3.

DETERMINAREA POLUANTILOR DIN APA Doua importante directive ale uniunii eu-
ropene reguleaza monitorizarea calitatii apei: - Directiva 2000/60/EC care stabileste cadrul
pentru actiunea Comunitatii in domeniul politicii apei; este cunoscuta ca Directiva pentru
Cadru UE privind apa, sau chiar mai scurt WFD; - Directiva 2009/90/CE care stabileste speci-
ficatiile tehnice pentru analizele chimice si monitorizarea statusului apei. Supravegherea mon-
itorizarii implica urmatoarele indicative: - parametrii indicative ale tuturor elementelor de cali-
tate bioligici; - parametrii indicative ale tuturor elementelor de calitate hidromorfologici; -
parametrii indicative ale tuturor elementelor de calitate fizico-chimice generale, acestea fiind
de interes pentru acest curs.
De exemplu, metodele titrimetrice sunt folosite pentru detrminarea oxigenului, totalului de ni-
trogen sau indicatorilor de ioni de amoniac. Cationii de metale grele sunt determinate prin
spectrometria de absorbtie atomic. Unii dintre anionii anorganici si surfactantii anionici sunt
determinati prin UV-VIS spectrometria de absorbtie moleculara. Ionii generici (anioni si
cationi) pot fi determinate prin cromatografie lichida si cromatografie ionica, in timp ce cro-
matografiea gazoasa este aplicata pentru determinarea halogenurilor organice absorbite. Simi-
lar analizelor probelor de aer, pe langa meetodele de analiza standard, folosite conform reg-
ulilor pentru anumiti parametrii ai calitatii aerului, alte metode analitice non-standard pentru
orice poluant de interes sunt disponibile si acceptate in practica de laborator. Ambele categorii
de metode analitice sunt subiecte de validare si acreditare in laborator, potrivit IOS/IEC
17025:2005, cu versiunea recenta ISO/IEC 17025:2017. In acesta privinta, Directiva
2009/90/EC spune ca: statele member trebuie sa se asigure ca toate metodele de analiza, in-
cluzand laboratorul, pe teren sau on-line, folosite cu scopul monitorizarii chimice de catre anu-
mite programe conduse sub Directiva 2000/60/EC sunt validate si documentate conform cu
EN ISO/IEC17025 standard pentru alte standard echivalente acce

Moni-
toringul
mediului
1
reprezintă
un ansamblu
de operaţi-
uni privind-
supraveg-
herea, eval-
2
uarea, prog-
nozarea şi
avertizarea
în legătură
cu evoluţia-
sistemelor
3
naturale, cu
scopul inter-
venţiei în
timp util
pentru
menţinerea
4
stării
deechilibru
al mediu-
lui.Ca in-
strument al
activităţii
5
manageri-
ale, moni-
toringul
mediului
presupune-
satisfacerea
6
urmă-
toarelor cer-
inţe:
-
generarea
unui flux in-
7
formaţional
care să se
încadreze în
parametri-
icantitativi,
calitativi şi
8
structurali
corespunză-
tori unui
proces de-
cizionalefi-
cient;
9
-
asigurarea
caracterului
integral al
informaţi-

10
ilor despre
mediu;
-
compatibili-
tatea cu pro-
cedurile de
11
gestionare a
bazei de
date despre
mediu,inclu-
siv în scopul

12
actualizării
acesteia;
In acest moment silvicultorii din Romania si autoritatile responsabile incearca sa
refaca intreg spectrul legislativ si tehnic pentru adaptarea la conditiile existente. Aceasta
insa este o munca ingreunata, datorita numeroaslor interese economice legate de padure si
exploatarea ei intensiva.

Inteleasa gresit, reiproprietarirea a avut ca efect si degradarea unor arii protejate.

Ecosistemele forestiere sunt in acest moment cele mai bogate si bine reprezentate
ecosisteme de pe teritoriul tarii exceptand Delta Dunarii, ele fiind intr-un continuu proces
de degradare. In acest moment dezvoltarea retelei de arii protejate este ingreunate de
situatia juridica a suprafetelor de fond forestier. Activitatile de stabilire a regimului de
protectie in multe situatii sunt impiedicate de presiunile exercitate de proprietarii de paduri.
Fara colaborarea acestora, respectarea regimului de arie protejata si stabilirea unui plan de
management pentru aria protejata, este mult ingreunata sau in unele cazuri chiar imposibila.
Invocata permanent, asigurarea compensatiilor pentru proprietarii care au pierderi
financiare datorita unor restrictii, ar putea fi o parghie importanta pentru a asigura un minim
de colaborare cu acestia.

In acest context viitoarele amenajamente silvice, care se vor realiza pentru arii
protejate si situri Natura 2000, vor provoca mari batai de cap autoritatilor responsabile de
silvicultura, proiectantilor, administratorilor de fond forestier, cat si viitoarele administratii
ale acestora.

Astfel impunerea unor masuri de conservare pentru habitatelor forestiere, vor

13
restrictiona exploatarile de masa lemnoasa in unele paduri, fara ca aceste masuri sa fie
corelate cu normele silvice ( ex. Pastrarea lemnului mort sau a arborilor batrani in padure
este in contradictie cu actualele norme silvice). Proiectantul va fi pus in situatia de a nu
respecta normele silvice deoarece planul de management al sitului/ariei respective va
propune alta solutie tehnica decat cele prevazute in norme. In acest context elaborarea unor
norme silvice adaptate pentru gospodarirea padurilor din arii protejate si orientate catre
conservarea habitatelor si a specilor este oportuna.

Proprietarii de padure vor solicita despagubiri pentru pierderile pe care le vor avea,
insa acestea vor fi destul de greu de cuantificat fara un proiect de manajare foarte bine
realizat. Acest aspect, va conduce la cresterea valorilor contratelor pentru proiectare si
realizarea amenajamentului silvic, deoarece intgrarea masurilor de conservare a habiatelor
si speciilor in acesta va necesita eforturi mai mari decat in prezent, atat financiare cat si
logistice.

Administratorul de fond forestier, va ajunge in situatia in care datorita restrictiilor, va

pierde din contractele de aministrare sau comercializare a masei lemnoase, lucru care ar
conduce la ridicarea costurilor aferente administrari padurilor. Acceptarea
administratorului, unui fond forestier inclus intr-un sit.arie protejata, ca administrator a
acesteia, ar putea fi o solutie, oferindu-le acestora si o alta alternativa pentru atragerea de
fonduri precum si diversificarea activitatilor, exista insa pericolul ca aceasta sa conduca
padurea tot in baza functiei economice si nu ecologice a acesteia. ( Anexa 5)

In acest moment, avizarea proiectelor de amenajare silvica este in grija autoritatii

responsabile de silvicultura. In contextul in care implementarea retelei Natura 2000 si
dezvoltarea retelei nationale de arii protejate vizeaza si zone acoperite de padure,
verificarea, aprobarea si avizarea menajamentelor silvice din aceste zone si de catre
Ministerul Mediului ar fi indicata, chiar daca acest lucru nu va fi posibil fara crearea unui
corp de specialisti in cadrul ministerului.

Proiectarea in silvicultura ar trebui sa capete o nuanta mult mai serioasa, sa fie

sustinuta de catre cercetare (ex. Crearea unui sistem informational intre proiectanti si cei
implicati in cercetare) si cei implicati in cercetare) si sa fie orientata in principal catre
dezvoltarea durabila a padurilor. Sprijinirea activitatilor de cercetare in domeniul

14
 ecosistemelor forestiere ar trebui sa fie prioritara, tocmai pentru a puta asigura conservarea
habitatelor forestiere pe termen lung.

Asigurarea conservarii ecosistemelor forestiere este conditionata de o colaborare intre

intreg spectrul de institutii si organizatii cu responsabilitati in domeniul protectiei naturii. In
viitor terbuie sa tinem cont ca principala functie a padurii este acea ecologica, functia
economica avand un rol secundar.

CAPITOLUL 3. PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII

3.1. Diminuarea biodivesitatii

Cresterea populatiei, eroziunea solului, defrisarile, amenajarea litoralului pe distante

mari, ploile acide, poluarea,toate se coreleaza si cu disparitia de specii de plante si animale.
Milioane de specii de plante si animale, microorganisme, rezultatul adaptarii si evolutiei timp
de 3,5 miliarde de ani.
In aceasta perioada organismele si-au intarit procesul reproducerii, reparator, reglator,
care le conferea mai multi urmasi si supravietuiau numai cei care se reproduceau cu succes.
Modificarile aparute s-au acumulat, s-au combinat si s-au adaptat la modificarile mediului, iar
ca rezultat a aparut fantastica biodiversitate si variabilitate a formelor de viata. Omul a folosit
mult timp aceasta diversitate biologica obtinand un surplus alimentatie facilitand aparitia
civilizatiei moderne. Facand selectia animalelor si plantelor omul din neolitic pana azi, a
imprimat particularitatile dorite si a creat plante de o mare productivitate, de pilda: graul,
orzul, porumbul hibrid care asigura hrana oamenilor. Cele cateva specii cultivate pe imense
suprafete, cat si marea varietate genetica, conditie sine qua non necesara mentinerii supletei si

15
variabilitatii acestor toxine in agricultura. Selectia activa se bazeaza pe folosirea unor gene
unice pentru a conferi rezistenta crescanda fata de bolile noi ale plantelor. Prin biotehnica
actuala o serie de particularitati utile pot sa fie translocate de la specii inrudite salbatice, unor
specii sau soiuri care pana acum prin metoda incrucisarii nu se puteau obtine. Acest fapt va
modifica interesul de a face o iventariere a raspandirii si proprietatilor unei plante sau animal
caruia nu i s-a dat atentie pana acum.
Folosirea materialului genetic din multe surse va creste, iar adaptare speciilor noi la
necesitatile omului pare a fi atat de importanta ca si domesticirea plantelor si animalelor de
omul din neolitic. O planta poate fi folosita in alimentatie, industrie, medicina,etc. ( Anexa 6)
In ultimii 30 de ani din cele aproximativ 35.000 de specii de plante superioare, s-au
cercetat peste 30.000 specii a caror potential biologic si genetic a fost exploatat. Este necesara
si menajarea intacta a ecosistemelor care joaca un rol cardinal in mentinerea conditiilor care
furnizeaza perpetuarea speciilor si a vietii pe Terra. Daca nu sunt dezechilibre, ecosistemele
aduc contributii la: mentinerea debitului de apa in bazinele raurilor si fluviilor, actioneaza ca
tampon la inundatii, purifica aerul urban de poluanti, asigura existenta populatiilor de pasari si
insecte care faciliteaza moderarea numarului de daunatori ai agriculturii. Daca dispar unele
specii cheie se blocheaza si prestarea unor functii de importanta vitala. Uneori prin
dezechilibre create se poate stimula si aparitia unor epizotii epifitotii cu mare violenta, fapt ce
degradeaza unele specii sau soiuri de cultura. Aceasta situatie determina necesitatea realizarii
unei rezolvari costisitoare de introducere a genelor la plantele gazda fata de daunatori si
paraziti, similar cu unele procese petrecute candva pe cale naturala. Aceste functii de reglare
influenteaza si la nivel global circuitul unor elemente pe Terra (de ex.Carbonul, Sodiul,
Fosforul etc.) sunt de importanta vitala pentru toate speciile inclusiv omul. Acestea sunt
reglementarile de ecosisteme in acord cu ipoteza Gaia conform careia totalitatea organismelor
pe Terra schimba intr-un anumit sens conditia existentiala pentru a forma un mediu optim de
viata. Asadar, asocierea vegetativa si animala presteaza niste functii de reglare esentiale.
Aprecierea timpului de diminuare a biodiversitatii este foarte grea si oarecum asemanatoare
cu actiunea functiilor naturii care modelat pana in prezent istoria vietii pe Pamant.
Daca o specie dispare; ea s-a pierdut pentru totdeauna.Unii cercetatori considera ca s-
au obtinut genele specifice unui animal disparut-quagga-ruda indepartata a calului. Dar este
greu de imaginat cum s-ar putea reinvia bourul si calul salbatic care haladuia odinioara prin

16
Moldova cu asemenea gene sau fragmente de gene izolate din sursa de stepa, sau calul
moldovenesc. Evident cu aceste gene s-ar putea lamuri gradul de rudenie intre speciile
apropiate si prin urmare s-ar descifra unele enzime ale evolutiei, dar nu ar descifra tainele
disparitiei speciei.Specia quagga prin anul 1960, era in turme mari in Africa de Sud, iar dupa
20 de ani specia a fost exterminata. Dupa 1980 disparitia speciilor s-a intensificat in raport cu
cresterea demografica si cu extinderea asezarilor omenesti.
Se disting doua tipuri de disparitii.
In primul caz sunt speciile care se trasforma in decursul unor generatii in urmasi cu
particularitati diferite determinand fenomenul de mutatii si selectii naturale, iar specia se
adapteaza treptat la modificarile de mediu. In al doilea caz se intalnesc disparitii sau inlaturari
pentru totdeauna a unei specii determinate de un impas al produsului evolutiei. In evolutie s-au
eliminat uneori unele specii.In ultimii 500 de milioane de ani au avut loc 6 disparitii in
masa.Odisparitie acuta a fost la finele premianului, acum 24 milioane de ani si care a adus la
exterminarea a 95% din totalul de specii vii in oceane.In actualitate se crede ca unele dovezi ar
exista si se coreleaza cu momentul caderii pe Pamant a unor asteroizi. Un astfel de impact a
coincis cu holocastul dinozaurilor acum 65 milioane de ani. Acest fenomen a generat
speculatii in sensul ca anumite evenimente cosmice periodice probabil caderi de meteoriti din
coada unei comete generata de existenta unui astru geaman al soarelui nedescoperit, care a
produs cataclisme repetate si a tulburat evolutia vietii pe Terra.
Sunt cateva date cunoscute in legatura cu disparitia speciilor:
1 Speciile nu au disparut brusc, iar unele specii de scoici marine au pierit intr-un
ritm de 1,2 specii la o mie de ani. Dar si disparitia asa-zisa brusca a dinozaurilor a fost intr-un
interval de peste 2 milioane de ani.
2 Dupa fiecare catastrofa a urmat o franare a activitatii biologice de cateva
milioane de ani inainte de a se forma specii noi care sa refaca nivelul de diversitate existent
inainte.
3 Nici una din disparitiile din trecut nu a fost determinata de actiunea omului.
Fenomene descrise au fost valabile pana in pleistecenul tarziu, perioada care s-a sfarsit cu 10
mii de ani in urma cand au disparut mai multe dintre mamiferele cu dimensiuni mari din
Europa America de Nord. Evident, schimbarile globale de clima si vanatorii neolitici au jucat
un rol in disparitia maimutelor paroase si felinelor cu colti uriasi. Oamenii primitivi probabil

17
au folosit focul pentru a haitui in capcana animale, incendiind padurile si producand fara sa
vrea stepele Europei si preeriile din America. Dar disparitiile din pleistecenul tarziu nu au fost
urmate de o intensificare a aparitiei unor noi forme de viata, deoarece nu trecuse destul timp
pentru generatia unor noi specii distincte in naturaAstfel actuala diminuare a biodiversitatii
reprezinta un motiv de o mare ingrijorare. Pe langa disparitia de specii mai exista si alte
pierderi care retin atentia.Asa pot dispare subspecii, varietati, populatii unice, iar o astfel de
micsorare a variatiilor genetice de la o specie este considerata o pierdere din punct de vedere
biologic, deoarece epuizeaza treptat fondul necesar pentru evolutia si diversitatea ulterioara.

3.2. Cunoasterea biodiversitatii.

Ritmul disparitiei speciilor si a consecintelor ar putea fi cunoscute cu mai multa

precizie daca oamenii de stiinta ar fi in posesia unui iventar complet al plantelor si animalelor.
Pana in prezent exista 1,5 milioane de plante si animale descrise stiintific. Plantele
antrofite,pestii amfibiile, reptilele si mamiferele sunt in numar de aproximativ 290 mii de
specii,din care numai plantele reprezinta 85%. Analizand dupa criteriile de repetabilitate si
distributivitate a speciilor cercetate, oamenii de stiinta presupun ca mai exista 5-10 milioane
de specii inca nedescrise,iar unii autori considera ca ele ar fi pana la 30 sau chir 50 de
milioane. Bogatia formelor de viata este distribuita pe Terra in mod neuniform.
De pilda parcul national ”La Amistrad” din Costa Rica are o suprafata de aproximativ
3000km2 si sunt mai multe specii de pasari decat in intreaga America de N. Din cele 250 mii
de specii de plante antrofite s-a descris peste o treime, multe fiind originare din padurile
tropicale, care au 7% din suprafata de uscat a Terrei. Padurile tropicale poseda peste 40% din
speciile existente de plante si animale. Astfel in asemenea densitate de specii, exista un areal
restrans si sunt foarte legate una de alta in privinta polenizarii, hranii sau adaptarii in anumite
faze critice. Recent s-a comunicat ca padurile Vietnamului au urmatoarele specii: 76 specii
aromate, 600 specii tanifere, 200 specii tinctoriale, 93 specii fibroase, 100 specii pentru esente,
260 specii oleaginease, 1498 specii medicinale, iar ca specii de animale sunt: 1000 de specii
de pasari, 300 specii animale pentru carne, piei, blanuri si oase. La nivelul coroanei in padurea

18
tropicala, se gasesc mai multe forme de viata decat se astepta. La investigarea coroanei se
folosesc echipamente si tehnici de alpinism pentru arborii inalti tropicali cat si substante
biocide care omoara in mod selectiv insectele din coroane, culese separat ele fiind studiate si
determinandu-li-se specia, genul etc.
Oamenii de stiinta care au lucrat in Peru presupun ca estimarea numarului de specii
tropicale trebuie majorat de cateva ori.De asemenea litiera si solul padurilor tropicale,
temperatura, contin foarte multe specii de antropede etc. In baza celor de mai sus unii
entomologi considera ca numarul speciilor de insecte ar putea fi la 50 de milioane. Speciile
tropicale sunt mai strict localizate si mai vulnerabile decat s-a crezut inainte. Astfel Erwin ca 4
din cele 5 specii deinsecte selectate au fost noutati pentru stiinta. De asemenea se arata ca 9
din 10 insecte tropicale sunt cantonate intr-un anumit tip de padure, iar un numar de pana la 13
specii exista in coroana unor specii de copaci. Pana acum cativa ani se credea ca pe Terra
traiesc intre 3-5 milioane de specii de organisme vii. Cercetari recente arata ca in padurile
tropicale ar putea fi numai insecte peste 30 de milioane, adica ar reveni 34 specii de insecte
nedescoperite pentru o specie cunoscuta. De asemenea au mai ramas necunoscute intre 10-
40% plante flori si 10% din pestii de pe Terra. In aceasta situatie alcatuirea unui iventar este o
necesitate, astfel se arata ca “magnitudinea si controlul biodiversitatii nu este doar o problema
centrala a biologiei evolutioniste,ea este si o problema centrala a intregii stiinte”.
Stiind proportia insemnata de specii edemice, ritmul de defrisare la tropice,
interactiunea dintre ecosisteme,starea de sanatate a unor ecosisteme etalon, schimbarea
factorilor de repetabilitate, a cataclismelor naturale, toate ofera multe indicii referitoare la
disparitia unor specii de plante si animale.Se pare ca in anul 2000, 15-20% din speciile vii ar
putea fi induse la disparitie, iar insectele si plantele vor avea cel mai mult de suferit. Bogatia
de specii din padurile tropicale din actualitate ar fi fost determinate de unele reduceri de
suprafete de paduri in urma proceselor de evolutie din trecut.Cert este ca”raportul dintre
procentul de despadurire in Amaseane si procentul de organisme vii amenintate cu disparitia
depinde mult de intensitatea despaduririlor si orientarea acestui proces spre forme de refugii
si lipsa lor”.Despaduririle reprezinta o forma periculoasa a disparitiei speciilor si cu atat mai
mult este necesara iventarierea si cartografierea lor. Daca se creeaza insule de paduri in urma
taierilor pentru cherestea sau agricultura efectul final este foarte variat astfel: in primul rand
biodiversitatea este puternic legata de dimensiunea habitatului existent netulburat.

19
Concomitent cu reducerea fondului forestier la insule, multe specii de animele dispar decat
este posibila crearea altor specii noi.In al doilea rand in timp ce populatia se organizeaza in
zone mai mici si fragmentate, ele devin vulnerabile la efectele edogamiei (care diminueaza
varietatea gametica) si deteriorarea functiilor de autoreglare care faciliteaza instalarea
epizoteriilor si prin acestea pot inlatura repede populatii mici.
Cert este ca ramasitele de padure netulburata sunt mult mai mici pentru a inlesni
formarea de noi specii. Starea padurii de mangrove din zonele litorale constituie un indicator
puternic al prosperitatii speciilor din ecosisteme adiacente atat pe mal (litoral) cat si in largul
marii. Padurile acestea se intind in lungul coastelor uneori imersionate in apa in zona
tropicelor si subtropicelor stabilizand tarmul si oferind adapost si loc de depunere a icrelor
pentru multe specii de pesti si crustacei care au importanta economica. In timp mangrovele
sunt taiate frecvent, pierderile fiind greu de estimat fiindca iventarul florei si faunei este foarte
slab cunoscut. Probabil o treime din arborii mangrovelor litorale tropicale sa fie taiate, iar
pierderile anuale datorita taierilor si degradarii sa fie de 260 de mii ha semnificativ ca IUCN
(Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii) a identificat in 1993 20 specii de plante si
89 specii de animale amenintate cu disparitia din padurile de mangrove.
In mangrove nu sunt bine cunoscute speciile de plante si animale (a caror existenta este
legata de padurile de aici) si nici raspandirea si extinderea populatiilor de plante. Alt indicator
de apreciere a disparitiei speciilor il constituie tipul si dimensiunea cataclismelor naturale care
afecteaza zonele de padure si reduc mult biodiversitatea. Un fenomen natural “El Nino” a
produs seceta si un mare incendiu de paduri care a durat 3 luni (1983) in Kalimantan (Bosnia)-
Indonezia, cu efecte mari asupra biodiversitatii. Focul a ars peste 2,5 milioane de ha de padure
din care 750 mii ha de padure secundara exploatata de agricultorii migratori. In Kalimantan
numarul agricultorilor a sporit cu 10 mii de oameni. Se stie ca padurile se incendiaza greu din
cauza abundentei precipitatiilor si umezelii. Precipitatiile sunt de 5 ori mai intense ca in zona
laterala a oceanului Atlantic din climatul temperat, ex.Franta, Anglia, S.U.A.etc.
Un caz asemanator a fost si in vara anului 1992 cand au ars padurile intinse in Polonia,
Grecia etc. din cauza secetei. Cercetatorii de la Universitatea Hamburg au emis ipoteza ca
modificarea calitatii apelor de coasta se datoreaza eroziunii solului in Asia de S si se pare ca ea
a schimbat cursul curentilor atmosferici in regiune facilitand instalarea secetei.Este posibil ca
si in padurile Amazonului (Brazilia) unde sunt programe de reasezare a populatiei si de

20
exploatari forestiere, sa apara dereglarea unor cicluri hidrologice in sensul instalarii anumitor
situatii de seceta si probabil izbucnirea unui incendiu catastrofal similar cu cel din Kalimantan
care ar putea compromite viitorul biologic al regiunii. Unii cercetatori considera ca pierderile
viitoare de specii din zona tropicala din categoria” disparitia speciei in masa” ar fi similar cu
cele care au marcat istoria vietii pe Terra de 6 ori in ultimii 500 de milioane de ani. Probabil
vom avea de-a face cu prima disparitie de acest gen care va afecta un numar de plante, insecte
si nevertebrate pe care se sprijina existenta unor forme superioare de viata. Astfel va fi prima
disparitie in masa la care oamenii vor fi nevoiti sa se adapteze. In plantele agricole moartea
unei varietati ar insemna disparitia unei parti din resursele genetice ale Terrei cu mari
implicatii stiintifice, biologice, ecologice si practice.Animalele amenintate cu extinctia si
antropoide, lemurieni, ursul Panda, balene, ghepardul, tigrul, elefantul de Asia, rinocerii,
specii de pasari de prada, crocodili, fazanii, cactusi. O alta categorie cuprinde specii ce ar
putea fi amenintate,iar pentru aceasta trebuie reglat si controlat comertul international; de aici
fac parte: primatele, delfinul, foci cu blana, barza neagra, unii melci, pasarea paradisului etc.
In actualitate, marile descoperiri stiintifice au starnit un deosebit entuziasm in randul
specialistilor din domeniul ingineriei genetice, a altor biotehnologi si a fondurilor de finantare.
Unele biotehnologii valorifica cu succes variabilitatea si diversitatea organismelor vii, altele
accelereaza presiunea pe care agricultura moderna le infaptuieste asupra plantelor salbatice
grabind procesul de disparitie a acestora. Este necesar ca cei ce aplica practic biotehnologiile
sa stie ca le vor asigura viitorul tinerelor industrii.

21
 Anexe

Anexa 1

22
 Primul indicator al deteriorarii mediului inconjurator (modificarea peisajului)

Anexa 2

Ariile protejate si Conservarea Biodiversitatii

23
Anexa 3

Defrisarea padurilor

24
Anexa 4

Organizarea teritoriala a padurii

Anexa 5

25
 Conduca padurii pe baza functiei economice, nu ecologice

Anexa 6

26
Planta medicinala

BIBLIOGRAFIE

27
1. INFO mediu. Revista Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului. No. 18/Martie
2007
2. www.bucovina-forestiera.ro/2002/giurgiu.pdf
3. www.referat10.net/download.php?id=1908
4. "Primul raport national cu privire la diversitatea biologica" // Ministerul Mediului si Amenajarii
Teritoriului, Chisinau, 2000, p.16;
• Stabilește acțiunile de management și măsurile de atenuare necesare pentru gestionarea
efectivă a deșeurilor generate • Acoperă toate etapele de management al deșeurilor: generare,
manipulare, colectarea selectivă, stocarea, reutilizarea, transportul, reciclarea, tratamentul,
recuperarea și eliminarea deșeurilor; • Detaliază măsurile specifice de control ce trebuie
implementate de (inclusiv subcontractori) pentru gestionarea deșeurilor; • Încorporează
cerințele rezultate din Acordul de mediu, Evaluarea impactului de mediu și social, Studiul cu
privire la viața acvatică, Studiul cu privire la Păsări, Studiului cu privire la Arbori, standarde
internaționale, legislația Republicii Moldova, cerințele beneficiarului Proiectului, Bune
practici internaționale și avizele de construcție specifice Proiectului; și • Ia în calcul abordarea
generală a SC ACI CLUJ SA privind procedurile și metodologiile de gestionarea deșeurilor
1.3. Abordarea managementului deșeurilor în cadrul Proiectului Construcția Proiectului va
avea ca rezultat generarea unei game largi de deșeuri care necesită o planificare adecvată incă
de la început pentru a se asigura un sistem coordonat de acțiune între
VESTMOLDTRANSGAZ, contractori, subcontractori și autoritățile locale (care au
competența de a verifica respectarea prevederilor Proiectului privind depozitarea, transportul
și destinația finală a deșeurilor, precum și sancționarea abaterilor de la cadrul legal).
Contractorul SC ACI CLUJ SA aplică abordarea managementului deșeurilor în cadrul
Proiectului bazată pe principiile descrise mai jos: 1. Realizarea unui inventar al fluxurilor și
cantităților de deșeuri posibil a fi generate Principalele categorii de deșeuri posibil a fi
generate în cadrul Proiectului sunt prezentate in Anexa G a prezentului Plan de management.
2. Identificarea operatorilor autorizați pentru valorificare/eliminarea deșeurilor Contractorul
SC ACI CLUJ SAva realiza identificarea operatorilor autorizați pentru valorificarea eliminarea
deșeurilor și se va asigura că aceste operații sunt derulate prin operatori autorizați. Informațiile
privind operatorii autorizați cu care s-au încheiat contracte pentru preluarea deșeurilor sunt
prezentate in Anexa H a prezentului Plan de management. 3. Aplicarea ierarhiei deșeurilor
Pentru a se realiza un managementul eficient al deșeurilor Proiectul s-a angajat să pună în

28
aplicare “ierarhia de management a deșeurilor” (prezentată în figura de mai jos), cu accent pe
prevenirea generării de deșeuri, așa cum este prezentat în figura de mai jos. Proiectul trebuie
să evite sau să minimizeze generarea deșeurilor periculoase și nepericuloase și să reducă
nocivitatea acestora în măsura în care este posbil. Dacă generarea deșeurilor nu poate fi evitată
acestea vor fi refolosite, reciclate sau folosite ca o sursă alternativă de energ

29