INSTRUMENTE SI TEHNICI DE PLATA UTILIZATE IN

TRANZACTIILE ECONOMICE
INTERNATIONALE

INTRODUCERE
Mijloace , instrumente si tehnici de plata utilizate în
tranzacţiile economice internaţionale

Contractele de vanzare - cumparare utilizate în tranzacţiile comerciale internaţionale, datorita ariei largi
de probleme pe care le implica derularea unor astfel de tranzacţii , cuprind o serie de clauze cu caracter
mai special .
Pentru argumentarea celor de mai sus se poate afirma ca , întrucât scopul oricarei tranzacţii , în general ,
cu atât mai mult a celor internaţionale , este obţinerea profitului , şi deci clauzele legate de preţ , de
condiţiile de plata şi de modalitatea de plata solicita din partea exportatorului şi a importatorului un
interes mai mare atat în timpul negocierilor cat şi pe parcursul derularii contractelor .
Un alt argument este rolul pe care îl au aceste clauze în contractele internaţionale şi anume acela de a
stabili cât , cum şi unde se vor plati marfurile expediate de exportator .
Datorita faptului ca , între momentul expedierii marfurilor şi cel al încasarii valorii acestora exista o
diferenţa de timp şi spaţiu considerabila , fiecare parte contractanta urmareşte , în timpul negocierilor sa
câştige garanţii cât mai multe , exportatorul ca va încasa la timp contravaloarea marfurilor iar
importatorul ca va primi la timp cantitatea de marfuri solicitata la preţul şi parametrii calitativi stabilite
în contract .
În practica economica actuala , în afacerile economice internaţionale sunt utilizate o serie de mijloace ,
instrumente şi tehnici de plata menite sa acorde partenerilor de afaceri garanţiile mai sus-menţionate , în
funcţie de gradul de cunoaştere şi încredere existent între aceştia .
În principiu se poate spune ca : "în condiţii la în care renumele importatorului este mai solid cu atât
exportatorul va avea nevoie de mai puţine garanţii înainte de a livra marfurile"1 .
Acest renume se câştiga dupa eforturi susţinute ale tuturor factorilor implicaţi ( de decizie şi execuţie )

1
pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii.
Adoptând o uniformizare , pe plan mondial , în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor , instrumentelor
sau tehnicilor de plata , forurile internaţionale ce activeaza în domeniu au vizat şi vizeaza în continuare
reducerea riscurilor majore ţinând cont de faptul ca o eliminare totala a acestora nu este posibila din
punct de vedere practic.
Cele mai utilizate mijloace , instrumente şi tehnici de plata , în tranzacţiile economice internaţionale sunt
: valutele , monedele internaţionale , cambia( trata ) , biletul la ordin , cecul , în ultima perioada de timp
a luat amploare şi cardul , iar ca tehnici de plata merita amintite incasso documentar şi creditele
documentare( în variantele : acreditiv documentar şi scrisoare de credit comerciala1 ) .
Valutele sunt monede naţionale care au urmatoarele caracteristici :
- putere de plata;
- se bucura de o larga circulaţie;
- pot fi constituite rezerva şi în alte ţari decât înţara emitenta .
Valuta care se prezinta sub forma de bancnote sau monezi poarta denumirea de valuta în numerar iar cea
disponibila într-un cont bancar - valuta în cont .
În funcţie de modul în care valuta în cont a fost depusa în banca , întâlnim :
- valuta în cont la vedere;
- valuta în cont la termen .
Dupa modul de preschimbare a valutelor se cunosc :
- valute convertibile ( monede ce se schimba liber cu alte monede naţionale sau internaţionale ) ;
- valute neconvertibile ( monede ce schimba contra altor monede naţionale sau internaţionale numai într-
un singur sens ) ;
- valute transferabile ( se bucura de o convertibilitate limitata stabilita în cadrul unor înţelegeri
regionale ) ;
- valute liber-utilizabile ( se bucura de o convetibilitate totala ; din aceasta categorie fac parte dolarul
american , marca germana , lira sterlina , francul francez şi yenul japonez ) .
Monedele internaţionale sunt acele monede naţionale care circula în afara graniţelor statului emitent şi
constituie mijloace de plata şi de rezerva pe piaţa internaţionala .
Conform definiţiei de mai sus , în categoria monedelor internaţionale pot fi incluse cele cinci valute
liber-utilizabile şi instrumentele monetare şi unitaţile de cont emise de organismele financiare
internaţionale , respectiv D .S .T , E .C .U , EURO , etc.
D .S .T ( Drepturile speciale de tragere ) sunt o unitate de cont ( emisa de Fondul Monetar Internaţional )
pentru a evita unele fluctuaţii de pe piaţa monedelor naţionale .

2
E .C .U ( European Currency Unit ) , moneda emisa în cadrul Sistemului Monetar European , şi utilizata
în ţarile membre .
Valoarea unitaţilor de cont se stabileşte pe baza metodei coşului valutar , potrivit careia valoarea unitaţii
se stabileşte ca medie ponderata a valutelor luate în calcul .
EURO , noua moneda unica europeana care va intra în circulaţie în anul 1999 potrivit politicii financiar -
monetare a Uniunii Europene .
Cambia ( trata ) , biletul la ordin şi cecul sunt instrumente de plata şi de credit .Instrumente de plata ,
pentru ca pot fi preschimbate în lichiditaţi şi de credit deoarece din momentul primirii pana la data
efectuarii plaţii trece o anumita perioada de timp .
În ceea ce priveşte cambia , aceasta poate fi definita ca fiind un document tipizat prin care o persoana
( tragatorul ) , da un ordin necondiţionat unei alte persoane ( tras ) , de a plati ( la termen sau la vedere )
o anumita suma de bani unui beneficiar .
Biletul la ordin reprezinta un înscris prin care o persoana ( fizica sau juridica ) numita emitent , se obliga
sa plateasca ( la vedere sau la termen ) o anumita suma de bani unei alte persoane numita beneficiar .
Atât cambia cât şi biletul la ordin pot fi transmise prin gir ( andosare ) şi de regula toate prevederile
aplicabile cambiei se aplica şi biletului la ordin .Spre exemplificare ambele efecte de comerţ pot fi
scontate , rescontate , prescrise , platite , forfetate .
În aceaşi categorie a efectelor de comerţ este inclus şi cecul .Principala funcţie a cecului este aceea de
plata .Spre deosebire de cambie şi biletul la ordin , cecul este platibil numai la vedere şi poate fi definit
ca fiind un înscris prin care o persoana ( fizica sau juridica ) da un ordin unei banci sa plateasca ( la
vedere ) suma de bani înscrisa în cec , unei terţe persoane ( beneficiar ) .
Utilizarea cecului implica , din partea beneficiarului , verificarea existenţei , în contul bancar, a sumei
înscrise în cec .
Cardul bancar , larg utilizat în SUA ( înca din anii 50 ) a cucerit şi Europa , mai ales în cepând cu anii 80
.Se prezinta sub forma unei cartele din plastic , dimensionata dupa formatul unei carţi de vizita 1 .
Cardul are înscris pe el :
- denumirea şi emblema emitentului( o banca ) ;
- datele de identificare ale titularului .
Incasso documentar( engl . colection ) , conform definiţiei din Regulile Uniforme privind Incasso-ul din
Publicaţia Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris nr . 322/1978 :
" ( I ) Înseamna predarea de catre banca , în baza instrucţiunilor primite , a documentelor definite la
punctul ( II ) de mai jos , pentru :
a ) a obţine acceptarea şi/sau plata dupa caz sau

3
b ) a livra documente comerciale contra acceptarii şi /sau plata dupa caz , sau
c ) a livra documente în alte condiţii
( II ) Documente înseamna documente financiare şi/sau documente comerciale .
a ) Documentele financiare cuprind cambiile , biletele la ordin , cecurile , recipisele de plata sau alte
instrumente similare utilizate pentru obţinerea plaţilor .
b ) Documentele comerciale cuprind facturile , documentele de expediţie , documentele de titlu de
proprietate sau altele similare , sau oricare documente care nu sunt documente financiare .
( III ) Incasso simplu este acela în care documentele financiare nu sunt însoţite de documentele
comerciale .
( IV ) Incasso documentar este acela care cuprinde :
a ) documente financiare însoţite de documente comerciale ;
b ) numai documente comerciale ."
Alaturi de acestea se mai utilizeaza şi plata în avans ( constituie cea mai atractiva modalitate de plata din
punctul de vedere al exportatorului dar cea mai puţin atractiva pentru importator ) , plata la expediere ,
plata dupa vânzare , tranzacţii pe baza de cont deschis ( utilizate adesea de firmele din SUA ) .
Alegerea unei modalitaţi sau a unui instrument de plata , în derularea unei afaceri economice
internaţionale , implica din partea managerilor şi a colectivelor de specialişti, ce îşi desfaşoara activitatea
în acest domeniul , cunoştinţe temeinice de management şi marketing internaţional , de legislaţie interna
şi internaţionala în domeniile comercial , financiar - bancar , cu atât mai mult cu cât fiecare dintre aceste
mijloace , instrumente şi tehnici de plata au particularitaţile lor de forma şi de fond .
Bineînţeles ca aceasta alegere depinde şi de alte elemente cum ar fi : legislaţia naţionala-care trebuie sa
fie aliniata la cea internaţionala , de experienţa acumulata în timp şi tradiţia în utilizarea acestor mijloace
sau instrumente , poziţia firmei pe pieţele internaţionale , relaţia dintre agentul economic şi banca sau
bancile colaboratoare , puterea economico-financiara a firmei etc .
În condiţiile în care România şi -a exprimat dorinţa de aderare la Uniunea Europeana iar pe plan
european se fac eforturi pentru realizarea unei europe unite , cunoaşterea şi utilizarea tehnicilor şi
instrumentelor de plata , a managementului tranzacţiilor internaţionale în ansamblul sau , trebuie sa
constituie un obiectiv prezent şi viitor pentru toţi cei implicaţi în domeniile comercial , financiar ,
banacar , economic în general .

CAPITOLUL I

4
Acreditivul documentar

1 .1 Definiţie

Pentru a defini acreditivul documentar se impune a se face referire la Regulile şi uzanţele uniforme
privind acreditivul documentar din Publicaţia Camerei Internaţionale de Comerţ nr .500 ( 1993 ) care
stipuleaza în art . 2 ca :
" Pentru scopurile acestor articole , termenii ' acreditiv documentar '( Documentary credit ) şi ' scrisoare
de credit stand - by ' ( Standby Letter of Credit ) , numiţi în continuare acreditiv , definesc orice
aranjament , indiferent cum ar fi denumit sau descris , prin care o banca ( banca emitenta ) , acţionând la
cererea şi dupa instrucţiunile unui client ( ordonatorul ) , sau din partea bancii ,
( I ) trebuie sa faca o plata sau la ordinul unei terţe parţi ( beneficiarul ) sau trebuie sa accepte şi sa
plateasca cambii trase de beneficiar , sau
( II ) autorizeaza o alta banca sa efectueze o astfel de plata , sau sa accepte şi sa plateasca astfel de
cambii , sau
( III ) autorizeaza o alta banca sa negocieze , contra documentelor stipulate , daca sunt îndeplinite
condiţiile acreditivului .
Pentru scopurile acestor articole , filialele unei banci în alte ţari sunt considerate banci separate ."
În unele lucrari de specialitate1 , ale unor autori consacraţi , definiţia acreditivului documentar apare sub
o forma sau alta dar sensul acesteia ramâne acelaşi .
Spre exemplificare , Imireanu A .Mihai Gheorghe ( vezi 1 ) defineşte acreditivul documentar astfel : " o
forma de decontare prin care plaţile se efectueaza pe masura livrarii marfurilor , executarii lucrarilor şi
prestarilor serviciilor , dintr-o suma rezervata în acest scop şi ţinuta la dispoziţia furnizorului la unitatea
bancara a platitorului , într-un cont special numit cont blocat ."
În lucrarea Tranzacţii comerciale internaţionale , Ioan Popa da urmatoarea definiţie : "acreditivul
documentar ( engl . Letter of Credit , L/C ) reprezinta angajajamentul ferm asumat de catre o banca la
ordinul şi în contul clientului sau ( exportatorul ) de a plati o anumita suma de bani ( reprezentând
contravaloarea exportului ) contra documentelor atestând efectuarea obligaţiei ( livrarea marfii ) pe care
exportatorul se obliga sa le emita şi sa le prezinte în condiţiile şi termenele stabilite de ordonatorul
acreditivului ."
O alta definiţie , data de Al . Puiu , prezinta acreditivul documentar ca fiind " un angajament prin care o
banca ( emitenta , ordonatoare ) acţionând la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile clientului sau

5
( ordonatorul acreditivului , cumparatorul ) se obliga sa efectueze o plata catre o terţa persoana
( beneficiarul acreditivului , vânzatorul ) sau sa plateasca , ori sa accepte , ca urmare a ordinului dat de
beneficiarul acreditivului , cambii care au fost trase de catre beneficiar sau sa autorizeze o alta banca sa
efectueze o plata catre beneficiar , sa accepte ori sa negocieze cambii ."
Din definiţiile prezentate mai sus reiese ca , la derularea unui acreditiv documentar sunt implicate 4 parţi
, şi anume :
a ) - ordonatorul acreditivului ( importatorul ) , care solicita bancii sale deschiderea acreditivului
documentar , formuleaza în ordinul de deschidere al acestuia exigenţele asupra documentelor pe care
trebuie sa le depuna beneficiarul la banca sa ţinând cont de clauzele stabilite în contractul de vânzare -
cumparare , precum şi de normele acceptate pe plan internaţional , care reglementeaza conţinutul
acreditivului ;
b ) - banca emitenta ( banca importatorului ) , care la solicitarea importatorului îşi asuma angajamentul
de plata ;
c ) - beneficiarul acreditivului ( exportatorul ) , în favoarea caruia a fost deschis acreditivul şi care
prezinta setul de documente la banca în vederea încasarii contravalorii marfurilor livrate ;
d ) - banca exportatorului ( banca avizatoare , notificatoare , platitoare , negociatoare ) , care îl
deserveşte pe beneficiarul acreditivului .
Între parţile mai sus amintite se încheie contracte separate dupa cum urmeaza:
-între importator şi exportator se încheie un contract de vânzare - cumparare ;
-între importator şi banca sa se încheie un contract pentru emiterea acreditivului documentar iar între
banca emitenta şi beneficiar se încheie deasemenea un contract.
Trebuie precizat faptul ca cele trei contracte sunt distincte dar practic se refera la una şi aceaşi tranzacţie
comerciala.

1 .2 Caracteristici şi elemente specifice acreditivului documentar

În principiu , fiecare modalitate de plata prezinta particularitaţi atât în ceea ce priveşte forma cât şi
modul de operare .În cazul acreditivului documentar pot fi menţionate urmatoarele caracteristici :
- plata documentelor , în sensul ca plata solicitata de exportator se face numai pe baza documentelor
stipulate în acreditiv ;
- este un contract distinct pentru ca acreditivul documentar se interfereaza cu contractul de vânzare -
cumparare dar sunt tranzacţii diferite ;

6
- angajamentul bancar , în sensul ca banca emitenta se angajeaza ferm sa plateasca , cu excepţia cazului
în care primeşte alte instrucţiuni decât cele iniţiale ;
- utilizarea multipla , deoarece acreditivul documentar poate fi utilizat şi în cadrul altor tranzacţii
comerciale internaţionale ;
- protecţia parţilor , şi anume ca prin aceasta modalitate de plata toate parţile implicate îşi asigura
protejarea intereselor .
Exportatorul ca va încasa contravaloarea marfurilor în cazul în care respecta condiţiile din acreditiv ,
importatorul ca va plati marfurile numai dupa ce documentele stipulate în acreditiv au
fost depuse la banca sa , iar banca platitoare se protejeaza prin gajul asupra documentelor ce fac dovada
livrarii marfurilor .
De regula , un acreditiv documentar trebuie sa cuprinda o serie de date concrete menite sa asigure buna
funcţionare a acestora şi sa elimine confuzia .

Deşi în practica parţile ( importatorul , exportatorul ) negociaza cu privire la elementele pe care trebuie
sa le cuprinda un acreditiv , cele mai des întâlnite sunt :
a ) - denumirea şi sediul bancii platitoare ( emitente ) , în speţa a bancii importatorului ;
În funcţie de clauzele din contractul de vânzare - cumparare parţile pot conveni ca plata sa se faca fie
printr-o banca din ţara exportatorului , fie din ţara importatorului ori dintr-o ţara terţa.
b ) - denumirea şi sediul importatorului , utilizate atunci când acesta este altul decât cumparatorul din
contractul comercial ;
c ) - data deschiderii acreditivului documentar , utila pentru exportator pentru a nu expedia marfurile
înainte de a cunoaşte daca acreditivul a fost sau nu deschis ;
d ) - valoarea acreditivului , respectiv contravaloarea documentelor ce fac dovada livrarii marfurilor ;
Deasemenea trebuie facuta referire şi la moneda ( valuta ) în care urmeaza sa se plateasca cât şi la
documentele în baza carora se efectueaza plata .
e ) - termenul limita pâna la care care exportatorul trebuie sa depuna documentele la banca platitoare
( banca la care este domiciliat acreditivul ) ;
Acest termen se refera la documentele prezentate şi nu cele expediate .
Uzanţele comerciale internaţionale considera acest termen ca fiind de 21 de zile de la data emiterii
documentului de transport .
f ) - tipul acreditivului ( revocabil , irevocabil sau irevocabil confirmat ) ;
În cazul acreditivului revocabil , banca emitenta poate lua masura anularii sau modificarii acreditivului
în perioada de timp de la data deschiderii şi data prezentarii documentelor de export la banca platitoare .

7
Acreditivul documentar irevocabil este un angajament ferm al bancii platitoare ca , în cazul prezentarii
documentelor înscrise în acreditiv , va proceda la efectuarea plaţii acestora .
În varianta de acreditiv documentar irevocabil confirmat intervine o dublare a garanţiilor .
Aceasta dublare reprezinta de fapt angajamentul unei terţe banci ( confirmatoare ) , ca plata se va efectua
contra documentelor solicitate , menţinându-se în acelaşi timp şi angajamentul bancii
platitoare .Utilizarea acreditivului documentar irevocabil confirmat a luat amploare mai ales în deceniul
8 şi datorita crizei economice internaţionale .
g ) - denumirea şi principalele caracteristici tehnice ale marfurilor ;
h ) - plata obligaţiilor ce decurg din utilizarea acreditivului documentar se poate face la vedere , prin
acceptare sau plata diferata1 .
Atunci când plata se face la vedere exportatorul este platit în momentul prezentarii documentelor la
banca
În situaţia în care plata acreditivului se face prin acceptare se utilizeaza un instrument de credit
( cambia /trata ) tras de catre exportator ( tragator ) asupra bancii platitoare .
Prin plata diferata se înţelege plata obligaţiilor , ce degurg din derularea acreditivului documentar , la un
anumit termen de la data prezentarii documentelor .

1 .3 Tipuri de acreditive documentare

Unul din avantajele utilizarii acreditivului documentar poate fi considerat faptul ca , acesta , îmbraca
mai multe forme , şi deci exista posibilitatea adaptarii lui la interesele parţilor , în funcţie de rezultatul
negocierii .
Exista mai multe criterii de clasificare a acreditivelor documentare .Pentru a realiza o arie de cuprindere
cât mai larga , o posibila clasificare este cea de mai jos:
a ) - dupa posibilitatea bancii emitente de a anula sau modifica acreditivele :
a1 ) - acreditiv documentar revocabil ;
a2 ) - acreditiv documentar irevocabil ;

b ) - dupa existenţa angajamentului de plata din partea bancii avizatoare :

b1 ) - acreditiv documentar confirmat ;
b2 ) - acreditiv documentar neconfirmat ;

8
c ) - dupa domiciliu acreditivului :
c1 ) - acreditiv documentar domiciliat în ţara exportatorului ;
c2 ) - acreditiv documentar domiciliat în ţara importatorului ;
c3 ) - acreditiv documentar domiciliat într-o ţara terţa ;

d ) - dupa momentul stingerii obligaţiilor :

d1 ) - acreditiv documentar cu plata la vedere ;
d2 ) - acreditiv documentar cu plata la termen ;
d3 ) - acreditiv documentar de negociere ;
d4 ) - acreditiv documentar de acceptare ;

e ) - dupa clauzele ce le conţin :

e1 ) - acreditiv documentar transferabil ;
e2 ) - acreditiv documentar netransferabil ;
e3 ) - acreditiv documentar cu clauza roşie ( engl . red clause ) ;
e4 ) - acreditiv documentar revolving ;
e5 ) - acreditiv documentar reciproc ;
e6 ) - acreditiv documentar cesionat ;
e7 ) - acreditiv documentar spate în spate ( engl .back-to-back ) ;
e8 ) - acreditiv documentar stand-by ;
Fara a considera aceasta clasificare completa sau imperfectibila , se poate totuşi afirma ca are în
conţinutul sau cele mai utilizate , acreditive , în practica.Fiecare dintre acreditivele mai sus prezentate
conţine caracteristici distincte , comparativ cu celelalte .Pentru înţelegerea şi evidenţierea acestor
caracteristici este necesara prezentarea succinta a fiecarui tip de acreditiv documentar .
Acreditivul documentar revocabil da posibilitatea bancii emitente sa anuleze sau sa modifice
acreditivul , din momentul deschiderii acestuia pâna în momentul prezentarii documentelor de export la
banca platitoare , fara acordul prealabil al beneficiarului acreditivului .

Acreditivul irevocabil presupune , din partea bancii ordonatoare , un angajament irevocabil ca va plati
contra documentelor ce fac dovada expedierii marfurilor .Acest tip de acreditiv nu poate fi anulat sau
modificat decât cu acordul tuturor parţilor implicate : al exportatorului , al bancii avizatoare,al
importatorului, al bancii emitente .

9
Acreditivul documentar confirmat este acel tip de acreditiv la care , pe lânga angajamentul bancii
emitente ( platitoare ) ca va plati documentele înscrise în acreditiv, exista şi angajamentul unei alte banci
( confirmatoare ) pentru aceaşi suma şi în aceleaşi condiţii .
Solicitarea confirmarii este de regula facuta de exportator şi foarte rar de banca avizatoare .
În ceea ce priveşte acreditivele documentare neconfirmate , acestea nu conţin clauza de confirmare şi
deci nu implica angajamentul bancii exportatorului ( avizatoare ) .
Acreditivul domiciliat în ţara exportatorului , avantajos pentru exportator datorita faptului ca plata
documentelor se efectueaza imediat , dupa depunerea şi verificarea documentelor , de catre banca
avizatoare ( notificatoare ) .
Daca acreditivul are domiciliul în ţara importatoare , locul în care se efectueaza plata este o banca
( emitenta ) din ţara importatorului .În acest caz plata documentelor presupune un interval de timp mai
mare datorita circuitului şi verificarii documentelor( depunere documente la banaca avizatoare ,
verificare documente de catre banaca avizatoare , transmitere documente catre banca ordonatoare
( platitoare ) , verificare documente de catre banca platitoare , plata documentelor ) .
Acreditivul documentar domiciliat într-o ţara terţa implica ca plata contravalorii documentelor sa se
efectueze de catre o banca ( emitenta ) cu domiciliul într-o alta ţara decât cea a importatorului şi a
exportatorului .
Utilizarea acestui tip de acreditiv are loc ( în principiu ) atunci când climatul socio - politic - economic
sau legislativ din cele doua ţari ( exportatoare şi importatoare ) sau din una din cele doua ţari prezinta un
grad ridicat de risc .

Acreditivul documentar cu plata la vedere asigura plata sumei dupa ce documentele au fost depuse de
catre exportator la banca platitoare .Pentru operaţiunile de verificare a documentelor şi transfer a
valutei , banca are nevoie de câteve zile ( de regula 4 - 5 zile de la depunerea documentelor1 ) .
Specific acreditivului cu plata la termen este faptul ca plata documentelor are loc la un anumit termen de
la data depunerii acestora .Acest termen ( scadenţa ) este o data fixa fara legatura cu data expirarii
valabilitaţii acreditivului .Utilizarea acestui tip de acreditiv este avantajoasa pentri importator datorita
perioadei ( de graţie ) de care beneficiaza pâna la plata .
Acreditivul documentar de negociere atrage dupa sine utilizarea efectelor de comerţ, cu precadere a
cambiilor .La depunerea documentelor ce atesta expedierea marfurilor , exportatorul va proceda şi la
depunerea , la banca sa , cambiilor ( cu plata la vedere sau la termen ) trase asupra importatorului ori a
bancii emitente sau asupra altei persoane indicate în acreditiv .
Acreditivele de acceptare sunt utilizate în situaţia în care exportul se face pe credit .

10
Ca şi în cazul acreditivelor de negociere şi acreditivele de acceptare presupun utilizarea cambiilor.Daca
exportatorul (creditorul) are nevoie de lichiditaţi , poate instrumenta banca sa sa sconteze cambiile
acceptate de banca emitenta (a acreditivului )1
Acreditivul transferabil este acel acreditiv care în conţinutul sau cuprinde o clauza de transfer ( total sau
parţial ) catre una sau mai multe persoane .
Transferul se face o singura data iar cheltuielile de transfer sunt suportate de benefiiciarul iniţial2 .
În situaţia în care exportatorul nu include aceasta clauza de transferabilitate acreditivul este
netransferabil , caz în care unicul beneficiar este exportatorul .
Acreditivul cu clauza roşie ( engl .red clause ) , poarta aceasta denumire datorita faptului ca în conţinutul
sau cuprinde o clauza , de regula scrisa cu cerneala roşie , şi al carei conţinut autorizeaza banca
platitoare sau avizatoare sa efectueze , catre exportator , o plata în avans ( fie o cota procentuala din
acreditiv fie întreaga valoare a acestuia ) .Prin utilizarea acreditivelor cu clauza roşie se realizeaza
finanţarea exporturilor , permiţând exportatorului sa-şi procure materii prime , materiale sau sa efectueze
alte plaţi în legatura cu viitorul export .
Acreditivul revolving întâlnit în cazul livrarilor în tranşe , are particularitatea ca este încarcat numai
pentru a acoperi contravaloarea unei livrari ( tranşe ) urmând sa fie reâncarcat pâna la acoperirea întregii
valori a acreditivului .Acest tip de acreditiv este mai puţin costisitor , se deschide o singura data , nu
implica imobilizarea unor mari sume de bani .
Acreditivele reciproce sunt utile în cazul tranzacţiilor de contrapartida , în cadrul carora importatorul are
şi calitatea de exportator pe aceaşi relaţie comerciala în ambele situaţii .În funcţie de clauzele pe care le
cuprind aceste acreditive pot fi :
- acreditive documentare reciproce simple (ambele acreditive intra în vigoare la aceaşi data) ;
- acreditive documentare reciproce de valoare ( unul din acreditive acopera valoarea celuilalt ) ;
- acreditive documentare reciproce garantate ( banca emitenta garanteaza plata acreditivului ) .
Acreditivul documentar cesionat se aseamana cu acreditivul transferabil. Astfel , beneficiarul
acreditivului ( cedentul ) poate transfera , total sau parţial , dreptul de creanţa , unei terţe persoane .
Diferenţa dintre cele doua acreditive consta în faptul ca cesionarul nu va primi suma ce îi revine în
situaţia în care beneficiarul iniţial al acreditivului nu doreşte sau nu poate sa utilizeze acreditivul .
Acreditivul back-to-back ( spate în spate ) se utilizeaza în cadrul operaţiunilor de reexport şi presupune
ca o parte contractanta ( de exemplu exportatorul ) , beneficiar al unui acreditiv , sa deschida un alt
acreditiv ( de import ) pe baza celui dinainte menţionat .Cele doua acreditive sunt independente unul de
celalalt şi pentru derularea în condiţii optime este necesara o atenta corelare atât a termenelor de livrare
şi plata cât şi a celor de valabilitate .

11
Acreditivele stand-by reprezinta o alternativa pentru garanţiile bancare , utilizate pentru asigurarea
plaţilor în cazul neîndeplinirii condiţiilor contractuale.Trebuie facuta menţiunea ca acest tip de acreditiv
este utilizat numai în SUA având în vedere faptul ca , garanţiile bancare practicate în Europa nu sunt
permise de legislaţia americana .
Acest tip de acreditiv este emis de banca , la solicitarea ordonatorului , şi ofera beneficiarului garanţia ca
în cazul în care nu îşi va îndeplini obligaţiile contractuale , banca îl va despagubi baneşte .
Diferenţa dintre un acreditiv documentar obişnuit şi un acreditiv stand - by , consta în faptul ca , în cazul
acreditivului stand - by , beneficiarul apeleaza la acesta ( acreditiv) numai în situaţia în care ordonatorul
( importatorul ) nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate contractual .
Utilizarea acreditivelor stand - by prezinta avantaje şi dezavantaje ; dintre avantaje pot fi amintite :
- utilizarea atât în cadrul plaţilor generate de importuri şi exporturi prin compensare cât şi în cadrul altor
obligaţii de plata ce decurg din alte tipuri de contracte privind import - exportul ;
- sunt uşor de utilizat dat fiind faptul ca folosirea lor este guvernata de Publicaţia nr .500 a Camerei
Internaţionale de Comerţ de la Paris ( cunoscuta ) .
Dezavantajele constau în costul ridicat al operaţiunilor şi în faptul ca bancile manifesta rigurozitate
ridicata în selectarea ordonatorilor ( importatorilor ) .1

1 .4 Documente utilizate

Pentru derularea unui acreditiv documentar sunt necesare o serie de documente . Dintre aceste
documente cele care au un caracter obligatoriu sunt factura şi documentele de transport .
Factura de export2 ( engl .export invoice ) , este un document tipizat care cuprinde urmatoarele elemente
:
- denumirea şi adresa vânzatorului( exportatorului ) ;
- denumirea şi adresa cumparatorului( importatorului ) ;
- ţara de origine a marfurilor ;
- ţara de destinaţie;
- condiţia de livrare şi modalitatea de plata;
- denumirea marfurilor , preţul unitar şi cantitatea ;
- descrierea marfurilor( caracteristici tehnice ) ;
- valoarea totala ;

12
Alte elemente pe care le conţine factura de export sunt : numarul şi data emiterii facturii , contractul de
vânzare-cumparare în baza caruia sa emis factura , numele şi semnatura persoanelor avizate .
Factura de export este emisa de vânzator ( exportator ) pe numele cumparatorului (importatorului ) sau
pe numele unui intermediar , în situaţia în care acesta nu doreşte ca importatorul şi exportatorul sa ştie
unul de altul , constituie baza tranzacţiei şi poate servi la eliberarea certificatului de valoare şi de origine
.
În practica factura de export se întocmeşte în mai multe exemplare ( de regula 3 exemplare ) .
Referitor la documentele de transport , acestea pot îmbraca diferite forme în funcţie de modalitatea de
transport utilizata ( maritim , feroviar , aerian , rutier , combinat ) .
În acest context , în cazul transportului aerian se utilizeaza scrisoarea de transport aerian 1 , document ce
însoţeşte marfurile pe tot parcursul tranzitului , nu reprezinta un titlu de proprietate asupra marfurilor ci
este o recipisa pentru marfurile expediate .
Scrisoarea de transport aerian este emisa de o linie aeriana , în 12 exemplare din care 3 originale .
Chiar daca marfa este transportata pe distanţe mari , fapt ce implica mai multe linii aeriene , se emite o
singura scrisoare de transport aerian.La momentul transferarii marfurilor unei alte linii aeriene se
transmite şi scrisoarea de transport aerian originala.
Ca şi în cazul celorlalte documente , este necesar ca descrierea marfurilor din scrisoarea de transport
aerian sa fie identica cu descrierea din documentele ce însoţesc transportul.
Dintre elementele scrisorii de transport aerian pot fi menţionate :
- numele şi adresa exportatorului;
- numele şi adresa importatorului şi a primului carauş ;
- numele aeropoartelor de plecare şi destinaţie precum şi detaliile cu privire la ruta ;
- data zborului ;
- valoarea marfurilor pentru vamuire ;
- numarul de pachete , marcaje , greutaţi , cantitaţi ;
- taxa de transport pe unitate de greutate sau volum ;
- descrierea tehnica marfurilor;
- semnatura exportatorului şi a carauşului emitent , locul şi data întocmirii scrisorii.
Pentru avizarea destinatarului cu privire la sosirea marfurilor la aeroport , se utilizeaza avizul de sosire a
transportului aerian.
În cazul transportului rutier este folosita scrisoarea de transport internaţional tip CMR2 .Acest document
este emis de firma de transport rutier internaţional şi , ca şi în cazul scrisorii de
transport aerian , nu constituie titlu de proprietate .Se încheie în 3 exemplare din care exemplarul 1

13
pentru expeditor , exemplarul 2 însoţeşte marfurile iar exemplarul 3 pentru carauş .
În situaţia în care marfurile sunt încarcate în mai multe vehicule , se poate solicita întocmirea câte unei
scrisori de transport internaţional tip CMR , pentru fiecare vehicul în parte .
Elementele scrisorii de transport internaţional tip CMR :
- data şi locul întocmirii;
- numele şi adresa expeditorului , carauşului precum şi a destinatarului;
- descrierea marfurilor şi a ambalajelor ;
- numarul de pachete , marcajele , greutatea bruta a marfurilor;
- clauza ca transportul este supus prevederilor convenţiei CMR ;
- instrucţiuni cu privire la îndeplinirea formalitaţilor vamale;
- manţiunea cu privire la permisiunea transbordarii marfurilor respectiv la interzicerea transbordarii.
Un alt document de transport este conosamentul care coresponde transportului maritim , fluvial , cu
transbordare sau combinat .
Conosamentul 1 este un document ( o adeverinţa ) , semnat de carauş şi eliberat ( de catre carauş sau de
agentul carauşului ) exportatorului , prin care acesta face dovada ca marfurile descrise au fost încarcate
pe un anumit vas pentru a fi expediate la locul de destinaţie .
Deşi exista diferenţe între diverse tipuri de conosamente , funcţie de marfurile transportate ori
înţelegerea dintre încarcator şi carauş , în practica se utilizeaza conosamente cu un conţinut relativ
asemanator.
Minimul de menţiuni2 ce trebuiesc facute în orice conosament pot fi structurate dupa cum urmeaza:
- natura marfurilor , marcaje , numarul de colete sau bucaţi , greutatea marfurilor;
- starea aparenta a marfurilor;
- numele şi sediul principal al carauşului;
- numele încarcatorului;
- numele navei pe care este încarcata marfa;
- portul de descarcare;
- locul şi data emiterii conosamentului;
- menţiunea cu privire la navlu;
- numarul de exemplare negociabile;
- principalele şi condiţii de transport;
- limita raspunderii carauşului;
- denumirea convenţiei sau convenţiilor ce guverneaza conosamentul.
Daca transportul este combinat se foloseşte conosamentul pentru transport combinat3, caz în care

14
carauşul principal accepta responsabilitatea pentru contractele pe care le încheie cu sub-contractanţii .În
practica acest tip de conosament se utilizeaza cu precadere în cazul transportului containerizat
Conosamentul cu transbordare4 , este uzitat daca marfurile sunt transportate cu vase de linie şi în timpul
tranzitului au loc transbordari ale marfurilor .
Ca o alternativa la conosamente este scrisoarea de transport maritim1 , document ce reprezinta
contractul de transport între exportator şi carauş dar nu constituie titlu de proprietate şi nu este
negociabil .
Duplicatul de fraht internaţional ( utilizat în cazul transportului feroviar ) este emis de caile ferate din
ţara exportatorului şi poate fi adresat direct cumparatorului , unei banci sau unei case de expediţie .
Alaturi de factura de export şi documentele de transport în derularea unui acreditiv documentar mai sunt
solicitate şi alte documente , în funcţie de termenii în care parţile contractante convin .
Cele mai des întâlnite sunt :
- certificatul de orgine2 ;
- poliţa de asigurare3 ;
- certificatul de garanţie a greutaţii4 ;
- certificatul de recepţie ;
- certificatul fitosanitar5 ;
- adeverinţa ;
Certificatul de origine este acel document ce face dovada provenienţei marfurilor , utilizat de catre
importator la operaţiunile de vamuire sau pentru a descuraja reexportul marfurilor .
Poliţa de asigurare este actul ce face dovada asigurarii marfurilor .Pentru evitarea eventualelor litigii ,
parţile contractului de vânzare - cumparare , convin asupra indicarii, în poliţa de asigurare , a riscurilor
ce au fost acoperite .
Certificatul de garanţie a greutaţii confirma ca marfurile specificate au greutatea înscrisa în factura ( şi în
alte documente ) .Acest act este emis fie de exportator fie de persoane juridice , specializate în controlul
şi recepţia marfurilor aflate în tranzit internaţional , la solicitarea importatorului , pentru a se asigura ca ,
la data expedierii , greutatea marfurilor corespunde cu cea menţionata în contractul de vânzare -
cumparare.

15