TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

4. Comunicarea rezultatelor cercetării ştiinţifice

Atunci când dorim să scriem o lucrare sau să realizăm o

prezentare care să cuprindă rezultatele experimentale obţinute în
urma unei cercetări ştiinţifice, este foarte important să ţinem
seama de tipul comunicării ştiinţifice şi de atitudinea pe care o
abordăm în prezentare.
Tipul de comunicare este forte uşor de stabilit (prezentarea
unui referat bibliografic în faţa colegilor studenţi şi a cadrului
didactic de la o anumită disciplină, lucrare de diplomă, lucrare
ştiinţifică prezentată în sesiunea studenţească etc.) şi ea urmează
modele sau formate standardizate.
Atitudinea integrată în personalitatea noastră, se dezvoltă
odată cu aceasta şi, în mod firesc, diferă de la o persoană la alta.
Această atitudine poate avea influenţe asupra succesului
comunicării. Atitudinea poate fi puternic influenţată de ceea ce
comunicăm şi de felul în care ceea ce comunicăm este interpretat
de auditoriu. O atitudine corespunzătoare presupune sinceritate
fermă, convingătoare, modestă în comunicarea către ascultători.
O persoană cu o atitudine adecvată doreşte să fie onestă,
obiectivă şi clară în transmiterea şi primirea mesajelor.

4.1. Tipuri de comunicări ştiinţifice

Cele mai importante tipuri de comunicări ştiinţifice sunt

rapoartele ştiinţifice, articolele ştiinţifice publicate în reviste de
specialitate, lucrările de diplomă şi de disertaţie, însoţite de
prezentările orale (slide-uri) sau sub formă de poster.
Raportul ştiinţific este o formă de prezentare a rezultatelor
unui singur experiment desfăşurat în cadrul unui program de
cercetare.
Articolele ştiinţifice au grade diferite de complexitate în
funcţie de cotaţia revistei care va publica aceste articole şi sunt
realizate în special de cercetătorii cu experienţă.
Lucrările de diplomă, respectiv de disertaţie sunt realizate
de viitorii absolvenţi pentru a finaliza studiile de licenţă şi studiile
masterale. Rezultatele proprii obţinute experimental de regulă sunt
comunicate în faţa unei comisii într-o prezentare orală.
Indiferent de tipul de comunicare ştiinţifică abordată,
aceasta trebuie să fie simplă, precisă, clară şi totdeauna onestă.

Pentru studenţii din primul an este foarte important să aibă

acces la informaţii în ceea ce priveşte serviciile oferite de

35
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

bibliotecă, despre bazele de date existente la bibliotecă sau la

discipline, informaţii referitoare la modul de întocmire a unui raport
ştiinţific de literatură, a unui raport ştiinţific experimental, sau a
unei lucrări de diplomă. Timpul aparent „pierdut” pentru culegerea
şi familiarizarea cu cerinţele specifice academice va salva mai
târziu un timp cu adevărat preţios atunci când trebuie redactată şi
susţinută lucrarea de diplomă în vederea obţinerii diplomei de
licenţă.

4.2. Organizarea, planificarea şi redactarea unei

comunicări ştiinţifice

Pentru a obţine o lucrare bine scrisă, trebuie să începem

prin a ne gândi foarte serios şi profund la tema la care ne referim,
la obiectivele propuse, la metodele utilizate etc. Claritatea
oricărei lucrări ştiinţifice depinde de claritatea gândirii care
precede scrierea ei.
La redactarea unei lucrări de obicei intervin o serie de
factori: cercetarea experimentală, analiza datelor, publicaţiile altor
cercetători pe tema aleasă, opinia colegilor şi profesorilor,
abilitatea fiecăruia de a folosi cuvintele, timpul alocat pentru
scriere, starea de oboseală, etc. Toate aceste turbulenţe nu vor
permite scrierea unei lucrări foarte bune din prima încercare. Dar
tot ce nu s-a realizat la redactarea iniţială poate fi obţinut la
revizuirea lucrării. Dar, trebuie să avem ce reciti.
Pentru mulţi, partea cea mai grea în redactarea unei lucrări
este începutul.
Pentru a putea începe scrierea unei lucrări, trebuie să ne
gândim la subiectul abordat şi la obiectivele urmărite, dar să ne
punem şi o serie de întrebări cum ar fi: am studiat suficient
material bibliografic?, am destule date experimentale?, care sunt
convingerile şi motivaţiile mele?, oare ce vor întreba cei care îmi
ascultă prezentarea?, cum voi vorbi audienţei?, sunt convingător/
convingătoare?
De un foarte mare ajutor în clarificarea modului de abordare
şi redactare a lucrării ştiinţifice este să discutăm cu un coleg, cu
un prieten despre subiectul temei de cercetare. Discuţiile cu voce
tare ajută la ordonarea ideilor într-o progresie logică firească şi la
conştientizarea eventualelor omisiuni din informaţii, date, analize.
Astfel devin evidente detaliile care trebuie incluse în lucrarea şi
ordinea în care trebuie abordate anumite aspecte ale subiectului
pentru a obţine în lucrare claritatea dorită.
Dacă am primit răspuns la întrebări şi ne-a ajutat şi discuţia
cu colegul, putem să începem să scriem.

Totul este să punem primele cuvinte pe pagină.

36
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Organizarea (structurarea) unei lucrări ştiinţifice începe cu

stabilirea capitolelor mari care trebuie urmate, conform
standardelor impuse pentru redactare.
De exemplu, la redactarea unei lucrări ştiinţifice vor fi
abordate următoarele capitole: rezumat, introducere, materiale şi
metode, rezultate şi discuţii, concluzii, bibliografie.
În cazul unei lucrări de diplomă vom avea în vedere două
mari părţi, o parte de studiu bibliografic de literatură şi o parte care
cuprinde cercetări experimentale proprii, structurată pe
subcapitole - introducere, materiale şi metode, rezultate şi discuţii,
concluzii, bibliografie.
Indiferent de tipul lucrării ştiinţifice redactate, aceasta
trebuie să aibă un titlu.

Capitolele mari, deja stabilite, se vor împărţi în subcapitole.

De exemplu capitolul de metode va cuprinde paşii de
experimentare, metodele de analiză utilizate, colectarea datelor,
tipul de testare statistică a datelor etc.
Fiecare din aceste subcapitole poate avea sub-subcapitole,
care la rândul lor sunt divizabile.
Când s-a realizat structurarea lucrării, nu rămâne decât
scrierea şi redactarea ei. Dacă în organizare trebuie pornit de la
unităţi structurale mari spre cele mici, adică de la capitole spre
cuvinte, în scrierea unei lucrări urmăm drumul invers, de la
cuvinte, care în totalitatea lor vor forma în final capitole.
Capitole......
Subcapitole ........Subcapitole......
Sub-Subcapitole......Sub-Subcapitole......Sub-Subcapitole......
Structurarea Fraze......Fraze......Fraze......Fraze......Fraze......Fraze...... Fraze......
Propozitii......Propozitii......Propozitii.....Propozitii.....Propozitii.....Propozitii........
Cuvinte.....Cuvinte.....Cuvinte.....Cuvinte.....Cuvinte....Cuvinte......Cuvinte......Cuvinte........

Cuvinte.....Cuvinte.....Cuvinte.....Cuvinte......Cuvinte....Cuvinte.....Cuvinte.......Cuvinte........
Propozitii.......Propozitii......Propozitii......Propozitii.....Propozitii....Propozitii.........
Fraze......Fraze.......Fraze......Fraze.......Fraze......Fraze.......Fraze.......
Scrierea
Sub-Subcapitole......Sub-Subcapitole........Sub-Subcapitole.......
Subcapitole ........Subcapitole.........
Capitole.........

După ce am realizat organizarea şi planificarea modului de

redactare a lucrării, aceasta urmează a fi scrisă într-o primă formă
ce va fi ulterior revizuită şi corectată.

4.3. Redactarea unei lucrări ştiinţifice

Titlul şi rezumatul sunt părţile cel mai des citite dintr-o

lucrare ştiinţifică şi de multe ori cel mai greu de stabilit şi scris.
Titlul are rolul de a releva informaţia de bază dintr-o
lucrare, iar rezumatul de a face cititorul să decidă dacă este
importantă pentru el citirea întregii lucrări, sau nu.

❖ Titlul trebuie să atragă atenţia, dar în primul rând să

aibă caracter informativ. Titlul poate fi cea mai importantă

37
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

propoziţie din lucrare. El trebuie să conţină cuvintele cele mai

precise posibil, cuvinte care să indice punctele cele mai
importante ale lucrării şi care permit indexarea subiectului.
De multe ori titlul propus iniţial se rescrie după finalizarea
redactării lucrării.
Cele mai importante probleme care apar în scrierea titlului
sunt lungimea lui, selecţia şi topica cuvintelor. Titlul se scrie în aşa
fel încât să poată fi înţeles şi de cineva care nu este familiarizat cu
subiectul. Este indicat ca un titlu să nu conţină mai mult de 8-12
cuvinte.

❖ Rezumatul:
• arată cititorului foarte pe scurt dacă articolul
constituie subiect de interes pentru studiile sale ulterioare
• poate fi extras din lucrarea completă pentru a fi
publicat într-un alt volum (de exemplu un volum doar cu rezumate)
• furnizează terminologie de specialitate cu ajutorul
căreia poate fi introdus în index-uri sau baze de date electronice

Pentru a servi acestor cauze, rezumatul trebuie să fie scurt,

concis, foarte explicit în ceea ce priveşte investigaţiile ştiinţifice.
Rezumatul trebuie să cuprindă:
• obiectivele urmărite în cercetarea ştiinţifică şi
raţionamentul care stă la baza managementului investigaţiilor
• metodele experimentale şi de analiză utilizate
• rezultatele şi concluziile semnificative ce rezultă din
acestea

Rezumatul trebuie să fie un raport tehnic complet şi foarte

concis. Lungimea rezumatului este de cele mai multe ori limitată la
maximul 200-250 de cuvinte.

❖ În introducere trebuie atinse trei puncte:

• prezentarea clară şi definitorie a subiectelor specifice
sau ipotezelor ce vor fi luate în discuţie
• prezentarea generală a temei abordate şi justificarea
studiilor realizate comparativ cu rezultatele obţinute de alţi
cercetători
• prezentarea obiectivelor urmărite în cadrul studiului
realizat

❖ Studiul (referatul) bibliografic de literatură dacă

este bine realizat serveşte ca introducere în tema de cercetare, ca
bază generală de informaţii prin care subiectul este tratat cât mai
complet şi o justificare a studiului de cercetare.
Acest studiu pune în discuţie o problemă (de exemplu
utilizarea enzimelor exogene ca aditivi furajeri) şi posibila
soluţionare a problemei (stabilizarea enzimelor pentru a putea fi
introduse în compoziţia nutreţurilor combinate), accentuând soluţia
propusă în studiul de cercetare (stabilizarea prin imobilizare a

38
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

enzimelor). Conţinutul studiului va fi organizat pe baza acestor

direcţii principale şi care constituie cuvinte cheie în căutarea
articolelor ştiinţifice. Trebuie spus că referatul bibliografic nu este
numai o listare a rapoartelor ştiinţifice publicate pe tema
respectivă, ci este o discuţie fluentă pe tema unui anumit subiect
specific, conţinând consemnată bibliografia studiată. În discuţie se
porneşte de la subiectul general şi se trece apoi la subiectul
specific într-o exprimare personală, şi se încheie cu o concluzie
justificatoare pentru studiul ce se doreşte a fi realizat. Pentru ca
studiul de literatură să poată fi mai uşor de parcurs şi de înţeles,
se utilizează titluri şi subtitluri.

❖ Capitolul de materiale şi metode va fi un reţetar

care conţine modul de lucru prin care au fost obţinute şi prelucrate
datele experimentale.
Se specifică toate materialele folosite în experiment şi
provenienţa lor, iar dacă este cazul anumite detalii (caracteristici)
referitoare la acestea.
Dacă se utilizează animale sau microorganisme vii se vor
preciza specia, tulpina celulară, stadiul şi condiţiile de creştere şi
dezvoltare (vârsta, numărul de indivizi, particularităţi de
alimentaţie, etc), locul de desfăşurare a experimentului, iar în
cazul anumitor preparate biologice modul de obţinere sau
recoltare al acestora.
Metodele experimentale folosite vor fi prezentate în aşa fel
încât cineva interesat de subiect să le poată aplica. Ele vor
cuprinde informaţii despre ingrediente şi cantităţile folosite, condiţii
de lucru, descrierea metodei experimentale, repetabilitatea în
aceleaşi condiţii particulare etc.
Echipamentele speciale utilizate în realizarea
experimentului vor fi prezentate specificându-se modelul,
producătorul, anul de fabricaţie etc.
Metodele de colectare şi prelucrare a datelor vor preciza
detalii privind metodele analizei statistice utilizate.

❖ Rezultatele experimentale trebuie prezentate clar, în

ordinea logică în care ele au fost obţinute. Ele trebuie să
îndeplinească obiectivele propuse. Rezultatele pot fi prezentate în
aceeaşi ordine ca şi obiectivele şi metodele şi procedurile
experimentale folosite. Datele se prezintă de obicei în tabele sau
figuri, iar textul are rolul de a face legătura dintre datele obţinute şi
obiectivele urmărite, sau să atragă atenţia asupra principalelor
rezultate.

❖ Discuţiile de multe ori se întrepătrund cu rezultatele.

Discuţiile exprimă semnificaţii ce pot fi atribuite evoluţiei
fenomenului, sau provin din interpretarea rezultatelor şi fac
conexiunea cu alte cercetări. Ca şi în cazul rezultatelor, discuţiile
trebuie ţintite pe obiectivele urmărite. Discuţiile trebuie să prezinte
întreaga semnificaţie a muncii desfăşurate. Dar, odată interpretate

39
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

datele experimentale, nu trebuie mers prea departe cu discuţiile

pentru a nu intra în domeniul speculaţiilor.

❖ La finalul lucrării, un rol important îl are capitolul de

concluzii. Concluziile vor reitera în câteva cuvinte obiectivele
urmărite şi vor expune, la modul general, gradul în care ele au fost
îndeplinite. Concluziile nu trebuie să redea odată în plus
rezultatele obţinute, dar extrag esenţa efectelor rezultate ca
urmare a urmăririi obiectivelor propuse încă din faza iniţială de
alegere a temei de cercetare. Concluziile trebuie să fie simple şi
concise, prezentate cât mai succint. Ele pot rămâne timp
îndelungat în mintea celor care au audiat comunicarea ştiinţifică.

❖ Bibliografie
Bibliografia cuprinde literatura de specialitate citată în
lucrarea ştiinţifică, de obicei, ordonată alfabetic după primul autor
al publicaţiilor.
Un exemplu de redactare a unei lucrări ştiinţifice este
conţinut de anexa 3.

4.4. Întocmirea unei lucrări de diplomă

Lucrarea de diplomă se realizează în ultimii ani de studii şi

se susţine în faţa unei comisii formate din cadre didactice, la
finalul studiilor universitare de licenţă. Această lucrare de
cercetare ştiinţifică este obligatorie pentru a obţine diploma de
licenţă.
Lucrarea de diplomă nu poate fi realizată într-o săptămână,
nici măcar într-o lună. Dar, nici nu poate fi precizat un interval
foarte exact de timp necesar pentru întocmirea ei. Putem
considera intervalul mediu de un an ca fiind, în general, suficient
pentru a putea concepe, realiza şi redacta o lucrare de licenţă.
Activităţile preliminare realizării lucrării sunt de aproximativ doi ani
şi constau în familiarizarea cu biblioteca şi cu bazele ei de date, cu
modul cum se realizează un experiment la disciplina unde se va
efectua lucrarea de diplomă, dar şi la alte discipline, modul de
culegere şi prelucrare a datelor şi de prezentare a rezultatelor.

O teză de licenţă se construieşte pe o fundaţie foarte solidă

formată din:
1. Studiu bibliografic foarte serios realizat pe subiectul
specific ales şi pe subiecte apropiate ca specificitate
2. Cercetări experimentale proprii avizate de conducător
şi efectuate în laborator sau staţiuni didactice
3. Sinteza rezultatelor experimentale rezultată în urma
colectării şi prelucrării datelor experimentale şi
desprinderea propriilor concluzii

40
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Etapele generale ce trebuie urmate în realizarea unei lucrări

de licenţă sunt redate în figura 4.1.
Sustinerea in fata comisiei

Revizuirea

Prezentarea lucrarii conducatorului

Scrierea rezultatelor

Scrierea introducerii Efectuarea experimentului

Inceperea experimentului si a metodelor de analiza si analizarea datelor

Stabilirea modelului experimental

si a metodelor folosite

Stabilirea clara a obiectivelor

Documentarea bibliografica

Selectarea obiectivelor

Explorarea temelor
de cercetare

Alegerea conducatorului
si a temei de cercetare

Figura 4.1. Etapele ce trebuie urmate în realizarea unei

lucrări de licenţă

Conform regulilor de redactare a unei lucrări de licenţă,

aceasta va cuprinde următoarele capitole:

1. Introducere – justificare generală a studiului realizat, a

ipotezelor şi obiectivelor care stau la baza acestui studiu
2. Studiu bibliografic - sinteză detailată a literaturii de
specialitate în domeniu
3. Materiale şi metode – prezentarea tehnicilor
experimentale utilizate în studiul de cercetare, incluzând
prezentarea materialelor folosite, a metodelor de
colectare şi analiză a datelor
4. Rezultate şi discuţii – prezentarea datelor relevante şi
a semnificaţiei lor pentru cercetarea realizată şi
compararea cu rezultatele obţinute de alţii
5. Concluzii – sumar al rezultatelor şi semnificaţiei lor şi
eventual sugestii pentru cercetări ulterioare sau la
aplicaţii ale rezultatelor obţinute
6. Bibliografie – literatura citată în lucrare
7. Anexe – materiale ce conţin informaţii adiţionale care nu
sunt esenţiale pentru înţelegerea lucrării în sine dar au
scop informativ (date brute, date tabelare cu valori
critice corespunzătoare testelor statistice etc.).

41
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Pentru obţinerea unei note cât mi bune la lucrarea de

diplomă, la fel de important ca şi susţinerea lucrării este modul de
gestionare şi abordare a problemelor pe parcursul desfăşurării ei.
Obiectivele propuse, realizarea cercetării, lucrul în echipă,
redactarea tezei vor ilustra abilităţile ştiinţifice şi profesionalismul
fiecărui student.

❖ Conducătorul lucrării de licenţă

Conducătorul lucrării de licenţă este persoana cea mai
calificată pentru a coordona munca celui ce elaborează o astfel de
lucrare şi, în acelaşi timp, cea mai importantă sursă de informaţii
în domeniul de cercetare abordat.
Viitorul absolvent trebuie să lucreze sub directa îndrumare
a coordonatorului, dar să-şi asume responsabilitatea pentru ceea
ce are de făcut. Nu trebuie să aştepte să-i spună profesorul
coordonator că are de făcut documentare bibliografică, sau că are
de realizat un experiment, sau de scris o lucrare de licenţă.
Trebuie avut în vedere că profesorul coordonator pe lângă
coordonarea acelei lucrări de diplomă mai are şi alte obligaţii şi nu
totdeauna este capabil în acel moment să se implice total în
problemele legate de lucrare, sau să răspundă la întrebări la care
studentul putea să răspundă şi singur dacă ar fi depus un cât de
mic efort. Sigur că lipsa totală a întrebărilor este la fel de
nepotrivită. Trebuie găsită de către student calea de mijloc, în
sensul că în funcţie de situaţie să lucreze atât în echipă cât şi
individual.

❖ Colectarea datelor cu acurateţe

Toate datele obţinute trebuie considerate importante. Este
foarte important să se noteze clar, inteligibil, fără a omite nici un
detaliu atât datele cât şi eventuale observaţii ce au fost făcute în
timpul experimentelor.
Nu trebuie să ne bazăm pe memorie. La un moment dat vor
fi mult prea multe amănunte ca să le putem ţine minte. Se notează
modul de lucru la analizele chimice, condiţiile exacte în care se
lucrează, tehnicile experimentale folosite, cantităţile de materiale
luate în lucru, măsurătorile efectuate sau orice poate fi important
la un moment dat, chiar dacă în acel moment pare lipsit de
importanţă.
De asemenea, bibliografie studiată trebuie foarte bine
consemnată; în cazul în care omitem să facem acest lucru riscăm
să nu putem folosi acel sau acele titluri bibliografice în lucrare.

❖ Scrierea lucrării pe măsura colectării datelor

Este mult mai uşor de scris o lucrare, în mod progresiv, pe
măsură ce se obţin datele, şi în acelaşi timp mult mai puţin
stresant.
Înainte de a începe experimentele şi de a scrie lucrarea,
este bine ca studiul documentar de literatură să fie scris complet
pentru a putea compara datele obţinute cu cele din literatură.

42
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Dacă planul de redactare a lucrării este definitivat şi sunt de

asemenea stabilite şi capitolele ce vor fi atinse, se poate începe
scrierea capitolului de materiale şi metode.
Dacă o parte a cercetării este definitivată, se poate schiţa
capitolul de rezultate şi discuţii.
Toate aceste capitole vor necesita revizuiri, dar cel mai uşor
de scris este atunci când toate detaliile sunt încă proaspete în
memorie.
Concluziile şi de multe ori şi introducerea sunt capitolele
care se scriu ultimele. Introducerea trebuie să conducă cititorul
direct în problematica abordată în lucrare. Pentru scrierea unor
concluzii succinte şi clare este nevoie de lucrare în întregul ei
pentru a avea o vedere generală asupra celor mai importante
rezultate obţinute.

Pe lângă conţinut, un rol important îl joacă aspectul îngrijit

al redactării şi calitatea grafică a lucrării.

4.5. Prezentarea rezultatelor cercetării ştiinţifice

4.5.1. Prezentarea orală

„Să vorbeşti mult e una, să vorbeşti bine e altceva”

(Sophocles)

Pentru a avea o prezentare orală bună, înainte de a pregăti

slide-urile, trebuie să ne gândim la cei care vor constitui audienţa
şi la ce vrem să le spunem. Discursul oral trebuie pregătit, dar nu
trebuie memorat, şi pe cât posibil, nici citit. El trebuie prezentat pe
un ton conversaţional, stabilind în acelaşi timp contact vizual cu
audienţa.
Atunci când organizăm o prezentare orală a rezultatelor
unui studiu ştiinţific trebuie ţinut cont de timpul alocat prezentării.
De obicei 10% din timp se acordă introducerii, 80% părţii centrale
a prezentării şi 10% concluziilor. Dar, în funcţie de specificul
subiectului prezentat aceste proporţii pot varia, acordând o
perioadă mai lungă de timp pentru punerea în temă şi o mai bună
înţelegere a problematicii abordate, sau mai mult timp pentru
concluzii.
Este foarte importantă coordonarea discursului cu
mijloacele vizuale. În tabelul 4.1 este prezentat conţinutul slide-
urilor, respectiv ce trebuie să conţină un discurs oral în cazul
prezentării unei lucrări ştiinţifice. Acesta este un model general
valabil care poate fi modificat în funcţie de cerinţele specifice
cercetării efectuate.
La realizarea slide-urilor trebuie urmărită o foarte bună
organizare a acestora şi coordonarea lor cu discursul. Se porneşte

43
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

de la trei slide-uri care constituie fundamentul pentru viitoarea

prezentare: slide-ul cu titlul, cu obiective şi cel cu concluzii.

Tabel 4.1.
Prezentarea orală generală a rezultatelor cercetării
ştiinţifice

Conţinut discurs Conţinut slide

I. Titlu Titlu şi autorii

II. Introducere
Ipoteze Formulare completă
Justificare Cuvinte cheie, poză
Literatură Idei, bibliografie
Obiective Formulare completă
III. Metode
Model experimental Schemă
Echipament Poze sau ilustraţii
Metodă de analiză Formulare sau cuvinte cheie

IV. Rezultate şi discuţii Formulare, poze

Obiective îndeplinite Tabele, figuri, poze, cuvinte
Date cheie

V. Concluzii Formulare completă

Principalele concluzii Listă sau poze
Aplicaţii

Slide-ul ce conţine titlul ţinteşte atenţia auditoriului asupra

subiectului abordat şi trebuie să fie corespunzător din punct de
vedere estetic. Pe lângă titlu, acest slide poate să conţină numele
autorului şi instituţia din care face parte. În cazul lucrărilor de
licenţă va apărea şi numele şi gradul didactic (profesor,
conferenţiar, şef lucrări, asistent), titlul academic (doctor) al
profesorului coordonator.
Slide-ul ce conţine obiectivele cercetării reprezintă miezul
prezentării, trebuie să fie concis, clar şi pe scurt să prezinte
obiectivele urmărite. Este foarte indicat ca ele să nu fie în număr
mai mare de trei şi pe cât posibil să se evidenţieze vizual pe rând,
în concordanţă cu discursul.
Slide-ul cu concluzii este la fel de important ca toate
celelalte şi ne arată că obiectivele au fost îndeplinite. Concluziile
pot fi scrise în formulare completă, iar derularea imaginii trebuie
făcută în aşa fel încât să permită citirea concluziilor. Concluziile
trebuie prezentate, ca întreg discursul, pe un ton susţinut şi
entuziast.
După ce aceste slide-uri au fost realizate, se pot insera
între acestea o serie de alte slide-uri. După titlu, poate fi discutat
subiectul abordat, ipotezele emise şi justificarea pentru care se
face cercetarea ştiinţifică. Urmează slide-ul cu obiective, după

44
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

care se face trecerea la prezentarea metodelor folosite, a

rezultatelor obţinute.

4.5.2. Prezentarea sub formă de poster

Posterele reprezintă forma cea mai răspândită de

comunicare a rezultatelor la întâlnirile pe teme ştiinţifice.
Prin intermediul posterelor pot fi prezentate un număr mare
de cercetări experimentale şi rezultatele lor într-un spaţiu mai
restrâns, într-un interval de timp mai mic. În faţa posterelor se
derulează discuţii foarte profitabile şi eficiente din punct de vedere
ştiinţific între autorul prezentator şi persoanele direct interesate de
subiectul ştiinţific de cercetare abordat experimental.
În general prezentarea posterelor se întinde pe o perioadă
limitată de timp, stabilită de organizatori (de la câteva ore la
câteva zile). De-a lungul acestei perioade de timp, autorul trebuie
să fie prezent la posterul său pentru a putea discuta despre
subiectul conţinut de acesta şi de a răspunde eventualelor
întrebări puse de cei interesaţi de temă. Astfel, se pot stabili mult
mai uşor decât în cazul unei prezentări orale, noi relaţii de
colaborare între cercetători.
În funcţie de întâlnirea ştiinţifică, numărul posterelor variază
de la câteva zeci la câteva sute de exemplare.

❖ Textul conţinut de poster

Posterul trebuie să prezinte concis şi clar informaţia prin
intermediul cuvintelor şi prezentărilor vizuale percutante de tipul
pozelor, tabelelor, graficelor sau altor ilustraţii.
Spre deosebire de lucrarea ştiinţifică, posterul poate să nu
conţină rezumatul, dar să utilizeze mai multă culoare şi prezentări
vizuale. El trebuie să conţină o justificare clară a obiectivelor şi
interpretare concisă şi corespunzătoare a rezultatelor obţinute, dar
discuţiile extinse este bine să fie evitate.
Pentru a realiza un poster uşor de înţeles de cel care îl
priveşte, pentru prima dată este indicat ca:
• textul folosit să nu fie prea lung (mai mult de 20 de
rânduri vor plictisi cititorul) şi prezentat prin fraze
scurte
• secţiunile ce se pretează (obiective, concluzii) să fie
prezentate sub formă de listă
• imaginile vizuale să predomine şi să se îmbine cu
textul scris
• tipul şi mărimea caracterelor utilizate, culoarea şi
spaţiile folosite să permită citirea uşoară a
informaţiei prezentate în poster

La conceperea şi realizarea unui poster pot fi urmate

aceleaşi capitole ca şi în cazul redactării unei lucrări ştiinţifice:
introducere, obiective, materiale şi metode, rezultate şi discuţii,

45
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

concluzii, bibliografie, recunoaşterea contribuţiei la cercetarea

ştiinţifică.
Introducerea aduce informaţii despre expunerea şi
justificarea studiul realizat şi obiectivele urmărite.
Materialele şi metodele utilizate se prezintă cuprinzător,
dar pe scurt, cu excepţia situaţiei când se prezintă o metodă nouă.
Capitolul de rezultate şi discuţii reprezintă partea cea mai
importantă a prezentării. Textul este limitat, predomină ilustraţiile
vizuale sub formă de poze, tabele, grafice.
Concluziile se prezintă într-un chenar separat şi sunt
accentuate prin prezentarea lor simplă, clară şi concisă, dacă se
poate chiar în formă listată.
Literatura citată în text este prezentată conform regulilor de
redactare a citaţiilor în capitolul de bibliografie.
Recunoaşterea contribuţiei la cercetarea ştiinţifică sau la
realizarea posterului trebuie de asemenea menţionată în zona
inferioară a posterului.

❖ Dimensiunea şi tipul caracterelor

Caracterele utilizate în redactarea posterului vor fi alese
astfel încât informaţia conţinută să poată fi citită de la o distanţă de
1.5 – 2 m. Pentru titlu se utilizează dimensiuni mai mari ale
caracterelor, ce pot fi citite de la 5 m.
De exemplu, la executarea unui poster în programul
PowerPoint pe dimensiunea A4 şi care la imprimare este mărit la
A0, pentru titlu se utilizează caractere de mărime cuprinsă între
14-18, iar pentru text 6-8, dimensiuni mai mari pentru titlurile
secţiunilor.
Caracterele cu cea mai bună vizibilitate sunt de tipul Arial,
Tahoma, Times New Roman etc. Sunt de evitat caracterele
ornamentale sau Italics, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt
impuse de reguli gramaticale sau ştiinţifice.
Majusculele sunt mai greu de citit decât literele mici.

❖ Culorile în poster
Culorile selectate, calitatea şi textura hârtiei utilizată la
imprimare sunt decisive în aspectul fizic al posterului. Aceste
aspecte pot influenţa de asemenea perceperea informaţiei
ştiinţifice conţinute de acesta.
Pentru culoarea de fundal se alege de obicei albul, sau o
altă culoare într-o nuanţă foarte deschisă (crem, culoarea caisei
etc).
Pentru grafice şi tabele, culoarea tradiţională este negrul.
Pentru accentuarea datelor reprezentative se poate folosi o altă
culoare care să iasă în evidenţă.
Prea multe culori într-un poster poate distrage privitorul de
la înţelegerea conţinutului ştiinţific.

46
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

❖ Aranjarea informaţiei pe poster

După alegerea dimensiunii posterului se distribuie
cadranele ce conţin textul, tabelele, graficele, diagramele, pozele
etc., în aşa fel încât să nu depăşească marginile formatului.
Sunt foarte importante în comunicarea şi înţelegerea
cercetării efectuate dimensiunea şi numărul cadranelor utilizate.
Foarte multe piese mici vor încărca posterul prea tare, iar un
singur chenar cu multe spaţii goale poate fi foarte neatractiv.
Spaţiile pe suprafaţa unui poster sunt foarte importante şi pot fi
utilizate la delimitarea capitolelor (figura 4.2, anexa 4).
Organizarea posterului pe module poate avea efecte foarte
bune. Separarea acestor module pe verticală sau pe orizontală
prin spaţii va determina citirea informaţiei într-o ordine logică şi
firească.
Graficele, tabelele, pozele vor avea o dimensiune potrivită
pentru a putea fi citite, nu foarte încărcate (ex. în situaţia ideală 3-
4 linii sau 6-8 coloane pe grafic, nu mai mult de 20 câmpuri pe
tabel) şi vor fi aşezate alături de textele aferente.

Titlu
Sigla Sigla
institutiei Autori institutiei
Aparteneta

Introducere Poza Obiective

Matriale si metode Rezultate si discutii

Tabel

Figura Figura

Poza Figura

Bibliografie
Concluzii

Figura 4.2. Organizarea informaţiei pe suprafaţa

unui poster

47
 TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ ŞI BIOETICĂ

Teste de verificare

1. Câte tipuri de comunicări ştiinţifice cunoaşteţi?

2. Cum se realizează organizarea, planificarea şi

redactarea unei comunicări ştiinţifice?

3. Cum se redactează o lucrare ştiinţifică?

4. Cum se întocmeşte o lucrare de diplomă?

5. Cum se realizează prezentarea orală a rezultatelor

cercetării ştiinţifice?

6. Cum se realizează un poster?

48