articolul 19 va avea următorul cuprins:
"Art. 19. - Animalele nu vor fi supuse unor suferinţe
inutile în cazul sacrificării sau uciderii."
15. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

102
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

"Art. 20. - Sacrificarea şi uciderea animalelor se vor

efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în vigoare."
16. Articolul 21 va avea următorul cuprins:
"Art. 21. - Prevederile art. 20 nu se aplica animalelor
care, datorită unor accidente sau boli, trebuie sacrificate ori
ucise imediat."
17. Articolul 22 va avea următorul cuprins:
"Art. 22. - Animalele pot fi folosite pentru cercetare
ştiinţifică, diagnosticarea de boli, producerea unor medicamente
sau produse biologice, atunci când obiectivul activităţii nu poate
fi atins prin alte metode ce nu implică folosirea animalelor."
18. La articolul 23, după alineatul (1) se introduce un nou
alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
"(11) Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a) deţinerea şi comercializarea de animale sălbatice de
către persoane fizice şi juridice neautorizate, cu excepţia
grădinilor zoologice;
b) folosirea animalelor pentru cerşetorie, în scopul
obţinerii de foloase necuvenite;
c) faptele prevăzute la art. 6;
d) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
e) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau
pentru a le controla agresivitatea."
19. La articolul 23, literele a) şi b) ale alineatului (2) vor
avea următorul cuprins:
"a) cele de la lit. a), cu amendă de la 800 lei la 1.000 lei;)
cele de la lit. b)-e), cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei."
20. La articolul 23, după alineatul (2) se introduce un nou
alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) Infracţiunile prevăzute la alin. (11) se sancţionează
după cum urmează:
a) cele de la lit. a), cu închisoare de la o lună la un an
sau cu amendă penală de la 500 lei la 10.000 lei şi confiscarea
animalelor;
b) cele de la lit. b), cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă penală de la 500 lei la 6.000 lei şi confiscarea
animalelor;
c) cele de la lit. c), cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă penală de la 1.000 lei la 10.000 lei şi confiscarea
animalelor;
d) cele de la lit. d), cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă penală de la 1.000 lei la 2.000 lei şi confiscarea
animalelor;
e) cele de la lit. e), cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă penală de la 500 lei la 2.000 lei şi confiscarea
animalelor."
21. Articolul 24 va avea următorul cuprins:
"Art. 24. - În cazul săvârşirii de două ori a faptelor
prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) de către proprietarul
animalelor, pe lângă amenda contravenţională se aplică şi

103
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

măsura confiscării animalelor. În acest caz, toate animalele vor

fi cazate în adăposturi care funcţionează pe lângă consiliile
locale, în vederea adopţiei sau a valorificării, în condiţiile legii."
22. După articolul 24 se introduce un nou articol, articolul
241, cu următorul cuprins:
"Art. 241. - In cazul constatării unei infracţiuni, instanţa
poate dispune pe seama proprietarului interdicţia de a deţine
animale pe o perioada de 5 ani."
23. La articolul 26, alineatul (1) va avea următorul
cuprins:
"Art. 26. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinara şi
pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative, prin organele abilitate, în colaborare cu
reprezentanţii organizaţiilor de protecţie a animalelor,
monitorizează aplicarea prezentei legi."
24. După articolul 26 se introduce un nou articol, articolul
261, cu următorul cuprins:
"Art. 261. - Normele metodologice de aplicare a
prezentei legi se aprobă în termen de 60 de zile, prin ordin
comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi al
preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor, cu consultarea reprezentanţilor
organizaţiilor de protecţie a animalelor."
25. După articolul 27 se introduce un nou articol, articolul
271, cu următorul cuprins:
"Art. 271. - (1) Radiodifuziunea şi Televiziunea Română
promovează programe de protecţie a animalelor.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în cadrul
orelor de educaţie civică, va promova acţiuni de protecţie a
animalelor."

9.4. ORDONANŢĂ nr.37 din 30 ianuarie 2002

pentru protecţia animalelor folosite în
scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri
experimentale

Textul actului publicat în M.Of. nr. 95/2 feb. 2002

104
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României

şi ale art. 1 pct. VII.7 din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL Dispoziţii generale

Art. 1. - Obiectul prezentei ordonanţe îl constituie

reglementarea utilizării animalelor în scop experimental sau în
alte scopuri ştiinţifice.

Art. 2. - În înţelesul prezentei ordonanţe, următorii

termeni se definesc după cum urmează:

a) animal - dacă nu există o altă specificaţie, se înţelege

orice animal viu neuman, inclusiv formele larvare autonome
şi/sau capabile de reproducere, dar excluzând formele fetale
sau embrionare;
b) animale de experienţă - animale folosite sau destinate
a fi folosite în scop experimental;
c) animale crescute - animale crescute special pentru a fi
folosite în scop experimental în laboratoare atestate sau
înregistrate de către autoritatea în domeniu;
d) experiment - orice folosire experimentală sau altă
folosire ştiinţifică a unui animal, susceptibilă de a-i cauza
acestui animal durere pentru experimente sau în alte scopuri
ştiinţifice ce pot provoca durere, suferinţă fizică, spaimă sau
anxietate ori care pot să cauzeze vătămări grave ale
organismului acestuia, să-i pună viaţa în pericol sau să
determine moartea lui; un experiment începe în momentul în
care un animal este pentru prima oară pregătit pentru folosire şi
se încheie când nu se mai poate face nici o observaţie cu
privire la acel experiment; eliminarea durerii, suferinţei,
chinurilor şi invalidităţii prin folosirea cu succes a anesteziei, a
analgezicelor sau a altor metode nu plasează folosirea unui
animal în afara înţelesului acestei definiţii. Prezenta ordonanţă
nu se aplică practicilor agricole sau veterinare neexperimentale;
e) autoritate - autoritatea sau autorităţile publice centrale
responsabile cu autorizarea şi controlul experimentelor şi
desemnate cu supravegherea punerii în aplicare a prezentei
ordonanţe;
f) persoană competentă - orice persoană considerată de
autoritatea desemnată ca fiind calificată pentru a îndeplini
funcţiile importante menţionate în prezenta ordonanţă;
g) biobază/unitate de creştere - orice unitate în care sunt
crescute animale în vederea utilizării lor în scop experimental.
Aceste spaţii trebuie să fie amenajate, total sau parţial închise
ori acoperite;

105
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

h) crescătorie - orice unitate în care animalele sunt

crescute în vederea utilizării lor în scopuri experimentale;
i) unitate furnizoare - orice unitate care furnizează
animale de experienţă, cu excepţia crescătoriilor;
j) unitate folositoare - orice unitate în care animalele sunt
folosite în scop experimental;
k) anesteziat corespunzător - privarea de sensibilitate
prin tehnici de anestezie (locală sau generală), la fel de
eficiente ca cele folosite în practica medicală veterinară;
l) sacrificare după o metodă umană - sacrificarea unui
animal în condiţii de minimă suferinţă fizică şi mentală, în
funcţie de specie.

Art. 3. - Prevederile prezentei ordonanţe se aplică

utilizării animalelor în următoarele tipuri de experimente:

a) obţinerea, fabricarea, testarea calităţii, eficacităţii şi a

siguranţei medicamentelor, alimentelor şi a altor substanţe sau
produse pentru:
- evitarea, prevenirea, diagnosticarea sau tratarea unor
boli, afecţiuni ori a altor anormalităţi sau a efectelor acestora
asupra omului, animalelor ori plantelor;
- evaluarea, depistarea, reglarea sau modificarea
condiţiilor fiziologice la om, animale sau plante;
b) protecţia mediului natural în interesul sănătăţii şi
bunăstării umane şi animale.

Art. 4. - Este interzisă folosirea în scop experimental a

animalelor sălbatice cuprinse în anexa nr. II la Convenţia privind
conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa,
la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993, în anexa nr. 1
la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice
de faună şi floră pe cale de dispariţie, la care România a aderat
prin Legea nr. 69/1994, în anexele nr. I şi II la Convenţia privind
conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, la care
România a aderat prin Legea nr. 13/1998, în anexele nr. 3 şi 4
la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.236/2000 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 462/2001, cu excepţia cazurilor în care
experimentele au ca obiectiv:
a) cercetarea în scopul stabilirii măsurilor adecvate
pentru conservarea acestor specii; sau
b) cercetări biomedicale foarte importante, în care
speciile respective se dovedesc a fi singurele care corespund
acelor scopuri experimentale.

Art. 5. - (1) Prin ordin comun al ministrului agriculturii,

alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei
mediului se stabilesc instrucţiuni privind adăpostirea şi îngrijirea

106
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

animalelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare

a prezentei ordonanţe.

(2) Orice restricţii privind reducerea satisfacerii nevoilor

fiziologice şi etiologice ale animalelor de experienţă trebuie
limitate la minimum.

(3) Condiţiile de mediu în care animalele de experienţă

sunt crescute, ţinute sau folosite se vor controla zilnic.

(4) Starea de sănătate şi de confort a animalelor de

experienţă va fi observată de o persoană competentă, calificată
în prevenirea durerilor sau evitarea suferinţei, chinurilor ori
invalidităţilor.

(5) Trebuie să existe planuri de intervenţie pentru a se

elimina cât mai repede posibil orice deficienţă sau suferinţă
descoperită.

CAPITOLUL I Atribuţiile Agenţiei Naţionale Sanitare

Veterinare

Art. 6. - (1) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi

Pădurilor, prin Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, reprezintă
autoritatea naţională competentă în sensul prevederilor
prezentei ordonanţe.

(2) Agenţia Naţională Sanitară Veterinară poate solicita

un aviz consultativ privind necesitatea experimentului şi a
metodelor folosite, experţilor în domeniul protecţiei animalelor
de experienţă.

(3) La Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, în cadrul

Direcţiei de sănătate a animalelor va funcţiona un serviciu de
protecţie a animalelor, iar la nivelul direcţiilor sanitare veterinare
judeţene se va desemna o persoană care va avea ca atribuţii
de serviciu şi protecţia animalelor de experienţă.

(4) Agenţia Naţională Sanitară Veterinară are

următoarele atribuţii:

a) înregistrează şi autorizează toate unităţile crescătoare

şi utilizatoare de animale folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte
scopuri experimentale din ţară;
b) elaborează instrucţiuni de aplicare a prezentei
ordonanţe privind normele de autorizare şi de înregistrare a
unităţilor crescătoare şi a unităţilor folositoare;
c) stabileşte normele de avizare şi de autorizare a
proiectelor de experimente;

107
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

d) stabileşte normele pentru controlul aplicării prezentei

ordonanţe şi instrucţiuni specifice şi realizează inspecţiile
privind protecţia animalelor de experienţă.

Art. 7. - (1) Experimentele trebuie făcute numai de către

persoane competente atestate sau sub directa supraveghere a
unei astfel de persoane.

(2) În situaţia în care există o altă metodă ştiinţifică

pentru obţinerea aceloraşi rezultate şi care nu implică folosirea
de animale, experimentul nu va fi autorizat.

(3) Când se stabileşte realizarea unui experiment

alegerea speciilor va face obiectul unei evaluări atente şi, dacă
este cazul, va fi explicată Agenţiei Naţionale Sanitare
Veterinare. Când se selectează folosirea unui anumit tip de
experiment se va ţine seama şi vor fi preferate experimentele
care folosesc un număr minim de animale, cele care implică
animale cu sensibilitate neurofiziologică scăzută, care provoacă
cea mai slabă durere, suferinţă sau invaliditate şi care conduc
la rezultate satisfăcătoare. Experimentele pe animale sălbatice
se vor efectua numai în condiţiile prevăzute la art. 4.

(4) Toate experimentele trebuie stabilite astfel încât să

se evite chinuirea animalelor de experiment, durerile şi
suferinţele nejustificate, în conformitate cu prevederile art. 8 şi
9.

CAPITOLUL III Măsuri de protecţie a animalelor

folosite în experimente

Art. 8. - (1) Toate experimentele trebuie realizate sub

anestezie locală sau generală.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele

cazuri:

a) anestezia este considerată mai traumatizantă pentru

animal decât experimentul în sine;
b) anestezia este incompatibilă cu scopul experimentului.
În aceste cazuri trebuie stabilite măsurile legale şi
administrative corespunzătoare pentru a exista siguranţa că
experimentul nu se realizează inutil.

(3) Anestezia trebuie efectuată şi în cazul unor leziuni

serioase ce pot produce durere intensă.

(4) Dacă anestezia nu este posibilă, trebuie folosite

analgezice sau alte metode adecvate pentru a limita pe cât
posibil durerea, chinurile, suferinţa şi vătămarea animalelor şi

108
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

pentru a se asigura, în orice caz, faptul că animalul nu este

supus unor suferinţe sau dureri majore.

(5) Dacă această intervenţie este compatibilă cu scopul

experimentului, un animal anesteziat care suferă dureri
considerabile după ce efectul anesteziei a trecut trebuie tratat
din timp cu analgezice sau, dacă nu este posibil, trebuie
sacrificat imediat printr-o metodă care să nu producă alte
suferinţe.

Art. 9. - (1) După finalizarea oricărui experiment trebuie

să se decidă dacă animalul folosit va fi lăsat în viaţă sau va fi
sacrificat, după o metodă care să nu producă alte suferinţe, în
cazul în care starea sa de sănătate nu va mai reveni la normal.

(2) Deciziile la care se face referire la alin. (1) vor fi luate

de o persoană competentă, de preferinţă un medic veterinar.

(3) În cazul în care după finalizarea unui experiment:

a) se decide menţinerea în viaţă a animalului, acesta va

primi îngrijirile corespunzătoare stării lui de sănătate şi va fi ţinut
sub supraveghere de către un medic veterinar sau o altă
persoană competentă, conform condiţiilor menţionate la art. 5;
b) se decide sacrificarea animalului, aceasta se va face
cât mai repede posibil, după o metodă care să nu producă alte
suferinţe.

Art. 10. - Refolosirea animalelor în experimente se va

face cu respectarea prevederilor acestei ordonanţe. Un animal
nu va fi folosit decât o singură dată într-un experiment ce
produce durere şi suferinţă intense.

Art. 11. - Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, cu

avizul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, poate aproba
punerea în libertate a animalului, dacă acest fapt nu constituie
un pericol pentru sănătatea populaţiei sau pentru mediu şi cu
condiţia ca animalului să i se asigure toate condiţiile de îngrijire.

Art. 12. - (1) Procedurile de notificare a experimentelor şi

atestarea persoanelor ce le efectuează vor fi stabilite în termen
de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe,
prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului.

(2) Când se preconizează folosirea unui animal în

experimente în care va suferi sau ar putea suferi dureri mari
care se pot prelungi, experimentul trebuie să aibă autorizaţie
specială, foarte bine justificată. Această autorizaţie nu va fi

109
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

eliberată în cazul în care experimentul nu prezintă o importanţă

majoră pentru nevoile esenţiale ale omului sau animalelor.

Art. 13. - (1) Pe baza cererilor de autorizare, a

notificărilor şi rapoartelor, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor va publica anual informaţii statistice ce privesc
folosirea animalelor în experimente. Acestea vor cuprinde date
privind:

a) numărul şi tipurile de animale folosite în scopuri

experimentale;
b) numărul de animale, pe categoriile selectate, folosite
în experimente.

(2) Agenţia Naţională Sanitară Veterinară trebuie să

asigure confidenţialitatea informaţiilor primite şi care pot afecta
activităţile comerciale.

Art. 14. - (1) Persoanele care efectuează experimentele

sau care participă la acestea, precum şi persoanele care
asigură îngrijirea animalelor de experienţă, inclusiv cele ce
asigură supravegherea acestora, vor avea studii şi pregătire de
specialitate.

(2) Persoanele care efectuează sau supraveghează

derularea experimentelor trebuie să fie specializate într-un
domeniu ştiinţific relevant din punct de vedere al experimentului
şi să fie capabile să îngrijească animalele de laborator.

CAPITOLUL IV Unităţile de creştere, de furnizare, de

folosire şi de organizare a experimentelor

Art. 15. - Crescătoriile şi unităţile de furnizare a

animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri
experimentale trebuie să fie autorizate şi înregistrate de către
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu avizul
Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. Centrele de furnizare
pot achiziţiona animale numai din crescătorii sau de la alte
centre furnizoare, cu condiţia ca animalele să nu fi fost ilegal
importate sau să reprezinte animale nedomesticite ori fără
stăpân, cu excepţia cazului în care există acorduri între instituţii.

Art. 16. - Autorizaţiile şi înregistrările prevăzute la art. 15

trebuie să specifice persoana competentă responsabilă din
punct de vedere administrativ, astfel încât să se asigure o
îngrijire corespunzătoare a animalelor de experienţă crescute

110
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

sau ţinute în aceste unităţi de creştere sau aprovizionare, în

conformitate cu prevederile art. 5 şi 14.

Art. 17. - (1) Crescătoriile şi unităţile de furnizare vor

înscrie într-un registru special numărul şi speciile de animale
vândute sau furnizate/expediate, data vânzării sau
furnizării/expedierii, numele şi adresa destinatarului, numărul şi
speciile de animale care au murit în aceste unităţi.

(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a

prezentei ordonanţe Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor, prin ordin al ministrului, va stabili datele ce vor fi
cuprinse în registrul menţionat la alin. (1) şi care vor fi reţinute şi
puse la dispoziţia sa de persoana responsabilă din punct de
vedere administrativ. Acest registru trebuie păstrat cel puţin 3
ani de la data ultimei înregistrări şi trebuie verificat periodic de
către inspectorii din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei
şi Pădurilor.

Art. 18. - (1) Câinii, pisicile sau primatele neumane din

orice crescătorie, unitate de furnizare sau folosire trebuie
marcate individual, înainte de înţărcare, prin cea mai puţin
dureroasă metodă, cu excepţia cazurilor la care face referire
alin. (3).

(2) În cazul în care un câine, o pisică sau un primat

neuman nemarcat anterior a fost primit pentru prima dată de o
unitate după înţărcare, se impune marcarea imediată.

(3) În cazurile în care un câine, o pisică sau un primat se

transferă de la o unitate la alta înainte de înţărcare şi nu a putut
fi posibilă marcarea acestuia, unitatea primitoare trebuie să
păstreze fişa completă a animalului, în care trebuie să fie
specificată în mod obligatoriu mama acestuia, până în
momentul în care animalul poate fi marcat.

(4) În fiecare unitate trebuie să existe baze de date

privind identitatea şi originea fiecărui câine, pisică sau primat.

Art. 19. - (1) Unităţile de folosire vor fi autorizate şi

înregistrate de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor. Aceste unităţi vor dispune de instalaţii şi echipamente
specifice pentru speciile de animale folosite şi pentru realizarea
experimentelor; proiectarea, construcţia şi modul de funcţionare
trebuie realizate astfel încât experimentele să se desfăşoare cât
mai eficient posibil, în sensul obţinerii rezultatelor dorite, dar
utilizându-se un număr minim de animale care să fie supuse la
cât mai puţină durere şi suferinţă.

(2) În fiecare unitate folositoare:

111
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

a) se stabileşte persoana/persoanele
responsabilă/responsabile cu îngrijirea animalelor şi
funcţionarea echipamentelor;
b) se asigură personal calificat corespunzător;
c) se asigură asistenţa şi tratamentul veterinar;
d) se stabileşte o persoană competentă, care poate fi un
veterinar, responsabilă cu asigurarea bunăstării animalelor.

(3) Cu acordul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi

Pădurilor, experimentele se pot efectua şi în afara unităţii
folositoare.

(4) În unităţile folositoare se vor folosi doar animale

provenite din crescătorii sau unităţi furnizoare, cu excepţia
situaţiei în care se obţine o aprobare generală sau specială din
partea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare.

(5) Nici o aprobare generală obţinută în conformitate cu

prevederile alin. (4) nu se poate extinde asupra pisicilor şi
câinilor fără stăpân.

(6) Unităţile folositoare sunt obligate să deţină o bază de

date cu animalele folosite, pe care să o prezinte Ministerului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor; la solicitarea acestuia,
aceasta va cuprinde: numărul şi speciile de animale folosite,
provenienţa lor/furnizorul şi data sosirii lor; datele vor fi păstrate
cel puţin 3 ani şi vor fi verificate periodic de inspectorii
Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Art. 20. - În cazul în care unitatea folositoare dispune de

un compartiment special de creştere a animalelor, sunt
suficiente o singură autorizaţie şi înregistrare.

Art. 21. - (1) În scop experimental pot fi folosite

animalele prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezenta ordonanţă.

(2) Animalele aparţinând speciilor prezentate în anexă,

ce vor fi folosite în scop experimental, trebuie să fie animale de
crescătorie.

Art. 22. - Pentru evitarea repetării inutile a

experimentelor ce au acelaşi scop, ori de câte ori se consideră
oportun, vor fi recunoscute şi luate în considerare rezultatele
deja obţinute în experimentele ce au fost desfăşurate în alte
state, cu condiţia ca procedurile folosite să fie identice sau
similare, cu excepţia cazurilor în care sunt necesare teste
suplimentare pentru protecţia sănătăţii publice.

Art. 23. - Unităţile de furnizare au următoarele obligaţii:

112
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

a) să dispună de autorizare de funcţionare atribuită de

Agenţia Naţională Sanitară Veterinară;
b) să dispună de certificat de indemnitate pentru bolile
stabilite de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară. Certificatul
de indemnitate se reactualizează anual şi se retrage imediat în
cazul apariţiei unor boli;
c) să respecte condiţiile de adăpostire şi de îngrijire a
animalelor de experienţă;
d) să aibă organizat şi să respecte un sistem de
carantină la introducerea de loturi noi de animale în unitatea
furnizoare, cu respectarea strictă a instrucţiunilor de carantină
pentru animale de experienţă, elaborate de Agenţia Naţională
Sanitară Veterinară;
e) să ţină o evidenţă precisă a intrării animalelor în
unitatea furnizoare, cu menţionarea actului de avizare a
cumpărării animalelor, a datei intrării în carantină, a
evenimentelor pe care le-au parcurs în biobază, a datei livrării şi
a destinatarului;
f) să accepte controlul inspectorului pentru protecţia
animalelor şi accesul acestuia în orice punct al unităţii
furnizoare, să-i pună la dispoziţie toate documentele şi
evidenţele solicitate, să se conformeze recomandărilor
convenite în procesele-verbale de constatare întocmite la
executarea inspecţiei şi să păstreze un fişier al documentelor
de control;
g) să anunţe neîntârziat Agenţia Naţională Sanitară
Veterinară în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.

Art. 24. - (1) Unităţile de creştere - biobaze se

organizează ca agenţi economici sau ca unităţi aflate în
structura unor instituţii de cercetare ştiinţifică. În acest din urmă
caz toate obligaţiile şi drepturile care revin crescătoriei de
animale de experienţă sunt asumate de unitatea de cercetare
ştiinţifică, persoană juridică în a cărei structură se află
crescătoria.

(2) Unităţile de creştere au obligaţia de a respecta

instrucţiunile de adăpostire şi îngrijire a animalelor de
experienţă.

(3) Unităţile de creştere a animalelor au obligaţia de a

marca şi de a înmatricula animalele de experienţă în registrul-
inventar şi, după caz, în cărţile de rasă ale populaţiilor care intră
în obiectul lor de activitate. Această măsură nu se aplică
animalelor mici şoareci, şobolani, cobai, hamsteri.

(4) Unităţile de creştere sunt obligate să îşi asigure

serviciile unui medic veterinar responsabil de starea de bine şi
de sănătate a animalelor din crescătorie. Totodată medicul
veterinar are în răspundere respectarea cerinţelor de zooigienă

113
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

şi de evitare a stresului din crescătorie şi are obligaţia de a

sesiza Agenţia Naţională Sanitară Veterinară în cazul apariţiei
unei boli în efectivul de animale.

(5) Îngrijirea animalelor se încredinţează numai

persoanelor care sunt calificate pentru această activitate.

(6) Conducătorul tehnic al unităţii de creştere va ţine

evidenţa loturilor de animale livrate sau transferate pentru
lucrări experimentale, a documentaţiei care a însoţit cererea de
livrare, a datei de expediere a animalelor şi a destinatarului şi a
modului în care s-a realizat transportul acestora până la
destinatar. Se va acorda atenţie înregistrării ieşirilor din efectiv
din cauză de necesitate, a cauzelor morţii sau a metodelor prin
care s-au sacrificat animalele, când s-a impus o asemenea
măsură.

(7) Se va ţine o evidenţă a animalelor care au revenit în

unitatea de creştere după supunerea lor în cadrul unui
experiment. În asemenea cazuri se vor menţiona felul
experimentului şi gradul de expunere a animalelor la durere,
suferinţă sau anxietate în timpul experienţei şi dacă animalul a
devenit sau nu invalid.

CAPITOLUL V Sancţiuni

Art. 25. - Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe

atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după
caz.

Art. 26. - (1) Constituie contravenţie în sensul prezentei

ordonanţe următoarele fapte:

a) cauzarea de durere, suferinţă, anxietate sau

invaliditate săvârşită de către folositor în afara obligaţiilor
asumate de acesta la avizarea experimentelor;
b) încălcarea prevederilor instrucţiunilor pentru
adăpostirea şi îngrijirea animalelor de experienţă, aprobate prin
ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi
al ministrului apelor şi protecţiei mediului;
c) livrarea animalelor nemarcate sau neînmatriculate şi
fără certificat sanitar-veterinar.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează

cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei.

(3) În cazul repetării săvârşirii contravenţiei în termen de

un an de la data constatării contravenţiei anterioare, pe lângă
amendă se aplică şi sancţiunea anulării autorizaţiei de
exercitare a activităţii de creştere, furnizare şi folosire a

114
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri

experimentale.

(4) Cuantumul amenzilor contravenţionale se

actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.

(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor

se fac de către inspectorii pentru protecţia animalelor din cadrul
instituţiilor abilitate, respectiv Agenţia Naţională Sanitară
Veterinară şi unităţile din subordine, conform atribuţiilor stabilite
prin lege.

(6) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) i se aplică

dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor.

CAPITOLUL VI Dispoziţii finale

Art. 27. - Agenţia Naţională Sanitară Veterinară va

elabora norme sanitare veterinare de aplicare a prezentei
ordonanţe, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, în termen de 30 de zile de
la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

Art. 28. - Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor

şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului sunt autorităţile
centrale responsabile cu punerea în aplicare a prevederilor
acestei ordonanţe.

PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul apelor şi protecţiei mediului, Ioan Jelev,

secretar de stat p. Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Ovidiu Natea, secretar de stat

Bucureşti, 30 ianuarie 2002. Nr. 37.

ANEXĂ

Animale care pot fi folosite în scopuri ştiinţifice sau

în alte scopuri experimentale

1. Şoarece - Mus musculus

2. Şobolan - Rattus norvegicus

115
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

3. Porc de Guineea - Cavia porcellus

4. Hamster auriu - Mesocricetus auratus
5. Iepure - Oryctolagus cuniculus
6. Primate neumane
7. Câine - Canis familiaris
8. Pisică - Felis catus
9. Prepeliţă - Coturnix coturnix

116