Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Tema si Viziunea

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” scrisa de Lucian Blaga este asezata
in deschiderea primului volum de versuri intitulat „Poemele luminii” in 1919.

Opera se incadreaza in modernism prin elementele expresioniste regasite la nivelul

textului: elanul vitalist si exacerbarea eului creator. Elanul vitalist se reflecta in
relatia poet-lume prin atitudinea protectoare fata de univers. In timp ce
exacerbarea eului e evidenta inca din titlu prin amplasarea in pozitie initiala a
pronumelui personal „eu”. Mai mult, acest pronume este reluat de 5 ori in text,
aceste marci ale subiectivitatii sunt evidentiate si prin verbe la persoana I „nu ucid”
„nu strivesc” „iubesc” si adjective posesive la persoana I „mea” („eu cu lumina mea
sporesc a lumii taina”).

O alta trasatura a modernismului consta in refuzul prozodiei clasice, in libertatea de

exprimare evidentiata prin renuntarea la elemente de versificatie clasica, poezia
avand versuri libere si rima alba, dar si prin prezenta ingambamentului. Aceasta
este o figura de stil des intalnita in lirica moderna, confera textului autenticitate,
dand impresia de confesiune, este marcata grafic prin scriera cu minuscula a
fiecarui vers, continuand ideea de la un vers la altul.

Tema poeziei este cunoasterea, Blaga considerand creatia poetica o forma de

cunoastere a lumii, aceasta este dublata de o viziune filosofica a lumii si de una
expresionista. Viziunea despre lume se construieste in jurul ideii de mister, un
concept fundamental la Blaga, pentru el exista doua modalitati de cunoastere a
tainelor universului: cea luciferica, prin care se mareste misterul si cea paradiziaca,
prin care se descifreaza misterul. Rolul poetului nu este de a descifra tainele
universului si de a le ucide astfel, ci de a le spori misterul prin actul de creatie
artistica.

O idee poetica ce reflecta cararacterul gnomic al poeziei este acela ca poetul nu se

raporteaza la lume pe cale rationala, atitudinea sa fata de mister caracterizandu-se
prin empatie, asa cum reiese din versurile „nu ucid / cu mintea tainele ce le-
ntalnesc/ in calea mea”, unde „in calea mea” exprima metaforic destinul poetic
asumat printr-o viziune proprie.

In cea de-a doua secventa a poeziei, liniile de pauza izoleaza o ampla comparatie in
cadrul careia cunoasterea poetica este asociata lunii si „razelor ei albe”. Aceasta
imagine artistica este relevanta nu doar pentru tema, ci si pentru viziunea
expresionista: „luna” reprezentand infinitul spre care tinde eul liric, iar asocierea lui
cu astrul nocturn simbolizeaza trecerea acestuia pe o treapta superioara.

Un element conpozitional relevant pentru tema cunoasterii este titlul. Alcatuit dintr-
o propozitie negativa, titlul sintetizeaza crezul poetic al lui Blaga, schitand in linii
generale relatia poet-univers. Cele doua extreme, poetul, prezent prin marca
specifica eului liric „eu” si lumea surprinsa printr-o metafora revelatorie „corona de
minuni a lumii” sunt relationate prin verbul la forma negativa „nu strivesc”, prin
aceasta forma negativa se exprima refuzul atitudinii distructive a poetului fata de
lume si fata de farmecul pe care il confera misterul, corola reprezentand totalitatea
misterelor universului.

Incipitul si finalul sunt de asementea elemente de compozitie semnificative ale

textului prin care pot fi evidentiate tema si viziunea despre lume. Atitudinea eului
liric fata de mister, nu este exprimata numai in primul vers, ci si in versurile
urmatoare ce reiau nuantat aceeasi idee. Aceasta atitudine protectoare fata de
misterul universal este sugerata de verbele la forma negativa : „nu strivesc” „nu
ucid”.

(Enumeraţia care încheie incipitul ,,în flori, în ochi, pe buze ori morminte ” este alcătuită din
simboluri esenţializate ale misterelor universale : florile semnifică viaţa, natura, în timp ce ochii
simbolizează percepţia senzorială orientate spre exterior,contemplatia, sufletul, buzele,cuvintele
sau iubirea, iar mormintele, simbolizând nu doar moartea ,ci şi condiţia umană.)

In stransa legatura cu incipitul, finalul reia aceeasi idee poetica, dar are caracter
conclusiv, venind ca o explicatie a primului vers „Eu nu strivesc corola de lumini a
lumii/ caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte”.

Tema si expresionismul viziunii lui Blaga se reflecta in mod original in poezia „Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii”. Opera surprinde atat tainele universului, cat si
viziunea poetului despre cele doua tipuri de cunoastere: cea luciferica si cea
paradisiaca.