Pacient : tuseste frecvent si persistent cee ce il deranjeaza si ii produce

iritare locala cat si o agitatie generala.

Se adauga senzatia de sufocare (afirma ca nu pimeste aer), voce stinsa,
ragusita si rinoree abundenta.
Sa se identifce nevoile fundamentale la care pacientul este dependent.

Nevoia de a respira
Prezentam 3 probleme de dependenta:
1. Alterarea vocii
2. Dispneea
3. Obstructia cailor respiatorii.

1.ALTERAREA VOCII

Surse de dificultate:

– procese inflamatorii la nivelul cailor respiratorii superioare : nas , faringe , laringe

– prezenta alergenilor din mediul inconjurator.

Manifestări de dependenţă

Disfonie = tulburări ale emisiunii vocale, interesând înălţimea, intensitatea şi timbrul

vocii. Se manifestă sub formă de răguşeală, voce stinsă, voce aspră. Apare în laringita
acută sau cronică.
Afonie = imposibilitatea de a vorbi.
Voce nazonată – întalnita în obstrucţia foselor nazale.
Voce bitonală – apare în leziunile nervului recurent stâng.
Senzaţia de sufocare – lipsa de aer.

2. DISPNEEA

Subiectiv se caracterizeaza prin “SETE DE AER”, greutate (dificultate) in respiratie, senzatie de

sufocare. Obiectiv se caracterizeaza prin: modificare de ritm, alterari de frecventa, amplitudine,
durata a miscarilor respiratorii.
Se manifestă ca o respiraţie anevoioasă.

Surse de dificultate

– bolile inimii (disfunctii de pompa, tulburari de ritm si conducere),

– bolile plămânului (in care sunt afecate ventilatia, perfuzia, difuziunea gazelor),
– boli ale căilor respiratorii superioare(necesar crescut de oxigen in organism, sarcina
anxietate,hipertiroidism), anemii prin deficit de hematii sau hemoglobina. Aerul pătrunde cu
greutate în plămân, având drept consecinţă oxigenarea defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de
CO2 în sânge. Pacientul este anxios.

Manifestări de dependenţă

Ortopnee – respiratie dificila in decubit dorsal ce determina pacientul sa adopte poziţie forţată-
şezând cu braţele atârnate pe lângă corp sau sprijinandu-se pe genunchi; această poziţie este
adoptată pentru a permite dilatarea cutiei toracice, deci favorizează respiraţia.

Apnee – oprirea respiraţiei;

Bradipnee – respiraţie cu ritm respirator rar, frecvenţă respiratorie scăzută, 8-12 resp/min.,
ampli¬tudine crescută, inspiraţiile sunt profunde, însoţite de tiraj şi cornaj.

Poate fi :
– inspiratorie- conditionata de reducerea calibrului cailor respiratorii;
– expiratorie- determinata de obstacole care impiedica expulzarea aerului din plamani> se
caracterizeaza prin: expir prelungit, penibil , usor suierator si profund, , insotit de tiraj si
cornaj. Pacientul are trunchiul inclinat inainte;
– mixta- predominanad una din forme, in functie de cauza declansatoare.

Tahipnee – creşterea frecvenţei respiraţiei respiraţie cu creşterea frecvenţei mişcărilor

respiratorii peste 40 resp/min; amplitudine scăzută, respiraţie superficială şi ritmică; suprafaţa
respiratorie redusă, reprezintă cauza;este întâlnită în majoritatea bolilor pleuro-pulmonare,
cardio-vasculare, anemii, stări toxico-infecţioase, afecţiuni intra-abdominale cu efect de masă
asupra bazei plămânilor (sarcină, ascită, meteorism).

Amplitudine modificată – respiraţie superficială sau profundă.

Hiperventilaţie – pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămâni caracterizata prin respiratii
profunde si prelungite.

Hipoventilaţie – pătrunderea unei cantităţi mici de aer în plămâni caracterizata prin respiratie
superficiala.

Tuse – expiraţie forţată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreţii acumulate

Hemoptizie – hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală prin tuse, provenind de la nivelul
căilor respiratorii – plămâni (sputa rosie , spumoasa, aerata)- vezi nevoia de a elimina.

Mucozităţi (spută) – amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formate din mucus, puroi,
sânge, celule descuamate.

Dispnee de tip Cheyne-Stokes

• respiraţie caracterizată prin alternanţa şi periodicitatea dintre polipnee (respiraţie accelerată) şi
apnee (oprirea temporară a respiraţiei);
• modalitatea anormală de respiraţie poate fi corelată cu leziuni ale creierului mijlociu
• mişcările respiratorii cresc progresiv în amplitudine şi frecvenţă până la un punct cul¬minant –
apogeu, apoi scad până încetează, instalându-se perioada de apnee cu o durată de 10—12
secunde, după care ciclul se repetă;
• este întâlnită în ateroscleroza cerebrală, accidente vasculare cerebrale, tumori cere¬brale,
uremii.

Dispnee Kussmaul

• inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată, apnee. Ciclul se reia. Mişcările respiratorii sunt
zgomotoase, inspiraţia profundă, frecvenţa între 6-10 respiraţii/min.;

• apare caracteristic în acidoza metabolică din acidocetoza diabetică şi IRC decompensată în

stadiul uremic.

Dispnee Biot

Ciclurile de respiratie sunt intrerupte de apnee cu durata intre 10-12 sec.; reprezinta respiratia
agonica din stadiul preletal, stari comatoase, meningite.

Dispnee Bauchut

Ciclurile de respiratie sunt inversate- inspiratie prelungita urmata de expiratie mica. Apare la
copii in Bronhopneumonie +cianoza +bataile aripilor nasului;

Respiraţia agonică – perioade lungi de apnee întrerupte de una-două respiraţii ample – moartea
clinică.

Zgomote respiratorii – raluri– zgommote intermitente produse prin trecerea aerului circulant
de-a lungul unei acumulari de secretii in bronhiole si alveole; sunt de diferite tipuri:raluri
crepitante, romflante, sibilante;
– sufluri;
– frecătura pleurală;
– murmur vezicular.

Cianoză – tegumente de culoare albastruie- vinetie la nivelul extremităţilor: nas, buze, lobul
urechii, unghii

Tiraj – depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal.

Cornaj – zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă.

Wheezing – expiratie suieratoare

Sughiţ – respiratie modificata fara control constient( inspiratie brusca, zgomotoasa si repetata
datorita unor spasme repetate ale diafragmului). De obicei este asociat cu procese mediastinale.

Căscatul – inspiratie fortata prelunga, cu gura larg deschisa si care arata o insuficienta oxigenare
cerebrala.

Strănut – a elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție
involuntară a mușchilor expiratori

3. OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII

Manifestări de dependenţă

Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar şi de prezenta unor corpi
străini, pătrunşi accidental în căile respiratorii îndeosebi la copii ca şi de deformări ale nasului.

Respiraţie dificilă pe nas – bolnavul respiră pe gură

Secreţii abundente nazale – secreţii mucoase, purulente sau sanguinolente, care împiedică
respiraţia

Epistaxis – hemoragie nazală

Deformări ale nasului – deviaţie de sept, traumatisme

Strănut – expirare forţată

Aspiraţie pe nas – smiorcăit

Tuse – cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistentă

Cornaj – zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă

Tiraj – depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal