Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU”

Facultatea de Ştiinţe Economice

Proiect
Politica regională a Uniunii Europene

(politica de coeziune)

Student:

Raul MATEI

Profesor coordonator:

Conf. univ. dr. Teodor Florin CILAN

2022
1. Introducere
Aș dori să începem prin a dezvolta noțiunea de dezvoltare regională, aceasta
fiind un concept nou ce urmăreşte impulsionarea şi diversificarea activităţilor
economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului
şi, nu în cele din urmă, se dorește să conducă la o îmbunătăţire a nivelului de trai. 
Știind ce presupune dezvoltarea regională, vom defini acum politica de
dezvoltare regională, care reprezintă un ansamblu de măsuri guvernamentale ce au
drept scop sprijinirea creşterii economice şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, prin
valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local.
Aceasta din urmă, prezintă un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de
autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi actori
(privaţi, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creşteri economice, dinamice şi
durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, în scopul
îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. 1
Sintagma politică de dezvoltare regională, desemnează un set de măsuri cu
caracter unitar din punctul de vedere al adresării, în speţă, către zone distincte din punct
de vedere geografic, fără referire aşadar la apartenenţa de o anume ţară sau grup de
ţări.2
Această sintagmă a politicii de dezvoltare regională presupune trei elemente, și
anume:
 ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare;
 sprijinul pentru dezvoltarea unor regiuni din ţările membre UE;
 asistenţa acordată ţărilor candidate.
Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt:
 dezvoltarea întreprinderilor;
 piaţa forţei de muncă;
 atragerea investiţiilor;
 transferul de tehnologie;
 dezvoltarea sectorului IMM-urilor;
 îmbunătăţirea infrastructurii;
 calitatea mediului înconjurător;

1
Constantin, Daniela Luminiţa – Introducere în teoria şi practica dezvoltării regionale, Ed. Economica, 2000
2
https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/basic/basic_2014_ro.pdf
 dezvoltare rurală;
 sănătate;
 educaţie, învăţământ, cultură.
Scopul politicii regionale este să consolideze coeziunea economică, socială și
teritorială în regiunile eligibile, astfel:
1. coeziunea economică și socială prin stimularea competitivității și a creșterii
economice ecologice la nivel regional, furnizarea de servicii mai bune, creșterea
oportunităților de angajare și îmbunătățirea calității vieții;
2. coeziune teritorială, prin conectarea regiunilor pentru a le ajuta să își valorifice
punctele forte și să lucreze împreună în configurații noi și inovatoare în vederea
abordării provocărilor comune, ceea ce va consolida Uniunea în ansamblu.
Ca o caracteristică esențială a politicii regionale a Uniunii Europene, ținem să
precizăm faptul că aceasta vizeaza în special regiunile NUTS 2, având o populație între
300.000 si 3.000.000 locuitori, în prezent, la nivelul UE existând 276 de regiuni de tip
NUTS 2.3

2. Istoric și momente cheie


Acum, după ce am aflat ce înseamnă cu exactitate acestă politică regională a UE
și după ce am punctat în linii mari cu ce se ocupă aceasta, probabil ne întrebăm de ce a
apărut această politică de dezvoltare regională a Uniunii Europene.
În acest sens, ar trebui să știm că aceasta îşi are originea în diferenţele de nivel
ale veniturilor existente între zone geografice distincte, cele mai prospere zece regiuni
ale UE fiind de trei ori mai bogate şi investesc de trei ori mai mult în unităţile lor de
producţie decât cele mai sărace zece regiuni. Această problemă s-a accentuat cu fiecare
lărgire a Uniunii, astfel din anul 1988 aproape o treime din bugetul comunitar este
dedicat sprijinirii zonelor mai puţin avantajate, iar această proporţie tinde să crească.
Mai mult decăt atât, apariţia unor dezechilibre economice, sociale, politice la
nivelul Uniunii Europene au determinat apariția politicii de coeziune, în vederea
eliminării disparităţiilor economice şi sociale.
Uniunea Europeană are 27 de state membre care reprezintă o comunitate şi o
piaţă internă de peste 500 milioane de cetăţeni, ceea ce provoacă cu atât mai multe
disparităţi economice şi sociale între aceste state şi cele 276 regiuni ale lor. O regiune

3
https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/basic/basic_2014_ro.pdf
din patru înregistrează un PIB pe cap de locuitor sub 75% din media înregistrată în
Uniunea Europeană cu 27 de state membre.
Toate aceste minusuri de la nivelul Uniunii Europene au dus la nașterea politicii
regionale care reprezintă acum un stâlp important al comunității.
Prezentându-i pe scurt și cronologic, pașii care au dus către formarea politicii
regionale au fost următorii:4
 1957 – în tratatul de la Roma se menționează pentru prima dată existența unor
diferențe regionale;
 1958 – este instituit Fondul Social European;
 1975 – crearea Fondului European de Dezvoltare Regională;
 1986 – în Actul Unic European se stabilește temeiul juridic al politicii
regionale;
 1988 – în vederea adaptării la aderarea Greciei (1981), Spaniei și Portugaliei
(1986), fondurile structurale sunt integrate într-o politica de coeziune generală;
 1993 – Tratatul de la Maastricht introduce Fondul de Coeziune, Comitetul
Regiunilor și principiul subsidiarității;
 1994-1999 – dublarea resurselor alocate fondurilor, acestea atingând o treime
din bugetul UE;
 1995 – a fost adăugat un obiectiv special pentru sprijinirea regiunilor slab
populate din Finlanda și Suedia;
 2000 – Strategia de la Lisabona redirecționează prioritățile UE către creștere,
locuri de muncă și inovare;
 2000-2006 – prioritățile aferente acestei perioade sunt orientate astfel încât să
reflecte obiectivele Strategiei de la Lisabona; instrumentele de preaderare pun la
dispoziția țărilor aflate în curs de aderare la UE fonduri și know-how;
 2004 – aderarea a zece noi state membre, populația UE crescând cu 20%, în
timp ce PIB-ul acesteia cu doar 5%; buget specific alocat pentru noile state
membre (2004-2006);
 2007-2013 – 30% din bugetul alocat pentru infrastructura de mediu și pentru
măsuri de combatere a schimbărilor climatice, iar 25% pentru cercetare și
inovare;

4
http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/history/index_ro.htm
 2014-2020 – noua perioadă de programare introduce norme comune
simplificate și un accent sporit pe realizări și rezultate. Bugetul de 351,8
miliarde euro este orientat în special către 11 obiective tematice în sprijinul
realizării țintelor Strategiei Europa 2020.

3. Principala politică de investiții a Uniunii Europene


În cazul în care ne întrebăm de ce avem nevoie de o politică regională,
răspunsul este unul simplu.
În primul rând, politica regională se adresează tuturor regiunilor și orașelor din
Uniunea Europeană, chiar dacă se bazează cu precădere pe regiunile de tip NUTS 2,
sprijinind crearea de locuri de muncă, competitivitatea întreprinderilor, creșterea
economică, dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea calității vieții.
Mai mult decât atât, aceasta se dovedește a fi cea mai importantă politică la
nivelul Uniunii Europene deoarece, în perioada 2014-2020, pentru aceasta au fost
alocate 351,8 miliarde € – aproximativ o treime din bugetul total al UE care însumează
1082 miliarde € – în vederea atingerii acestor obiective şi a îndeplinirii diverselor
nevoi existente la nivelul tuturor regiunilor din UE.
Mai mult decât atât, aceasta îşi are originea în diferenţele de nivel ale veniturilor
existente între zone geografice distincte, problemă care s-a accentuat cu fiecare lărgire
a Uniunii. Apariţia unor dezechilibre economice, sociale, politice la nivelul Uniunii
Europene a dus la apariția politicii regionale pentru a elimina disparităţile economice şi
sociale. Uniunea Europeană are 27 de state membre care reprezintă o comunitate şi o
piaţă internă de aproximativ 500 milioane de cetăţeni, ceea ce provoacă cu atât mai
multe disparităţi economice şi sociale între aceste state şi cele 276 regiuni de tip NUTS
2 ale lor.

Figura nr. 1 – Repartizarea bugetului general al Uniunii pentru 2014-2020


Figura nr. 2 – Dezechilibrele în ceea ce privește PIB/cap de locuitor

Figura nr. 3 – Dezechilibrele în ceea ce privește șomajul


Figura nr. 4 – Dezechilibrele în ceea ce privește învățământul terțiar

4. Cum funcționează politica regională?


Politica regională finanțează prioritar următoarele sectoare:
 Infrastructuri strategice de transport și de comunicații;
 Crearea locurilor de muncă;
 Investiții directe în IMM-uri;
 Proiecte de cercetare;
 Drumuri și cale ferată;
 Îmbunătățirea vieții urbane.
Obiectivele politicii regionale sunt realizate prin intermediul a trei fonduri
principale: 
 Fondul european de dezvoltare regională (FEDR);
 Fondul de coeziune (FC);
 Fondul social european (FSE).
Două dintre aceste fonduri, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și
Fondul social european (FSE) sunt cunoscute sub denumirea de fonduri structurale,
deoarece sunt destinate să investească în recrutarea economică și socială în UE,
contribuind astfel la reducerea diferențelor de dezvoltare dintre regiunile europene.
Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune (FC),
Fondul social european (FSE), împreună cu Fondul european agricol pentru dezvoltare
rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF)
formează fondurile structurale și de investiții europene (ESI).

Figura nr. 5 – Principalele fonduri ale politicii regionale

Principiile pe baza cărora funcționează politica de coeziune sunt:


• Complementaritate, coerenţă, coordonare şi conformitate;
• Programare;
• Parteneriat;
• Nivel teritorial al aplicării;
• Intervenţia proporţională;
• Gestiune împărţită;
• Adiţionalitate;
• Egalitatea între bărbaţi şi femei şi nediscriminarea;
• Dezvoltarea durabilă.
Canalizarea tuturor acestor fonduri se realizează în următorul mod:
• Autoritățile de management selectează proiectele individuale. Orice proiect cu
un cost total care depășește 50 de milioane de euro trebuie prezentat spre
aprobare Comisiei.
• La începutul fiecărui an, Comisia pune la dispoziție fondurile pentru a permite
țărilor să demareze investițiile în materie de proiecte.
• Cheltuielile autorizate de către organismele naționale sunt plătite de Comisie.
• Programele sunt monitorizate în mod constant. Aceasta include audituri și
controale la fața locului realizate de către Comisie și statele membre. Atât unele,
cât și celelalte trebuie să prezinte rapoarte pe parcursul întregii perioade
bugetare de 7 ani.

5. Actori instituționali ai politicii de dezvoltare regională5


Politica de dezvoltare regională, prin amploarea dezvoltării ei, este o politică ce
subîntinde mai multe domenii de activitate, ceea ce face ca un număr mare de actori
instituţionali să fie implicaţi în elaborarea şi implementarea ei.
Comisia Europeană este direct responsabilă pentru pregătirea şi asigurarea
implementării politicii de dezvoltare regională a UE. Rolul său este de a iniţia si
definitiva noi acte legislative în domeniu şi de a se asigura că măsurile astfel adoptate
vor fi implementate de Statele Membre.
Direcţia Generală (DG) pentru Politică Regională şi Urbană reprezintă
principalul departament responsabil pentru măsurile de asistenţă în vederea dezvoltării
economice şi sociale a regiunilor la nivel European. DG REGIO este sprijinită de alte

5
Drăgan G. şi Drăgoi M. C. (2013), Uniunea Europeană. Etape, instituŃii, mecanisme, Ed. ASE, Bucureşti
direcţii generale implicate în implementarea politicii regionale, acestea fiind DG
Agricultură, DG Pescuit, DG Educaţie şi Cultură, DG Mediu şi DG pentru Forţa de
Muncă şi Probleme Sociale.6
Parlamentul European este implicat în dezvoltarea politicii regionale
comunitare la nivelul luării deciziei, prin Comitetul pentru Politică regională, Transport
şi Turism. De asemenea, acest comitet exercită şi activitate de control asupra
instrumentelor instituite pentru realizarea obiectivului coeziunii economice şi sociale, şi
implicit asupra politicilor economice naţionale, a politicilor şi acţiunilor comunitare în
vederea realizării Pieţei Interne, precum şi asupra Fondurilor structurale, Fondului de
coeziune şi Băncii Europene de Investiţii.
Consiliul Uniunii Europene este echivalentul unui consiliu de miniştri la nivel
european şi se reuneşte de câteva ori pe an, în scopul coordonării politicilor economice
ale Statelor Membre.
Comitetul Regiunilor (CR) este un organ cu putere consultativă pe probleme
de coeziune economică şi socială, reţele de infrastructură trans-europeană, sănătate,
educaţie, cultură, ocuparea forţei de muncă, probleme sociale, probleme de mediu,
formare profesională şi transport, fiind cea mai nouă instituţie europeană (creat în 1992,
prin Tratatul de la Maastricht, funcţional odată cu intrarea în vigoare a Tratatului, în
1993). Acesta este compus din reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale, ce
reflectă echilibrul politic, geografic şi regional/local din fiecare Stat Membru.
Banca Europeană de Investiţii (BEI) este instituţia de finanţare a politicilor
UE şi are dublu rol la acest nivel, fiind percepută atât ca actor instituţional al politicii
de dezvoltare regională, cât şi ca instrument de finanţare (şi, implicit, implementare a
acesteia). Banca acordă împrumuturi şi garanţii, cu dobândă redusă, tuturor statelor
membre pentru finanţarea de proiecte din toate sectoarele economiei, susţinând prin
acţiunile sale politica de dezvoltare regională la nivel comunitar, obiectivele FS şi a
celorlalte instrumente financiare ale UE.

6. Politica regională stă la baza solidarității europene


Concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica regională se
bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din

6
http://ec.europa.eu/dgs/regional_policy/index_ro.htm
bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile
sociale mai puţin prospere (pentru perioada 2000-2006, suma aferentă reprezintă
aproximativ o treime din bugetul UE2), mai slab dezvoltate, în scopul sprijinirii
acestora în vederea recuperării și reducerii decalajelor economice, sociale și teritoriale
existente în continuare la nivelul UE.
De fapt, se poate spune că politica de dezvoltare regională are un pronunţat
caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune,
Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finanţarea altor politici
sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica socială, politica de protecţie a mediului.
Caracterul complex al politicii de dezvoltare regională este subliniat şi de modul
în care acesta integrează trei dintre obiectivele prioritare ale UE: coeziunea economică
şi socială, extinderea aplicării principiului subsidiarităţii şi dezvoltarea durabilă.
Principiul subsidiarităţii, care reprezintă gradul crescut de implicare al Statelor
Membre în dezvoltarea şi implementarea politicilor comunitare, este prezent şi la
nivelul altor politici. În contextul de faţă, acest principiu are aplicabilitate în negocierea
finanţării din fondurile de solidaritate de către fiecare stat în parte (în funcţie de
priorităţile naţionale şi regionale) precum şi în responsabilitatea ce revine acestora din
urmă în implementarea, monitorizarea şi evaluarea programelor stabilite de comun
acord.

7. Impactul financiar general


Politica regională are un impact puternic în multe domenii. Investițiile sale
contribuie la îndeplinirea multor obiective de politică ale UE și vin în completarea altor
politici ale UE, precum cele din domeniul educației, ocupării forței de muncă, energiei,
mediului, pieței unice, cercetării și inovării.
Fondurile structurale și de investiții europene sprijină în mod direct planul de
investiții și prioritățile Comisiei.
Politica de coeziune este un catalizator pentru finanțări suplimentare din fonduri
publice și private, deoarece aceasta impune statelor membre cofinanțarea din bugetul
național și generează totodată încredere în rândul investitorilor.
Luând în calcul contribuțiile naționale și alte investiții private, impactul politicii
de coeziune pentru perioada 2014-2020 este estimat la aproximativ 450 de miliarde de
euro.
8. Strategia Europa 2020
Politica regională asigură cadrul de investiții necesar îndeplinirii
obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană.7
Cadrul general al strategiei a fost adoptat la Consiliul European din 25-26
martie 2010 şi definitivat la Consiliul European din 17 iunie 2010.
Strategia Europa 2020 reprezintă o strategie a Comisiei Europene „pentru o
creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii” în următorii 10 ani.

Figura nr. 6 – Strategia Europa 2014-2020

Ciclul 2014-2020 vine și cu anumite noutăți, și anume:


• Accent mai puternic pe rezultate: ținte mai clare și măsurabile pentru un grad
sporit de răspundere.
• Simplificare: același set de norme pentru cinci fonduri.
7
http://ec.europa.eu/europe2020/making-it-happen/index_ro.htm
• Condiții: introducerea unor precondiții specifice anterior canalizării fondurilor.
• Consolidarea dimensiunii urbane și combaterea excluziunii sociale: o sumă
minimă din FEDR alocată pentru proiectele integrate la nivelul orașelor și din
FSE pentru susținerea comunităților marginalizate.
• Conexiune cu reforma economică: Comisia poate suspenda finanțarea unui
stat membru care nu respectă normele economice ale UE.
Cele cinci obiective pentru UE în 2020 sunt:
 Ocuparea forței de muncă: 75 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi
64 de ani să fie încadrate în muncă;
 Cercetare și dezvoltare 3 % din PIB-ul UE să fie investit;
 Schimbări climatice și durabilitate energetică;
 reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 % comparativ cu
nivelurile din 1990;
 20 % din energie din surse regenerabile;
 creșterea eficienței energetice cu 20 %;
 Educație:
 reducerea ratei abandonului școlar timpuriu sub 10 %;
 scăderea numărului persoanelor aflate în sau expuse riscului de sărăcie și
excluziune socială cu cel puțin 20 de milioane;
 Combaterea sărăciei și excluziunii sociale: Scăderea numărului persoanelor
aflate în sau expuse riscului de sărăcie și excluziune socială cu cel puțin 20 de
milioane.
Fiecare stat membru a adoptat propriile obiective naționale în aceste domenii.
Politica de coeziune care susține Stategia Europa 2020 are 11 obiective
tematice destinate creșterii pentru perioada vizată 2014-2020, acestea fiind:8
1. Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării
2. Îmbunătățirea accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor,
precum și îmbunătățirea utilizării și calității acestora
3. Sporirea competitivității IMM-urilor
4. Sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de carbon
5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, precum și a prevenirii și
gestionării riscurilor

8
http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/policy/what/investment-policy/
6. Conservarea și protejarea mediului și promovarea eficienței resurselor
7. Promovarea unui transport durabil și îmbunătățirea infrastructurilor
rețelelor
8. Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea
mobilităților lucrărilor
9. Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de
discriminare
10. Efectuarea de investiții în domeniul educației, al instituirii și al învățării pe
tot parcursul vieții
11. Îmbunătățirea eficienței administrației publice
Investițiile din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) vor sprijini
toate cele 11 obiective, însă obiectivele 1-4 sunt principalele priorități de investiții.
Mai mult decât atât, principalele priorități ale Fondului Social European (FSE)
sunt oiectivele 8-11, deși fondul sprijină în paralele și obiectivele 1-4.
Fondul de coeziune (FC) sprijină obiectivele 4-7 și 11.
Rezultatele preconizate prin implementarea politicii regionale, în ceea ce
privește perioada 2014-2020, au fost următoarele :
• 454 miliarde EUR din bugetul UE investite prin 535 de programe (637 de
miliarde EUR împreună cu cofinanțarea națională);
• 2 milioane de companii vor fi sprijinite direct;
• 15 milioane de gospodării vor avea acces în bandă largă de mare viteză datorită
FEDR;
• reducerea emisiilor anuale estimate de gaze cu efect de seră cu aproximativ 30
de milioane de tone de CO2;
• se vor aloca 120 de miliarde EUR pentru ocuparea forței de muncă, incluziune
socială, educație și formare profesională.
În vederea îndeplinirii acestor rezultate, finanțarea din politica de coeziune
2014-2020 s-a realizat după cum urmează.
Cele 276 de regiuni NUTS2 ale UE vizate de politica regională în perioada
2014-2020 și categoriile de eligibilitate pentru fondurile structurale, împart regiunile
vizate în trei mari categorii:
 Regiuni mai puțin dezvoltate (PIB/cap de locuitor < 75% din media UE-27):
182,2 miliarde de euro
 Regiuni mai dezvoltate (PIB/cap de locuitor >= 90% din media UE-27): 54,3
miliarde de euro
 Regiuni de tranziție (PIB/cap de locuitor >= 75% și < 90% din media UE-27):
35,4 miliarde de euro

Figura nr. 7 – Simularea eligibilității pentru perioada 2014-2020

Figura nr. 8 – Alocarea finanțării pentru perioada 2014-2020


Impactul financiar general pentru perioada 2014-2020:
• Politica de coeziune este un catalizator pentru finanțări suplimentare din fonduri
publice și private, deoarece aceasta impune statelor membre cofinanțarea din
bugetul național și generează totodată încredere în rândul investitorilor.
• Luând în calcul contribuțiile naționale și alte investiții private, impactul politicii
de coeziune pentru perioada 2014-2020 este estimat la aproximativ 450 de
miliarde de euro.

Figura nr. 9 – Alocarile bugetare 2014-2020 pentru fiecare stat membru


Toate acestea fiind menționate, consider că ne rămân de conturat anumite
concluzii odată cu încheierea acestui ciclu financiar care a vizat perioada 2014-2020 și
care se împlinește odată cu finalul acestui an.

9. Concluzie
În concluzie, conform tuturor celor menționate și explicate mai sus, putem
susține faptul că politica de dezvoltare regională este una dintre politicile cele mai
importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că,
prin obiectivul său de reducere a disparităţilor economice şi sociale existente între
diversele regiuni ale Europei, aceasta acţionează asupra unor domenii semnificative
pentru dezvoltare.
Bibliografie

Actul Unic European (1986). Disponibil la:


http://eur-lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/HTML/?
uri=URISERV:xy0027&from=RO
Comisia Europeană, Introducere în politica de coeziune a UE 2014-2020
https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/basic/
basic_2014_ro.pdf
Comisia Europeană, Europe 2020. Disponibil la:
http://ec.europa.eu/europe2020/making-it-happen/index_ro.htm
Comisia Europeană, Politica regională (Inforegio): Direcția Generală Politică
Regională şi Urbană (DG REGIO). Disponibil la:
http://ec.europa.eu/dgs/regional_policy/index_ro.htm
Constantin, Daniela Luminiţa – Introducere în teoria şi practica dezvoltării
regionale, Ed. Economica, 2000
Documente oficiale referitoare la Politica Regională a UE (toate regulamentele):
http://ec.europa.eu/regional_policy/information/legislation/index_ro.cfm
Drăgan G. şi Drăgoi M. C. (2013), Uniunea Europeană. Etape, instituŃii,
mecanisme, Ed. ASE, Bucureşti
INFOREGIO – informaţii referitoare la Politica Regională şi instrumente
structurale în UE: http://ec.europa.eu/regional_policy/index_ro.htm
Istoricul politicii de dezvoltare regională în Uniunea Europeană -
http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/history/index_ro.htm
Politica de coeziune pentru perioada 2014-2020:
http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/policy/what/investment-policy/
Strategia Europa 2020 - http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

S-ar putea să vă placă și