ISBN 978 6-8044-93-4

9 7 8 6 0 6 8 0 4 4 9 3 fi.
 AN DREW POVESTEA
CLEMENTS FRINDELULUI
Andrew Clements (n. •949. la Camden, în New Jersey) — scriitor,
editor și profesor. Primele sale creații au fost texte pentru cântece.
Apoi a lucrat la mai multe edituri, unde s-a ocupat de cărți pentru
copii.
Primul său roman, Povestea frindelului, a avut uri succes imens,
fiind apreciat în toate statele americane și onorat cu șaisprezece
premii, printre care Premiul Christopher. Cărțile sale sunt traduse în
numeroase limbi. Andrew Clements este tatăl a patru copii, care 1-au
inspirat adesea în scrierea textelor.
P OVE STEA
Brian Selznick (n. •966, în New Jersey) — ilustrator american. In
zoo8, a primit prestigioasa Medalie Caldecott pentru cartea invenția FRI NDELUL UI
lui Hugo Cabret, pe care a semnat-o atâ t ca autor, câ t și ca ilustrator.

Ilustrații de Brian Selznick

Traducere din engleză

de FlorentinaHojbotă

yqTggg
Redactori: Alina Nicoleta loan, Mă dă lina Vasile
DTP: Angela Ardeleanu P e RtPtI Becl‹::f ,
Design copertă : Alexandru Daș ChaFles, George, Nate și JO hn

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

CLEMENTS, ANDREW
Povestea frindelului / Andrew Clemerits; trad. de Florentina
Hojbotă ; il. de Brian Selznick. - București : Editura Arthur, zori
ISBN 97 -6o6-8O44—93—4
I. Hojbotă , Florentina (trad.)
II. Selznick, Brian (i1.)
8zi.lll 73) 93 3*'* 35.1

Andrew Clements
Frindle
Text copy0right *9 6 by Andrew Clements
Illustrations copyright c •9 6 by Brian Selznick
Published by arrangement with Atheneum books for Young Readers, an
imprint of Simon & Schuster Children’s Publishing Division.
All rights reserved. No part of this book may be reproduced or tFansmitted in
any form or by any means, electronic or mechanical, including photocopying,
recording or by any information storage and retrieval system, without
permission in writing from the Publisher.

O Editura Arthur, nou, pentru prezenta ediție

Editura Arthur este uri imprint al Grupului Editorial ART.
 Nick

Dacă cineva le-ar cere elevilor şi profesorilor de la

Ş coala Elementară Lincoln să facă trei liste - cu puştii
rá i, cu puştii deştepți şi cu puștii de treabă —, Nick
Allen nu s-ar afla pe niciuna dintre ele. Nick merita să
fie pe o listă Tpecială , doar a lui, şi toți ştiau asta.
Era Nick un copil-problemă ? Greu de spus. Un lucru
e Nick Allen avea o de şi ştia să le
!i: folosească.
Odată , într-a treia, Nick se gâ ndi să transforme
clasa domnişoarei Deaver într-o insulă tropicală . Ce
copil din New Hampshire nu ar vrea să fie vară in
februarie? Aşa că, mai întâi ü convinse pe toți să facă
nişte palmieri mici din carton verde şi maro şi să -i
lipească la colțul fiecă rei bä nci. Domnişoara Deaver le
era profesoară de vreo şase
luni şi se ară tă încâ ntată .
Nick la douá luni
— Ce drăguț!
 A doua zi, toate fetele aveau flori de hâ rtie în pă F și
Un an mai târziu, NİCk a descoperit ceva fenomenal:
toți bă ieții purtau ochelari de soare și pă lă Fii de plajă . mierla. într-o seară văzut la televiz
Domnișoara Deaver aplaudă și zise: care mierla cu ćtFİ]3İa FOȘİi or o emisiune în
sc otea un sunet ascuțit cä nd
— E atâ t de plin de culoare! apropia de ea vreun uliu sau o altă
se pasăFe
A doua zi, Nich a adus o șurubelniță și a reglat ter- Din cauza modului de propagate
periculoasă. a
mostatul clasei la 3o de grade. Toți copiii s-au schim- sunetului, păsările de pradă nu Ștíau din ce diFecțíe se
bat in pantaloni scurți și tricouri și s-au descalțat. far aude.
A doua zi, când citeau in tăcere,
câ nd domnișoara Deaver a ieșit puțin din clasă , Nick fesoară și a observat că nasul Nich s-a uitat la pro-
doamne i żYvery era curbat si
a Î1Tl]3FĂȘtiat vreo zece că ni de nisip alb pe podeaua semă na cu ciocul unui uliu. tUIlCİ NİCk a scos un
„piii“
clasei. pițigă iat, Cut mierlćf.
Domnișoara Deaver a Fă mas din nou surprinsă , vă zâ nd
câ t de cFeativi pot fi elevii ei. D O£tIIln £t Avery Ș i- a FldİCćtt brusc
privirea din carte și
Numai că nisipul a ajuns in hol, iar lui Manny, îngriji- S-£i uitat în jur. Nu știa cine făcuse £tȘ£t,
,Ș șșș!“ întregii clase. ]3Fin urmare a zis
torul, nu i s-a pă rut deloc creativ. Ş i s-a dus hotă râ t pâ nă
Un minut mai târziu, NiClf £t SCOs
la cancelarie. mai tare. „Piiİİ!“ De data £tSt£t același sunet, dar si
Câț İVa colegi au $hiCOtİt.
DirectoaFea a mers pe urmele dâ rei de nisip și, câ nd dOamna Avery s—a prefăcut că nu a
a ajuns la capă tul ei, a vă zut-o pe domnișoara Deaver, auzit nimic și,
Dar
stâ nd in fața clasei și ară tâ ndu-le câ torva copii cum se pl2St £
ap d
roximativ cincispFezece secunde,
dansează hula, și apoi, pe un bă iat cu pă rul castaniu, S-a rİdicat și s-a
in spatele clasei.
dezbFă Cat până la brau, caFe tocmai trimitea o minge de a a Sa S,i lčt OChíi din carte Șİ făr
volei peste fileul fă cut din șase tricouri legate între ele. Nick a Scos din toți Fă runchii ă să se miște deloc,
vant „ Piiii!“ posibil. celmai stridentși mai
ExCUFsia clasei a treia in ță rile calde a luat brusc sfârșit.
Dar asta nu 1-a oprit pe Nich să încerce să inveseleas- Doamna Avery a izbucnit.
că din nou atmosfera. Ș coala Lincoln trebuia scoasă din — Janet Fish, încetează!
amorțeală din câ nd in cà nd, i£tF Nick era persoana potri- Janet, care stătea la patFu rându
toată, apoi s-a înroșit. ri de Nich, s-a
alb
vită pentru această misiune. D £tr eu n-am făcut
— nimic... Pt2 øjJ Il
 Lui Janet îi tremura vocea, ca și cum i-ar fi venit să
£tF d Oam n a Avery
plâ ngă . Sunetul
nu a aflat niciodată cine scotea
acela si Ctl timpUl a reușit
Doamna Avery și-a dat seama că s-a înșelat și și-a semă na cu un uliu. e e a tot
cerut scuze. Pentru Niclf, fusese un tun
— Cineva totuși o caută cu lumâ narea, a zis doamna încununat de succes.
Avery, semă nâ nd din ce în ce mai mult cu un uliu. Ș i îÎ plă cuse și lui Janet Fisk.
Nick a continuat să citească și nu a mai scos niciun
sunet.
La pFâ nZ, Nick a stat de vorbă cu Janet. Îi parea ră u că
doamna Avery o certase. Janet stă tea în același cartier cu
Nick și cateodată se jucau împreună . Era bună la
baseball, iar la fotbal îi întrecea pe majoritatea bă ieților
și fetelor
din școală .
— Hei, Janet, îmi pare ră u că te-a certat, i-a zis Nick.
E vina mea. Eu fă ceam așa.
— Serios? 1-a întrebat Janet mirată . DaF cum de i s-a
pă rut doamnei Avery că sunetul venea de la mine?
Așa că Nicio i-a povestit despre mierle, iar lui Janet
i s-a pă rut foarte interesant. Pe urmă a încercat să -l
imite de câ teva oFi și sunetele scoase de ea erau chiar
mai stri- dente și mai pițigă iate decâ t ale lui Nick. A
promis că nu va spune nimic nimă nui.
În tot restul anului, cel puțin o dată pe să ptă mâ nă ,
doamna Avery a auzit un „piiii“ în timpul orelor — câ nd
un piuit subțire, câ nd unul și mai subțire.
 Doamna Granger

Totul s-a schimbat în clasa a cincea. Era anul în care

începeau gimnaziul. Clasa a cincea însemna note de tre-
cere. Fă ră pauza de dimineață . Cu note adevă rate, din
cifre, trecute în caFnet. Dar, mai presus de toate, clasa a
cincea însemna doamna Granger.
Erau cam o sută cincizeci de copii în clasa a cincea.
Aveau șapte profesori: doi de mate, doi de științe, doi de
studii sociale și o singură pFofesoară de limba engleză .
Doamna Granger pusese monopol asupra limbii engleze
— si i se dusese vestea.
Doamna Granger locuia singură într-o că suță cochetă
din zona veche a oraşului. Avea o mașină veche, albastru
deschis, cu care venea în fiecare dimineață la școală , fie
ploaie, fie soare, ză padă sau lapoviță , grindină sau vâ nt.
In condica ei, al că rei inceput se pieFdea în negura vre-
muFilor, nu exista nicio absență .
Pă rul, alb aproape în întregime, era prins sus, într-un
fel de cuib, la ceafă . Spre deosebire de profesoarele mai
 șCO£tlă Îmbră c tă în
inere, nu venea niciodată la
tpanta- Toți copiii de la Ș coala Primară Lincoln știau că vOF
ajunge în clasa a cincea la un moment dat și că doamna
costume (itistă și sacou) - un
gri iforma
loni. Avea două cu Granger avea să le noteze testele de ortografie și de citi-
și uniforma albastră — pi2 care ranleger
rinsăl
G gât. Dînt
apurta
otdea
oamn a una re și, mai ră u încă , testele de vocabular — să ptă mâ nă de
o cămașăalbă, cu o camee p să ptă mâ nă , lună de lună .
printr e acei care nu transpiră nicio- Tuturor profesorilor de limba engleză din lume le
Se număr £ f
oameni câ nd erau peste treizeci place să -i pună pe copii să folosească dicționarul:
acoul jos
numaiși dădea s
dată. ,Verificați-vă

de grade. ortografia. Verificați definiția. Verificați despă rțirea în

Era scundă, C£t orice rofesor înalți decâtsăea.
. Puteai veziDar doam-
îrl ȘCO£tl silabe.“
p
și elevi de clJfS£f a cincea mai Doamnei Granger nu doar că -i plă cea dicționarul. Îl
ochilor. Erau
na Granger părea uriașă. Din iubea, ba apFoape că -1 venera. În fiecare să ptă mâ nă venea
cauza cenușiu
ximum, te făcea
să
închis și, când își tura privirea la ma cu o listă de treizeci și cinci de cuvinte noi, dacă nu chiar
simți ca uri fir de praf. OChii ei la fel de bine mai multe.
te
puteau să că
glumele ei
celebră.
strălucească și S Ș i, ca și cum n-ar fi fost destul de ră u, în fiecare dimi-
râdă, iar COpiii Spuneaufăcuseră
erau chiar foarte bune. însă
nu glumele o neață apărea pe tablă „Cuvântul zilei“. Dacă într-o zi nu
erau co nvin gi că doamn a Granger avea vedere cu notai cuvântul în caiet, nu-1 căutai în dicționar și nu-i
Toți învățai definiția, mai devreme sau mai târziu doamna
să nu —ți doa
treacă
mna mesteci
să Gran ger guma
o să PT
raze X.
tevadă,Nici prin g
o rază de cincispreze
ând ce metri: Granger tot afla, și atunci, toată săptămâna erau pe
tablă
ma pe uri cartonaș doua cuvinte, special pentru tine.
op ească Și O să-ți lipească gu maȘă cu uri ac
5t Să t e
Doamna Granger avea treizeci de dicționare pe o etajeră
I' ți-1 prindă de că
de
galben. Pe urmă o SĂ rt, tot restul zilei. După aceea din spatele clasei. Dar lumina
te aca sa, i-1 dai unuiaochilor ei era un dicționar
siguranță și va trebui să- t3 1
dintre i să-1 sem-
părinț următoare. Iar enorm, care conținea toate cuvintele din lume, genul de
ranger ziua carte pe care nu poți s-o duci de unul singur. Imensul
neze, și i-1 aduci doamnei G volum stătea singur pe o măsuță, în fața clasei, ca un altar.
că nu ești în clasa Fiecare elev care a terminat
pe doamna Granger n-o i Il t e I’esează în Școala Primară Lincoln
că, din pu nctul ei de vedere, mai devre-
a cincea, pentru
ml Sau m£t1 târziu, o să fii-
 lá ngă masa aceea şi a auzit refrenul doamnei Granger:
,Caută cuvâ ntul! De-aia existã dicționarul.“
Chiar şi înainte de începerea anului şcolar, câ nd
pen- tru Nick şi prietenü lui era încă vara de dinaintea
clasei acincea, doamna Granger era ocupată . Toți pä rințü
noilor elevi din clasa a cincea au pFimit o scrisoare de
la ea.
Mama lui Nick a citit oparte din scrisoare cu voce
tare în timpul cinei, într-o seară de august.

fn once casá trebuie să existe un dicționar

bun, pentni ca elevii să-și facă bine tema.
Cunoas,terea regulilor ortografice, a regulitor
gramaticale și ìrabogățirea vocabularului sunt
esențiale pentni elevi. Cunoașterea limbii ajută
la formaTea gân- dİrii logice, iaF clasa a
cincea este ceI mai bun moment pentni ca
fetele și băieții să-și îmbogă- țească
vocabulanil.

Urma apoi lista dicționarelor pe care doamna

Granger le considera „acceptabile pentru studiu".
Doamna Allen a zis:
— Mă bucur căai oprofesoară care-şi iameseriaîn
serios. Nick a mormäit ceva, voia să -şi mä nâ nce liniştit
ham- burgerul. Dar pepenele de la desert nu a reuşit
Doomno Granger iuheíi dicțíonoruł. să -1 înve-
selească cine știe ce.
 Nich nu prea avea nevoie de dicționaFe. Ii plăceau
muli cuvintele și le folosea coFect. Numai că se gà ndea
că pen- tru a învă ta cuvinte noi era suficient să
In trebarea
citească . lar el citea tot timpul.
Câ nd Nich dă dea peste un cuvâ nt pe care nu-1
cunoștea, îl întreba pe tată l sau pe fratele lui sau pe
cine era prin preajmă ce însemna și, dacă știau, ii
spuneau. Dar cu doamna Granger era altfel. Auzise
multe despre ea și cu un an in urmă îi vă zuse pe elevii
Prima zi de școală a fost de acomodare. Elevii au
de-a cincea in bibliotecă ,
cu nasu‹ In alcilonarc', ulsperarl SRI-ș hermme nșe‹e ae primit manualele și au stat de vorbă .
vocabular pentru ora de engleză . Toți întrebau:
Mai eFa o să ptamà nă de vacanță și Nick deja simțea — Ce-ai fă cut în vacanta de vară ?
că urmează un an școlar foarte, foarte lung. Primele cinci ore au trecut ușor pentru Nick.
Dar venea a șasea oră . DOamna Granger nu
stia de
glumă .
Mai întâ i le-a dat un test de evaluare, ca să
vadă câ te
cuvinte cunoșteau elevii din cele tFeizeci și
cinci pe care
le aveau de învățat in acea să ptă mà nă . Tremur,
orchestră — lista nu se mai termina. Cele mai
circular,
multe îi erau cunoscute lui Nick.
Apoi le-a împă rțit foile cu metoda de predate. Pe
o prezentaFe scrisă despre scrisul de mâ nă
urmă , și
exemplu despFe cum tFebuie să arate titlul
apoi, un
fiecă rei lectii. TFeizeci și șapte de minute făFă nicio
pauză.
 Nick se pricepea de minune să pună întrebă ri ca să
tragă de timp — strategia „piedică pentru profesor“ sau
„pierdere de timp garantată “. Cu trei minute înainte de
clopoțel, în acea fracțiune de secundă dintre sfâ rșitul
lecției și anun- țarea temei pentru ziua urmă toare, Nick
putea să lanseze o întrebare care-i distră gea atenția
profesorului destul câ t să amâ ne sau chiar să renunțe la
temă .
Sincronizarea era importantă , dar întrebarea potrivită
era partea cea mai grea. Intrebă ri despre ştirile zilei,
întrebă ri despre facultatea la care a fost profesorul,
întrebă ri despre cartea sau sportul sau despre hobby-u1
favorit al profesorului — Nick știa toate manevrele posi-
bile și avea foarte mare succes.
Ș i iată -l acum în clasa a cincea, spre finalul primei ore
de engleză cu doamna Granger: Nick simțea în aer apro
— pierea temei pentru acasă, așa cum uri fermier simte
că
vine o furtună .
Doamna Granger a fă cut o pauză ca să -și recapete
suflul și mâ na lui Niclc a țâ șnit în sus ca o să geată . S-a
uitat la schema cu elevii din fiecare bancă , apoi s-a uitat
la el. Ochii ei cenușii și tă ioși nu erau nici mă car la inten-
sitate medie.
— Da, Nicholas?
— Doamna Granger, aveți atâ t de multe dicționare în
clasa asta, și mai ales acela enorm... De unde au apă Fut
atâ tea cuvinte? Au fost copiate din alte dicționare? Este
o carte foarte mare.
Era grenada perfectă : Buum!
Mai mulți colegi au zâ mbit și câ țiva s-au uitat pe furiș
la ceas. Nick avea o reputație bună și toată clasa știa ce
fă cea.
Din nefericire, și doamna Granger știa. A ezitat o clipă ,
apoi i-a zâ mbit, puțin cam prea frumos ca să fie
adevă rat. Ochii ei aveau culoarea unui noF de furtună .
— Ah, ce întrebare interesantă, Nicholas. As, puteavoFbi
oFe întregi despre asta, cu siguranță .
Se uită apoi spre toți elevii din clasă .
— Mai vrea și altcineva să știe
ră spunsul? Au dat cu toții din cap în
semn că da.
— Foarte bine. Nicholas, nu vrei tu să cercetezi și să
susții o prezentare în fața clasei pe acest subiect? O să
fie mult mai plă cut să descoperi ră spunsul singur decâ t
să -1 afli de la mine. Te rog să pregă tești pFezentarea
pentru ora urmă toaFe.
Doamna Granger i-a zâ mbit din nou. Foarte frumos.
Apoi a revenit la ale ei.
— Iar tema pentru mâ ine o gă siți la pagina
doisprezece din manualul Cuvinte vii...
Nick mai că n-a auzit tema. Inima îi bă tea tare și se
simțea mic, foarte mic. Simțea că i se înroșiseră vâ rfurile
urechilor și că străluceau. Eșec total. Temă
suplimentaFă. Și, probabil, un mic semn negru în dreptul Detectivul de cuvinte
numelui său, pe schema cu elevii.
Tot ce auzise despre această profesoară era adevărat:
nu e bine să te pui cu Călărețul Singuratic.

Era o după -amiază superbă de septembrie, cu soare

din plin, briză ră coroasă , cer albastru. Însă nu și pentru
Niclc.
Nick avea de fă cut o pFezentare pentru a doua zi. Mai
avea de copiat și definițiile celor treizeci și cinci de
cuvin- te. Pentru doamna Granger. Nu așa trebuia să fie
la școală . Nu pentru Nick.
Acasă la Niclc exista o regulă : Mai întâ i tema. Adică
imediat după școală . Nick îl auzise pe fratele lui mai
mare, James, oftâ nd și bombă nind regula asta ani de
zile, pană în urmă cu doi ani, câ nd terminase liceul. Dar,
după primul semestru, James le-a scris: „Ann luate note
foarte mari pentru că , atunci câ nd ann ajuns aici, știam
deja ce ann de fă cut mai întâ i.“ Acea scrisoare a fost
dovada de caFe mama și tată l lui Nick aveau nevoie.
„Mai întâ i tema“ era lege din septembrie pâ nă în iunie.
PentFu Nick asta nu era o problemă , pentru că nu
prea avusese teme. Sigur, se mai uita peste cuvintele
din vocabular, Uacuse nişte rezumate scurte pentru
câ teva cã rți În Clasa a píitFid, dar, în afarã de asta,
nimic. Pâ nă atunci, şcoala niciodată nu-i invadase
timpul liber. Mul- țumită doamnei Granger, acele
vremuri erau apuse.
Mai întâ i a căutat definițiile in dicționarul roşu nou-
nouț pe care i-l cumpä rase mama lui pentru că aşa ü
zisese doamna Granger. I-a luat aproape o oră.
Dinspre curtea lui John, in josul stră zii, auzea meciul
de baseball: țipete, strigă te şi, la fiecare câteva minute,
pocnetul puternic al bâtei care lovea mingea. Dar el
avea o pFezentare de făcut. Pentru doamna Granger.
Nicks-a uitat la începutul dicționarului. Volumul
avea o introducere cu titlul »Cuvintele şi originea lor“.
„Perfect!“ şi-a zis. Era exact ce-i trebuia pentru
prezen- tarea lui. N-avea cum să -i ia mai mult de
câteva minute. Lui Nick i se pä rea că deja simte
soarele şi briza pe față în timp ce fuge afară, la joacă,
en tema terminată .
Apoi a citit prima propoziție din introducere:
Fără îndoialá, dicționarul acesta de limbă
modernă este unuf dintre cele mai
surprinzô - tor de complexe și profunde
documente create vreodată, întrucô t
încorporeozö date etimolo- gice unice,
reflectând nu doar o erudiție lexico- grafică
extraordinará, ci și visele, discursul şi
 creativitatea a milioane de oameni de-a ngu minute. Dar, cum Niclc era Nick, i-a venit brusc o idee
a mii de ani — caci fiecare om care a vorbit sau care 1-a fă cut să zâ mbească cu gura pâ nă la urechi.
scris vreodată în limba engleza a avut o îi era clar că putea să se amuze fă câ nd prezentarea.
contribuție la elaborarea lui. Putea să facă ceva deosebit. La urma uFmelor, doamna
Granger și-o că utase.
Cum?! Nick s-a scă rpinat în cap și a mai citit o dată . Ș i
încă o dată . Degeaba. Parcă aF fi Citit ingredientele unui
șampon.
A închis dicționarul cu zgomot și a coborâ t scă rile.
In familia lui Nick se citea mult, așa că biblioteca aco-
perea trei dintre cei patru pereți ai sufrageriei. Aveau
două enciclopedii în mai multe volume: setul negru era
pentru adulți, setul roșu, pentru copii. Nick scoase
volumul cu liteFa D din setul rosu si că ută cuvâ ntul
dictionar. Avea trei pagini, cu intră ri pentru Dicționare
vechi, Detectivii de cuvinte si Dictionarele azi. Nu eFa
din cale afară de interesant. Dar n-avea de ales, așa că s-
a trâ ntit pe cana- pea și a citit tot.
Câ nd a terminatvolumul pentru copii, a deschis
enciclo- pedia neagră și a citit mai tot ce a gă sit despre
dicționare. Nu înțelegea mai mult de jumă tate din ce
citea.
S-a lă sat pe spate și și-a acoperit ochii cu brațul, în-
ceFcan să -și imagineze cum avea să prezinte toate
plicticoșeniile alea. Cu puțin noroc, avea ce vorbi trei
 Prezentarea

Pâ nă a doua zi, la prâ nz, Nick a simțit tot timpul un

gol în stomac. Se apropia ora a șaptea. Trebuia să stea în
picioare în fața doamnei Granger și a colegilor. Ochii
întregii clase aveau să fie îndreptați asupra lui. IaF
privirea doamnei GrangeF avea să fie turată la
maximum.
Se uita iar și iar peste notițe: primul dicționaF de
limbă engleză , dezvoltarea limbii engleze, William
Shakespeare, cuvinte din fFanceză și germană , cuvinte
noi, cuvinte vechi, creații noi, cuvinte anglo-saxone,
ră dă cini latine și grecești, engleza americană — în capul
lui era un talmeș- balmeș. Iar planul lui din seara
trecută pă rea imposibil în izbitoarea lumină
fluorescentă a zilei de scoală .
Ce se întâ mplă cu ceasurile din școli? Câ nd după ore
te așteaptă o vizită în parcul de distracții, ceasurile din
toate clasele merg înapoi și ziua de școală durează câ t
vreo trei să ptamâ ni. Dar dacă trebuie să te duci prin
magazine după haine, merg ca să geata — trece ziua câ t
ai clipi. Iar
 azi? După prâ nz, a cincea și a șasea oră au ținut câ t două
tie-tacuri.
Câ nd s-a sunat de ora a șaptea, doamna Granger a
intrat în clasă , a făcut patru pași pâ nă la catedra din
marginea clasei, a deschis catalogul, a aruncat o privire
pFin clasă și a bifat de două ori în catalog. Apoi s-a uitat
la Nick și a zis:
— Cred că azi începem ora cu o scurtă prezentare.
Nicholas?
TFecuseFă doar cincisprezece secunde de la
începerea celei de-a șaptea ore, iar Nick se afla deja în
lumina reflec- toareloF.
„Doamna joacă dur“, și-a zis Nick. A înghițit în sec,
și-a luat fișele cu notițe mototolite și ghiozdanul și s-a
dus în fața clasei. S-a așezat lâ ngă dicționarul uriaș de
e mă suță , iar doamna GFanger s-a dus în spatele
clasei Ș 1 s-a așezat pe un scaun înalt de lâ ngă
rafturile cu că rți. Era îmbră cată cu uniforma ei
albastră .
Nick a tras adâ nc aer în piept și a început.
— Ei bine, primul lucru pe care l-ann aflat a fost că
primul dicționar englez...
Doamna Granger îl întrerupse.
— Scuză -mă , Nicholas, dar prezentarea ta aFe vreun
titlu?
Nick s—a uitat la ea pierdut.
— Un titlu? N-nu, nu i-ann pus titlu.
— Să nu uitați să includeți un titlu de fiecaFe dată
câ nd aveți o prezentare orală sau scFiSă . Acum te rog să
conti- nui, Nicholas, i-a zis zâ mbind și dâ nd aprobator
din cap. Nic1‹ a reluat. Privind drept că tFe doamna
Granger,
a zis:
— Dicționarul.
Câ țiva copii s-au amuzat, dar Nick s-a ținut tare și a
con- tinuat să vorbească .
— Mulți consideră că primul dicționar englez a fost
alcă - tuit în secolul al XVIII-lea de un domn pe nume
Samuel Johnson. El tră ia la Londra, în Anglia. Era foarte
deștept și a scris o mulțime de că rt,i și voia ca toți
ceilalți oameni deștepți să poată folosi un dicționar bun,
așa că a scris e1 unul. Dar au existat și alte dicționare
înainte. În primul râ nd, Dicționarul lui Johnson era
diferit prin dimensiunea lui. Avea peste patruzeci și trei
de mii de cuvinte.
Elevii au scos tot felul de sunete câ nd au auzit
numă rul acela mare — „Ooo!“, „Maamă !“ și tot așa —, iar
Nick nu s-a mai putut concentra. Ș i-a ridiCat privirea
că tFe doamna GrangeF, așteptâ ndu-se s-o vadă cum îl
stră punge cu pri- virea. Dar nu. PriviFea ei era aproape
prietenoasă , într-un fel pFofesoFal.
— Ș șșș... Continuă , Nicholas. Ai început bine, i-a zis
doamna Granger.
 Lui Nich i-a venit să zâ mbească , dar și-a vă zut colegii
uitâ ndu-se fix la el, așa că a strâ ns și mai tare în mâ ini
notițele și a continuat.
— Samuel Johnson a mai fă cut ceva deosebit: a ales
cuvintele care i s-au pă rut cele mai importante și a dat
multe exemple care ară tau cum erau ele folosite de
oameni. De exemplu, a ară tat că a lua putea fi folosit în o
sută treispFezece feluri diferite...
Prezentarea lui Nick a continuat două sprezece
minute fă ră probleme. Nu-i venea să creadă câ t de ușor
îi era să stea acolo și să vorbească despre lucrurile alea.
După alte cinei minute, doamna Granger 1-a întrerupt din
nou pe Nich:
— Nu e frumos să că scați zgomotos sau să vă puneți
capul pe bancă atunci câ nd cineva susține o prezentare.
Nimeni din clasă nu dă dea doi bani pe pFezentarea lui.
Cu excepția doamnei Granger.
De fiecare dată câ nd Nich se uita la ea, o vedea
zâ mbind. lar ochii ei nu erau absolut deloc reci sau
tä ioși. Ii sorbea cuvintele, dă dea aprobator din cap și,
din câ nd in câ nd, spunea: „Foarte bine punctat“ sau „Da,
foarte coFect“.
Dar câ nd s-a uitat din nou la ea, a surprins-o uitâ ndu-
se pe furiș la ceas. Trecuseră optsprezece minute. Poate
că ideea lui avea să țină pä nă la urmă . Urlrla faza a doua.
Nich a scos din ghiozdan dicționarul Foșu adus de
aca- să , eel pe care-1 aveau majoritatea elevilor — cel pe
caFe doamna Granger le zisese să -1 folosească .
— Acesta este dicționarul pe care-l folosesc acasă
pentru vocabular și... și aseară m-am uitat pe primele
pagini și am aflat multe despre felul in caFe a fost
fă cut dicționarul... chiar din această carte. Așa că m-
am gâ ndit că aș putea pune unele lucruFi din elîn
prezentaFea mea. Spune aici...
— Nicholas?
Nick s-a uitat spFe ea. Doamna Granger s-a dat jos de
pe scaunul înalt și picioarele lui de lemn au scâ rțâ it pe
linoleum. Colegii au devenit atenți. Doamna Granger
a zâ mbit, id Fidicat din sprâ ncene și a ară tat cá tre ceasul
ei.
— Nicholas, cred că colegii tă i ar trebui să citească
restul sínguri, acasă . Acum...
John a Fidicat mâ na și, după ce doamna Granger i-a
fă cut semn, a zis:
— Dar eu nu am acasă acest dicționar, doamnă Granger.
Eu î1 am pe eel albastFu.
Ș i alți câ țiva copii an zis imediat:
— Ș i eu la fe1.
Profesoara s-a stră duit să nu-și arate enervaFea.
— Foarte bine, Nick, dar să nu duFeze mult. Trebuie
să facem și alte lucruri azi.
Cu ochii mari, Nick a aprobat cu un gest din cap, și-a
potrivit ochelaFii pe nas și a început să citească .
 Fără îndoială, dicționaFill acesta de limba
modernô este unul dintre cele mai !Surprinzător
de complexe și profunde documente create
vreodatá, întrucô f incorporează date
etimologice unice, re ecÊ ô nd nU doar o erudiție
lexicografică extraordinară, ci și visele,
di5CuT'StIl și creativitatea a milioane de
oameni de-a lungul a mii de ant — caci fiecare
om care a vorbit sau scris vreodată in limba
engleză a Õ VtIfi O contrÍbutie la elaborarea lui...
Articolul era lung, iar copiii se plictiseau de moarte.
D£tF nimeni nu-și ară ta plictiseala. Toți știau că trecuse
mai bine de jumă tate din oră și că prezentarea lui Nick
nu era o prezentase și atâ t. EFa una dintre cele mai tari
metode de a trage de timp pe care le inventase.
Doamna Granger știa și ea. A plecat din spatele clasei
și s-a dus lâ ngă geam. Nick se uita la ea din câ nd în câ nd,
în timp ce citea, și de fiecare dată ochii doamnei Granger
se aprindeau și ajungeau la un nou grad de intensitate.
La opt minute după cea mai Feușită repriză de citit fară
întFerupere, ochii ei incandescenți gă ureau pur și
simplu tabla din spatele lui. Mai erau doar zece minute
din cea de-a șaptea orä .
Nick a tl’as aer în piept înainte de un paragraf nou și
doamna Granger I-a întrerupt.
— Aici ar fi bine să te oprești, Nicholas. Haideti să -1
aplaudă m pentru prezentase.
Aplauzele nu au ținut mult.
După ce Nich și-a luat ghiozdanul și notițele si s-a
așezat la loc în bancă , ochii doamnei GFanger și-au
reve- nit câ t de câ t la normal și chiar i-a zâ mbit.
— Cu toate că
a fost puțin cam lungă , a zis ea și a
fă cut o pauzá , ca sa fie înțeleasá , pFezentaFea ta a fost
bună . Si nu e fascinant că engleza are mai multe cuvinte
diferite decâ t orice altă limbă din lume? adă ugă , ară tâ nd
că tre dicționarul ei mare. Volumul acesta conține
definițiile a peste patru sute cincizeci de mii de cuvinte.
Nu-i așa că am avut•dFeptate, Nicholas? Pentru că at
aflat toate aceste lucruri prin propriile eforturi, ele voF
însemna mult mai mult pentFu tine.
Doamnei GFanger radia. Nich s-a făcut IIÚ c in bancă.
EF£t mult mai Fă u decâ t fćf tul că tFebuise să serie o
prezenta- re, mai ră u decâ t faptul că o prezentase stâ nd
in picioare. Era tratat ca un... ca elevul ei preferat. Ș i
avea impFesia că o fă cea intenționat. Reputația Int eFa
in mare pericol. As,a că a mai pus o întrebare.
À ridicat mâ na și nici nu a așteptat permisiunea
doam- nei Granger.
— Da, dar,
știți, tot nu înțeleg de ce un cuvâ nt
înseam- nă ceva și altul, altceva. De exemplu, de ce câine
înseamná
animalul care face „ham“ și dă din coadă ? Cine hotă ră ște

Iar doamna Granger a că zut în plasă .

— Cine hotă ră ște că sensul cuvâ ntului că ine este „câ i-
ne“? Tu, Nicholas. Tu, eu și toți ceilalți din această clasă ,
din acest oraș, din acest stat și din această țară . Toți spu-
nem la fel. Dacă ann tră i în Franța, ann spune că pentFu
animalul patruped cu blană cuvâ ntul potrivit e chien -
sună ca „șu-a —, ar elar însemna ceea ce înseamnă câine
pentru tine și pentru mine. Iar în Germania se zice Hund
— și tot așa, peste tot în lume. Dar dacă toți cei din
această clasă ar hotă rî să -i spună altfel acestui animal și
dacă restul oamenilor i-ar zice la fel, atunci așa i s-ar
spune și, la un moment dat, ar intra în dicționar. Noi
hOtarâ m ce intFĂ în acea carte, zise ea ară tâ nd că tre
uriașul volum.
Apoi s-a uitat la Nick și a zâ mbit din nou.
— Dar, desigur, la acel dicționar au lucrat sute de
oameni inteligenți timp de mulți ani, a continuat
doamna GFan- ger, așa că , în ce ne privește, dicționarul
acela este lege. Legile se pot schimba, desigur, dar numai
dacă e nevoie. Se poate să fie nevoie de cuvinte noi, dar
toate cuvintele din acel dicționar au fost puse acolo din
motive înteme- iate.
Doamna Granger s-a uitat la ceas. Mai ră mă seseră opt
minute. Cine hotărăște că sensM/ clfv‹irirufui câ ine este „câine“?
 — As,adar, pentFu azi ați avut exercițiile de la pagina
doisprezece din manualul Cuvinte vii. Vă Fog să scoateți O idee măreată
caietele. SaFah, vrei, te rog, să citești primit pFOpoziție?
Identifică greșeala și spune-ne cum ai conectat-o.
Doamna Granger a înghesuit toată ora în ultimele opt
minute: un pă ienjeniș de verbe, substantive și prepoziții.
Ș i, da, aveau din nou temă pentru acasă .
Iar Nick nu a mai încercat să -i distragă atenția
doam- nei G. O ținuse puțin pe loc, dar de oprit nu o Trei lucruri s-au întâ mplat mai tâ rziu, în aceeaşi
oprise. Nici pe departe. după -amiază .
Era de neoprit... In acea zi, cel puțin. Nick și Janet Fislc au pierdut autobuzul din cauza
ședinței pentru ziarul școlii, așa că au mers împFeună
spre casă pe jos. Voiau să vadă cine poate să meargă pe
bordură fă ră să cadă . EFa nevoie de multă concentrare
și, câ nd Janet a că lcat pe asfalt, Nick a zis:
— Trei puncte pentru mine.
— N-ann că zut, a ripostat Janet. Ann vă zut ceva...
Uite. S-a aplecat și a ridicat de jos un pix auriu
elegant.
Asta a fost pFimul lucru care s-a întâ mplat: Janet
a gă sit pix.
S-au urcat înapoi pe bordură , iar Nick mergea în
urma lui Janet, punâ nd atent uri picior înaintea celuilalt
pe bor- dura îngustă de beton. Ș i, cum mergea e1 așa, a
început să se gâ ndească la școală , în special la
prezentarea lui. Ș i dintF-Odată a înțeles ce-i zisese
doamna Granger despre cuvinte la sfâ rsitul orei.
 Ă sta a fost a1 doilea lucFu: a înțeles ce-i zisese
doamna Granger.
Profesoara zisese: „Cine hotă ră ște că sensul
cuvâ ntului că ine este «câ ine»? Tu, Nicholas.“
„Tu, Nicholas“, își repeta el în gâ nd. „Eu?“ și-a zis
Nick, în timp ce punea un picior înaintea celuilalt, în
uFma lui Janet. „Ce înseamnă asta?“ Ș i atunci Nick și-a
amintit ceva.
Câ nd avea vreo doi ani, mama lui îi cumpă rase un
case- tofon din ă la care nu se strică niciodată și câ teva
casete cu câ ntece. Îi plă ceau la nebunie și le asculta
întruna. Se ducea cu o casetă și cu casetofonul la mama,
la fratele mai mare sau la tata, dă dea cu caseta în
casetofon și zicea: „Guaga- la, guagala, guagala‘, pâ nă
câ nd cineva punea caseta și pornea casetofonul.
Timp de trei ani, ori de câ te ori spunea „guagala‘,
fami- lia lui știa că voia să asculte sunetele plă cute de
voci și de instrumente. Apoi, câ nd s-a dus la gră diniță ,
Nick a învă țat că , dacă voia să fie înțeles de
educatoare sau de ceilalți copii, trebuia să folosească
cuvâ ntul muzică. Dar sunetul acela plă cut era pentru
Nick guagala, fiindcă așa spunea e1. Cine spune că
puapaia înseamnă „muzică “?
„Tu, Nicholas.“
— Nu e corect! a strigat Janet.
Ajunseseră la colțul stră zii lor și Nick, abSOFbit cu
totul de gâ ndurile lui, a dat peste ea. Janet a că zut de pe
bor- dură și pixul auriu din mâ na ei a zdră ngă nit pe
asfalt.
— Scuză -mă ... N-ann vrut, pe cuvâ nt. Nu eram atent...
Stai puțin...
Nick s-a aplecat, a luat pixul de jos și i 1-a întins lui
Janet.
— Uite...
Ș i atunci s-a petrecut cel de-a1 treilea lucru.
Niclc nu a zis „pix“. In schimb, a zis:
— Uite... frindelul tă u.
— Frindel? s-a mirat Janet luâ nd pixul și uitâ ndu-
se la el ca la un nebun.
Apoi, strâ mbâ ndu-se, 1-a întrebat:
— Ce-i aia indef?
Nick a zâ mbit cu guFa pâ nă la urechi:
— O să vezi. Pa, pa!
Erau la inteFsecția dintre strada Spring și bulevardul
South Grand, la o stradă distanță de casă , într-o după -a-
miază de septembrie. Acolo și atunci i-a venit lui Nick
ideea mă reață .
După ce a alergat pe stradă , pe scă ri, pe ușă și sus,
pâ nă în dormitorul lui, nu mai eFa doar o mare idee.
EF£t un plan în toată regula care aștepta să fie pus în
aplicaFe. Iar Nick se pricepea la asta.
 Ziua urmă toare, după școală , a început să pună
planul in aplicare. S-a dus la magazinul Penny Pantry
și a cerut uri frindel.
— Un ce? a întrebat doamna din spatele tejghelei
uitându-se nedumerită la el.
— Un frindel, vă rog. Unul negru, a ră spuns Nick
zâ m- bindu-i.
S-a aplecat și și-a întors urechea spre el:
— Ce spuneai căwei?
— Un frindel, zise Nick, arătâ nd spre pixurile de pe
etajera din spatele ei. Unul negru, vă rog.
Doamna i-a dat un pix lui Nick. El i-a plă tit cei 49 de
cenți, a zis „multumesc și a ieșit din magazin.
Peste șase zile, s-a dus Janet la Penny Pantry.
Același magazin, aceeaşi doamnă . John fusese și el
acolo cu o zi în urmă , Peter, cu două zile în urmă ,
Chris, cu trei, Dave, cu patru. Janet era a cincea
persoană trimisă de Nick ca să o roage pe vâ nză toare
să -i dea uri frindel.
După ce i-a spus cevrea, doamnavâ nză toare s-a
întors către pixuri și a întrebat:
— Albastru sau negru?
Nick stă tea pe culoarul vecin, lâ ngă rafturile cu
bom- boane, și zâ mbea cu gura pâ nă la urechi.
Ideea măreaț6 Frindel era uri cuvâ nt adevă rat. lfiseinnapix. Cine
spune c“a ndef înseamnă „pix“? „Tu, Nicholas'‘
 0 jumă tate de oră mai tâ rziu, câ țiva elevi de
încredeFe dintr-a cincea țineau o ședință în camera de
joacă a lui Nick. Erau acolo John, Pete, Dave, Chris și
Janet. Ș i Nick, șase copii în total — șase agenți secreți.
Ș i-au ridicat cu toții mâ na dreaptă și au citit jură mâ n-
tul scris de Nick:
De azi înainte, nu voi mai folosi niciodată
CtIVCl2tlI/ POT. Voi folosi în sch imb Clfvfilltlli
FRINDEL și voi face tot ce stă în puteFile
mele pentru ca și a/ții să-1 folosească.
Au semnat toți șase jurământul — cu frindelul lui Nick.
Planul avea șanse să meargă.
Mulțumim, doamnă Granger.
Războiul pentru cuvânt
Școala era locul perfect pentru lansarea noului cu-
vânt și, fiind un eveniment istoric major, Nick voia ca
operațiunea să înceapă la materia potrivită: ora a
șaptea, limba engleză.
Nick a ridicat mâna imediat după ce s-a sunat de intrare
S1 a zis:
— Doamnă Granger, mi-ann uitat frindelul.
John, care stă tea trei Gâ nduri mai încolo, a intervenit:
— Ann eu unul în plus, Nick, și ți-l pot împrumuta.
Pe urmă John a că utat de zor prin ghiozdan, dâ ndu-se
spectacol.
— Adică așa cred, că ann un frindel în plus. I-ann spus
mamei să -mi dea trei sau patru. Sunt sigur că ieFi aveam
uri frindel în plus, dar se poate să -1 fi... uite, da... aici era.
Apoi John i 1-a aruncat lui Nick, dâ ndu-se în spectacol,
iar Nick 1-a lă sat intentionat să cadă . Pe urmă s-a dat în
spectacol că utâ ndu-1.
 Doamna Granger, d£tF și toți colegii din clasă , — Dar eu chiaF nu aveam niciun frindel la mine, a zis
pFicepu- seră cum nu se poate mai bine. Obiectul negru Nick, uimit și el de propriul curaj.
din plastic pe care Nicio î1 împFumutase de la John avea Ochii lui ră mă seseră larg deschiși și lipsiți de
un nume ciudat... un nume nemaipomenit... un nume expresie în spatele ochelarilor.
Rou: frindel. În schimb, ochii profesoarei pă reau că fulgeră , apoi se
Au chicotit toți, dar doamna GFanger și-a aprins îngustară , iar doamna Granger și-a strâ ns buzele într-o
ochii și toată clasa a amuțit. Iar restul orei a mers linie subțire. Preț de câ teva clipe n-a zis nimic, apoi
conform planului - planului ei, mai precis. a început:
Câ nd elevii ieșeau din clasă , doamna GFanger 1-a — Ințeleg. FoaFte bine. Atunci cred că nu mai avem
oprit pe Nick. nimic de discutat astă zi, Nicholas. Poți pleca.
— Nicholas? As, vrea să -ți spun câ teva... cuvinte, i-a — Mulțumesc, doamnă GFanger, a zis Niclc luâ ndu-și
zis ea accentuâ nd cuvâ ntul cuvinte. ghiozdanul și a pornit că tre ușă . Ș i vă promit că n-o să -
Nick a simțit cum i se usucă guF£t și cum i se pune mi mai uit niciodată frindelul, a completat e1 câ nd eFa
un nod în gâ t, dar și-a pă StFat sâ ngele Fece. S-a dus spre pe jumă tate ieșit din clasă . La revedere!
catedră .
— Da, doamnă GFanger.
— Ideea ta a fost amuzantă , Nicholas, dar de acum să
nu-mi mai întrerupi ora. Ai înțeles?
Ochii i stră luceau, dar privirea îi era mai degrabă
luminoasă decâ t nimicitoare.
— Idee? Ce idee? a întrebat Nick, înceFcâ nd să nu lase
să i citească nimic în privire.
— Ș tii ce vreau să spun, Nicholas. Vorbesc despre
spec- tacolul pus în scenă de tine și de John la începutul
orei. Vorbesc despre asta, zise, Fidicâ nd stiloul ei vechi,
maro cu capac albastru.
J 47
 $$ Mai puternic decâ t o sabie

Peste două zile a venit fotograful să facă poze cu

clasa. Clasa a cincea avea să fie fotografiată ultima, chiar
după pranz.
Prin urmare, Nick și agenții lui secreți au avut mult
timp la dispoziție și au putut să șușotească cu toți
colegii de a cincea. FuseseFă fă cute toate fotografiile
individua- le și urma fotografia de grup. Toți erau
aliniați pe scena amfiteatrului, toți aveau pă rul aranjat
și toți zâ mbeau.
Dar câ nd fotograful a zis „Zâ mbiți, vă rog“, toți elevii
au zis „Frindel!“, ridicâ nd fiecare câ te un frindel în aer,
ca să apară în fotografie.
Fotograful ră mă sese fă ră film. As,a că aceea a fost sin-
gura fotografie de grup cu clasa a cincea. Dintre profe-
sori, șase nu erau deloc încâ ntați. Iar doamna GrangeF
era furioasă .
Nimeni nu avusese intenția să -i enerveze pe pFofesoFi.
Nu voiau decâ t să se amuze.
 Copiii din școală vorbeau despre noul cuvâ nt. Câ nd
apare un cuvâ nt nou, toată lumea îl folosește tot tim-
pul. Copiilor de la Ș coala Generală Lincoln le plă cea noul
cuvâ nt inventat de Niclc. Mult de t:ot.
Însă nu și doamnei Granger. La o zi după fotografia
de grup le-a ținut uri discurs elevilor din fiecare clasă la
care preda și a lipit uri anunț pe panoul principal de
lâ ngă
cancelarie.
Cine vor auzitfoIosind cuviîntul frindel în loc
de pix va ramă ne după ore și va scrie
Mrmă toa- rea p ropozi(ie de o sMfifi de ori:
Scriu această
pedeapsă cu pixul.
Doomno Granger
Dar rezultatul a fost că elevii voiau și mai mult să folo
— sească noul cuvâ nt al lui Nick. Dacă ră mâ neai după
ore cu Că lă rețul Singuratic era ca și cum ai fi primit o
medalie
de onoare. Să ptă mâ ni la râ nd, zi de zi ră mâ neau
după
ore câ țiva elevi.
Într-o zi, la Sfârşitul oFei a șaptea, doamna Granger l-a
rugat pe Nick să vină la ea după ore.
Nu ești pedepsit, Nicholas. Vreau doar să stă m de
vorbă .
Nick era încâ ntat. Era ca o întrunire pe timp de * Explicația din fratele următoare se referă la cuvântul englezesc pen.
razbol.
Una dintre pă rți flutură uri steag alb, iar generalii ies în
fată și stau de vorbă . Generalul Nicholas Allen. Lui Nick
îi plă cea cum suna.
După oFe, s-a prezentat la ușa clasei doamnei Granger.
— Voiati să vorbiti cu mine?
— Da, Nicholas. Intră , te rog, și ia un
loc. Nick s-a așezat pe un scaun.
— Nu crezi că ar fi cazul să înceteze toată povestea
asta cu „frindelul“? A dat toată școala peste cap.
Lui Nick i s-a pus un nod în gâ t.
— E un cuvâ nt ca toate cuvintele. Ne amuză si ade-
vă rul e că este un cuvâ nt adevă rat. Nu e un cuvâ nt uFâ t,
e doar diferit. Ș i, de fapt, așa se schimbă cuvintele, nu?
Așa ați spus.
Doamna Granger a oftat.
— Poate că da, așa apaFe un cuvâ nt nou. Dar chiar ar
trebui înlocuit cuvâ ntul pix cu... celalalt cuvâ nt? Cuvâ n-
tul pix are o istorie lungă și bogată *. Vine din cuvâ ntul
latin pentru pană , pinna. Axn început să -1 folosim
pentru că penele au fost printre primele instFumente
de scris.
E un cuvâ nt care există dintr-un motiv anume. Are sens,
Nicholas.
(N.t.)
 — Dar şiJíndef are sens pentru mine, zise Nick. Ş i,
pâ nă la urmă, cuvâ ntul pinno nu a fost şi el inventat de
cineva?
Ochü doamnei Grangerau scâ nteiat, dar nu a zis decâ t:
— Aşadar nu ai de gâ nd să oprești toate
astea? Nick a privit-o drept in ochi.
— Pă i, en şi... adică câțiva prieteni şi cu mine am
jurat să folosim acest cuvâ nt şi trebuie să ne ținem
promisiu- nea. Ş i, de fapt, e un cuvâ nt ca toate
cuvintele. Îmi place cuvâ ntul meu.
Nick încerca să se arate curajos, aşa cum trebuie să
fie un general.
— Foarte bine. Credeam că putem pune punct acestei
poveşti, a zis doamna Granger scoțâ nd un plic mare
alb din sertarul biroului. Ț i-am scris o scrisoare,
Nicholas.
Nick a întins mâ na, crezâ nd că vrea să i-o dea. Dar
se înşelase.
— O sä ți-o trimit doar câ nd sevor termina toate astea.
Vreau să -ți scFiì numele şi să treci data de azi pe
spa- tele plicului. Câ nd o s-o citeşti, mai tâ rziu, o să
ştii că e aceeaşi scrisoare şi că nu am schimbat
nimic in ea.
Ce ciudat“, şi-a zis Nick.
— Sigur, rä spunse el.
Ş i-a scris numele câ t a putut de frumos şi, mb nume,
a trecut data.
Apoi doamna Granger s-a ridicat brusc. Ca o tntrunire pe timp de rãzboi
 — Asta-i tot, Nicholas. Ș i fie ca cel mai bun cuvâ nt
să câ ştige.
Profesoara era încruntată , dar ochii ei... ochii ei ară tau
altceva — ceva care semă na a bucurie.
Nick ajunsese la jumă tatea holului câ nd și-a dat
seama de un lucru: „Ii place ră zboiul ă sta și își dorește
enorm să câ știge!“
Pă rintii au dat telefoane și au protestat. Ș oferii de
auto- buz au amenințat cu greva. Atunci au intervenit
consiliul de administrație și administratorul.
Ș i tot atunci diFectoarea Ș colii Elementare Lincoln i-a
vizitat pe domnul și doamna Allen. Voia să le voFbească
despre fiul lor. Cel din clasa a cincea. Cel pe care-1
chema Nic1‹.

A doua zi, în drum spre școală , lui Pete i-avenit o

idee grozava.
— Ce-ar fi să -i convingem pe toți elevii de-a cincea
s-o întrebe pe doamna Granger: „Imi împrumutați un
frindel?“
— Vrei să spui „Doamna Granger, îmi puteți împru-
muta un frindel?“, l-a conectat Dave. Trebuie să folosim
corect cuvintele. N-ann vrea s-o supă ră m pe
GrangeFoasa PeFiculoasa.
— Cred că e o idee bună , a zis Nick. N-are cum
pedepsească pe toți să stea după ore, nu?
Aproape optzeci de copii au stat cu doamna Granger
după ore în acea zi. Clasa ei era plină , erau elevi și pe
hol. Directoarea a stat peste program ca să ajute. Au
aranjat ca două autobuze să vină după program și să -i
ducă pe elevi acasă .
Ziua urmă toare, toți elevii de-a cincea, dar și mulți din
alte clase, au fă cut la fel — peste două sute de elevi.
 Sah

Doamna Margaret Chatham era directoarea Ș colii Ele-

mentare Lincoln de optsprezece ani. Ii cunoștea pe dom-
nul și doamna Allen. Cu șase ani în urmă , câ nd fusese
demolată vechea Ș coală Lincoln, fă cuseră toți trei parte
din comitetul de construire a noii scolii.
În d pă -amiaza zilei de i octombrie, câ nd i-a sunat să
stabilească o întâ lniFe, doamna Chatham a cerut să fie
de față și Niclc. Era ora 6 :3 câ nd a bă tut la ușă . I-a
deschis
Nick.
— Bună seara, Niclc, i-a zis directoarea, fă ră urmă de
zâ mbet.
— Bună seara, doamnă Chatham, ară spuns Nick,
fă câ nd câ țiva pași înapoi câ nd o vă zu în cadrul ușii.
Era masivă , cam la fel de înaltă ca tată l lui Nick, și
lată în umeri. Nick s-a gâ ndit că , dacă ar juca fotbal, ea
ar fi fundaș, pentru că tată l lui fusese fundaș în echipa
facultă tii.
 — Bună seara, domnule și doamnă Allen, zise,
intrâ nd în camera de zi.
Era îmbrăcată cu uri impermeabil negru lung și la
gâ t avea o eșarfă roșie de mă tase. Nu și-a dat jos
imperme- abilul, dar și-a scos eșarfa și a pus-o în
buzunarul stâ ng. Înainte de a se așeza pe scaunul din
stâ nga canapelei, le-a strâ ns viguros mâ inile pă rinților
lui Nick. Mama și tată l lui Nick stă teau pe canapea, iar
Nick, pe balansoarul din fața doamnei Chatham, de
cealaltă parte a mă suței de cafea.
— Să știți că nu e o vizită de curtoazie. Avem niște
probleme la școală și, din câ te se pare, Nick este capul
răutăților.
Apoi doamna Chatham le-a povestit pă rinților lui
Nick ce se întâ mpla, din punctul ei de vedere: Nick îi
încuraja pe colegi să folosească un cuvâ nt nou,
doamna Granger le interzicea, fotografia cu clasa
fusese compromisd, sute de copii ră mâ neau după ore,
la școală senzația generală era că are loc o revoltă și
că nimeni nu mai respectă nicio regulă .
In timp cevorbea doamna Chatham, Nick se uita
câ nd la mama, câ nd la tată l lui. Tată l lui asculta atent,
dâ nd din cap și încruntâ ndu-se. Pă rea jenat. Mama lui
Partida nu se însă pă rea mai degrabă enervată .
terminose

59

— Dar nu vi se pare că e o nimica toată și că se face
prea mare caz? a întrebat mama lui Nich după ce
doamna Chatham și-a terminat povestea.
Nick n-a scos niciun sunet, dar în mintea lui striga:
„Bravo, mama, bravo tuturor mamelor din lume!“ Mama
lui nu se supă rase pe el. Se supă rase pe doamna
GFanger,
poate chiar și pe doamna Chatham. Devenea interesant.
Doamna Allen încă vorbea cu directoarea.
— Copiii inventeazã și folosesc un cuvâ nt amuzant.
Ce e ră u în asta? Chl£ir tFebuie să existe o regulă caFe să
interzică folosirea unui astfel de cuvâ nt?
Doamna Chatham a oftat.
— Da, cred că pare o nimica toată , a continuat ea. İnsă
doamna Granger consideră că trebuie să existe niște
reguli — ca atunci câ nd le explici elevilor să nu spună
„acuma‘' Din acest motiv există dicționarele. Ș i, de fapt,
problema nu e neapă rat cuvâ ntul în sine. Problema este
lipsa de respect ară tată autorită ții.
— DO£imna GrangeF are dreptate, zise domnul Allen.
Trebuie să existe niște reguli. Doar nu putem să îi lă sá m
pe copii să spună „acuma‘, nu?
Ș i atunci și-a spus și Nick pă rerea.
— Ș tiți dicționarul acela mare din clasa doamnei
Granger? Cuvâ ntul acuma e in dicționaF. L-am că utat
și 1-am gă sit. Nu înțeleg de ce nu avem voie să folosim
un
/!
cuvâ nt dacă el există în dicționaF. Doamna Granger zice
chiar că dicționarul ă la mare al ei este legea.
Nick s-a uitat pe râ nd la expresia de pe fețele trei
celor
adulți. Ii pusese în incurcă tură . Lansase o ditamai bOmba.
— Da, pă i... dar... da, cum spuneau, nu cuvâ ntul acu-
ma, și nici cuvâ ntul iridef nu sunt adevă rata
problemă ,
a zis doamna Chatham.
Da, cred că adevă rata este felul în
ntcare
lin-
problemă
a reacționa t doamna Granger la acest experime
gvistic inofensiv. A reacționat exagerat, nu-i așa, Tom?
a întrebat doamna Allen uitâ ndu-se la soțul ei.
la cei
A venit râ ndul domnului Allen să se uite pierdut
din cameră . Era dezorientat.
— Da, sigur... C-ered că da... Adică nimeni nu a
pă țit
nimic... hmm... Adică nu au stricat nimic, nu au furat
Vorbele lui s-au stins treptat; și-a frecat bă rbia și a
pri- vit gâ nditor pe fereastră , la zidul din spatele
doamnei Chatham.
Cei trei adulți au ră mas într-o tă cere stá njenitoare, iar
Nick și-a dat seama deodată ce se petrecea, de fapt,
acolo. Era un joc de șah, Nick contra doamnei Granger.
Doam- na Granger încercase să -și folosească regina:
doamna Chatham, cu impermeabilul ei negru, era regina
neagră . Pâ nă să înceapă atacul, Nick nu știuse că avea o
apă ra-
re solidă : draga lui mamă , regina albă . lar partida nu se
 terminase. Avea să continue pâ nă câ nd una dintre pă Fți
câ știga și alta pierdea.
Doamna Chatham nu a mai ră mas mult. Au mai stat
puțin de vorbă , peste tabla de șah, despFe cum copiii au
dreptul să explodeze idei noi, despre câ t de important e
să -și Fespecte profesorii și munca pe care o fac ei,
despre cum toată lumea trebuie să urmeze niște reguli
pentru ca școala să fie un loc în care să se poată studia în
linişte.
Apoi domnul Allen a întrebat-o pe doamna Chatham
dacă vrea o cafea și pră jitură cu banane.
— Nu, mulțumesc, tFebuie să plec.
Le-a mulțumit pă rinților lui Nick și pă rintii lui Nicio i-
au multumit la Fâ ndul lor.
Niclc a condus-o la ușă și i-a urat noapte bună .
Regina neagră și-a pus eșaFfa roșie și a ieșit în lumina
apusului de octombrie.
— Nick, trebuie să stă m puțin de vorbă , a zis mama
lui, as,ezâ ndu-se la loc pe canapea. Dacă aflu că ai fost
nerespectuos cu doamna Granger sau cu oFice alt profe-
sor, o să iasă ră u, să știi.
— Nu ann fost nerespectuos. Pe cuvâ nt. E adevă rat că
i-ann convins pe toți să folosească cuvâ ntul meu, dar,
cum spuneai și tu, nu ann fă cut niciun ră u nimă nui. Îmi
pare ră u că eu, Dave și Pete i-ann convins pe toți să -i
ceară doamnei Granger un frindel. A fost uFâ t din partea
noas- tră , cred... Dar ea a început, câ nd i-a pedepsit pe
elevi să
ră mâ nă după ore și să scrie o propoziție de sute de ori
doar pentru că au pFonunțat o singuFă dată cuvâ ntul
meu. Tuturor le place cuvâ ntul meu. Ne amuză m, atâ ta
tot.
— Bine, Nick, a zis tată l lui, dar dacă toată lumea e
deranjată și directoarea vine să stea de vorbă cu mama
ta și cu mine, atunci probabil că nu e amuzant pentru
toți, nu? Si cFed că ar fi mai bine să le spui prietenilor tă i
sa înceteze chiar acu De mâ ine, adică .
— Nu pot, tată , a ră spuns Niclr dâ nd din cap. N-ann
cum. A devenit un cuvâ nt adevă rat. A fost doar al meu la
uri moment dat, dar nu mai e. Dacă aș ști cum să pun
capă t acestei povești, cel mai probabil aș face-o. Dar nu
pot.
Nick s-a uitat la pă rinții lui să vadă dacă -1 înțelegeau.
Î1 înțelegeau.
— Cum spuneam, nu voi fi neFespectuos, dar îmi
place cuvâ ntul meu. Ș i cred că o să așteptă m să vedem
ce se
întâ mplă în continuare.
Piesele de șah — regele și Fegina lui — i-au dat
dreptate. Partida avea să continue.
 Libertatea presei

Judy Morgan eFa reporter la Gazeta din Westfield, zia-

rul local. Westfield era un oras mic si linistit. Din câ nd
în câ nd avea loc un furt, adolescenții mai fă ceau gă lă gie,
se mai adunau oameni să scandeze împotriva primă Fiei
sau a consiliului local. D£tF, în general, toate erau bune
și frumoase în Westfield, după cum se putea vedea și
din Gazeta din Westfield în fiecare zi de joi.
Ted Bell vindea publicitate pentru ziar, iar fiica lui era
in clasa a patra la Ș coala Lincoln. El i-a spus lui Judy că
niște elevi din clasa a cincea nu ascultă de profesoFi —
ceva legat de un cuvâ nt pe care-1 folosesc toți ca pe un
cod secFet. Iar cu o să ptă mâ nă în urmă jumă tate dintFe
elevi fuseseFă ținuți după ore, inclusiv fetița lui.
Judy avea de ales între asta și uri articol despre
optspre- zece porni noi care urmau să fie plantați pe
Magistrala de Est. Pomii mai puteau aștepta.
Evenimentele de la școala elementară pă reau demne de
un articol.
Prin uFmare, Judy Morgan s-a dus la Ș coala
Elementară Lincoln la ora trei, în aceeaşi zi în care
doamna Chatham le

6s
 fă cuse ovizită pă rinților lui Nick. Avizul de pe ușă 66
spunea:
„Toți vizitatorii trebuie să se înregistreze la cancelarie.“
Pe panoul de lâ ngă cancelarie, Judy a vă zut anunțul
doamnei Granger despFe pedeapsa pentru folosirea
cuvâ n- tului frindel. A fă cut doi pași înapoi și a
fotografiat anunțul. L-a mai citit o dată , apoi a intrat în
cancelarie.
Doamna Freed, secretara școlii, i-a zâ mbit.
— Vă pot ajuta?
— Da, sunt sigură că da. Numele meu e Judy
Morgan și sunt de la Gazeta din Westfield. Aș vrea să
știu ce e cu anunțul despre cuvâ ntul acela, frindel. Cu
cine ar trebui să stau de vorbă ?
Doamnei Freed i s-a șters imediat zâ mbetul de pe
buze. Era să tulă pâ nă peste cap de tot ce avea legă tuFă
cu cuvâ n- tul acela. In ultima să ptă mâ nă telefonul ei
sunase încon- tinuu. Dacă nu era vreun pă rinte
nemulțumit de faptul că fiul sau fiica lui trebuise să
ră mâ nă după ore, era cineva din consiliul de
administrație care voia să stea de vorbă cu doamna
Chatham sau cu doamna Granger. Doamna Freed și-a
îngustat buzele și și-a mijit ochii.
— Cu doamna directoare aF trebui să stați de voFbă .
Numai puțin, să vă d dacă doamna Chatham e liberă .
Era liberă . Nu există director pe lume care să nu
aibă timp să stea de vorbă cu cineva de la ziarul local.
Repor- teFa a fost invitată în biroul doamnei
Chatham.
 Judya observat imediat că directoarei nu-i fă cea
plă cere să vorbească despre acel subiect. Câ nd a
întrebat-o ce era cu afișul de lâ ngă cancelarie, doamna
Chatham râ sese:
— Ei, afișul? O nimica toată . Niște copii au pus la cale o
farsă și ann vrut să -i punem punct.
Râ sul directoarei i-a sunat fals lui Judy Morgan.
— Ș i v-a ajutat afișul să puneți punct farsei? Ann auzit
că să ptă mâ na trecută foarte mulți copii au fost pedepsiți
să ră mâ nă după ore. Ați putea să -mi vorbiti despre asta?
Pă rinții ar vrea să știe ce se întâ mplă .
Doamna Chatham ară ta ca un... ca un elev care a fost
chemat de directoarea școlii. S-a foit puțin pe scaun și a
încercat să zâ mbească .
— Da, încă sunt probleme, a zis ea, dar situația e sub
contFol. Doamna Granger se poate să fi reacționat ușor
exagerat. Copiii nu cred că au vrut să fie nerespectuoși. Ei
doar se amuză și la mijloc e mai degrabă o diferență de
opinii.
Apoi doamna Chatham i-a povestit Feporterei tot ce
știa despre cuvâ ntul frindel și cum a devenit el popular
printre elevi. Judy Morgan și-a notat tot. Iar câ nd diFec-
toarea a tă cut, Judy a întFebat-o:
— V-ar deranja dacă aș ruga-o pe doamna Granger să -
rni ră spundă la câ teva întrebă ri?
— Nu, nicidecum, a ră spuns doamna Chatham.
 Judy își dă dea seama însă că directoarea ar fi pFeferat
ca ea să nu se afle acolo. DaF ce-ar fi putut să -i spună ?
Doamna Chatham n-avea cum s-o țină departe de doam-
na Granger pentru că , pâ nă la urmă , America e o tară
liberă , cu o presă liberă . Dacă Judy voia să stea de vorbă
cu doamna Granger, mai devreme sau mai tâ rziu avea să
stea de vorbă cu ea.
Nu a avut mult de așteptat. Peste trei minute, Judy
MoFgan era la ușa Să lii iz. Se uita înă untru, la doamna
Granger. Aproximativ cincisprezece elevi stă teau în
bancă și își scria fiecare suta de propoziții. A bă tut la
ușă , iar profesoara și elevii și-au ridicată ochii din hâ rtii.
— Sunt Judy Morgan de la Gazeta din Westfield,
doam- nă Granger. Putem sta puțin de vorbă ?
Doamna Granger s-a ridicat de pe scaun, a ieșit pe hol
și a închis ușa. Judy a vă zut că toți elevii din clasă încer-
cau să -și dea seama ce spun. Judy a remarcat imediat
ochii doamnei Granger — cenușii, poate cu câ teva puncte
aurii — și privirea ei severă , dar în niciun caz aspră sau
rea, ci stră - lucitoare si intensă .
Reportera n-a pierdut vremea.
— Ann auzit că nu vreți să -i lă sați pe elevi să
folosească un cuvâ nt nou. Ce e cu acest Fă Zboi?
Doamna Granger nici mă car nu i-a zâ mbit. Doar ochii
i-au stFă lucit mai intens.
68
— În primul râ nd, nu e vorba de niciun ră zboi. Eu
doar îmi ajut elevii să înțeleagă că absurditatea asta tre-
buie să înceteze. E o piedere de vreme și de energie! De
ce să fie inventat un cuvâ nt nou care e inutil? Ar trebui
să învețe să folosească cuvintele caFe există deja. DaF,
bineînțeles, e un capriciu, nimic mai mult. Iar capriciul
e o dorință trecă toare. Pă rerea mea este că o să le
treacă , o să uite.
— Ș tiți cumva cum au început toate astea? a întrebat-
o Judy ridicâ ndu-și pFivirea din carnetul ei.
Ochii doamnei GFanger aproape că au luat foc.
— Da, știu chiar foarte bine. A fost ideea unui elev
de clasa a cincea, Nicholas Allen. Iar acum vă rog să
mă scuzați, doamnă Morgan, ann de corectat niște
lucră Fi de
ol.
Doamna Granger pusese punct interviului. Ș i-a luat
ră mas-bun cu o strâ ngere de mâ nă scurtă și fermă .
însă reportera nu a plecat. S-a dus în celă lalt capă t al
holului și s-a așezat pe o bancă de lâ ngă cancelarie ca să -
și citească însemnă rile și să vadă dacă putea face ceva
cu ele. Toate astea au durat cam cinci minute. Apoi Judy
s-a ridicat, și-a pus carnetul în geanta mare, neagră , i-a
fă cut cu mâ na doamnei Freed, care era toată încruntată ,
și a pornit spre ieșire.
 Câ nd se îndrepta spre parcare, cinci sau șase elevi
care își terminaseră de scris propozițiile pentru doamna
Gran- ger au ieșit pe o altă poartă . Judy a mers ală turi de
ei și i-a auzit râ zâ nd și glumind. Apoi i-a întrebat:
— De ce nu Fenunțați la cuvâ ntul„frinde1“? Nu e
neplă - cut să ră mâ neți după ore?
Un bă iat care mai avea puțin și că dea din cauza ghioz- CcrLx nosnstă
danului mare a privit-o zâ mbind. ecrîx qcenstă
— Nu-i așa ră u. Intotdeauna sunt și câ țiva prieteni Ccrîx ncenstă
acolo. Pâ nă acum ann scris propoziția de șase sute de
ori. Pe urmă copiii au spus că doamna Granger nici nu
le mai verifica foile. EFau siguri, pentFu că la fiecare a
patra sau a cincea propoziție („Scriu această pedeapsă
cu un pix“), în loc de pix scriau indeL Iar doamna
Granger nu le spusese nimic. O fată se lă udă că în ziua
aceea scrisese
cuvâ ntul indef de patruzeci și cinci de ori.
— E un record nou, a zis ea zâ mbind.
— Ș i bă iatul acela, Nick, a fost și el pedepsit? i-a între-
bat Judy.
Copiii au chicotit și un bă iat cu pă rul castaniu-roșcat
și cu ochelari i-a ră spuns:
— Doamna Granger 1-a pus pe Nick de-atâ tea oFi Să
ră mâ nă după ore, că toată lumea crede că vrea să -
ladopte.
Reportera a zâ mbit și le-a mai pus o întrebare: £ un record nou.
— Ș tiți cumva dacă -1 gă sesc pe Nick în după -amiaza
asta, ca să vorbesc și cu e1?
 Băiatul s-a uitat la Judy și i-a zis:
— Nu cred că Nick ar vrea să VoFbească acum cu tine.
Ediție specială ! Ediție
Dacă spune ceva greșit, cine știe ce pățește. specială ! Stire senzatională !
Apoi le-a zâmbit prietenilor lui. Elevii au râs, s-au
împins și și-au dat ghionturi. Au pornit spre stradă. Judy a
urcat în mașină, s-a dus înapoi la birou și a început să
scrie.
In dimineața următoare, la redacția Gazetei a sosit
Joi dimineață, Cazeta din Westfield a ajuns în toate
un plic maro adresat lui Judy Morgan, iar sub numele
cele iz •97 de case și cutii poștale din Westfield.
ei scFia
Articolul despre Școala ElementaFă Lincoln era în
„Povestea frindelului“. Când Judy a deschis plicul, a
fruntea primei pagini. Titlul?
găsit o fotografie de grup cu clasa a cincea de la
Școala Elemen- tară Lincoln. Doamna Granger și alți
Uri elev de clasa a cincea spune:
șase profesoFi erau așezați pe margine, iar elevii erau
„La o parte, domnule Webster
frumos îmbrăcați și pieptănați. Dar era ceva ciudat cu
fotografia aceea.
Și ce mai articol! Nu că n-ar fi spus adevărul Judy
Reportera s-a uitat atent și avăzut că fiecare elev ținea
Morgan: tot ce scria era adevărat. Dar felul în care
sus un pix și că fiecare părea să spună același lucru. spunea adevărul a întoFS Orașul pe dos.
Nedu- merirea ei nu a durat mai mult de o secundă: Iată, de exemplu, ce scria despre doamna Granger:
— Sigur că da! Spun toți „frindel“! „Doamna Granger, adeptă a ordinii și a autorității, se
Pe spate scria: „Rândul 3, £t1 cincilea din stânga‘' războiește cu sute dd tineFi apărători ai frindelului.
Judy s-a uitat la fotografie și l-a Fecunoscut pe Niciu- na dintre părți nu se dă bătută.“
băiatul roșcat și zâmbitOF, cu ochelari, cu care vorbise Sau despre Nick: qToți spun că Nick Allen este
în parcare cu o zi in urma. creierul acestei campanii care pune în mod inteligent
— Ei, ei, ei. Mă bucur să te cunosc, domnule Nicholas pFoblema
Allen, a zis ea râzând.
73
 libeFtă ții de exprimare și a regulilor din sistemul ‹Je — Ș tiu că a trebuit să stai de vorbă cu femeia aceea,
educație. E1 e cel care a inventat noul cuvâ nt.“ dar chΣir tFebuia să -i spui toate lucFurile astea? MaFe
Sau ultima frază din articol: „Un lucru e siguF: elevii minune dacă nu o să fim toți dați afaFă .
de la Ș coala Elementară Lincoln sunt îndră gostiți de A fost o zi de pomină pentru toată lumea. Ș i nimeni
indef și nimeni nu pare să dea înapoi în acest ră zboi al nu reușea să înțeleagă de unde avea Judy Morgan
cuvin- telor.“ fotografia cu clasa.
Ș i, bineînțeles, Gazeta din Westfield a publicat și foto-
grafia cu clasa. Iar numele doamnei Granger și a1 lui
Niclc erau trecute sub fotografie, ca să -i știe toată lumea.
— Ce înseamnă asta?!
As,a i-a zis lui Nick mama lui, vâ râ ndu-i articolul sub
nas câ nd s-a întors de la școală .
— Ai vorbit cu reportera? Pare să știe extrem de
multe
despre tine și despre cuvâ ntul tă u, tinere domn!
— Ce înseamnă asta?!
As,a i-a zis administratorul școlii doamnei Chatham,
tFâ ntindu-i ziarul pe birou.
— De ce a trebuit să vorbeşti cu reportera? Nu ne e
ori- cum destul de greu să -i convingem pe contribuabili
să dea bani pentru școli? Mai era nevoie și de uri articol
ca ă sta?
— Ce înseamnă asta?!
As,a i-a zis doamna Chatham doamnei Granger, flutu-
râ ndu-i ziarul în față .

74
 Pe calea undelor

La o să ptă mâ nă după publicarea articolului în Gazeta

din Kestfield, elevii de generală și de liceu nu mai
foloseau cuvâ ntul pix — începuseră să folosească
cuvâ ntul vindem. Le plă cea la nebunie.
Nick devenise un fel de erou pentru toți copiii din
oraș și în scurt timp a înțeles că nu-i ușor să fii erou —
chiar dacă ești doar un erou local. Totul are un preț.
Oamenii se uitau la Nick atunci câ nd intra în maga-
zinul cu aFticole de menaj al tată lui să u ori câ nd
stă tea la coadă la Penny Pantry ca să cumpere o
ciocolată . Își dă dea seama că era Fecunoscut si atunci
se simtea stâ n- jenit și ciudat.
La școală , colegii aveau pretenția ca Nick să fie tot
timpul pe fază și amuzant și, chiar și pentru un puști
inteligent ca Nick era prea mult. Profesorii, secretara,
directoarea, ba chiar și asistenta și paznicul îi urmă reau
fiecare mişcare, tot timpul.

77
 Pă rinții lui erau grozavi. Într-adevă r, câ nd apă ruse
arti- colul, și mama, și tată l lui fuseseFă supă Fați la
început. Nick spusese:
— Mamă , dar n-ann fă cut nimic ră u. Ș i nici doamna
de la ziar.
Iar pă rinții lui au vă zut că avea dreptate. Tot ce era în
articol era adevă rat, iar adevă rul e adevă r și n-ai ce-i
face. Deși li se pă rea penibil că tot orașul vorbea despre
bă iatul lor, în secret, mama și tată l lui Nick se bucurau.
La urma urmei, un cuvâ nt nou-nouț e ceva extraordinar.
Nicholas al loF era uri bă iat ieșit din comun, fă ră nicio
îndoială .
Mai era cineva în oras care credea că noul cuvâ nt
este extFaordinar. Bud Lawrence stă tuse toată viata
lui în Westfield, iar la nouă spră zece ani economisise
destui bani câ t să înceapă oafacere. Aașteptatsă -
ivină oidee bună , apoi a cumpă rat primul fast-food
Dairy Queen din statul lor. Peste câ țiva ani a cumpă rat
uri restaurant McDonald’s. Asta era cu treizeci de ani in
urmă , iar cele două restau- Fante îl îmbogă țiseră — era
unul dintre cetă țenii de frunte din Westfield.
Câ nd Bud Lawrence a citit articolul despre noul
cuvâ nt, și-a pus avocatul să inițieze procedura de
înFegistraFe a cuvâ ntului indef. In patru zile a creat o
companie care vindea pixuri ieftine de plastic pe care
scria frindel. Avâ n- dut trei mii de indeiuri în prima
să ptă mâ nă . Se vindeau
atâ t de bine, încâ t niciun magazin din tot Westfieldul nu
le avea în stoc. Apoi, la fel de brusc, copiii n-au mai cum-
pă rat fFindeluri. Vâ nză File s-au redus, iaF Bud
Lawrence a început să se gâ ndească la alte proiecte.
Peste o să ptă mâ nă a venit Halloweenul, fFunzele au
început să cadă și orașul pă rea să se liniștească .
Ș i s-ar fi liniştit, dacă n-ar fi apă rut Alice Lunderson.
Alice locuia în Betherly, uri oraș situat la unsprezece
kilometri de Westfield, și lucra cu jumă tate de normă la
televiziunea locală CBS din CaFrington, un oraș cu circa
s soo de locuitori.
Câ nd în regiune aveau loc evenimente importante —
inundații, toFnade sau alte dezastre naturale — sau câ nd
dă dea de povești care pă reau haioase sau originale,
Alice îl sunape managerul televiziuliii din Carrington.
Dacă știrea era bună sau dacă era o zi în care în lume nu
se întâ m- pla mare lucru, atunci televiziunea trimitea o
masină si
echipă pentru filmă ri.
Alice avea abonament la toate ziarele din regiune, ca
să fie la curent cu evenimentele locale. Cele mai multe
apă reau joia, iar ea le primea luni sau marți. Apoi îi lua
o zi, două , să Ie citească pe toate. Miercuri dimineață
avă zut în sfâ rșit articolul din Gazeta din Westfield despre
ră zboiul cuvintelor. L-a citit de două ori si s-a uitat cu
atenție la fotografia cu clasa. Era sigură că știFea aceea atunci câ nd s-a
avea să facă senzație.
Managerul televiziunii din Carrington a fost de
aceeași pă rere. A sunat la sediul din Boston al CBS,
pentru că uneori Bostonul prelua știFi din redacția de la
Carrington. Femeii din Boston i s-a pă rut că știrea are
potențial, așa că a sunat la Fedactorul de știri din New
York.
Câ nd articolul din Gazeta din Westfield a ajuns prin
fax
la NewYork, echipa de acolo a fost încâ ntată . S-au uitat
pe desfă șură torul să ptă mâ nii și au hotă râ t că s-ar fi
potrivit perfect ca încheiere a jurnalului de seară al zilei
urmă toare
— joi. Ordinele au fost transmise telefonic de la New
York
la Boston, Carrington și Betherly. Miercuri la amiază
Alice avea aprobarea, subiectul ei fusese acceptat. Era
primul ei subiect difuzat la ştirile naționale — două zeci
de milioane de telespectatori aveau să -i vadă reportajul.
Miercuri, după școală , Alice Lunderson și echipa ei
de filmare erau pe veranda doamnei Granger.
Doamna Granger nu s-a lă sat impresionată de
reflectoare și de microfoane. A privit direct în cameră
și a zis:
— Intotdeauna ann spus că dicționarul este cel mai
pOtFivit instrument pentru educarea tinerilor și spun
asta si acum. Elevii trebuie să înțeleagă că limba și
cuvintele au reguli și că aceste reguli au o istoFie plină
de sens. Nu ann putut să nu iau atitudine și ann luptat
 încercat înlocuirea unui cuvânt folositor cu un cuvânt
absurd inventat fără niciun motiv.
— Și ați pierdut lupta, doamnă Granger? a întFebat
reportera.
Privind spre cameră, doamna GrangeF și-a turat privi-
realam mum.
— Încă nu s-a teFminat, a ră spuns ea zâ mbind
necon- vingă tor.
Câ nd Alice și echipa au apă rut acasă la Nick, familia
Allen era pregă tită să -i primească . Nick stă tea pe cana-
pea, între pă rinții lui. Reflectoarele î1 orbeau. Mama
lui îl instruise ce să spună și ce sa nu spuna.
— Nu uita, îi zisese ea în timp ce-i aranja pă rul, pe
reporteri nu-i interesează decâ t să pună mâ na pe o
știre caFe să facă senzație. Tu o să ră mâ i aici, în oraș,
după ce pleacă ei. Ai grijă ce spui.
Stă teau pe canapea, cu picioarele sub mă suța de
cafea. Dacă doamna Allen îl că lca pe picior pe Nick
însemna că ea urma să ră spundă în locul lui la
întFebarea pusă de reporteră . Doamna Allen nu avea
încredere în reporteri.
— Spune-mi, Nick, de ce ai inventat acest cuvâ nt nou,
frindel? a întrebat Alice
Lunderson. Lui Nicli i s-a pus
un nod în gâ t.
— Doamna Granger a zis că toate cuvintele din
dicționar au fost inventate de oameni și că ele au
sensul pe care-l au
 pentru că așa hotă râ m noi. Ș i m-ann gâ ndit că ar fi uzant
să inventez uri cuvâ nt nou și să vă d dacă e așa.
— Ai fost surprins câ nd doamna GFanger s-a
supă rat? l-a întrebat Alice zâ mbind.
Mama lui Nick 1-a că lcat pe picior.
— Nu ni s-a pă rut că doamna Granger s-ar fi
supă rat, a zis ea. Cuvâ ntulJindef a început să fie
folosit de toată lumea și a atras atenția. Dumneai este o
profesoară foarte bună .
— Îhî, a confirmat Nick. Vreau să spun că fă ră ea n-aș
fi învă țat atâ t de multe despre cuvinte.
— Ce se va întâ mpla în continuare cu tine și cu noul
tă u cuvâ nt?
Alice se pregă tea să încheie interviul. Își dă duse
seama
că Nick și pă rinții lui nu puteau fi convinși să spună ceva
care să pună paie pe foc. As,a că a vrut să iasă ceva vesel
și relaxant.
— Poate vi se pare ciudat, dar, deși eu 1-ann inventat,
nu mai este cuvâ ntul meu. Frindel e al tuturor acum și
„ cred că viitorul lui depinde de noi toți.
Alice a vorbit puțin și cu doamna Chatham, care era
foarte îngrijorată , și cu Bud Lawrence, creatorul frin-
defuiui OfiCial, caFe era tot un zâ mbet. După ce a filmat
introducerea și încheierea, echipa de filmaFe s-a întors
la Carrington să editeze și șă monteze bucă țile filmate
într-uri reportaj de două minute.
În seara zilei uFmă toare, după ce s-au terminat toate
ştirile importante despre ră zboaie, prețul petrolului și
rezervele de hrană la nivel mondial, crainicul știrilor
CBS s-a uitat la cameră și a zâ mbit.
— Se spune că termenul englezesc quiz* a fost creat
în 1791 de un director de teatru din Dublin pe nume
Daly. El ar fi pariat că poate inventa un cuvâ nt nou și a
SCFÎS
cu creta q-u-i-z pe toate zidurile și pe toate clă dirile din
oraș. A doua zi era peste tot, iar o să ptă mâ nă mai tâ r-
ziu întreaga Irlandă se întreba ce înseamnă acel cuvâ nt.
Fusese creat un cuvâ nt nou. Quiz este singurul cuvâ nt
din limba engleză inventat de cineva fă ră să fie nevoie
de e1 — pâ nă acum. Acum există un cuvâ nt nou, frindel,
iar Alice Lunderson e la Westfield, New Hampshire, și ne
spune despre ce e vorba.
Alice a fă cut o scurtă introducere. Apoi au apă rut
pe ecranul televizorului doamna Granger, Nick, Bud
Lawrence și mama lui Nick, vorbind despre frindel în
casele a două zeci de milioane de oameni.
Printre acei două zeci de milioane de oameni se
numă - ra și unul dintre pFoducă torii emisiunii Noaptea
târziu
* În limba engleză , „test“.
 cu David Letterman. Altul era redactor la revista
People, altul scria pentru revista pentru copii 3-a-i
Contact. Zeci de redactori, directori de studio şi
specialişti in marketing au vã zut reportajul la ştiri. Ş i
toți şi-au dat seama că e un subiect cu un mare
potential.
În urmă toarele trei sä ptă mà ni, fiecaFe bãrbat,
femeie şi copil din America a aflat de existența acestui
nou şi nostim cuvâ nt folosit de copii in locul
cuvâ ntului pix. Copiü , din Ohio şi Iowa, pâ nă in New
York, Texas sau California, au început şi ei să -1
folosească.
Bud Lawrence a fost brusc asaltat de comenzi
pentru tot felul de obiecte cu frindel pe ele şi şi-a
recă pă tat inte- resul. Dar apä ruserã complicații.
— Vezi maldärul ä la de comenzi? ü spunea
avocatul. O să avem probleme. Am înregistrat marca,
dar e o for- malitate. Toată țara ştie că acest cuvâ nt a
fost inventat de băiețelul äla. Dacă nu cazi la
înțelegere cu tatäl lui, pierzi tot. Poate se ajunge şi là
un proces. Cuvâ ntul e al bäiatului.
Câ nd domnul Allen a venit acasă la prâ nz, soția lui i-
a spus că œebuie să -1 sune pe Bud Lawrence.
— Ceva legat de noul cuvâ nt.
Pentru Tom Allen nu era o veste bună . Se să turase
America a aflat de existența acestei non şí nostim cuvô nt.
de toată tevatura. Toate aiurelile din ultimavreme îl
Uacuseră să nu prea dea pe la magazin, rä mă sese in
urmă en actele

4
 și acum avea de Fecuperat câ teva să ptă mâ ni. Abia dacă
avea timp acum să se ocupe de comenzile pentru
CFă ciun. Nuvoia și alte bă tă i de cap, dar Bud era un
prieten vechi.
Prin urmare, inainte de a se întoaFce la magazin, tată l
lui Nicli s-a oprit la biroul lui Bud Lawrence.
— Tom, mă bucur să te vă d, i-a zis Bud, ridicâ ndu-se
de la birou și ducâ ndu-se la el să -i dea mâ na. la loc.
Tom s-a așezat fă ră tragere de inimă . Bud a tras și
el un scaun lâ ngă el.
— Ai mai vă zut vreodată atâ ta agitație în Westfield?
Tu și Ginny cred că sunteți tare mâ ndri de... bă iatul
vostru.
Nu-și putea aminti cum î1 cheamă pe Nick.
Tom s-a foit în scaun și a dat din cap.
— Da, e o mare figură , asta e sigur. Dar să știi, Bud,
mi-ar plă cea să se termine toate astea - prea multă
bă taie de cap.
Bud a înțeles imediat ce tFebuie să facă pentru a
obține ce voia.
— Tom, mă tem că ă sta e doar începutul, oamenii
sunt foarte interesați. Ai vă zut, probabil, pixurile alea
roșii pe care scrie indef. Eu le-ann fă cut. Ann vrut să vă d
ce se-ntâ mplă . Dar cuvâ ntul e al bă iatului tă u. Mi-ann
pus avocatul să ceară înregistFarea cuvâ ntului acum
câ teva să ptă mâ ni, că așa sunt eu. Câ nd apare ceva nou,
îmi pla- ce să mă implic, zise e1 zâ mbindu-i laFg lui
Tom, care a schițat și el un zâ mbet firav. In momentul
ă sta ann
86
o imprimantă în Massachusetts, una în Chicago și alta în
Los Angeles care scot tricouri pe care scrie indel deasu-
pra unei poze cu un pix — adică frindel. Fiecare furnizor
are comenzi pentru peste două zeci de mii de tFicouri.
Profitul e de doi, poate trei dolari la bucată . Ș i sunt în
discuții cu companii de pixuri și creioane din Hong Kong
și Japonia pentru o afacere care ar aduce bani serioși. Au
vă zut și ei în pFesă ce se întâ mplă cu frindelul și vor să
cumpere dreptuFile mă rcii și Să facă o linie nouă de frin-
deluFi pentru copii. Nu glumesc — frindelul e pe val.
Bud nu se înșelase. Tom se fă cuse mic în scaun
numai auzind toate astea. Era prea mare bă taia de cap.
— Tom, vreau să -ți vorbesc deschis. Ca tutoFe al bă ia-
tului, trebuie să iei decizia corectă . Eu vreau să vă d ce
urmează să se întâ mple. O să -mi asum niște riscuri, o să
cheltuiesc niște bani, să vă d ce o să fie. DaF ann nevoie
de aCoFdul tă u. Ann nevoie de semnă tura ta pe actele
astea de înregistrare a mă rcii și trebuie să că dem de
acord asupra dreptului meu de a folosi marca. Ș tiu că e
mare tă mbă lă u pentru un simplu cuvâ nt, dar nu știm ce-
o să se-ntâ mple pâ nă nu facem ceva.
Bud i-a aratat hâ rtiile de pe biroul lui.
— Acolo ann un contract, e corect și cinstit. Bă iatul
tă u primește treizeci la sută Plin profit pentru
drepturile lui de autor. E o ofertă corectă și generoasă .
Deci ce zici?
7
 Ce crezi? Lasă -mă să -mi bat eu capul cu astea și vedem, cu domnul Lawrence ca celelalte sume să fie depozitate
poate iese ceva. automat. Lui Tom Allen îi convenea. Nu voia să mai audă
Pe biroul de lâ ngă Tom erau actele și un pix. S-a uitat nimic legat de toate astea.
la Bud, apoi s-a întins, a luat pixul și a semnat cele două Tată l lui Nick a meFs încet spre magazin, întFebâ n-
exemplare ale actelor de înFegistraFe a mă rcii și cele du-se dacă lucrurile aveau să mai fie vreodată ca înainte
trei exemplare ale contractului. în oră selul lui linistit.
— Nu ann nicio îndoială în ce te priveşte, Bud, și eu
chiar nu vreau să ann de-a face cu asa ceva. Asta e tot?
a întrebat ridicâ ndu-se.
— Nu, Tom. Poftim.
Ș i i-a întins tată lui lui Nick uri cec în valoare de z z 5o
de dolari.
— Pentru ce?
— E partea lui Nick din vâ nză rile de frindeluri din
primele trei să ptă mâ ni, i-a explicat Bud zâ mbind.
Tom s-a uitat la cec.
— E extFaOrdinaF, Bud, și chiar mă bucuF, lui Nick
o să -i prinda bine banii ă știa pentru facultate. Dar te-aș
ruga să ră mâ nă întFe noi. Dacă află Nick, nu mai tunde
peluze și n-o să -1 mai pot convinge că trebuie să pună
bani deoparte. Ră mâ ne între noi, da?
— Sigur, Tom, ann înțeles. Ră mâ ne între noi.
Si au dat mâ na.
Domnul Allen a plecat de la biroul lui Bud și a tFaver-
sat strada pâ nă la bancă . A deschis un cont de economii
pentru Nick, iar directorul bă ncii i-a zis că poate aranja
 Viața a devenit însă la nOFmal în Westfield. Copacii
au ră mas fă ră frunze, au venit Ziua Recunoștinței, apoi
ză pada, Cră ciunul, apoi și mai multă ză padă . Toamna și
iaFna au adus liniștea peste oraș și i-a fă cut pe oameni
să stea mai mult prin casele lor.
Si Scoala Elementară Lincoln era mai linistită . Mania
frindelului luase sfâ rsit. Asta nu însemna totusi că noul
cuvâ nt fusese uitat. Dimpotrivă .
Toți copiii, ba chiar și câ țiva profesori îl foloseau. La
început, in mod intenționat. Apoi ajunsese o obișnuință
și, pe la mijlocul Int februarie, frindel era un cuvâ nt ca
oricare altul, C£t Mşă Sau porn sau șapcă. Locuitorii din
Westfield se obisnuiserá cu e1 si nu se mai mirau câ nd îl
auzeau.
In restul ță Fii însă era mare fieFbere. Frindel fă cea
pro- grese. ïn sute de oră șele și metropole, de la o coastă
la alta, copiii Ò loseau noul cuvâ nt, iar paFințíi și
profeso- rii încercau să -i oprească . Așa cum se
întâ mplase și la Westfield.
 Bud Lawrence era în culmea fericirii. Fă cuse tricouri
cu indef pe ele, ochelari de soare, gume, caiete, coli de
hâ rtie și alte zeci de produse. Noile frindeluri importate
din Japonia erau la mare că utare, iaF acum se pregă tea
să le vâ ndă și în Japonia și Europa. În contul lui Nicio
intrau sume din ce în ce mai mari.
Bud a fă cut o fabFiCă în Westfield, ca să producă șepci WE ST
de baseball Frindel, creâ nd astfel două zeci și două de
locuri de muncă . In luna martie, consiliul local a votat FIELD
instalarea unui indicator sub numele orașului, pe
Drumul 3oz. Pe el scria: „Locul de origine al frindelului.“
locul de oriqine nf
Câ t despre doamna Granger, ea pă rea să se fi dat bă tu-
FRINDELULUI
tă , sau poate așa i se ceFuse. Nu știa nimeni. Anunțul în
care inteFzicea folosirea cuvâ ntului dispă ruse pe tă cute
de pe panou, iar elevii nu mai erau pedepsiți să ră mâ nă
după ore și să scrie propoziții. Nimic ieșit din comun.
Cu o singură excepție.
Toți elevii din clasa a cincea greșeau cel puțin un
cuvâ nt la testul să ptă mâ nal de ortografie. Să ptă mâ nă
de să ptă mâ nă , primul cuvâ nt pe lista doamnei
Granger era pix și în fiecare vineri, la testul de
ortografie, toți elevii î1 scriau f-r-i-n-d-e-I.
Nick fusese celebru o vreme. Toată lumea îl vă zuse la
Noaptea tărziu, la Buna dimineațn, America și la alte
două , tFei emisiuni. John, Chris, toți prietenii lui î1
întrebau
Viata a revenit insă la normal.
cum e să mergi cu limuzina. După o să ptă mâ nă , două ,
nu-i mai inteFesa. Toată lumea pă rea că uitase și mergea In mintea lui Nick
mai departe.
Singurul caFe nu putea uita era Nick.

Pentru ceilalți, Nick era la fel ca înainte. Dar pentru

el ceva se schimbase, în mintea lui. Bineînțeles, avea în
continuare tot felul de idei grozave, dar acum îi era
puțin frică de ele.
De exemplu, la ora de științe sociale, Niclc învă țase că
oamenii care cumpă ră lucruri se numesc consumatori.
Câ nd consumatorii nu mai cumpă ră , magazinele și
resta- uFantele dau faliment.
Atunci îi venise o nouă idee.
Tuturor elevilor le plă cea ora prâ nzului. Mâ ncarea de
la școală însă nu le plă cea. Ș i tot timpul știau ce o să fie
la prâ nz — simțeau mirosul mâ nCă Fii toată dimineața și
pe urmă se duceau la masă. Mâncarea era întotdeauna
proastă .
„Cantina școlii“, își zice k, „este un fel de restau-
rant. Iar elevii sunt consumatOFi. Ș i nu e nimeni obligat
să mă nâ nce aici la prâ nz.“
Nick știa ce aF putea să urmeze. Avea să -i convingă pe
toți să vină cu pachet de-acasă pâ nă câ nd doamnele de
la
cantină gă teau mai bine. Era convins că ele gă teau altfel
pentru familia lor. Elevii erau consumatorii care dă deau
'.3s de dolari pe prâ nz și, pâ nă câ nd nu devenea mai
bună mâ ncarea, nu aveau să scoată banii din buzunar.
Ce idee grozavă ! Niclc eFa convins că o să funcționeze
si eFa foarte entuziasmat.
Dar apoi Nick și-a amintit ce se întâ mplase cu frindel
și l-au trecut fioFi pe șira spină Fii. Era convins că , dacă
toți copiii renunțau la cantină , mai devreme sau mai
tâ rziu cineva avea să -și dea seama că fusese ideea lui
Niclc Allen și ar fi încurcat-o. S-ar fi ScFis în presă .
DiFectoarea i-ar fi sunat pe ai lui — orice se putea
întampla.
PentFu prima oară în viața lui, Nick a pă strat pentru
sine noua idee. Nu le-a zis nimic nici mă car lui John sau
Chris.
Iar asta 1-a fă cut pe Nick să se schimbe.
Mama lui a fost prima care a observat.
— S-a întâ mplat ceva la școală , dragule? 1-a întrebat
pe Nick într-o zi de martie.
Pă rea abă tut, întristat. Era îngrijorată .
— S-a întâ mplat ceva cu pFietenii tă i? Nu prea au mai
trecut pe aici.
— Mamă , serios. Nu s-a întâ mplat nimic. E iarnă . Toți
sunt ocupați cu hocheiul, cu baschetul. Asta-i tot.
Si Nick s-a dus în camera lui si a încuiat usa.
Doamna GFanger a observat și ea că Nick se
schimbase. Ș trengarul isteț care o privise drept în ochi
și-i spusese
„Dar eu chiar nu aveam niciun frindel la mine“ nu mai
era acolo. Zi după zi, Nicholas Allen era din ce în ce mai
tă cut și mai preocupat. Temele lui erau perfecte, nu vor-
bea decâ t dacă era întrebat, nu mai Fâ dea și nu mai
fă cea glume cu prietenii lui, ca altă dată . Peste câ teva
luni se termina școala și nu știa cum 1-ar putea ajuta.
Spre sfâ rșitul anului școlaF, Nick și-a amintit de scri-
soarea pe caFe doamna GrangeF îl pusese să se semneze
atunci câ nd doar ce începuse toată povestea cu frinde-
1u1. Jocul de șah se terminase, așa că , în curâ nd,
doamna Granger avea să -i dea scrisoarea. Dar a așteptat
degeaba toată prima“vara. S-a gâ ndit că doamna
GFanger uitase. Îi era teamă să -i aducă aminte, dar
murea de curiozitate.
În ultima zi de școală , Nick a bă tut la ușa clasei doam-
nei Granger. Profesoara aranja manualele pe etajerele
de sub ferestre.
— Intră , a zis melodios, fă ră să se întoarcă .
— Bună ziua, doamnă Granger.
Doamna Granger s-a întors spre el.
— A, tu erai, Nicholas. Mă bucur foarte taFe că ai
venit. Voiam să stau de vorbă cu tine si acum n-o să mai
fie nevoie să -ti trimit o scrisoare în vacanta de vară .
Lui Nick i s-a pus un nod în gâ t.
— De-asta ann venit - pentru scrisoare.
 Doamna Granger 1-a privit nedumerită la început.
— A! Scrisoarea aceea, a zis ea și apoi a fă cut o pauză .
Sigur îți aduci aminte, Nicholas, că ți-ann zis că o să ți-o
trimit câ nd se vor termina toate astea... și încă nu ann
ajuns acolo.
— Nu?! se miră Nick și, cu capul înclinat într-o parte,
a întFebat: Câ nd se vor termina?
Doamna Granger a zâ mbit și a zis:
— Ei, Nicholas, câ nd o să se termine o să știi, crede-
mă .
Altceva voiam să vorbesc cu tine.
Avenit lâ ngă e1, doar o jumă tate de metru îi
despă rțea. Nick crescuse mult în anul acela, iar acum se
pFiveau drept în ochi. Nick a observat că privirea ei eFa
midÎ blâ n- dă , dar la fel de intensă .
— Ann observat că ai fost foarte tă cut în ultima
vreme. Să știi că nu ai greșit cu nimic anul ă sta, Nicholas.
Ș tiu că s-au întâ mplat multe lucruri și că s-au spus multe
lucruri. Sunt sigură că nu ți-a fost tot timpul ușor. Dar
ideea ta a fost bună , iar eu sunt foarte mâ ndFă de felul în
care te-ai comportat — în cea mai mare parte a
timpului...
Nick era stâ njenit, dar doamna Granger a continuat.
— O să faci lucruri mari în viață , Nicholas. Sunt
abso- lut sigură . Ș i nu trebuie să te dai bă tut.
Apoi doamna Granger a dat mâ na cu Nick și l-a privit
atent. Ochii ei erau mai luminosi ca oFicâ nd.
— Nicholas Allen, mi-a fă cut plă cere să te ann elev.
Acum ieși și bucură -te de vară . Sunt sigură că o să faci
lucruri ieșite din comun, tinere.
Doamna Granger 1-a uFmă rit cu privirea pe Niclr.
Îna- inte de a deschide ușa, s-a întors cu fața la ea.
— Vă mulțumesc, doamnă GFanger. O vară minunată
si dumneavoastră .
Apoi a zâ mbit larg și i-a zis:
— Ș i nu uitați să cumpă rați frindeluFi noi pentFu
anul urmă tor.
Datorită acestei scurte conversații cu doamna
GrangeF, dar și după o doză să nă toasă de vacanță , Nick
s-a pus pe picioare. EFa mâ ndru că inventase un cuvâ nt
nou și se gâ ndea cu plă cere la toată agitația pe care o
provocase. Un singuF cuvințel a fă cut ca experiența
clasei a cincea să fie de neuitat.
Inainte de clasa a șasea, Nick redevenise el însuși și
asta s-a vă zut și în gimnaziu, și la liceu și la facultate.
De exemplu, doi ani mai tâ rziu, toate cantinele din
OFaș aveau mâ ncare delicioasă cel puțin patru zile pe
să p- tă mâ nă , și asta datorită Consumatorului Nick.
Inspecto- rul regional vizitase Westfieldul ca să afle
de ce avea acel oraș mic cel mai bun program de
prâ nz din tot statul.
Câ t despFe liceu, povestea ispră vilor lui Nick ar putea
dura la nesfâ rșit. IaF £tSta ar amă na prea mult sfâ rșitul
99
acestei povești caFe a început câ nd Nick era în clasa
a cincea. Iar câ știgă torul este...
Pentru că sfâ rșitul acestei povești a venit mai tâ rziu
— peste zece ani.
DaF ce s-a întâ mplat în acești zece ani cu cuvâ ntul lui
Nicio? Nimic deosebit, nimic inteFesant. Cu cuvintele nu se
întâ mplă lucFuFi deosebite sau ieșite din comun. Cuvin-
tele fie sunt folosite, fie nu sunt folosite. Iar indef era
est din ce în ce mai mult. Se transforma într-un cuvâ nt Peste zece ani, Nick Allen era student. Câ nd era în a1
treilea an de facultate, în luna noiembrie, s-au întâ mplat
două lucFuri importante.
Mai întâ i, câ nd a împlinit două zeci și unu de ani, Nick
a avut acces la contul frindelului deschis de tată l lui.
Nick era bogat. Era foarte bogat. Era atâ t de bogat,
încâ t nici nu-și dă dea seama câ t de bogat eFa.
Nick voia să le dea pă rinților lui o parte din bani, dar
ei spuneau că nu au nevoie și că nu vor. Însă Nick le-a
reamintit că întotdeauna si-au dorit să că lă toFească si
că ar trebui să -i considere un fel de cadou aniversaF mai
mare. Ș i pâ nă la urmă i-au primit.
Nick voia să -i dea și fratelui să u mai mare, James,
niște bani, dar James a zis nu are nevoie și că nu vrea.
Insă el i-a reamintit lui James că fiica lui de doi ani avea
să cFească și îiltF-o zi avea să meaFgă la facultate - iaF
James îi dă duse lui Nick la un moment dat toată colectia
lui de cartonase de baseball. Pâ nă la urmă James i-a
acceptat cadoul.
 Apoi Nich și-a cumpărat un computer nou și rapid.
Și vreo zece jocuFi noi. Și O bicicletă de munte. Pe urmă
a încercat să uite de bani, dar nu e deloc ușoF. S-a
descur- cat totuși destul de bine și a continuat să învețe
pentru licentă.
Al doilea lucru important din acea toamnă a fost un
pachet pe care Nick l-a primit acasă — un pachet mare
și greu. Era de la doamna Granger.
Trei lucruri erau în pachet: i) a opta ediție, nouă-
nouță, a dicționarului Webster’s College; z) un bilet
scFis de mână lipit pe coperta dicționarului; și 3) un
plic gros, alb. Nick
s-a uitat pe spatele plicului și și-avăzut numele. II scrisese
acolo într-o după-amiază de septembrie, după ore, in
clasa doamnei GFanger. TrecuseFă zece ani de atunci.
Nich a pus plicul jos și a dezlipit biletul de pe
coperta dictionarului.
DFClQul men Nicholas,
Te rog să te uiți la pagina q1.
Nich a deschis Fepede dicționarul și a că utat pagina
s4i, cu inima bubuindu-i în piept.
Acolo, între ipuros și fringilid, a citit urmă toarele:
FRINDEL, frindeluri, s.n. — instrument de scFis sau
de desenat cu pastá. — Cuvânt invenÊ aÊ arbitrar;
creat de Nicholas Allen, SUA, 1987 í vez•“R*’)•-
Nick a citit apoi restul biletului de la doamna Granger.
Acesta este Łln dicționar non pe care îJ reco-
mand elevilor pentru a-și scrie temele. Când le
expliC CMITI iSuRt adaugate in dicționar cuvinte
not, le spun sÓ Caute cuvôntŁf/ „binded“.
Iți trimit și scFisoarea pe cafe ți-am promis
că ți—o dau la micului nostru război.
Pentru cÓ OCtfJTl S-n terminat.
Profesoara ta,
doamna Lorelei Granger
Pe Nick îl apucase amețeala. Cu mâ inile tremură toare,
a deschis plicul gros, alb și a scos scrisoareaveche de
zece ant și a început să citească .
y
Dacă citesti această scrisoare înseamnă că
frindel a intrnt in dicțíonar. Felicitări.
PO 2Ì pTÌVÌ FCSÖ Fituf, dar nu-I poți încetini SOu
opri și nu-1poți face sá se intoarca din drum.
lar eM asta încercam sá faC Cu cuvô ntu/ tan.
La început am fost supăratá. Recunosc. Nu
îmi plăcea să văd CIdTn CtfVÔ l2tM/ „pix“ era dat
deoparte ca și cum nu url contnt. Dar presu-
pan că dCICá in latina cMvô ntuf „paná“ ar ft
fost
frindilus, in loc de pinna, an inventat cuvântul
„pix“. Unele lucruri pur și simplu trebuie să se
întô mple, așa cum soarele răsare — şí nu poți
face nimic, le vezi doar.
CuVÔRtul frindel existá de mai ptițin de trei
săptămâni. Acum înte/ep cá este o șansă pe
care orice profesor și-o dorește: șansa de a
vedea cum elevii inte/ipenți ran on /ŁfCrM
învô țat la o orá plictisitoare și îł aplica’ i“n
proprl“a IOF lume. Iți“ márturisesc cá má
interesează foarte mM/É ce se va întâmpla in
conÊ ínuare. Vreau să văd ce o sá
se intâmple.
Dir cFed ca fiOlul men e destul de mic și nu
știu de ce mi se pare că am ajuns să joc roIuI
nepativ. Fiecare poveste lună are nevoie de un
personoj
ráu, nu crezi?
mm-o zi te voi ruga să mă ierți și sper ca má
ver ierta.
Nick, știu că îți place sá-ți folosești gândirea.
Te-as, ruga sâ te gândești la mine: cônd am
început en sa predau, nimeni no ajunsese inca
pe Luná, nu existau navete spațiale, nici CNN
San sateliți meteorologici. Nu existau aparate
video, CD-uri
sau computere.
Mii de lucfiMri se schimbă in lume. En întot-
deauna am ìncercat să-i inváț pe copii
îuCfiMf'( caFe să le fie de folos orice s-ar
intômpla.
foarte multe lucruri an devenit runtime.
Dar cuvintele sunt inca importante, chİÕ F Sİ
OCUm. Oamenii an nevoie de cuvinte. Gândim
cu aju- torul cuvintelor, scriem cu ele, visâm
cM ele, spe- răm și ne rtfpõ m cu ele. Min acest
motiv îmi plac dicționarele. Un dicționar rezista
trecerii timpului. Și, după CiflTt știi, se și
schimbat si cFește.
dată eliCÌtări. Ìți trimit și un mic cadou.
Cu prietenie,
doamna Granger
Nick și-a amintit ochii doamnei GFanger și a înțeles
acum care era sensul din spatele felului în care i se
schim- ba privirea. Ce șmecheră ! Fusese de partea
cuvâ ntului frindel tot timpul. Luptâ nd împotriva lui, ea
de fapt îl aJutase.
İn plicul alb era o cutie plată , dreptunghiulaFă , care
semă na cu o cutie de ceas. Nick a scos cutia si i-a des-
fă cut capaciil. Ină untru era un obiect pe care Nick nu-1
mai vă zuse de zece ani: instrumental de scFis preferat at
doamnei Granger, stiloul ei maro cu capac albastru. lar
sub agăță toare era o hâ rtie împă turită. Era un alt
bilet. Unul foarte scurt. Cu un singur cuvâ nt: Frindel.

O lună mai tà rziu s-a întá mplat ceva şi in

parteaveche a orașului Westfield, unde copacii sunt
uFiaşi şi case- le mici. In dimineața de Crăciun, cineva
a sunat la ușa doamnei Granger. Doamna GrangeF a
deschis uşa, dar nu era nimeni.
Cineva lă sase un pachet între uşa casei și uşa
exterioa- ră — o cutie împachetată in hâ rtie verde, en o
fundă roşie şi un plic alb lipit pe o parte. A zâ mbit și a
ridicat-o de jos. În cutia poştală de lâ ngă uşă a vă zut
un plic en roşu, alb și albastru, trimis en poșta rapidă ,
pe jumă tate ieşit din cutie. S-a gâ ndit că poate
ajunsese in noaptea de ajun.
A deschis ușa exterioară, a luat plicul, a închis cele
două uşi şi a intrat in casă , tremurâ nd de frig.
Doamna Granger a inœat in camera de zi şi s-a
aşezat pe canapea. Plicul era de la Inspectoratul
Ş colar din West- field. Pä rea important, aşa că doamna
Granger 1-a deschis imediat.
Era o scrisoare de felicitare din partea
inspectorului. Fusese creată o bursã, in urma
primiFii unei donații de un milion de dolari „de la un
fost elev“. BuFsa Lorelei Granger pentru Elevi.
 Doamna Granger și-a zis că trebuie să fie o greșeală —
sau o farsă . Un milion de dolari? AiuFea! Ii venea să -1
sune pe inspector și sá lá mureasca toate astea.
Dar era dimineața zilei de Cră ciun și, cu toate că
inspec- torul îì fusese elev, doamna GFanger a hotă râ t să
aștepte pâ nă a doua zi. N-avea ce să se întà mple.
De altfel, mai era un pachet care o aștepta pe canapea,
și ü atră gea atenția cu funda lui Foșie. Deschise mai întâ i
plicul. Era o felicitare de Cră ciun cu câ teva râ nduFi
scrise dez- ordonat — caligrafia unui bă iat de clasa a
cincea, evident.
Insă era o cutie dreptunghiulară învelită in catifea
albastră. A deschiS-o: in ea eFa un stilou frumos, auriu.
EFarece și greu. Pe cílindrul strãlucitor erau gravate
câteva cuvinte, și doamna Granger a fost nevoită să
aprindăveio- za de lângă canapea. Apoi a citit cele trei
rânduri subțiri, scrise la calculatOFî
Acest obiect ii aparține doamnei Lorelei Granger
și ii poate da orice name dorește.
Cu drag, din partea Int Nicholas Allen

DrQgó doQw ó çrQœgór

Ixatø-țix QdiatrøȚr &soQrfióvmfióșró/órQ-

Doamna Gl'anger s-a uitat încruntată la cuvintele

scFise greșit, apoi a râs și a dat din cap. Copüi sunt la fel,
an după an. Era pFofesoară de patruzeci și cinei de ani,
în iunie se pensiona. Nu-și amintea să fi trecut vreun
Crăciun fără să primească un cadou de la un elev.
A desfăcut funda Foșie, a rupt hârtia și a deschis
pache- tul. Se aștepta să găsească un obiect din sfoară și
bețe de înghețată, sau din macaroane spiralate și lipici.
 Cupriús

2. Doamna Grang
3. Intrebar
4. Detectivul de cuvin
5. Prezentar
6. O idee mã rea
7. Rá zboiul pentru cuvâ nt .45
8. Mai puternic decat o sa
9. Sa
10. Libertate 65
11.Editie specialá! Editie
specialá!

12. Pe calea undelor..............................................................77

13.P 91
14. In mintea 1 95
15. Iar câ știgă torul este....................................................102
La Editura Arthur au mai apă rut:

 STRID LINDGAEN
Mansion-de-pe-acoperiş
ROALD DAHL
ROALD DAHL
Matilda Vrăjitoarele
 RoArD DAHL
Morele urioș prietenos
 ROALD AHL
Charlie ROALD DAHL
și fabrica de ciocolată Charlie și marele
ascensor de sticlă
 Grupul Editorial ART
Comenzi — Cartea prin poștă
G.P. 4, 0.P 83, cod 062650, sector 6, București
te1.: (021) 224.01.30, 0744.300.870, 0721.213.576;
făx: (021) 224.32.87
Comenâ-onlîne
ww eItura-an.ro